RUGĂMINTE!

RUGĂMINTE!

Dacă vedeți vre-un articol, film, link care nu funcționează, vă rugăm să ne spuneți ca să putem actualiza. De multe ori serverele pică, dispar pur și simplu, filmele sunt eliminate, samd. Si nu lasati doar un mesaj in casuta de comentarii facebook deoarece daca nu suntem prieteni in facebook, sunt sanse sa nu vedem acel mesaj. Cei din anumite țări, posibil din Occident s-ar putea să aveți probleme mai ales cu filmele artistice, căci pe acolo pe la voi, serverele cu filme sunt blocate. Trimiteti un email sau un comentariu la acea postare, dar nu in casuta de facebook. Vă mulțumim!

sâmbătă, 31 martie 2012

PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE (31.03.2012)


Our Daily Bread (2005)
Unser taeglich Brot 

"Filmul documentar al producătorului german Nikolaus Geyrhalter, „Unser taeglich Brot“ (Our Daily Bread - Pâinea noastră cea de toate zilele), dezvăluie, fără comentarii, un tablou pe cât de cutremurător şi de terifiant, pe atât de adevărat al unei agriculturii ce prolifereaza tot mai mult în Uniunea Europeană.
Ceea ce putem vedea în film nu mai reprezintă nicidecum agricultura în sensul în care o înţelege orice român; este mai degraba o cumplită industrie producătoare de furaje pentru oameni! Normele europene, stabilite dupa politica economică a corporaţiilor multinaţionale din agricultură, au permis şi au încurajat dezvoltarea acestei industrii în detrimentul sau chiar împotriva agriculturii ecologice sau tradiţionale, numită astăzi în batjocoră "agricultură de subzistenţă".
Deşi există multe voci care arată absurditatea acestei abordări hipertehnologizate, chimizate şi robotizate (la propriu şi la figurat), lucrurile se petrec ca şi cum nu s-ar vedea problemele. Putem vedea în film muncitori agricoli protejaţi cu costume etanse si măşti de gaze... Pentru prima data în istoria omenirii, munca "agricultorilor" are loc în mediu toxic!!! Ce putem să mai spunem despre produsele "alimentare" rezultate?
Occidentalii, care trăiesc zi de zi, pe pielea lor, tragedia industrializării agriculturii, au început să devină conştienţi de comoara pierdută. 
Va trebui ca românii să se trezească rapid pentru a opri aceasta aberaţie, înainte să fie prea târziu. Încă avem această comoară a agriculturii naturale. Încă mai putem mânca o roşie, un pepene sau un măr gustos, chiar dacă ele nu sunt mari şi umflate ca baloanele. Există un mare pericol ca ele să se piardă, dacă înghiţim pe nemestecate tot ce ni se impune adesea pe ascuns, pe cale administrativă, fără să fim măcar consultaţi, prin negocieri dubioase, de către UE. Dacă vrem să le mai avem, trebuie să învăţăm să le preţuim şi apoi să le păstrăm cum se cuvine!" 

VEDEŢI FILMUL AICI:


Pentru o mai bună documentare studiaţi şi urmatoarele Categorii:
PERMACULTURA, ALIMENTAŢIE, CODEX ALIMENTARIUS.

vineri, 30 martie 2012

Capcana Iluminarii (29.03.2012)


