RUGĂMINTE!

RUGĂMINTE!

Dacă vedeți vre-un articol, film, link care nu funcționează, vă rugăm să ne spuneți ca să putem actualiza. De multe ori serverele pică, dispar pur și simplu, filmele sunt eliminate, samd. Si nu lasati doar un mesaj in casuta de comentarii facebook deoarece daca nu suntem prieteni in facebook, sunt sanse sa nu vedem acel mesaj. Cei din anumite țări, posibil din Occident s-ar putea să aveți probleme mai ales cu filmele artistice, căci pe acolo pe la voi, serverele cu filme sunt blocate. Trimiteti un email sau un comentariu la acea postare, dar nu in casuta de facebook. Vă mulțumim!

vineri, 29 aprilie 2016

CINE A FOST IISUS? - La umbra unei îndoieli (29.04.2016)

Qui était Jésus?
 - L'ombre d'un doute (2011)

Asa cum am promis in articolul anterior, astazi continuam cu partea a 2-a a acelui articol despre sarbatorile Pascale, dar mai inainte un nou documentar facut de francezi de data asta, chiar de televiziunea nationala, France 3, despre contradictiile existente in Biblie pe marginea personajului de poveste Iisus.
Iata despre ce este vorba, pe foarte scurt, in acest documentar:

miercuri, 27 aprilie 2016

EFECTUL CORPULUI DE LUMINĂ - Secretele maeștrilor înălțați (27.04.2016)

THE LIGHT BODY EFFECT - The Secret Of The Ascended Masters (2007)

Nu am mai acordat prea multă importanță acestor sărbăutori pascale de foarte multă vreme, dar acum simțim să le băgăm un pic mai mult în zeamă deoarece au mai venit către noi câteva informații interesante pe marginea acestui subiect, de aceea vi le vom prezenta și vouă în cursul acestei săptămâni, în două articole exhaustive, niște idei cu care rezonăm mai mult decât cu altele.
În primul rând vrem să vă prezentăm un documentar foarte interesant pe marginea poveștilor despre Iisus, intitulat THE LIGHT BODY EFFECT. iar dupa acest film, prima parte dintr-un articol mai larg despre sarbatorile pascale.
Așadar, "The Light Body (Star Body sau Rainbow Body), Corpul de lumină, corpul stelar, corpul curcubeu, este numele dat corpului nostru spiritual extraordinar care este invizibil la care se face referire în nenumărate tradiții spirituale.  În acest video înregistrat in 13-14 iulie, 2007 la Mt. Shasta, CA, William Henry revelează informații vitale despre potențialul nostru interior și ce putem face pentru a urma calea maeștrilor ascensionați.

luni, 25 aprilie 2016

Inegalitate pentru toți (25.04.2016)

INEQUALITY FOR ALL (2013)

"Inequality for All" ( Inegalitate pentru toti ) este un film documentar regizat in anul 2013 de Iacob Kornbluth. Filmul examineaza inegalitatea veniturilor intre  saraci si bogati scotand in evidenta declinul economic din ultimii 20 de ani. Toate datele prezentate in documentarul Inequality for All au fost culese si analaizate de catre economistul american, autor si profesor Robert Reich.  
Fostul secretar american al Muncii Robert Reich aduce un argument elocvent și pasional despre modul în care efectele devastatoare ale lărgirii inegalității veniturilor americanilor ( (așa-numita ”plajă bogați-săraci”adâncindu-se, clasa de mijloc devenind cât mai estompată), amenință nu numai clasa de mijloc, dar, de asemenea, însăși temelia democrației în sine.  
Spre sfarsitul documentarului “Inequality For All”, in care apare profesorul Berkeley si Robert Reich, el spune povestea sfasietoare despre agresiunile din partea celorlalti colegi de clasa si cum boala sa Fairbanks l-a afectat. Copiii mai mari care l-au protejat i-au insuflat acestuia un sentiment de corectitudine iar acest concept a patruns adanc in activitatea sa ca economist. 
Acest film documentar are o implicatie mondiala majora intrucat scoate in evidenta deficiente ale sitemului democratic. Documentarul este bazat pe cartea Aftershock: “The Next Economy and America’s Future” scrisa de Robert Reich.


VEZI FILMUL TRADUS AICI:



Comentariu (analiza) RightBe 
Dupa vizionarea documentarului mi-am dat seama de cateva “coincidente”, dar de fapt, nu sunt coincidente, dar care profesorului Robert Reich i-a scapat sau ar fi fost o responsabilitate prea mare sa afirme aceste lucruri in public.  Unde se duc banii cu adevarat…?  Ok, am facut o captura la primul grafic din film.

Aici este luat ca exemplu un Iphone  Pentru producerea unui Iphone, se folosesc materiale, piese, care trebuiesc cumparate din alte tari …  De fapt, dupa achizitionare unui Iphone, unde se duc cu adevarat banii nostri?  Si aici avem un exemplu:  Japonia: 34%  Germania 17%  Coreea de Sud 13%  Statele Unite 6%  China 3.6 %  Alte tari 27% 
In Concluzie, pentru fabricarea unui Iphone, cei mai multi bani se folosesc pe resurse si foarte putin pe forta de munca (care vine din China). Aici este buba! Companiile prefera China deoarece costa foarte putin mana de lucru. In felul acesta multi oameni din tara respectiva (unde compania prefera sa foloseasca forta de munca din China) isi vor pierde locul de munca. 

 …continuam cu urmatorul grafic.


Si acum, urmatoarea “revelatie”. In anii 90, in special, incepand cu 1999, companiile din S.U.A. au devenit dintr-o data mult mai profitabile, dar concomitent salariile muncitorilor americani au scazut. De ce au devenit profitabile? Pentru ca au reusit sa produca multe bunuri in tarile sarace (cele mai multe in China), avand in acelas timp o piata de desfacere mare, unde oamenii erau pregatiti sa cumpere.  
Ce se intampla? Incepand cu 1999, comunistii chinezi si-au dezvoltat o mare forta de munca si au invitat companiile americane sa profite, si au profitat! Comunistii din China si-a creat o mare forta de munca concomitent cu inceperea persecutiei Falun Gong (care continua si astazi), o persecutie impotriva a 100 de milioane de oameni care practica QiGong (O practica spirituala profund inradacinata in cultura traditionala chineza). Este documentat, investigat, faptul ca multe lagare de munca din China au fost create imediat dupa startul persecutiei Falun Gong. In prezent se estimeaza ca sunt milioane de oameni in lagarele de munca din China, cei mai multi sunt practicanti Falun Gong dar si Uiguri, Tibetani sau cei care au vorbit de rau partidul.  

Urmatorul grafic …   


Cresterea datoriilor a Statelor Unite, care a tot crescut, dupa cum vedem in grafic, pana in 2010 datoria SUA a inregistrat o crestere semnificativa. Dar, cum nimic nu este intamplator, economia chineza a inregistrat o mare crestere dupa 2000.  Atunci cand nu faci altceva decat sa cumperi produse ieftine din China si sa te bazezi doar pe consum ca sa-ti cresti economia, as spune ca e o mare prostie, mai multi oameni vor fi tinuti sclavi acolo ca sa munceasca, daca este o crestere mai mare, cu atat mai intensa va fi munca. Toata piata, atat in S.U.A cat si U.E este invadata de produse Made in China. Atunci cand te bazezi doar pe consum, atunci cand te bazezi pe profit si nu te gandesti nici la oamenii din lagare dupa care profiti si nici la oamenii din tara ta pe care ii lasi fara munca, de fapt te bazezi pe vanzarea a cat mai multe produse facute in China. Ca economia sa poata creste, trebuie sa creezi locuri de munca. Acum aici este problema, trebuie sa creezi locuri de munca pentru produse care nu sunt facute in China, care nu se pot face in China, pentru ca daca se pot face in China ai avea o problema foarte mare, compania ar deveni neproductiva din cauza competitiei.  


Multi oameni spun ca robootii sunt de vina, ca robotii au inlocuit oamenii. Eu spun ca asta este o problema minora in comparatia cu cate produse sunt facute aproape gratis in lagarele de munca din China." SURSA

duminică, 24 aprilie 2016

Întâlnire cu Joe Black (24.04.2016)

MEET JOE BLACK (1998)

Continuăm astazi lista de FILME CU MESAJ si/sau DE SUFLET si/sau SPIRITUALE, cu un alt film de weekend de suflet, emotionant, un film care ne aminteste ca moartea fizica poate surveni oricand, dar si ca o viata traita intens, total, ne va ajuta sa facem trecerea mult mai impcati ...
Cum ai trai stiind ca maine sau in cateva zile vei muri? Care ar mai fi valorile vietii tale, pe ce te-ai focaliza, ce ai face in scurtul timp ramas pe pamant?

