Recent am dat peste un manuscris interesant, intitulat Manuscrisul Hefferlin (mulțumesc Florina), scris în 1947 în care se vorbește în detaliu despre o civilizație dispărută, care ar fi venit pe Pământ acum vreo 2,5 milioane de ani (de pe Marte) și care a colonizat în primul rând Antarctica și apoi restul Pământului.
Cred că e cea mai veche scriere despre care știu eu, care ne povestește despre lucruri despre care eu am auzit mult mult mult mai târziu: despre posibila civilizație din Antarctica, despre internet, camere web (descrise într-un limbaj adaptat tehnologiei acelor vremuri), despre reptilieni și războiul oamenilor cu aceștia, despre tunelurile subterane care leagă planeta de la un cap la altul, despre extratereștrii (subiectul farfuriilor zburătoare a devenit celebru în 1947, odată cu incidentul Roswell) de tehnologia de levitare a trenurilor (cunoscută astăzi ca Maglev), despre portaluri (care teleportează oamenii de colo colo, instantaneu), despre tablete digitale care înmagazinează cunoaștere (lucruri despre care noi am auzit prima dată poate doar din serialul Star Trek din anii 80), despre faptul că oamenirea are rădăcini care se pierd în negura timpului (autorii avansează ideea că omenirea ar fi colonizat multe galaxii, de-a lungul a trilioane de ani, da, trilioane, nu miliarde, și au existat și au dispărut multe civilizații, în mod ciclic). Poate acum unele lucruri ni se par banale, dar la acea vreme erau absolut revoluționare.
Ce m-a frapat poate cel mai tare este că mi s-a confirmat cumva ce spun pleiadienii tayghetani despre spațiul cosmic, că acesta ar fi în genere 5D și care ar fi proprietățile acestui 5D și de asemenea faptul că soarele ar fi de fapt un fenomen electric de fapt, iar senzația de căldură ar fi oferită de atmosfera noastră care acționează ca o lentilă sau o prismă care concentrează lumina și o duce în alte spectre de frecvență. Sigur, în manuscris nu se spune de 5D, dar modul cum se descriu lucrurile, acolo ne duce gândul.