"Stăteam faţă în faţă. “Până la urmă, ce vrei?” îl întreb. “Vreau să mă iluminez, orice ar însemna asta” răspunde el hotărât. Discuţia a mai continuat un timp, dar, în realitatea din spatele cuvintelor mele nu mai rămăsese decât tăcerea, căci recunoscusem paradoxul celei mai rafinate capcane pe care o întâlnesc aspiranţii la trăirea Integralităţii. Din adâncuri se naşte dorinţa enormă de a trăi starea lui Unu, ea creşte urnind aspectul uman al Fiinţei către ceea ce mintea numeşte “căutare”. Aspectul nostru liniar nu poate concepe realitatea dincolo de mecanismul cauză-efect, sau mijloc-scop. El crede că o stare de conştiinţă extinsă, fie ea numită chiar şi “iluminare”, poate fi un scop. Drept urmare trebuie să existe un mijloc de a-l atinge. El crede că o stare de conştiinţă poate fi urmărită cumva, că este un efect al unei proceduri, al unei cauze. Şi astfel, aspirantul se aruncă, la fel cum a făcut-o de mii de ori în lunga sa istorie, într-un fel de “cale spirituală”. Poate să fie vorba despre diferite tehnici, corporale, de respiraţie, rugăciune, ritualuri de orice fel, yoga sau tehnici shamanice, lucrări cu plante sacre sau să practice meditaţia. Nu contează. Atâta vreme cât aceste abordări sunt privite ca pe o “cale de a ajunge” la spiritualitate, este sortită eşecului. Câtă vreme acestea sunt mijloace pentru a atinge un scop, nu funcţionează, căci aspirantul se află sub imperiul dualităţii pure. Mijlocul şi scopul par diferite. Meditaţia rămâne diferită de “iluminare”, tehnica rămâne doar o tehnică, în vreme ce “scopul” se îndepărtează mereu. Nu pentru că ar fi intangibil, ci pentru că aspirantul este incapabil să recunoască starea momentului Acum, fiind absorbit de ceea ce “are de făcut”.
Cuvintele personajului mi-au rămas întipărite în minte pentru că formulau într-o manieră concisă capcana în care se rătăcesc mulţi dintre cei aflaţi “pe cale”. Pe omul acesta îl cunosc. Este un explorator al conştiinţei determinat. A lucrat cu respiraţia, e experimentat stări de conştiinţă extinsă şi a fost împreună cu noi într-una dintre cele mai puternice şi revelatoare călătorii iniţiatice în Peru pe care le-am făcut. Grande Madre Ayahuasca este probabil cea mai formidabilă oglindă a conştiinţei umane care există pe această planetă, având darul de a-ţi arăta cine eşti, sau mai curând ce eşti. Niciodată mai puţin decât atât, dar nici mai mult. Şi totuşi, după toată această experienţă, el spune “vreau să mă iluminez”, fără să bănuiască nici o clipă capcana. Complet identificat cu spaţiul mental, crede că iluminarea este o stare care poate fi atinsă făcând ceva. Rândurile acestea i se datorează, cumva, căci mi-a atras atenţia asupra acestei răscruci fundamentale, ca un fel de sens giratoriu în care te poţi învârti timp de vieţi întregi fără să poţi găsi ieşirea. Ca să ieşi din iluzia giratoriului trebuie să te opreşti din mers, din orice căutare, să renunţi la orice scop, la orice intenţie.
“Vreau să mă iluminez” asumă implicit faptul că ceea ce sunt acum exclude starea “iluminării”. “Vreau să fiu fericit” exclude fericirea acestui moment şi o proiectează, ca pe un scop, undeva, în viitor. Aceasta este o poziţionare tipică a aspectului uman al fiinţei, care-şi articulează realitatea pornind de la o judecată: “nu sunt iluminat” sau ” nu sunt fericit”. “Trebuie să fac ceva ca să rezolv aceast situaţie şi să obţin iluminarea prin orice mijloace. Voi citi, voi face pranayama, voi fuma marijuana şi voi face 100 de mătănii pe zi până când voi obţine ceea ce vreau: iluminarea.” Rotirea în cerc a început.
Cel mai interesant lucru este că starea pe care unii o numesc “iluminare”, şi pe care noi o numim “conştienţa integralităţii” nu presupune alt demers decât schimbarea modului în care percepem realitatea. Suntem deja “iluminaţi”, cu toţii, starea conştiinţei integrale este aici deja, a fost dintotdeauna, în orice clipă, doar că nu am fost capabili să ne racordăm la ea. De ce? Pentru că am fost identificaţi cu realităţile mai înguste articulate de către minte. Pur şi simplu, atunci când funcţionăm în modul “mental”, nu putem percepe starea “iluminării”. Pentru că modul “mental” este, pur şi simplu, parţial, iar “iluminarea” este o stare de conştiinţă în care suntem conştienţi de întreg. Partea nu poate sesiza natura întregului. Atunci când vrei ceva, inclusiv starea de întregire, eşti în spaţiul mental. Dacă nu ai fi, nu ai dori “iluminarea” pentru că ai trăi în mod direct această stare. Ai fi conştient de natura ta de fiinţă integrală.
A fi conştient de ceva înseamnă a percepe, a simţi ceva care ESTE deja prezent. A căuta, a dori, a folosi mijloace pentru a atinge un scop, este una cu a nega ceea ce este. Pleacă de la judecata că ceea ce este acum, aici, nu este ceea ce caut. De aceea singurul demers posibil către starea de a deveni conştient de propria ta integralitate este să te opreşti din orice căutare pentru o clipă, să renunţi la orice judecată asupra realităţii şi să accepţi că ceea ce este acum, aici, este cuprins cumva în Integralitate. Nu e nimic de făcut, doar de simţit, în afara oricărei judecăţi. Isus spunea oamenilor “sunt în inima ta”. Budha spunea că fiecare este la rândul său un budha, numai că nu ştie acest lucru. Acest adevăr a fost rostit de mii de ori în istoria umanităţii, că suntem deja ceea ce suntem, şi nu e nevoie să facem nimic pentru a deveni. E nevoie doar să percepem acest lucru.
De ce nu percepem acest lucru, de ce nu ne este accesibilă această trăire oricând? Pentru că suntem identificaţi cu mintea, cu splendidul său copil numit EGO, pentru că suntem într-o veşnică judecată asupra realităţii, creatoare de dualitate şi de separare, iar separarea exclude Integralitatea. Pentru că facem mereu ceva, mai curând decât să fim. Iar ultima facere, cea mai rafinată dintre facerile ego-ului este facerea “spirituală”. Ego nu poate trăi Integralitatea, căci această trăire îl conduce la disoluţie, la moarte, la dispariţie. Ego trăieşte prin identificarea cu ceea ce facem, cu idei şi idealuri, cu sisteme de credinţă. Ego adoră tehnicile, mai ales cele spirituale, pentru că astfel are garanţia că va supravieţui. Cineva trebuie să aibă voinţa, dorinţa să practice ritualurile iluminării de trei ori pe zi, cineva trebuie să citească, să acumuleze informaţii despre spiritualitate şi despre dumnezeu, trebuie să citească cărţi de dezvoltare personală pentru ca într-o bună zi să atingă marele scop: iluminarea. Atunci ego va fi asemenea lui dumnezeu. Aceasta este socoteala ascunsă din spatele zbaterii pentru iluminare.