Iata cateva idei despre film:

"Ziua de naştere a lui William Parrish este aproape. El va împlini 64 de ani. William a fost un om bun: un om de afaceri de succes şi un foarte bun tată pentru fiicele sale, Susan şi Allison. Ca pe fiecare alt om, moartea îl aşteaptă. Diferenţa este că moartea lui are formă umană şi se află în trupul unui tânăr bărbat care a murit în urmă cu doar câtvea ore înainte şi o cucerise pe Susan. Moartea, care are supranumele de Joe Black, îi spune lui William că îi va oferi mai mult timp de trăit dacă îi va arăta cum să fie uman. Joe şi Susan se îndrăgostesc, iar Joe îşi doreşte s-o ia pe femeie cu el, însă ea nu ştie cine este el cu adevărat.  " SURSA

Nota: William Perish (Anthony Hopkins) in acest film este totusi un personaj care si-a trait cu deplinatate viata, iar apropierea mortii nu-l sperie si nu-l face sa devina mult mai diferit fata de omul care era, ci doar un pic mai detasat si mai nostalgic. Poate si de aceea moartea a dorit sa-i ofere un avertisment si sa-l lase sa plece constient si total impacat. Chiar si ingerul mortii se indragosteste de viata ai carui reprezentanti Bill (William) si Susan l-au determinat sa imbrace un corp.
 Mesajele oferite in film de Bill sunt minunate, iar poate cel care ne-a ramas cel mai mult intiparit este cel pe care Bill il ofera fiicei lui, legat de iubire, un mesaj pe care fiecare tată ar fi frumos să-l transmită fiicelor lor, sa nu se mai puna accent pe aspectele materiale ale curtezanului. Citam:

"Nu contează atât de mult ceea ce spui despre Drew (Drew este un tanar ambitos din film, dar rece si calculat ca o reptila n.n.), cât ceea ce nu spui despre el.
- Poate că nu mă asculţi!
- Ba da, te ascult. Nici urmă de bucurie, nici o şoaptă de emoţie. Relaţia voastră are pasiunea unei perechi de piţigoi. Vreau să fii fermecată. Vreau să pluteşti. Vreau să cânţi de extaz şi să dansezi ca o prinţesă.
- Asta e tot?
- Să delirezi de fericire. Sau, cel puţin, să-ţi doreşti asta.
- Bine. Să delirez de fericire...O să fac tot ce pot.
- Ştiu că sună banal, dar dragostea e pasiune, obsesie, persoana fără de care nu poţi trăi. Îndrăgosteşte-te până peste cap! Găseşte pe cineva care pe care să-l iubeşti la nebunie şi care să te iubească la fel. Cum îl găseşti? Nu-ţi mai asculta mintea şi ascultă-ţi inima. Eu nu-ţi aud inima. Adevărul este că nu are rost să-ţi trăieşti viaţa fără asta. Să faci călătoria asta şi să nu te îndrăgosteşti din tot sufletul...
Asta înseamnă că nu ai trăit deloc. Trebuie să încerci. Dacă nu ai încercat, înseamnă că nu ai trăit."

Acest mesaj este unul care i-a captat atentia mortii din film și l-au făcut sa-si doreasca sa se incarneze pentru a simti aceste senzatii.

Vezi filmul, în calitate HD 720p tradus

vineri, 22 aprilie 2016

Asasinarea lui Robert F. Kennedy (22.04.2016)


- The Robert F. Kennedy Assassination (2008)

Multi isi aminesc de asasinarea lui JFK si de mega conspiratia evidenta aflata in spatele acelui caz super musamalizat (unde este evident ca au fost cel putin 2 lunetisti), insa putini cunosc sau au auzit de cazul fratelui lui John și anume Robert (RFK), care la fel, a fost impuscat se pare tot de 2 indivizi, desi oficial se admite doar unul. Aceste crime odioase sunt niste pete uriase pe obrazul umanitatii si fac parte din pleiada de elefanti roz cu picatele si dragoni verzi din sufragerie, despre care nimeni nu vrea sa vorbeasca, ca si despre cazul 11 Septembrie. Bineinteles, cazul lui Robert nu a fost la fel de rasunator, deoarece acesta nu era inca presedinte si probabil americanii erau deja obisnuiti sa le fie ucisi lideri (vezi si asasinarea lui Marthin Luther King Jr. tot in 1968). 


Al doilea lunetist, asasinul real al lui Bobby Kennedy? 

"Presa americană a relatat că în asasinarea lui Robert Kennedy, fratele preşedintelui John F. Kennedy, a fost implicat un al doilea trăgător, potrivit unui martor citat de CNN. Ca şi asasinarea fratelui său, cea a lui Bobby Kennedy a dat naştere la diverse teorii conspiraţioniste, în special în ce priveşte existenţa unui pretins al doilea trăgător. Care chiar a existat...

Nina Rhodes-Hughes a declarat pentru CNN că o a doua persoană a deschis focul asupra lui Robert Kennedy în timpul asasinării acestuia la Los Angeles, la 5 iunie 1968, după ce câştigase primarele democrate în vederea alegerilor prezidenţiale. Ea a precizat televiziunii citate că se afla la câţiva metri de Robert Kennedy când au fost trase focurile de armă şi era un alt trăgător la dreapta sa. „Erau doi trăgători, asta trebuie spus. Trebuie găsit acest al doilea om, pentru că este sigur că au fost doi", a explicat Nina Rhodes-Hughes.

Asasinarea lui Robert F. Kennedy, senator american şi fratele preşedintelui ucis la Dallas, JFK, a avut loc puţin după miezul nopţii, la 5 iunie 1968, la Los Angeles, California. Atentatul a fost comis în timpul recepţiei organizate pentru sărbătorirea finalului campaniei pentru primarele democrate pentru preşedinţia Statelor Unite. Shirhan Shirhan, asasinul arestat, un imigrant palestinian atunci în vârstă de 24 de ani, a fost închis pe viaţă pentru această crimă şi aşteaptă încă recursul, iar avocaţii săi doresc să folosească mărturia doamnei Rhodes-Hughes.

Asasinatul a făcut obiectul unei înregistrări audio de către un ziarist şi scena a fost fotografiată în minutele următoare.

Agenţii CIA de la Ambasador

În urmă cu doi ani, BBC şi cotidianul The Guardian au făcut publice filme şi fotografii în care apar trei ofiţeri superiori ai CIA la hotelul Ambasador din Los Angeles, unde a fost ucis Robert Kennedy. Fostul procuror general tocmai obţinuse candidatura Partidului Democrat. Ofiţerii superiori ocupau posturi de conducere în cadrul operaţiunilor secrete contra Cubei în anii '60, conduse de filiala CIA, JM Wave din Miami, cea mai importantă la acea vreme. Personajele identificate sunt Gordon Campbell, şef al operaţiunilor maritime, George Joannides, şef cu războiul psihologic, şi David Sanchez Morales, şeful operaţiunilor speciale. Potrivit unui raport făcut public, rezultat a trei ani de cercetări conduse de cineastul Shane O'Sullivan, aceşti trei ofiţeri superiori asigurau misiunea de a duce, în 1963, războiul secret contra guvernului lui Fidel Castro. Probele au readus în actualitate grupul CIA-mafia-gangsteri de origine cubaneză care, potrivit anchetei comitetului Congresului SUA, putea să fie amestecat şi în asasinatul de la Dallas.

Raportul lui O'Sullivan difuzat la BBC în nocturnă dezvăluia că cei trei ofiţeri şi alţi patru indivizi încă neidentificaţi se aflau la hotelul Ambasador înainte şi după atentat. Prezenţă suspectă, pentru că „CIA nu are jurisdicţie în interiorul SUA şi unii dintre ei trebuiau să fie la post în sud-estul asiatic şi deci nu aveau nici un motiv să se afle la Los Angeles". Când a fost ucis, Robert Kennedy câştigase primarele în California cu un program contra războiului din Vietnam şi avea toate şansele să câştige în faţa lui Richard Nixon la prezidenţiale.

Shirhan, sub hipnoză?

Pretinsul autor al crimei, palestinianul Shirhan Shirhan, a fost arestat cu arma în mână. În timpul procesului, psihiatrii apărării au declarat că Shirhan se afla în transă şi probabil sub hipnoză. Un caiet de notiţe găsit asupra lui conţinea fraza „RFK trebuie să moară", care ar fi putut fi scrisă în astfel de condiţii. Dr. Herbert Spiegel, specialist mondial în hipnoză la Universitatea Columbia, estima că Shirhan ar fi fost pregătit ca pistă falsă pentru deturnarea atenţiei anchetatorilor de la asasinul real. La interogatorii, Shirhan a declarat că îşi aminteşte că o tânără l-a condus într-un loc obscur unde a fost agresat de o bandă, dar nu îşi aminteşte că a tras asupra lui Kennedy.

Autopsia, pe care procurorul nu a utilizat-o la primul proces, a stabilit că glonţul fatal fusese tras din spatele senatorului de la o distanţă de câţiva centimetri (maximum opt). Or, Shirhan se afla chiar în faţa lui Kennedy şi arma pe care o ţinea în mână se afla la cel puţin 50 cm şi la peste 1,6 m de victimă. Cercetările ulterioare au demonstrat că în cadrul uşii se aflau mai multe urme de gloanţe decât tirurile efectuate de arma lui Shirhan, ceea ce a dus la ipoteza unui al doilea trăgător. Cadrul uşii a fost distrus, la fel şi a doua armă găsită de poliţie. După crimă, fotograful Jaime Scott Envert a fost imediat arestat sub ameninţarea pistoalelor, iar aparatul şi clişeele au fost sechestrate de poliţie.

Dallas şi Los Angeles

Cel mai important dintre ofiţerii identificaţi de martori în fotografii şi filme este Morales, un beţiv notoriu care ar fi declarat într-o zi prietenilor că a fost şi la Dallas, şi la Los Angeles în zilele celor două asasinate, folosind cuvinte triviale pentru victime.

Potrivit lui Tom Clines, un şef la JM Wave, Morales este un fel de legendă care figurează în toate operaţiunile secrete ale CIA. 

Unul dintre ofiţerii CIA din JM Wave, Bradley D. Avers, i-a identificat în film pe Sanchez Morales, Campbell şi Joannides. 
Într-o scrisoare din 1994 el afirma că cei trei oameni şi alţi membri din personalul JM Wave au avut „cunoştinţă operaţională intimă a circumstanţelor care au înconjurat asasinarea preşedintelui Kennedy" şi a citat o lungă listă de nume.

Morales, care se temea ca viaţa să nu îi fie ameninţată de colegi, a murit în urma unei crize cardiace suspecte cu câteva zile înainte de a depune mărturie în faţa Comisiei Camerei Reprezentanţilor care ancheta asasinarea preşedintelui. Ulterior, pe lista morţilor în circumstanţe misterioase s-au adăugat numele capilor mafioţi Sam Giancana, John Rosselli, Rip Robertson şi al omului de afaceri şi agent William Pawley, morţi înainte sau după ce au depus mărturie în faţa Comisiei.

Ancheta secretă
Diverse publicaţii au dezvăluit în anii 2000 că Robert Kennedy ancheta posibila implicare a mafiilor cubaneze şi italo-americane şi a unor agenţi ai CIA în asasinarea fratelui său. Şi, cu două luni înainte de a fi el însuşi ucis după ce anunţase că va redeschide dosarul Dallas, ajunsese la concluzia că tentativele de a acuza Cuba de asasinat făceau parte dintr-un complot al acestor grupuri, posibili autori ai crimei. Chicago Tribune scria că Robert Kennedy ancheta încă de la început, din 22 noiembrie 1963, aceste grupuri pe care le suspecta că fuseseră implicate în asasinarea preşedintelui, pentru că ştia mai bine ca oricine motivaţia lor, pentru că lucrase cu ele la tentativele de răsturnare a lui Castro după eşecul de la Playa Giron, în Golful Porcilor.

David Talbot, în cartea „Fraţii: Istoria ascunsă a anilor Kennedy", face multiple dezvăluiri. Robert Kennedy înţelesese că la Washington era mai bine să păstreze secretul când lucra la ceva important. Din acest motiv şi-a ascuns şi gândurile ani de zile, negând în public existenţa unei anchete referitoare la fratele său. În realitate, după acea seară de 22 noiembrie 1963, este posibilă urmărirea pistei anchetei sale pentru că începuse folosirea frenetică a telefonului de acasă, la Hickory Hill, unde convoca principalii colaboratori pentru a reconstitui firele crimei. Bobby era încă secretar al Justiţiei când a concluzionat că Lee Harvey Oswald, care fusese arestat, era departe de a fi principalul responsabil al atentatului. A devenit în secret, primul - şi cel mai important - care gândea că era vorba de o conspiraţie. „De la primele ore de după crimă, surse ale CIA au pus accentul pe fuga lui Oswald în URSS şi pe presupusa susţinere din partea lui Castro, pentru a începe să difuzeze propria lor viziune a unei conspiraţii, predicată de un grup organizat în secret de agenţie sub codul AMSPEL", relatează Talbot. Dar Robert Kennedy nu a crezut niciodată varianta unui complot comunist. „Privirile sale mergeau în direcţie opusă şi suspiciunile mergeau spre operaţiunile secrete anti-Castro ale CIA în ape tulburi în care navigase şi el în calitate de om de încredere al fratelui său în dosarul Cuba. Suspiciunile lui Robert au fost generate chiar de munca ce îi revenise - provocarea răsturnării lui Fidel Castro". În cadrul acelor sarcini pe care preşedintele Kennedy i le atribuise după eşecul invaziei, el a cunoscut intrigile elementelor ce făceau parte din complotul de asasinare a liderului cubanez şi în special a fost şocat de planul organizat de CIA cu ajutorul gangsterilor cubanezi şi capii mafioţi italo-americani John Rosselli, Sam Giancana şi Santos Trafficante.

La începutul anilor '50, Robert Kennedy i-a urmărit cu înverşunare pe aceştia din urmă şi pe alţi „naşi", în vremea când era consilier al consilierului special al Congresului care ancheta problema racket-ului şi mai târziu ca secretar al Justiţiei în timpul guvernării fratelui său. Ştia de asemenea în ce măsură cele trei grupuri urau fraţii Kennedy, consideraţi trădători pentru deznodămintele evenimentelor din Golful Porcilor în 1961 şi criza rachetelor din 1962. Încă din 22 noiembrie Robert Kennedy şi-a îndreptat suspiciunile asupra lumii gangsterilor şi militanţilor cubanezi din Miami şi în anii care au urmat până la propriul asasinat el a alcătuit „un dosar impresionant de dovezi care demonstrează de ce Robert s-a simţit obligat să privească în această direcţie".

Dovada cea mai recentă apărută, în afara mărturiilor din Congres, a documentelor declasificate şi a declaraţiilor voalate, este dezvăluirea făcută de celebrul spion, decedat între timp, E. Howard Hunt. În cartea sa postumă, „American Spy", el admite că agenţia ar putea fi implicată în asasinat. În note manuscrise şi o înregistrate făcută înainte de a muri, el relatează că a participat în 1963 la o reuniune a membrilor CIA într-o casă din Miami unde a fost abordat subiectul unui atentat contra preşedintelui.

Ruby, omul mafiei

În seara asasinatului lui JFK, Robert Kennedy i-a telefonat la Chicago lui Julius Draznin, expert în corupţia din sindicate, pentru a-i pune întrebări despre o posibilă conexiune a mafiei la Dallas. I-a telefonat şi anchetatorului său principal din secretariatul de Justiţie, Walter Sheridan, aflat la Nashville în aşteptarea procesului vechiului duşman al lui Robert, liderul sindicatului camionagiilor, Jimmy Hoffa. Dacă Robert mai avea dubii privind participarea mafiei în asasinatul de la Dallas, ele au fost risipite când Jack Ruby a tras asupra lui Oswald în subsolul postului de poliţie unde era deţinut asasinul presupus al fratelui său. Sheridan i-a furnizat rapid proba că Ruby fusese plătit de un apropiat al lui Hoffa, Allen M. Dorfman, consilier-şef la Fondul de pensii al camionagiilor şi fiul vitreg al lui Paul Dorfman, lider sindicalist şi principala legătură cu mafia din Chicago. După câteva zile, Draznin, omul lui Kennedy în fostul fief al lui Al Capone, a furnizat un raport complet privind legăturile lui Ruby cu mafia. În ce priveşte CIA, Robert ştia că directorul ei, John McCone, nu o controla, adevăratul şef fiind Richard Helms.

Membrii familiei şi prietenii apropiaţi au declarat că în week-endul de după atentat Robert nu înceta să se frământe din cauza morţii fratelui său. „John a fost victima unui uriaş complot urzit în cadrul uneia dintre operaţiunile secrete anti-Castro". Înţelesese că acea campanie clandestină a avut efect de bumerang asupra preşedintelui. Dar nu putea face nimic şi drep-tatea trebuia să aştepte ziua când ar fi ajuns la Casa Albă.