Bine, poate că veţi întreba, dar ceea ce faci tu, Respiraţia Inimii, Respiraţia Holotropică, călătoriile shamanice şi toate celelalte, nu sunt tehnici, nu sunt căi spre anumite stări de conştiinţă extinsă? Nu duce asta până la urmă la starea de Integralitate?
Confuzia mentală în ceea ce priveşte stările de conştiinţă extinsă persistă. Respiraţia Inimii, călătorii shamanice şi orice altceva sunt moduri de a deveni conştient, în acest moment, în care practici, de starea de Integralitate. Aşa a fost întotdeauna, cu toate “tehnologiile sacrului”, din toate timpurile, pe toate continentele. Dacă doriţi să le priviţi ca pe un mijloc, atunci mijlocul trebuie să devină una cu scopul. Practic Respiraţia Inimii, iar Respiraţia Inimii devine scopul în sine, căci practica este experienţă, iar o experienţă autentică exclude orice judecată, deschizand porţile percepţiei. Scufundat în experienţă, în orice experienţă, devin una cu ea, iar conştienţa mea sau percepţia mea se extinde. Poţi să te rogi toată viaţa de la nivelul minţii, şi revelaţia nu va fi trăită. Şi poţi să te rogi o singură dată şi să devii una cu rugăciunea. Niciodată nu a contat cu adevărat practica, ci intensitatea scufundării în experienţă. Ai putea astfel trai
orice etichetare este a mintii. a dori sa fii altceva decat esti presupune o excludere. nu exsita alt infern decat decat cel al judecatii de sine.
Integralitatea spălând vasele, mergând pe bicicletă sau privind în ochi femeia iubită. Cheia este oprirea etichetării permanente a experienţei, oricare ar fi ea, căci etichetarea mentală, “ştiu”, te separă instantaneu de experienţă.
Istoria umanităţii este plină de maeştri care au trăit Integralitatea şi ai căror discipoli au continuat, uneori timp de milenii, să repete mecanic mişcări, cuvinte, ritualuri, practici şi care oricât de mult au exersat, nu au ajuns niciodată la revelaţie, pentru că întotdeauna acţiunile lor au plecat din minte, din voinţă, din dorinţa de “a ajunge” undeva. Acesta este modul în care trăirile marilor mistici s-au transformat în dogme rigide. Cu cât trăirea a fost mai săracă şi mai chinuită, cu atât fanatismul faţă de metodă, de rigurozitatea practicilor a fost mai mare.
Respiraţia Inimii nu este mai bună decât orice altă “tehnologie a sacrului” din orice timp. La fel ca orice altă abordare, nu trebuie niciodată privită ca pe un mijloc de a atinge ceva, ci ca pe un scop în sine. Experienţa este scopul şi mijlocul în acelaşi timp. Nu practic Respiraţia Inimii ca să mă iluminez, orice ar însemna asta, ci pentru experienţa în sine.
Am auzit de multe ori oameni spunând: eu nu simt nimic. Ei sunt în minte, judecându-şi experienţa în funcţie de ceea ce cred că ar trebui să simtă. Nu poţi simţi atunci când judeci. Brother David formula în mod magistral un mare adevăr: orice practică spirituală, din orice tradiţie şi orice timp tinde să conducă în starea de Prezenţă, în Acum. Aceasta exclude orice viitor, orice scop, orice intenţie. Acum înseamnă Acceptare definitvă, totală a acestui moment care devine, instantaneu, sacru, înseamnă conştienta (percepţia, simţirea) faptului că EU SUNT în acest moment Divinitatea însăşi aflată în manifestare, iar această manifestare este exact această Experienţă pe care o trăiesc Acum. Aceasta este starea de Integralitate, în care devine accesibilă Iubirea şi Adevărul. Acestea nu mai sunt concepte, ci experienţă directă.
Realitatea umană articulată pe minte şi etichetare este o realitate a excluderii. “Sunt ceva anume, deci există altceva, care nu sunt.” “În acest moment sunt om, deci nu pot fi dumnezeu. Trebuie să fac ceva pentru a deveni asemenea lui.” Sesizaţi capcana iluminării? Din această perspectivă pot face orice, iluminarea, “orice ar însemna ea”, nu este decât ofata morgana. Orice tehnică, privită ca mijloc de a deveni altceva decât sunt, mă aruncă în iluzie.
Revenind la Respiraţia Inimii, ca şi oricare altă abordare “spirituală”, ea are, evident elementele unei metode de principiu pe care o practici pentru că vrei să o faci. Este o abordare în care accesarea stării de Prezenţă se face relativ uşor. 99% dintre cei care încearcă, intră în starea de Prezenţă şi încep să simtă mai mult, să se deschidă către dimensiunile inefabile ale propriei lor fiinţe. Dar puţini sunt aceia care, după o asemenea experienţă, integrează în viaţa lor cotidiană adevărul pe care l-au trăit: acela că aceste stări de conştiinţă sunt accesibile oricui, în orice moment. Că e o chestiune de atenţie centrată în interior, de Încredere în propriile sale trăiri, în propriile sale senzaţii, şi, în cele din urmă, de percepţie a ceea ce există în interiorul nostru, permanent. Ei joacă un joc drag Îngerilor aflaţi în experienţa umană. Acela că trebuie îndeplinite anumite condiţii pentru  trăi această stare de percepţie lărgită. Că nu ar depinde doar de ei această trăire. Problema se află de fapt în încapacitatea de a se dez-identifica de spaţiul mental. Străvechiul truc al minţii care “consideră” că trăirea “spirituală” trebuie să îndeplinească cutare sau cutare norme.
Cel mai simplu mod de a intra într-o stare de conştiinţă lărgită, pe care noi îl practicăm la oricare dintre sesiunile noastre, îl numim Respiraţie Conştientă. Prea puţini sunt aceia care nu reuşesc. Respiraţia Inimii este mai complexă şi pentru că implică mişcare corporală duce şi mai adânc în Conştiinţă. Expresia ultimă a Respiraţiei Inimii, pe care noi o numim Călătoria Inimii, permite exploratorului lăuntric să navigheze, pur şi simplu în oceanul interior. Realităţile largi ale propriei fiinţe devin accesibile. Fără nici o îndoială, Prezenţa noastră uşurează intrarea în Prezenţă a celor care călătoresc alături de noi. Fără îndoială că mediul de conştiinţă şi de energie pe care îl accesăm este un catalizator pentru experienţele care se petrec în acest mediu. Fără îndoială, comuniunea de conştiinţă are o influenţă enormă. “Unde se adună doi în numele Meu, acolo sunt şi EU”. Dar în ultimă instanţă, nimeni nu poate valida experienţa în locul aceluia care o trăieşte. Nimeni nu poate avea încredere în ea, în locul său. Nimeni nu-l poate împiedica să continue “să se caute pe sine”, în vreme ce Fiinţa lui integrală este cu el în orice clipă a vieţii sale, aşa cum a fost dintotdeauna.