Pe parcursul anilor, Robert a susţinut fără convingere raportul Warren şi teoria acestuia a trăgătorului unic, dar în particular continua să lucreze cu încăpăţânare pentru clarificarea morţii lui JFK.

Promisiune fatală

După ce a părăsit departamentul Justiţiei în 1964 şi a fost ales senator al statului New York, Kennedy s-a deplasat în Mexic, unde a căutat informaţii despre misterioasa călătorie a lui Oswald din septembrie 1963, cu două luni înaintea crimei. Împreună cu asistentul său a ajuns la concluzia că era vorba de un complot care implica mafia, exilaţii cubanezi şi oficiali ai CIA. În martie 1968, în timpul campaniei electorale pentru preşedinţie, el a participat la o adunare furtunoasă de studenţi la Nortridge, în California. Acolo, studenţii i-au strigat că doresc să ştie cine a ucis preşedintele şi arhivele să fie deschise. Robert ştia că, abordând acest subiect, acesta ar fi dominat campania şi ar fi trecut în plan secund alte afaceri arzătoare, ca războiul din Vietnam şi segregarea rasială în ţară. Dar s-a adresat mulţimii cu sinceritate şi a răspuns după o oarecare ezitare: „Puteţi fi siguri că nimeni nu este mai interesat ca mine. Da, voi redeschide cazul".

Probabil în acea zi şi-a semnat condamnarea la moarte. Două luni mai târziu, era la rândul lui ucis. 


Legea tăcerii


Mary Pinchot Mayer şi soţul ei, Cord Mayer, agent CIA, au devenit prieteni cu John F. Kennedy şi soţia acestuia, Jacqueline, după ce cuplul a cumpărat o casă în cartierul Georgetown. În 1958 Mary a divorţat şi a avut o relaţie amoroasă cu preşedintele. Potrivit lui Peter Janney, autorul unei cărţi despre această afacere, urmare a faptului că Mary Pinchot Mayer ar fi încercat să afle adevărul legat de atentatul de la Dallas şi ar fi deţinut un jurnal secret cu informaţii legate de relaţia ei cu JFK, agenţi CIA au înscenat o presupusă agresiune sexuală care a devenit violentă. A fost împuşcată în apropierea casei sale din Georgetown la 12 octombrie 1964 şi la o zi după aceea cumnatul ei, Ben Bradlee, s-a dus la reşedinţa acesteia pentru a recupera jurnalul. Acolo l-a găsit pe James Angleton, şeful serviciului de spionaj al CIA, care i-a spus că a venit să caute jurnalul la cererea soţiei sale, prietenă cu Mary Pinchot Mayer."


VEDETI FILMUL TRADUS, AICI:

miercuri, 20 aprilie 2016

A. H. Almaas - Știința, filozofia și viața spirituală (20.04.2016)


"A. H. Almaas este pseudonimul lui Ali Hameed Almaas, creatorul "Abordării Diamant a Realizării Sinelui". "Abordarea Diamant" este o învățătură contemporană ce a fost dezvoltată în contextul conștientizării atat a învățăturilor spirituale antice cat și profunzimea teoriilor psihologice moderne.    Ali Hameed Almaas a scris mai multe cărți despre realizarea spirituală, incluzând seria Diamond Heart, The Pearl Beyond Price, The Void, The Unfolding Now și The Point of Existence.  
El a fondat Ridhwan School, o școală de dezvoltare interioară dedicată realizării Adevăratei Naturi. Scopul (orientarea) școlii este îndreptată spre a ajuta pe elevi să devină conștienți de întruparea "esenței" lor și/sau esențialitatea naturii.      
Interviul cu A. H. Almaas , cuprinde următoarele întrebări :    
 Ce poate învăța știința de la spiritualitate? Oare există o inteligență esențială în spatele realității?  Cum putem reconcilia cercetarea și inacțiunea? Oare iluminarea poate fi cunoscută? Oare cercetarea crează, pur și simplu,un alt set de povești? Oare adevărul poate fi descoperit? Oare cercetarea se dizolvă de la sine?  

SURSA: http://viatamergeinaintepenet.blogspot.ro

"Nicolae Tanase: Domunle Almaas, care este scopul vieții?

A. H. Almaas: Scopul vieții nu se naște din ceea ce se întâmplă în ea. Noi nu experimentăm adevărata însemnătate care umple inima dacă suntem fericiți sau satisfăcuți de ceva ce se întâmplă în viața noastră. Nici dacă reușim să facem ceva important. Aceste fapte ne oferă o perspectivă asupra scopului vieții.
Însă scopul vieții pe care eu cunoscut-o și am trăit-o are legătură cu ceva mult mai de bază, ceva mult mai apropiat de noi. Are legătură cu a fi noi înșine în felul cel mai profund posibil. Este cunoașterea și ființarea din cel mai profund nivel de ființare. Este adevăratul și profundul nostru mod de a fi, de fapt scopul vieții. Conexiunea noastră intimă cu acest fundament care ne face umani și acest adevărat centru a ceea ce suntem răspund la întrebarea care este scopul vieții.
Nu este un răspuns în cuvinte sau care poate fi înțeles, este un răspuns care este senzația în sine. Recunoașterea adevăratei noastre ființe, în miezul conștiinței noastre, este adevăratul scop al vieții. Cel puțin dă sens vieții noastre. Fără acesta, viața noastră nu poate avea sensul pe care îl căutăm."

VEDETI INTERVIUL TRADUS AICI - link 1 sau AICI - link 2



Alte carti scrise de acest autor pot fi gasite AICI.

luni, 18 aprilie 2016

Mănâncă, Postește și Trăiește mai mult (18.04.2016)

EAT, FAST AND LIVE LONGER (2012)

Iată din nou că încet încet în mass media principală, încep încet încet, să pătrundă informații din ce în ce mai valoaroase, de data asta de la BBC HORIZON, un documentar excelent despre virtutiile postului negru cu apa, dar si despre efectele hormonilor de crestere asupra sanatatii noastre.

"Corpurile noastre functioneaza de obicei in modul “da-i bataie!” , iar celulele sunt impinse sa se divida catre IGF-1 (hormonul de creştere). Dar cand nivelul de IGF-1 scade, celulele noastre trec intr-un cu totul alt mod: corpul incetineste productia de noi celule, si se apuca sa le repare in schimb pe cele existente. Stricaciunile aduse ADN-ului au mai multe sanse sa fie reparate, si exact de asta piticii Laron si soriceii sunt protejati de bolile degenerative si batranete.  
Ar putea dieta sa prezica sfarsitul imbatranirii ?  
Michael Mosley si-a stabilit un obiectiv cu adevarat ambitios: vrea sa traiasca mai mult, sa se mentina tanar si sa slabeasca. El vrea sa faca anumite schimbari in viata sa de-a lungul implinirii acestui obiectiv. Si crede ca a gasit raspunsul – o idee veche: infometarea. Se poate oare ca noua stiinta din spatele acestei idei sa conduca la o viata mai lunga si mai sanatoasa? Michael a decis sa faca o calatorie de-a lungul Statelor Unite pentru a investiga cum putina foame te poate face mai tanar – si desigur –  sa incerce aceasta noua stiinta pe pielea lui." 

Notă: În completare vă rugăm cu căldură, să studiați și celelalte articole și documentare care dezbat exact același subiect, de pe blogul nostru, ca să nu mai bătem noi apa în piuă:

1) POSTUL NEGRU CU APĂ, O NOUĂ TERAPIE?
2) Secretul longevitatii si al vindecarii numeroaselor boli
3) Dr André Gernez si dr. Pierre Delahousse ne vorbesc despre cancer, scleroza in placi, Alzheimer, diagnostic, celule stem samd dintr-o perspectiva stiintifica neconformista


VEDEȚI DOCUMENTARUL TRADUS, AICI:


Si mai multe, gasiti in categoria PURIFICARE ȘI POST NEGRU, pe care o puteti explora mai usor in CUPRINS.

sâmbătă, 16 aprilie 2016

Culoarul Morții (16.04.2016)

THE GREEN MILE (1999)

Continuăm astazi lista de FILME CU MESAJ si/sau DE SUFLET si/sau SPIRITUALE, cu un film de weekend de suflet cu o incarcatura emotionala deosebit de puternica.