La fel se întâmplă în multe tipuri tipuri de abodări, din toate tradiţiile. Sunt o mie de feluri de a rupe porţile percepţiei mentale şi de a trage cu ochiul dincolo de cortină, în spaţiile largi ale nivelurilor transpersonale. Dar când te întorci “de-acolo” în realitatea articulată mental, eşti acelaşi om limitat la credinţele tale vechi. Ba mai înfoiat încă, pentru că te consideri un practicant “spiritual” aflat în căutarea iluminării. Te roteşti în cerc. Răscrucea a devenit un giratoriu în care alergi până într-o bună zi în care, obosit de căutare, te vei opri să te odihneşti şi vei abandona pentru o clipă bătălia iluminării.
Acela va fi momentul în care giratoriul va dispărea şi vei descoperi ceea ce erai deja, fără să ştii. Vei avea însă suficientă Încredere încât să păstrezi acea stare de conştienţă a Sinelui mai mult timp? Cum vei şti că eşti “acolo”? Atunci când nu va mai exista nici o îndoială că “acolo” este “aici”, că, de fapt “aici” este “acolo”, că totul este un continuum, abia atunci vei realiza că “iluminarea” a fost dintotdeauna natura ta esenţială, iar iluzia de a nu fi “decât un om” s-a petrecut în interiorul stării de Integralitate.
Este posibil să păstrezi starea de Integralitate a conştiinţei permanent? Răspunsul este DA. Dar nu ai putea funcţiona permanent, cel puţin în acest stadiu al conştiinţei umanităţii, în dimensiunea liniară. Însă, odată trăită această stare de conştiinţă, te poţi întoarce la ea oricând, ea devine adevărata ta natură, modul tău principal de a percepe realitatea. Este o stare fluctuantă, pe care o poţi modula. Cu alte cuvinte, te poţi juca între conştiinţa Integralităţii şi cea liniară, care nu mai este o închisoare, ci o aplicaţie a marii conştiinţe. Nu mai eşti prizonierul iluziei, ci stăpânul ei. Îţi poţi alege  rolurile în această realitate fără a mai fi condamnat la ele din ignoranţă. Eşti conştient de aceste roluri, fără a te mai identifica. O nouă libertate îţi devine accesibilă şi un fel de zâmbet permanent se instalează definitiv în fiinţa ta. Vei putea accesa complet starea de Integralitate în orice moment, după cum vei putea deasemeni să diminuezi percepţia integrală atunci când vei dori să intri în activităţi liniare. Nu vei mai avea grija iluminării, căci vei şti că acesta nu este decât un concept al minţii, în schimb orice experienţă vei trăi va fi una completă. Dumnezeu însuşi va fi acela care se va găsi în experienţa umană a vieţii tale. Bucuria intrinsecă va fi semnul experienţei integrale, şi orice umbră vei simţi, vei şti că eşti pe cale să te identifici cu unul dintre aspectele tale. Oamenii pe care îi vei întâlni vor deveni transparenţi pentru tine, vei simţi jocurile lor interioare şi le vei onora, căci vei fi conştient permanent de faptul că sunt, cu toţii nişte Budha aflaţi pe calea experienţei lor. Nu vei mai încerca să schimbi pe nimeni, nici să salvezi, căci vei fi conştient că toţi sunt Îngeri aflaţi în experienţele lor alese. Nu vei mai trimite iubire nimănui, căci vei simţi permanent că iubirea este tot ce există. Nimic nu te va putea răni, nici speria, nici manipula, căci vei şti că, în ultimă instanţă nu eşti altceva decât un nimic capabil să simtă totul. Vei simţi uneori tristeţea, disperarea sau suferinţa celorlalţi ca şi când ar fi propria ta suferinţă, dar niciodată nu te vei mai identifica cu ea. Vei descoperi că viaţa e jucăuşă şi că întreaga Creaţie este pătrunsă adânc de un simţ al umorului de o inventivitate formidabilă, lucrurile vor curge uşor şi simplu. Bucuria de a fi în experienţa umană va deveni cel mai definitoriu lucru al acesteia.
Toate aceste simptome ale trăirii Integralităţii sunt interioare. Stări de conştiinţă. Nu te vei putea fuduli cu starea de maestru iluminat, căci oamenii nu vor putea recunoaşte, în vreme ce se află în experienţa identificării cu aspectele lor umane, Adevărul tău. Cel puţin nu în mod conştient. Nu vei avea avantaje de nici un fel, ba mai curând vei fi privit într-un mod ciudat în dimensiunea liniară. Nu vei fi pus pe un piedestal şi nici slăvit pentru înţelepciunea ta, ci mai curând vei fi atacat cu furie de cei care se vor simţi ameninţaţi în sistemele  de convingeri cu care se indentifică. Fenomenele energetice interioare vor căpăta forme stranii, care pentru perioade de timp te vor scoate înafara circuitului social, dimensiunile de densităţi rafinate îi vor face loc încetul cu încetul în viaţa ta, iar echilibristica interioară a Punctului Zero îţi va solicita întreaga atenţie. Nu vei face miracole astfel încât să laşi cu gura căscată mulţimile, sau mai bine zis, transformările de care vei fi capabil vor fi insesizabile pentru cei mulţi. Centrul de greutate al realităţii tale experiementabile se va muta într-un spaţiu-timp inaccesibil acestora. Vei trăi la interferenţa realităţilo, în interior, iar componenta ta fizică va trebui – sau poate că nu! – să continue să joace în teatrul aspectelor.
:)) Poftim? Dacă vei putea merge pe apă şi vindeca miraculos pe orbi şi pe ologi? Şi dacă ţi se va închina lumea întreagă ca unui mare maestru al umanităţii? Ei bine, nu. Mai curând e posibil ca, dacă îţi vei face cărţi de vizită pe care scrie “Iluminat”, să ai oarece necazuri. E mai bine să fii discret. N-ai mai fi bătut în cuie pe o cruce, dar există locuri în anumite spitale în care e plin de mari maeştri iluminaţi.
 agnis
PS. Zilele acestea începe o nouă etapă din parcursul pe care noi l-am numit Calea Maestrului Interior. Doi ani de experienţă a sinelui pe toate nivelurile experienţei umane. Este aceasta o “cale către iluminare?”  Esenţa acestui parcurs interior este a descoperi, nivel cu nivel, ceea ce suntem cu adevărat. Fiecare etapă este echivalentă cu o moarte şi cu o renaştere în acelaşi timp, la un nou nivel.  Fiecare dintre expansiunile de conştienţă pe care le vom face împreună este o asumare a unuia dintre nivelurile realităţii interioare. Este echivalentul cu a descoperi faptul că “EU SUNT corpul, energia, emoţia, mintea, sufletul, spiritul şi tot ceea ce există” în orice moment al experienţei. Nu spun aici “corpul MEU”, pentru că acest MEU este singurul lucru care dispare. Atunci când nimic nu mai este AL MEU, ci EU SUNT TOT CEEA CE SUNT, cel care constată acest lucru este Maestrul Interior. Cel care a fost aici întotdeauna şi va fi întotdeauna. Maestrul Interior este Acela care trăieşte conştiinţa Integralităţii. Este deci aceasta o “cale către iluminare”? Răspunsul pe care îl vei da acestei întrebări defineşte realitatea pe care o trăieşti ACUM  şi identitatea pe care ţi-o asumi."
Horia Turcanu

SURSA: http://www.calatoriainimii.net/
VEDETI AICI SI UN FILMULET CU HORIA TURCANU

Cu aceasta ocazie va invitam sa participati la workshopurile sustinute de Horia Turcanu si Elena Francisc, despre Respiratia Inimii si Respiratia Holotropica.

Alte informatii si articole de si despre Horia Turcanu gasiti aici:
1) O Cale De Extindere A Constiintei


5) Peter Russell - "Orice om de stiinta onest, utilizand mijloacele stiintei, va descoperi substratul spiritual al universului"

miercuri, 28 martie 2012

Pace, propagandă şi tărâmul făgăduinţei (28.03.2012)


Peace, Propaganda and the Promised Land: U.S. Media and the Israeli-Palestinian Conflict (2003)


 "Demontând cu migală miturile şi inexactităţile prezentate drept adevăr, de regulă, de către mass media americană, acest film nu numai că dezvăluie motivaţiile şi metodele practicate de cei responsabili pentru denaturarea imaginii, ci, de asemenea, reuşeşte să prezinte una dintre cele mai concise şi exacte relatări ale istoriei şi implicaţiilor conflictului israelo-palestinian şi a rolului pe care l-a jucat SUA în întreţinerea acestui conflict, căruia i-am fost martor. Este o operă vizuală foarte importantă, care provoacă privitorul să se gândească de două ori, înainte de a accepta o versiune a lumii care serveşte mai mult intereselor specifice unei elite puternice, decât noţiunii de libertate a presei."

Donna Baillie
Director, Women in Black &
Secret Hebron: The School Run

Peace, Propaganda & the Promised Land: U.S. Media & the Israeli-Palestinian Conflict, în scenariul şi regia lui Bathsheba Ratzkoff şi Sut Jhally, este un film ceva mai vechi, din 2003, dar mai mult decât actual, din nefericire, care oferă o comparaţie izbitoare între relatările mass media din SUA şi cele internaţionale, privind criza aproape centenară din Orientul Mijlociu, disecând distorsiunile structurale prin intermediul cărora presa din SUA a consolidat percepţiile false ale conflictului israelo-palestinian, expunând, la modul concret, prevalenţa intereselor petroliere şi de politică externă ale elitelor din SUA şi necesitatea menţinerii unei baze militare solide în regiune, printre altele, în combinaţie cu strategia de relaţii publice a Israelului, în exercitarea unei influenţe covârşitoare asupra modului cum sunt concepute ştirile ce provin din această regiune foarte fierbinte a lumii.

Prin vocile unor savanţi, critici mass media, activişti pentru pace, personalităţi religioase şi experţi în problema Orientului Mijlociu, documentarul analizează cu scrupulozitate subiectul, revelând modul în care - prin folosirea limbajului, definiţiilor insidioase şi absenţa contextului - ocupaţia israeliană din Cisiordania şi Fâşia Gaza rămâne un subiect ascuns în ştirile mass media, iar colonizarea brutală israeliană pare a fi mai degrabă o acţiune defensivă, decât una ofensivă, reală.

Documentarul explorează, de asemenea, modalităţile prin care jurnaliştii din SUA - pentru motive variind de la intimidare până la lipsa unor investigaţii aprofundate - au devenit complici la realizarea campaniei de relaţii publice (a se citi exclusiv "propagandă") a Israelului, ridicând, în esenţă, multe întrebări cu privire la etica şi rolul jurnalismului şi relaţia de aservire dintre mass-media şi politică, fiind incluse interviuri cu Seth Ackerman, Mr. Stav Adivi, Rabbi Arik Ascherman, Hanan Ashrawi, Noam Chomsky, Robert Fisk, Neve Gordon, Toufic Haddad, Sam Husseini, Hussein Ibish, Robert Jensen, Rabbi Michael Lerner, Karen Pfeifer, Alisa Solomon şi Gila Svirsky.

Recunosc, din nou, că acest subiect este unul de care am ezitat multă vreme să mă apropii, tocmai din cauza unei mediatizări părtinitoare şi agresive, care nu a ţinut niciodată cont de realitate, ci numai de interesele abjecte ale unor elite şi am traversat totuşi Rubiconul prin filmul dedicat lui Norman Finkelstein, continuând prin The Zionist Story, documentarul de faţă fiind o completare binevenită, fiindcă ne furnizează şi explicaţiile de bază ale manipulării subiectului în sine, motiv pentru care opinia publică mondială este în majoritate în întuneric, chiar şi acum, deşi problema trenează de atât de multă vreme.