The Green Mile” este o adaptare pentru marele ecran a celebrului roman- foileton al lui Stephen King, publicat în 1996. Actiunea se petrece în anul 1935, în sectorul condamnatilor la moarte al unei închisori din sudul Statelor Unite si dezvoltã povestea uimitoare a unui gardian despre relatia neobisnuitã ce se înfiripã între acesta si unul dintre condamnati, posesor al unui har magic, pe cât de misterios, pe atât de miraculos.
Câstigãtorul a douã premii OSCAR, Tom Hanks, interpreteazã rolul lui Paul Edgecomb, gardianul sef care relateazã prin flashback o întâmplare misticã de pe vremea când lucra în penitenciarul Cold Mountain si avea sub supraveghere un grup de criminali condamnati la moarte pe scaunul electric.
Michael Clarke Dunkan, la primul sãu rol principal, îl interpreteazã aici pe John Coffey, un prizonier masiv, înalt de peste 2m, condamnat pentru uciderea brutalã a douã fetite. Firea lui blândã, naivã, si puterile paranormale cu care este înzestrat, contrasteazã puternic cu înfãtisarea sa, strecurând în mintea lui Edgecomb îndoieli despre vinovãtia lui Coffey.
Realizatorul Frank Darabont se reîntoarce, dupã 5 ani, în scaunul de regizor pentru a aduce pe ecran cea de-a doua adaptare a sa dupã un scenariu de Stephen King, “The Green Mile”. Darabont a scris si regizat cunoscutul “The Shawshank Redemption,” productie Castle Rock din 1994, care i-a adus sapte nominalizãri la OSCAR, dintre care, una pentru Cel mai bun film si una pentru Cea mai bunã ecranizare. David Valdes, producãtorul executiv al productiei Castle Rock din 1993, thriller-ul “In the Line of Fire” nominalizat la OSCAR si al filmului lui Clint Eastwood, câstigãtor al premiului OSCAR pentru Cel mai bun film al anului 1992, “Unforgiven”, este producãtorul acestui film."
SURSA: http://www.cinemagia.ro

Notă: Deși filmul este o pură fantezie fantastică este una ce pare foarte credibilă. Personal cred ca puteri ca cele manifestate de John Coffey sunt posibile și foarte probabile. Este un film care te ajuta sa iesi din anumite tipare mentale preconcepute, un film care trezeste sufletul. Marele, gigantul negru, plin de muschi si acuzat de crima este in realitate si un mare suflet, pur ca un copil si o lumina plina de iubire, insa prejudecatile rasiale, ura impiedica oamenii sa vada sau sa caute adevarul.
De Oscar este si intruchiparea raului din acest film, Sam Rockwell interpretandu-l magistral pe oribilul si perversul criminal Wild Bill, dar si gardianul Percy.

VEDETI FILMUL HD TRADUS AICI - link 1

joi, 14 aprilie 2016

Mooji Video Satsang și Bhajans - 17 aprilie


„Dacă e tăcere pentru un 'tine', va fi și haos pentru același 'tine'. Tăcerea nu aparține nimănui. Ea e sinonimă cu Sinele. Tăcerea este pentru Sine ceea ce parfumul este pentru floare.”
~ Mooji, din cartea White Fire  

marți, 12 aprilie 2016

Secretele Fizicii Cuantice (12.04.2016)

BBC - THE SECRETS OF QUANTUM PHYSICS (2015)

Iată în sfârșit și un documentar de la o televiziune mare, din mass media principală, de la postul BBC, un film documentar exceptional in care profesorul de fizica Jim Al-Khalili efectueaza o serie de demonstratii pentru a ajunge la cele mai halucinante concluzii din știință în modul cel mai oficial și concret cu putință, prin rezultate științifice imbatabile, indubitabile. 
In primul episod (Coșmarul lui Einstein) este analizata disputa dintre Niels Bohr si Einstein pe marginea fenomenului de interconexiune cuantică pe care Einstein la denumit ca fiind "spooky" (fantomă) deoarece depaseste limitele impuse de teoria relativitatii si anume, viteza luminii in primul rand si in al doilea rand se demonstreaza efectul observatorului si al masuratorilor asupra fenomenelor observate.
Practic, atat lumina dar si atomii devin particule atunci cand sunt observate si masurate, astfel demonstrandu-se inca odata ca universul pe care-l vedem este asa deoarece noi ca si observatori credem ca este asa. 
Deci inca odata se demonstreaza legatura intre metafizica si fizică, legătura între spirit și materie, acum și oficial.
Apoi în episodul 2 (Să fie viață) se demonstrează faptul că viața așa cum o știm noi nu ar fi poate, posibilă fără aceste conexiuni cuantice super-luminice între particule, că totul este de fapt vibrație, că există reacții cuantice care sunt determinante în procesul vieții, conectând astfel fizica cu biologia într-un mod extraordinar. Aparitia unei noi ramuri de studiu "biologia cuantica" este absolut necesara pentru intelegerea unitatii intre tot si toate.

VEDETI SERIALUL TRADUS MAI JOS:
PRIMA PARTE (Einstein's Nightmare)
 AICI - link 1 sau AICI - link 2 sau AICI - link 3



PARTEA A II-A (Let There Be Life)
AICI - link 1 sau AICI - link 2


În completare studiați categoria FIZICĂ CUANTICĂ (pe care o puteți explora mai ușor în CURPINS). 

sâmbătă, 9 aprilie 2016

1984 (9.04.2016)

Nineteen Eighty-Four (1984)

Continuăm astazi lista de FILME CU MESAJ si/sau DE SUFLET si/sau SPIRITUALE, cu un film de weekend care chiar dacă este destul de slăbuț comparativ cu romanul, nu poate să lipsească de pe acest blog. Totodată o să prezentăm și o recenzie a cărții lui Orwell.

"1984 este un film britanic științifico-fantastic în regia lui Michael Radford, bazat pe romanul cu același nume a lui George Orwell. Filmul îi are în rolurile principale pe Richard Burton și John Hurt. 
În 1984, lumea este divizată în trei părți: Oceania, Estasia și Eurasia. Aceste trei superputeri se află în stare de război. Winston Smith, simplu funcționar în serviciul lui Big Brother (Fratele cel Mare), va comite o crimă prin gândire, precum și prin povestea de dragoste pe care o trăiește cu o tânără femeie, Julia. Winston trăiește într-un apartament foarte modest.
 Descoperim că societatea din Oceania este împărțită în trei categorii: Partidul interior, Partidul exterior și Prolii (proletarii); Prolii trăiesc în zone speciale. Stăpânul Oceaniei este Big Brother, pe care nimeni nu l-a văzut, însă al cărui portret este afișat pe toate zidurile și pe toate teleecranele. Fața lui Big Brother este următoarea: poartă o mustață mică, care amintește de mustața lui Hitler, fața sa pare să liniștească, dar în același timp arată o anumită severitate. Acasă, oamenii au instalate tele-ecrane, un fel de televizoare care pot urmări, vizual și sonor, tot ceea ce se petrece în fiecare locuință și, la nevoie, să-i aducă pe oameni la ordine (tele-ecranul funcționează ca o video-conferință).  Opozantul politic al lui Big Brother este Emmanuel Goldstein, care pretinde că războiul nu există și că acesta nu servește decât la menținerea regimului. Restricțiile sunt foarte dure în privința alimentelor, libertăților și mișcărilor oamenilor; aceste restricții sunt mai blânde față de proletari, care sunt considerați drept animale." SURSA: https://ro.wikipedia.org

Nota noastră: Filmul este doar o slabă ilustrare a cărții și cred că aceasta ar merita o reecranizare mai adevărată, mai completă. Filmul este gândit mai degrabă pentru a crea confuzie și a îndepărta oamenii de roman decât ca un omagiu adus operei lui Orwell.
Numele lui Orwell este extrem de des amintit pe acest blog deoarece binecunoscuti termeni cum ar fi BIG BROTHER, și POLITIA GANDIRII, pe care ii folosim adeseori pe blog, sunt inspirati tocmai de el. Este tot mai evident că Orwell a fost un vizionar și din păcate societatea imaginată de el, e tot mai aproape.
Este uimitor că  Orwell a imaginat televizorul (cu care e tembelizată populatia) si a imaginat si camerele de supraveghere de care acum planeta e intesata si mai este un pas sa fie introduse legal si in case.

VEDEȚI FILMUL TRADUS AICI - link 1




SAU AICI - link 2



Mai jos cateva informatii despre carte: "O mie nouă sute optzeci și patru, scris și 1984, este un roman politic creat de George Orwell în 1948 și tipărit în 1949. Acțiunea romanului are loc într-un viitor distopic și prezintă o parte din viața intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitarist al Oceaniei. O mie nouă sute optzeci și patru a imprimat foarte mulți termeni și idei în cultura contemporană, și mai ales în limba engleză, de exemplu Fratele cel Mare, dubla gândire, poliția gândirii, Soceng. „Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine” este un simbol al controlului excesiv, iar adjectivul orwellian este folosit pentru a descrie acțiunile și organizațiile Oceaniei.