Şi, făcând ultima menţiune, subliniez că mi-am permis să fiu ceva mai cârcotaş şi să analizez, la sânge, chiar şi limbajul celor care se situează de partea dreptăţii palestinienilor, în acest film, fiindcă cifra avansată pentru vechimea conflictului, de 34-35 de ani la data filmărilor, considerând ca bază de pornire războiul din 1967, este o dovadă de crasă miopie politică, neglijând realitatea, deoarece asaltul sionist contra palestinienilor a început, aşa cum arătam în penultimul articol pomenit mai sus, o dată cu agresiunea britanică din 1917 asupra Palestinei şi, ca atare, ne mai despart, actualmente, numai cinci ani de "sărbătorirea" unui veac de atrocităţi, pe seama ghinionistului popor palestinian.

Ba chiar mai mult decât atât, mi se pare foarte suspectă reducerea problemei palestiniene la problemele actuale din Teritoriile Ocupate, ignorându-se convenabil faptul că, până la demararea proiectului sionist al patriei din Palestina, nici nu se punea problema divizării acestei ţări şi chiar războiul de şase zile din 1967 este numit, de fapt şi "al treilea război arabo-israelian" şi nu "primul".

De fapt, dacă ar trebui să fiu şi mai cârcotaş, fiindcă tot îmi place mie să-i zgândăr şi pe bigoţii tembeli ai acestui mileniu, m-aş lega chiar de sugestia încorporată în titlul filmului, de "tărâm al făgăduinţei", reamintindu-vă "generozitatea" stupidă a lui Yahwe sau Iehova (a nu se confunda niciodată cu Dumnezeu), aşa cum ne arată Deuteronomul, capitolul 6, începând cu versetul 10, când îi oferea lui Moise ceva ce nu aparţinuse niciodată poporului evreu:

"Iar când te va duce Yahwe în pământul acela, pentru care s-a jurat părinţilor tăi [...] ca să ţi-l dea cu cetăţi mari şi frumoase, pe care nu le-ai zidit tu, cu case pline de toate bunătăţile, pe care nu le-ai umplut tu, cu fântâni săpate în piatră, pe care nu le-ai săpat tu, cu vii şi măslini, pe care nu le-ai sădit tu şi vei mânca şi te vei sătura [...]".

Să numim oare această "frază sfântă" baza ideologică a colonialismului sionist mondial ?

Parcă s-ar potrivi cam bine cu ceea ce face conducerea statului evreu în Palestina, cu mentalitatea parazitului care atacă organismul gazdă, nu-i aşa ?

Sau memoria mea îmi joacă feste, când mă deplasez atât de mult în trecutul "glorios" al colonialismului ebraic ?

Poate că da, mai ales că nu-mi place să revin asupra unui subiect care a fost, deja, tratat pe acest blog, dar ameninţarea reprezentată de sionismul guvernului israelian şi imperialismul frate american pentru ţara noastră este cât se poate de concretă, deşi mare parte a populaţiei preferă să o ignore, fiind cufundată în activităţi mult mai productive: telenovele, manele şi sport, scăldate în bere, "stinsă" cu mici.

Explicaţia acestui comportament există şi poate fi sintetizată prin următorul citat:

"Este nevoie de a uza toată lumea prin disensiuni, animozităţi, certuri, foamete, boli, până ce creştinii nu vor mai găsi alt drum de scăpare decât un apel la banii şi puterea noastră. Noi vom uza şi slei pe creştini prin toate acestea, într-atât încât ei vor fi constrânşi să ne ofere, nouă, o autoritate internaţională şi, graţie acestei situaţii, ne va fi posibil să absorbim toate forţele guvernamentale ale lumii şi astfel să formăm un supra-guvern."

şi am să vă las vouă plăcerea de a identifica sursa.

Şi dacă tot sunt la capitolul critici, mă uimeşte incapacitatea tuturor de a sesiza relaţia inversă, dintre SUA şi Israel, fiindcă nu SUA deţine puterea dominantă în acest tandem, ci Israelul, SUA reprezentând doar mijlocul militar şi financiar de atingere a scopurilor proiectului sionist israelian al familiei Rothschild, căruia i-au fost subordonate toate resursele mondiale.

Tocmai această inversare a ierarhiei reale este cea care ne induce în eroare, făcând de neînţeles acţiunile guvernului american, pe care le punem în seama a tot felul de categorii politice posibile - republicani, democraţi, neo-conservatori ş.a.m.d. - fără să realizăm că nu există, de fapt, nici o distincţie între ei, toţi fiind subordonaţi complet ocultei financiare mondiale, indiferent de coloratura politică sub care par a se prezenta.

Şi nimic nu este mai relevant în acest sens, poate, decât un incident petrecut exact în timpul războiului de şase zile din 1967, mai precis în data de 8 iunie, când o navă aparţinând SUA, USS Liberty (iarăşi limba de lemn) care se ocupa cu "cercetarea tehnico-ştiinţifică" - a se citi spionaj electronic - a fost atacată fără milă de israelieni, folosind avioane de vânătoare şi vedete torpiloare, ucigând 34 de membri ai echipajului şi rănind alţi 170, nava fiind puternic avariată.

Care a fost reacţia SUA şi la ce concluzie s-a ajuns, într-un final ?

Ambele guverne au apelat la practica binecunoscută a numirii de comisii incompetente de anchetă, care urmau să certifice ceea ce guvernele hotărâseră, deja, înainte de declanşarea mascaradelor denumite "anchete", concluzionând că "atacul s-a datorat unei erori, Israelul făcând o confuzie, în privinţa identităţii reale a navei".

Mare surpriză !

Concluzia nu a putut fi contestată, deşi toţi supravieţuitorii, contactaţi ce-i drept cam târzior, în 2007, de reporterul John M. Crewdson de la Chicago Tribune, au confirmat, în bloc, că Israelul nu făcuse nici o confuzie şi ştia exact ce anume atacă.