Principala figură a romanului, Big Brother (în română: „Fratele cel Mare”), a devenit o figură metaforică a regimului polițienesc și totalitar, precum și a reducerii libertăților. În 2005, publicația Time a clasat romanul 1984 în lista celor mai bune romane și nuvele englezești din 1923 până în acel an. În listă se găsește și celălat roman faimos al lui George Orwell, Ferma animalelor

Romanul descrie o Mare Britanie posterioară unui război nuclear ipotetic dintre Est și Vest, care ar fi avut loc în anii '50, în care s-a instaurat un regim de tip totalitar foarte inspirat din ceea ce a fost stalinismul și din anumite elemente ale nazismului. Libertatea de expresie ca atare nu mai există. Toate gândurile sunt minuțios supravegheate, iar imense afișe, care tronează pe străzi, indică tuturor că „Big Brother stă cu ochii pe tine”, în engleză Big Brother is watching you.
Inițial a fost publicat de Martin Secker and Warburg, Londra, în 1949. Prima ediție broșată (paperback) a apărut la Penguin Books, Harmondsworth, în 1954. De atunci s-a retipărit de 26 de ori.
Romanul lui George Orwell, editat în 1949, receptat de foarte mulți – încă de pe atunci – ca un semnal de alarmă, rămâne și acum departe de a fi doar o distopie învechită. Există voci care afirmă că, odată cu trecerea anilor, el devine tot mai actual.
Primul capitol începe cu portretul Fratelui cel Mare care „stă cu ochii pe tine” – expresie a cărui dublu sens e lesne de sesizat: Fratele cel Mare te protejează, se interesează mereu (îi pasă) de soarta ta, însă, în același timp, tu nu poți face nimic fără ca el să nu știe: te supraveghează clipă de clipă.
În afară de afișele imense prezente pe toate blocurile, clădirile instituțiilor, panourile, mai există și tele-ecranele, care neîncetat transmit și receptează simultan sunete și imagini. În fiecare încăpere – inclusiv în camerele apartamentelor – există câte un tele-ecran, care poate fi dat mai încet, dar niciodată oprit.
Nu doar prin mijloace tehnologice însă, ci și în mod direct, prin membrii unor instituții specializate, are loc supravegherea: patrulele de poliție, zburând în elicoptere la mică înălțime „își bagă nasul prin casele oamenilor”, și, mult mai de temut: Poliția Gândirii.
Așa cum se întâmplă și în Ferma animalelor (editată cu trei ani mai devreme, în 1946) valorile sunt răsturnate:

Războiul este pace

Libertatea este sclavie

Ignoranța este putere

(vezi A.Huxley – A Brave New World soma – pastilele pentru visare, uitare)

Paralela cu Huxley poate continua și cu referire la modul în care se încearcă eliminarea sentimentelor – cel puțin a celor pozitive. (Unul dintre numeroasele exemple ar fi acela că Orwell vorbește despre „Liga Tineretului Anti-sex”, iar în romanul lui Huxley – apărut zece ani mai târziu, în 1958 – copiii nu se nășteau pe cale naturală, ci prin clonare).

Pentru un mai bun control al minții (celorlalți) până și limba este modificată, engleza (căci pe teritoriul Londrei este plasată acțiunea) fiind înlocuită cu Nouvorba. Dacă avem sau nu acces la concepte în lipsa unor cuvinte sau expresii care să le denumească, aceasta este o problemă încă dezbătută în cadrul psihologiei, filozofiei minții și filozofiei limbajului (ultimele două aflate în strânsă legătură), însă poziția lui Orwell este evidentă: el pornește de la presupoziția care infirmă ipoteza posibilității de a gândi în lipsa cuvintelor corespunzătoare: „Nu vezi frumusețea desființării cuvintelor? Tu nu știai că Nouvorba este singura limbă din lume al cărei vocabular scade în fiecare an?! […] Nu înțelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gândire?! Până la sfârșit, o să facem crimăgânditul literalmente imposibil, pentru că n-or să mai existe cuvinte în care să-l exprimi. Fiecare concept care ar putea fi necesar vreodată orișicui va fi exprimat printr-un singur cuvânt, cu sens strict definit și cu toate celelalte sensuri secundare șterse și uitate. […] Cum crezi tu c-ai mai putea avea o lozincă 'Libertatea este sclavie', când însuși conceptul de libertate va fi abolit?” (G. Orwell, O mie nouă sute optzeci și patru, pp. 74, 75)
În plus, stereotipia – nu unul dintre exemplele cele mai relevante: toate produsele de larg consum se numesc Victoria (Denumirea e înlocuită de Huxley cu numele Ford) – cărțile proaste (scrise de mașini), filmele de aceeași factură, au rolul de a menține nivelul de educație și de inteligență cât mai scăzute în rândul claselor de mijloc.
Tot în prima parte a cărții, personajul principal masculin, Winston Smith, începe să țină un jurnal (deși știe că acest lucru e interzis – chiar dacă nu prin vreo lege scrisă). El detestă Partidul, și este (într-o oarecare măsură) conștient de ororile provocate de conducere, dar se poartă asemeni tuturor celorlalți – indiferent că aceștia îmbrățișează ori nu doctrinele, ideologia general impusă – nelăsând să se vadă din comportamentul său nici o urmă de nemulțumire.
Deși Winston e diferit de majoritatea celorlalți, viața pe care este obligat să o trăiască își lasă o amprentă puternică și asupra personalității lui: Scrie „cu greu” în jurnal, povestind frânturi din seara precedentă, când a fost la „un film foarte bun”, film de război cu femei terifiate și „un braț de copil zburând sus, sus, sus”. Publicul era încântat și aplauda; s-au auzit însă câteva proteste, dar acestea veneau din partea prolilor. Cei care „au început brusc să facă gură și să țipe că n-ar fi trebuit să arate așa ceva, nu de față cu copiii” au fost scoși din sală, însă probabil că nu au pățit nimic, căci „cui îi pasă ce zic prolii?”. Dacă ar fi fost vorba de membri ai Partidului (adică toți în afara prolilor) ar fi fost cu siguranță omorâți, iar existența lor ștearsă până la ultima urmă palpabilă din memoria celorlalți.
Zilnic, la ora unsprezece, toți oamenii – inclusiv cei care ocupă funcții destul de importante în cadrul Partidului Interior (cum ar fi cazul lui O’Brian) – își întrerup orice altă activitate pentru a participa – în grup – la „Cele două minute de ură”, în care, pe câte un tele-ecran imens amplasat în holul principal al fiecărei clădiri, apare figura lui Emmanuel Goldstein, inamicul numărul unu al Partidului (al statului Oceania), iar cei care asistă se exteriorizează vehement, stăpâniți de sentimente care alunecă dinspre frică spre mânie, apoi ură. Chiar și Winston – care îl simpatizează în secret pe Goldstein – doar mimând inițial aceeași adversitate împărtășită de ceilalți, se lasă dus de val (sau poate e vorba de hipnoză în masă), surprinzându-se în final că strigă cu ură și gesticulează furios spre figura de pe tele-ecran. Prin aceste „două minute de ură” se urmărea atât amplificarea celor mai negative sentimente umane, cât și menținerea trează a atenției asupra inamicului (intern: Goldstein, și extern: Eurasia, cu care acesta se spune că ar fi colaborat, iar Oceania, aflată sub guvernarea Fratelui cel Mare, ar fi fost în război): inamicul există, este activ, iar Partidul luptă pentru a-și proteja poporul.
Pe Goldstein nu îl văzuse nimeni niciodată (mai târziu, pe parcursul romanului, se lasă chiar de înțeles că el nici măcar nu ar exista), dar se tot vorbește despre organizația lui secretă și misterioasă, Frăția, la fel de vicleană și de temut ca Secta Orbilor din capitolul al treilea (Dare de seamă despre orbi) al cărții lui Ernesto Sábato, Despre eroi și morminte. El e pretextul atât pentru nenumăratele arestări făcute de Poliția Gândirii, cât și pentru a arunca vina asupra unui singur dușman: unul singur care nu vede Adevărul, ceilalți fiind doar victime nefericite ale acestui nebun puternic și viclean.
Relevant este și pasajul în care apar pentru prima oară copiii familiei Parsons (familie vecină cu Winston în Blocul Victoria), de mici adepți înflăcărați ai Partidului și ai practicilor drastice și violente exercitate de Poliția Gândirii (urmând, mai târziu, să-și denunțe chiar tatăl ca fiind „criminal al gândirii”). Orwell nu alocă un spațiu foarte larg subiectului, însă pasajele sunt relevante, aproape terifiante. O paralelă foarte interesantă poate fi făcută cu filmul The Wall, al celor de la Pink Floyd (1982), care acordă o deosebită atenție temei educației
În capitolul următor întâlnim una dintre frazele cheie ale cărții – una dintre ideile care fundamentează teoria lui Orwell cu privire la puterea extraordinară a regimurilor totalitare:

„Cine controlează trecutul controlează viitorul.
Cine controlează prezentul controlează trecutul”.

În funcție de interesele Partidului, orice urmă a vreunui eveniment, lucru (articol de ziar, carte, etc.) ori persoană poate lua calea „găurilor de memorie”, ajungând scrum, și fiind cu desăvârșire uitat (sau înlocuit – cum se întâmplă în cazul dușmanului, respectiv aliatului de război al Oceaniei: rolul era schimbat odată la câțiva ani între Eurasia și Estasia , dar totul ca și cum alianța, respectiv adversitatea, ar fi durat de o veșnicie, fiind neschimbate și imposibil de schimbat vreodată.
Despre perioada de dinainte de revoluție – de dinainte de Era Fratelui cel Mare – nimeni nu are amintiri clare, și nici nu poate ști cât e adevăr și cât fantezie din ceea ce se scrie in manualele și cărțile de istorie. E „ca o ecuație cu două necunoscute”.
Exasperantă e și sărăcia, care generează mizerie și boală. Conducerea nu se află în imposibilitatea de a asigura un nivel de trai ceva mai ridicat, însă are tot interesul să nu o facă.
„Dacă există vreo speranță ea stă în proli” scrie Winston în jurnal, amintindu-și o experiență sexuală cu o femeie bătrână într-un cartier al prolilor, care avusese loc cu vreo trei ani în urmă. Prolii (aproximativ optzeci și cinci la sută din populația Oceaniei) nu erau îndoctrinați, nici supravegheați („Prolii și animalele sunt liberi” – spunea o lozincă a Partidului), însă trăiau într-o mizerie și sărăcie îngrozitoare, nefiind conștienți de forța lor. „Dacă există vreo scăpare, ea stă în proli”, se gândește Winston, pentru că cei din Partid sunt atât de strict supravegheați, încât nu au cum să se organizeze în grupuri, și nici măcar nu pot avea încredere pentru a-și exprima – eventualele – păreri neortodoxe.
Durabilitatea sistemului stă tocmai în teroare. (Ca și în Sărbătoarea Țapului, unde Mario Vargas Llosa vorbește despre regimul Trujilio din Republica Dominicană: „Tu mă furi pe mine? Chrinos săltă din nou în scaun și fața lui cenușie se înnegri. Clipea din ochi, speriat. Ce spuneți Șefule? Dumnezeu mi-e martor… Știu bine că nu – îl liniști Trujillo. Și de ce nu furi, mă rog frumos, în ciuda puterii tale de a face și de a desface? Din loialitate? Se prea poate. Dar, înainte de toate, de frică. Știi bine că dacă mă furi și te descopăr că m-ai furat, te-aș da pe mâna lui Johnny Abbes, care te-ar duce la închisoarea La Cuarenta, te-ar așeza pe Tron și te-ar carboniza, înainte de a te arunca la rechini. Chestiile astea sunt pe placul imaginației înfierbântate a șefului SIM și a echipei care a format-o. De-asta nu mă furi. Și de-asta nu mă fură nici directorii, administratorii, contabilii, inginerii, veteranii, șefii de echipă, etcetera, etcetera, ai companiilor de care te ocupi tu. De-asta sunt punctuali și eficienți, de-asta au prosperat și și-au înmulțit întreprinderile, transformând Republica Dominicană într-o țară modernă și prosperă. Ai înțeles? Perfect Șefule – tresări încă o dată Constituționalistul Bețivan. Aveți perfectă dreptate. În schimb – continuă Trujillo, de parcă nu l-ar fi auzit, ai fura cât ai putea de mult dacă n-ai munci pentru familia Trujillo, ci pentru familiile Vicini, Valdez sau Armenteros. Și ai fura și mai mult încă, dacă întreprinderile ar aparține statului. Atunci chiar că ți-ai umple buzunarele”) (pp. 144–145)
În finalul primei părți (dintre cele trei în care este structurat romanul) este descrisă o lungă plimbare pe care o face Winston prin cartierele prolilor – univers de care se simte tot mai atras de când și-a spus că aceștia ar fi singura speranță. De reținut din acest pasaj sunt trei momente: În urma unei explozii datorate căderii unei rachete în imediata lui apropiere, Winston dă peste o mână retezată de la încheietură, pe care, fără să ezite, o împinge cu piciorul spre marginea străzii. Deși lucid într-o mai mare măsură decât mulți dintre cei printre care trăia, își pierduse și el – ca urmare a peste treizeci de ani în care Regimul controla faptele, gândurile și sentimentele fiecăruia – aproape total sensibilitatea. Atenția lui – ca și un scurt comentariu pe care îl face doar pentru sine – se îndreaptă asupra unui grup de trei bărbați care discutau cu înflăcărare despre Loterie. Cifrele de câștig declarate oficial – de altfel sume imense – nu erau niciodată cele reale, însă important era faptul că prolii aveau un motiv pentru a trăi; mai exact, atenția le era oarecum distrasă de la mizeria și neajunsurile în care trăiau. (Singurele distracții ale prolilor în afară de Loterie erau berea ieftină și articole pornografice editate și distribuite în acest scop de Partid).
Un ultim episod din plimbarea lui Winston o constituie vizita sa la anticariatul de unde, cu ani în urmă, își cumpărase caietul devenit ulterior jurnal, însă acest fragment nu are relevanță decât pentru firul narativ al povestirii, în vederea unor evenimente care urmează. Până atunci însă, văzând un bătrân – care prinsese cu siguranță perioada de dinainte de Revoluție, de dinaintea Erei Fratelui cel Mare – intrând într-un bar – cârciumă, în argoul prolilor – îl urmează sperând să obțină răspunsuri la numeroasele întrebări pe care și le punea referitor la vremea uitată (când el era încă un copil). Însă concluzia la care ajunge – în urma discuției cu bătrânul – e aceea că puținii oameni rămași în viață care să fi cunoscut istoria și altfel decât din actualele manuale școlare – erau prea senili pentru a-l putea lămuri.

Partea a doua a cărții începe cu prefigurarea unei povești de dragoste dintre Winston și Julia, neînsemnat membru al Partidului Exterior – pe care el o suspecta inițial de spionaj din partea Poliției Gândirii – care-i strecoară, într-un context favorabil, un bilețel cu mesajul „Te iubesc” și cu care reușește chiar să stabilească o întâlnire într-un loc unde nu erau supravegheați.
Așa cum sensibilitatea îi era într-o mare măsură atrofiată (vezi pasajul cu descrierea „unui film foarte bun”, ori a celui cu mâna sfârtecată de la încheietură) nici instinctul sexual al lui Winston nu era cel al unui om normal: Ajunși într-o pădure – loc fără tele-ecrane, ori microfoane: „O trage în jos, să se întindă împreună pe iarbă, iar ea nu i se împotrivește deloc; poate face cu ea ce-i trece prin cap. Dar adevărul este că nu-și poate defini vreo senzație fizică; își dă seama de atingere și atât. Nu simte nimic altceva decât neîncredere și mândrie. Îi pare bine de ce face dar nu are nici o dorință fizică” (Orwell, O mie nouă sute optzeci și patru, pag. 154).
Acesta era și unul dintre obiectivele Partidului, pentru că atunci „când te regulezi, îți consumi energia și pe urmă te simți fericit și ți se rupe de-orice altceva” (idem, pag 169). Și dacă sexualitatea nu poate fi reprimată cu totul, atunci ea este transformată într-o practică animalică, trivială, care – privită intrinsec – repugnă (Datoria față de Partid, după cum se spunea în școli) și permisă doar între soț și soție (cu toate că se tolerează parțial și sexul cu prostituatele din lumea prolilor); ceva asemănător se întâmplă și cu instituția familiei. Ea este permisă, chiar încurajată – de asemenea dragostea părinților față de copiii lor. „Pe de altă parte însă, copiii sunt sistematic montați împotriva părinților și învățați să-i spioneze și să raporteze orice formă de deviație de la linie. Familia a devenit nici mai mult, nici mai puțin decât un auxiliar al Poliției Gândirii, o metodă prin care tot omul trăiește, zi și noapte, înconjurat de niște turnători care-i cunosc orice intimitate” (idem, pag. 170).
Winston și Julia nu rezistă tentației de a închiria o cameră doar pentru ei doi, un interior unde să nu fie supravegheați de nimeni. Închiriază camera de deasupra anticariatului din zona prolilor, în care Winston mai intrase de două ori până atunci.