Dar, chiar şi în epocă, gen.lt. Marshall Carter, directorul NSA, a declarat în faţa comisiei de anchetă a Congresului american că atacul "nu a putut fi decât deliberat", iar directorul adjunct, Louis Tordella, a fost ceva mai vorbăreţ declarând că atacul:

"[...]ar fi putut fi ordonat de un comandant israelian de rang înalt, ce conducea operaţiunile militare din Peninsula Sinai, care a suspectat eronat nava Liberty că i-ar fi monitorizat activităţile."

În spiritul mercantil tâmpit al vremurilor în care trăim, Israelul şi-a pus cenuşă-n creştet în mai 1968, acceptând să plătească 3.323.500$, drept despăgubiri pentru familiile celor 34 de victime, apoi, în martie 1969, alte 3.566.457$, drept compensaţii acordate celor 170 de răniţi.

În decembrie 1980, sub ameninţarea cu investigaţii ale Congresului, a acceptat să plătească 17.132.709$, ca despăgubiri pentru avarierea navei, adică 6 milioane de dolari, plus dobânda pe 13 ani.

După cum puteţi constata şi singuri, Israelul a reuşit să aprecieze, aproape cu zecimale, costul vieţii victimelor propriei agresiuni militare şi pe cei care sunt îngrijoraţi de posibilitatea declarării falimentului armatei israeliene, prin plata unor sume atât de "consistente", îi voi linişti spunându-le că Israelul a efectuat plăţile, mai mult ca sigur, cu bani proveniţi tocmai din suta de miliarde de dolari primită, în timp, ca ajutor militar din partea SUA, pe care eu, personal, o consider că a fost apreciată modest.

Fiindcă multă vreme nu mi-am putut scoate din minte imaginea acelui adolescent palestinian, care aruncă înciudat cu pietre după un tanc israelian aflat în patrulare în Teritoriile Ocupate, în filmul The Zionist Story, fiind frapat de inutilitatea gestului în sine, constat că în filmul actual, în afară de Hanan Ashrawi, nimeni nu pare să observe discrepanţa enormă între "ameninţarea" reprezentată de amărâţii de palestinieni înarmaţi cu pietre şi puternica armată israeliană, cotată ca a patra forţă militară a lumii.

Mă tem că David cel biblic a căpătat cetăţenie palestiniană, mai nou şi în minte îmi răsar tot felul de întrebări ciudate:

De ce ar trebui să aibă "legitimitate internaţională" lupta pentru libertate a poporului palestinian ?

De ce, oare, caracterul ilegal al agresiunii unui stat trebuie să fie confirmat de ONU ?

Palestinienii ar trebuie să ne roage frumos ca să-i lăsăm să se apere ?

S-a afirmat, în film, că Israelul este singura ţară care încalcă rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU, menţinând trupe în ţara altcuiva şi am apreciat corectitudinea deplină a declaraţiei, fiindcă nu e mai puţin adevărat că cealaltă faţetă a "coproraţiei" Satanei, SUA, măcelăreşte milioane de oameni şi invadează orice ţară doreşte numai cu aprobarea ONU şi ori de câte ori aud de ceva stabilit în Elveţia - convenţii financiare Basel, convenţii de la Geneva ş.a.m.d. - mă apucă o scârbă infinită, fiindcă tocmai acolo e cuibul viperelor care ne înveninează pe toţi.

Şi, judecând în context, care a fost iarăşi ignorat în acest caz, Israelul nu se mulţumeşte numai cu o politică de epurare etnică locală, care se spune că este destinată doar gonirii palestinienilor din propria ţară, fiindcă masacrele executate de falangiştii lui Elie Hobeika, în perioada 16-18 septembrie 1982, în taberele de refugiaţi de la Sabra şi Shatila din Beirut, Liban, sub ocrotirea trupelor israeliene, arată cu claritate care va fi soarta oricăror opozanţi la expansiunea sionistă, indiferent de locul în care ar încerca să se ascundă pe acest glob, prea mic pentru ambiţiile internaţionaliştilor.

Am considerat întotdeauna ca fiind de o laşitate dezgustătoare detonarea, la întâmplare, a unei bombe, în mulţime, care seceră neselectiv mii şi mii de vieţi nevinovate, fiindcă în raza de acţiune a nici unei astfel de bombe nu se vor afla niciodată cei care ar trebui să se afle acolo, un Donald Rumsfeld sau George Bush sau "Colon" Powell sau Barack Obama şi, Doamne, cât de lungă ar putea fi această listă.

Dar... cine suntem noi, ca să ne permitem să judecăm, din confortul caselor noastre, disperarea unui popor strivit, aproape un secol, sub cizma neîndurătoare a şacalilor sionişti ?

O rază de speranţă există şi probabil că obiditul profesor universitar Norman Finkelstein exultă acum, fiindcă sintagma de "evreu cu ură de sine", cu care l-a gratulat plagiatorul pro-sionist Alan Dershowitz, a încetat să-l mai definească singular şi se aplică, din ce în ce mai mult, unor militari curajoşi, care se opun politicii murdare a guvernului israelian - amintiţi cu respect şi de David Icke în propriul său interviu - şi, de ce nu, curajoşilor reporteri de la vechiul cotidian Hadashot Ha'aretz, care ar trebui să fie un exemplu pentru întreaga breaslă a celor ce au uitat, de multă vreme, că "jurnalist" nu este deloc sinonim cu "propagandist obedient".

Deşi cadrul doctrinar al agresiunii sioniste - bazat pe o străveche vocaţie imperialistă manifestată, în timp, sub forma unui supra-stat internaţional, ce are acum la dispoziţie toate finanţele lumii - a fost favorizat la maxim de definirea statului naţional evreu, în urma cotropirii Palestinei, românii continuă să ignore ameninţarea concretă reprezentată pentru România de ambiţiile globaliste ale acestei secte malefice, deşi, imediat după 1990, ascensiunea la putere a odraslelor "vitejilor" cominternişti kazari ar fi trebuit să fie cel mai puternic semnal de alarmă.