La scurt timp după aceea, O’Brien îl invită pe Winston la el acasă, pretextând că intenționează să-i împrumute ultima ediție a Dicționarului de Nouvorbă. Acesta se duce împreună cu Julia, iar O’Brien (după ce închide tele-ecranul – ceea ce le este permis doar membrilor Partidulului Interior) îi asigură că Frăția există, este activă, și-i promite să-i trimită o carte scrisă de Goldstein însuși. (Cartea Teorie și practică în colectivismul oligarhic, din care este prezentat un fragment de 35-40 de pagini, reprezintă în mod explicit viziunea lui Orwell asupra istoriei sub aspect socio-politic.
La scurt timp după, Julia și Winston sunt arestați de Poliția Gândirii (în spatele unui tablou din camera închiriată fiind amplasat un tele-ecran). Winston este torturat luni întregi, cedează – deși nu foarte ușor – în fața torturilor, căzând și fizic și psihic. Anchetatorul principal este O’Brien însuși, care-i mărturisește că de șapte ani îl avea sub observație, că el însuși împreună cu alți câțiva membri ai Partidului Interior scriseseră cartea atribuită lui Emmanuel Goldstein, și că atât puterea, cât și exercitarea puterii prin mijloace cât mai brutale constituie pentru Partid scopuri în sine. De la simplul fapt de a mărturisi – sub tortură – crime reale și imaginare, cei arestați, fără excepție, ajung sa accepte la nivel rațional ideologia Partidului, iar în final, chiar și sentimentele sunt iremediabil atrofiate ori modificate – devenind pe deplin ortodoxe.
Până la urmă, atât Winston cât și Julia sunt vindecați și eliberați; după un timp ei se și reîntâlnesc (de această dată întâmplător, însă fără a se mai ascunde, căci, odată ieșiți din Ministerul Iubirii, de pe mâna agenților Poliției Gândirii, ei nu mai prezintă nici un interes pentru Partid) însă dragostea lor unul pentru celălalt fusese distrusă definitiv. Winston si Julia sunt psihic zdrobiți, spălați pe creier, lobotomizați ... În ultima scenă Winston joacă de unul singur una din interminabile partide de șah la de la Cafeneaua Castanilor, ultima escala pentru vinovații de crimă-gândit, înainte de „vaporizare”. În sfârșit, el se simte „complet vindecat”, atunci când, în urma anunțării unei mari victorii pe frontul din Africa, realizează „ce ticăloșie făcuse, și ce pierdere fusese pentru el să nu înțeleagă atâta timp! Ah, cu câtă încăpățânare s-a exilat de unul singur de la pieptul iubitor […] Dar gata, totul este bine acum, lupta s-a sfârșit. A câștigat bătălia cu el însuși. Îl iubește pe Fratele cel Mare!” (idem, pag. 365)."

SURSA și mai multe detalii despre roman: https://ro.wikipedia.org


Cartea poate fi cumparata de AICI 
(acum super oferta si TRANSPORT GRATUIT)

marți, 5 aprilie 2016

Prin Gaura de Vierme (Sezoanele I - V - Complete) 5.04.2016


THROUGH THE WORMHOLE (2009 - 2014)
Full Season I - V

"Prin Gaura de Vierme, (nume alternativ în engleză Through the Wormhole with Morgan Freeman) este un serial american pentru televiziune, genul documentar științific, serial prezentat de actorul Morgan Freeman. A început să fie difuzat pe canalul Science Channel în Statele Unite începând cu 9 iunie 2009
`Prin Gaura de Vierme cu Morgan Freeman` isi propune sa exploreze cele mai adanci mistere ale existentei - intrebari care au intrigat umanitatea inca din cele mai vechi timpuri. Acest serial uneste cele mai stralucite minti si cele mai bune idei din toate colturile stiintei: Astrofizica, Astrobiologie, Mecanica cuantica, Teoria corzilor (String Theory) si multe altele - pentru a dezvalui extraodinarul Univers.
Am avut reticiente in a va prezenta acestă serie de documentare deoarece prima data cand am rasfoit-o am avut nesansa sa dam doar peste teoriile sustinute de dogma centrala oficiala (viziunea materialista, carteziana, mecanicista, newtoniana) asupra Universului. Totusi, acum la o a doua rasfoire am descoperit cu surprindere, ca se discuta si teoriile alternative, foarte elaborat si serios, asa ca am decis sa-i acordam o sansa. Bineinteles ca teoriile revolutionare ale lui Nassim Haramein nu sunt luate in considerare in aceasta serie de documentare, ceea ce e un mare minus si semn de intrebare.

Mai multe informatii despre celalate episoade gasiti AICI.

Puteti cumpara de AICI, seria originala de DVD-uri.

VEDEŢI MAI JOS PRIMELE 5 SEZOANE, TRADUSE:

SEZONUL I (2009)

(Există un Creator?) 
(Enigma găurilor negre) 
(Este posibilă călătoria în timp?) 
(Ce s-a întâmplat înainte de început?) 
(Cum am ajuns aici?) 
(Suntem singuri?) 
(Din ce suntem făcuţi cu adevărat?)
(MATERIA NEAGRĂ: Dincolo de întuneric) 







SEZONUL II (2011)

(Există viață după moarte?)
(Există un capăt al Universului?)
(Există timpul cu adevărat?)
(Există mai mult de trei dimensiuni?)
(Există un al șaselea simț?)
(Există universuri paralele?)
(Există undeva o ecuaţie a totului?)
(Putem călători la viteze superluminice?)
(Putem trăi veșnic?)
(Cum arată extratereștrii?)


SEZONUL III (2012)

(Vom supravieţui primului contact? (cu ET n.n.) 
2. "Is There a superior Race?", 6 iunie 2012
(Există o rasă superioară?) 
3. "Is The Universe Alive?", 13 iunie 2012
(Este Universul viu?) 
(Ce anume face să fim cine suntem?) 
(Ce este nimicul?)
(Putem învia morţii?) 
(Putem elimina răul?) 
(Misterele subconştientului) 
(Se va termina eternitatea?) 
10. "Did We Invent God?", 8 august 2012
(L-am inventat noi pe Dumnezeu?)


SEZONUL IV (2013)

1. "Is There a God Particle?" 
- link 1 sau link 2
(Există oare o particulă a lui Dumnezeu?)
(Când începe viața?)
(Putem supraviețui morții Soarelui?)
4. "How Do Aliens Think?"
- link 1 sau link 2
(Cum gândesc extratereștrii?)
(Va dispărea sexul?)
6. "Can Our Minds Be Hacked?"
- link 1 sau link 2
(Pot fi mințile noastre hacker-ite?)
(Sunt roboții viitorul evoluției umane?)
8. "Is Reality Real?"
- link 1 sau link 2
(Este realitatea reală?)
(Oare avem liber arbitru?)
10. "Did God Create Evolution?"
- link 1 sau link 2
(A creat Dumnezeu evoluția?)

SEZONUL V (2014)

1. "Is God an Alien Concept?" 
- link 1 sau link 2
(Este Dumnezeu un concept extraterestru?)
2. "Is Luck Real?"
- link 1 sau link 2
(Este norocul real?)
3. "Is Poverty Genetic?"
- link 1 sau link 2
(Este sărăcia genetică?)
4. "How to Collapse a Superpower"
 - link 1 sau link 2
(Cum să prăbușești o super-putere)
5. "Does the Ocean Think?"
- link 1 sau link 2
(Oare oceanul gândește?)
 6. "Is a Zombie Apocalypse Possible?"
 - link 1 sau link 2
(Este posibilă apocalipsa zombie?)
7. "Is Gravity an Illusion?" 
- link 1 sau link 2
(Este gravitația o iluzie?)
8. "Will We Become God?"
- link 1 sau link 2
(Vom deveni noi Dumnezeu?)
9. "Is There a Shadow Universe?"
- link 1 sau link 2
(Există oare un Univers Umbră?)
10. "When Did Time Begin?", 23 iulie 2014
- link 1 sau link 2
(Când a început timpul?)

În completare studiaţi categoriile FIZICĂ CUANTICĂ şi NASSIM HARAMEIN (pe care le puteţi explora mai uşor din CUPRINS).

COMENTARII FACEBOOK

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

APEL

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...