"Cu toate că am înţeles, de ceva vreme, că războiul s-a transformat, actualmente, într-unul al cuvintelor şi imaginilor, în loc să se centreze pe problema teritorială şi a victimelor, filmul mi-a revelat complexitatea şi profunzimea acestei forme de colonizare mentală, devenind astfel un instrument educaţional esenţial şi de nepreţuit."

Cecilie Surasky
Jewish Voice for Peace"
SURSA: Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com

Multumim Marian!  Un articol si o traducere excelenta la un film important pentru noi si lumea in care traim! Tine-o tot asa! Munca ta este foarte importanta pentru noi!


VEDETI FILMUL TRADUS, AICI:
Peace, Propaganda and the Promised Land: U.S. Media and the Israeli-Palestinian Conflict ...

marți, 27 martie 2012

Dr Eric Pearl - Vindecarea Reconectivă (26.03.2012)


Astazi va prezentam un nou film tradus, un interviu realizat de Lilou Mace cu Eric Pearl. 
Insa inainte de asta, va anuntam ca pentru parintii interesati sa imbogateasca evolutia si educatia copiilor lor,
 
                                                        RECONECTAREA OFERA DIN NOU:
                                     CURSURILE  de VINDECARE RECONECTIVA PENTRU COPII
                                                                   LA BUCURESTI,
                                                        IN DATA DE 21 APRILIE 2012
Mai jos gasiti toate informatiile ....




INVITAŢIE LA CURS
Reconectarea Si Copiii 21 Aprilie 2012

RECONECTAREA SI COPIII
    RECONNECTIVE KIDS

In aceste clase copiii invata si lucreaza efectiv, prin intermediul frecventelor reconective:
-         vindecarea reconectiva in mod direct, pentru alta persoana
-         vindecarea la distanta,
-         vindecarea animalelor,
-         autovindecarea, etc,

            Clasele de copii vor avea loc la  data de 21 Aprilie 2012,   astfel:

Grupa copiilor cu varsta de  4 - 7 ani (participa insotiti de un parinte/insotitor)  orele  11:00 - 13:00
Grupa copiilor cu varsta de  8 - 12 ani  (participa singuri la clasa)  orele 14:00 - 16:00

Prezinta: Andra Ivanov, instructor autorizat de The Reconnection LLC
Data: 21 Aprilie 2012
Locatia: HOTEL CARO, Sala Nicolae Iorga, Bd. Barbu Vacarescu nr. 164, sectorul 2, Bucuresti, Romania
Taxa de participare:
240 RON (72,19 usd)
Pentru participantii care solicita cazare la Hotel Caro, este posibila o reducere la pretul camerei.

Oferiti-le un cadou de neuitat copiilor dvs.: participarea la acest curs de Reconnective Kids!


Inscrierile se pot face direct pe site http://www.thereconnection.com/, sau  prin dna Andra Ivanov. 

Informatii, detalii suplimentare si inscrieri : Andra Ivanov, 0723694584, andraiv@yahoo.com

Oferiti un cadou  de neuitat copiilor!

Intrebari frecvente referitoare la clasele de copii “Reconectarea si copiii”

1.     In ce consta o clasa “Reconectarea si copiii” ?
R: Acest program este o clasa interactiva, ca un joc, proiectata  pentru copii intre 4 si 12 ani, in care copiii invata cum sa intre in contact cu frecventele de vindecare reconective, prin intermediul vindecarii reconective.
2.     Ce va invata copilul meu intr-o astfel de clasa “Reconectarea si copiii”?
R: Prin jocuri corespunzatoare varstei, copilul/copiii tai va/vor invata:
-        Despre:  vindecare, energie, lumina si informatie,  prin prisma filozofiei Vindecarii Reconective,
-        Va invata sa simta, sa perceapa, sa gaseasca si sa “se joace”  cu frecventele de vindecare  reconectiva,
-        Va invata cum sa foloseasca acest  continuum al vindecarii,  in scopul de a se ajuta pe sine (autovindecare), familia, prietenii, animalele, in prezenta acestora, dar chiar si  daca acestia se afla departe de el (vindecarea la distanta).
3.      Ce este vindecarea reconectiva?
R: Vindecarea reconectiva este o noua si puternica forma de vindecare despre care multi cercetatori cred ca se afla pe Pamant pentru prima data.  Vindecarea reconectiva, spre deosebire de alte modalitati de vindecare  “energetice” ne ajuta sa ne vindecam  in multiple planuri, si are uimitoarea capacitate de a ne face sa ne conectam  mai deplin la noi insine, la altii, la Pamant, la Univers si la multidimensionalitatea noastra ca finite umane.
4.     Cine poate participa la clasele “Reconectarea si copiii” ?
R:  La astfel de clase pot participa copii intre 4 si 12 ani, impartiti in doua grupe de varsta.
Impreuna cu cei mici (4 – 7 ani) sunt invitati si parintii sa participle ca sa poata sprijini ulterior experienta copiilor lor precum si activitatea lor ulterioara in vindecarea reconectiva.
5.     Pot participa si eu la clasa impreuna cu copilul meu?
R: In cazul in care copilul tau are intre 4 si 7 ani, esti binevenit si se incurajeaza prezenta ta in clasa ca sa sprijini si sa extinzi  ceea ce invata copilul tau.  In cazul in care copilul tau are mai mult de 7 ani, este suficient de mare ca sa impartaseasca cu tine ceea ce a invatat la clasa participand  neinsotit.
Fiecare copil va primi un mic manual ilustrat, care aminteste de toate lucrurile invatate la clasa.  Acesta e un instrument important  pentru a impartasi cele invatate dar si pentru a da forta  aplicarii metodei de lucru si  dupa terminarea claselor.
6.     Cand se vor programa clase de copii in zona/orasul/judetul in care locuiesc?
R: Vezi informatiile de pe site-ul www.TheReconnection.com, sau ia legatura cu dna Andra Ivanov  (andraiv@yahoo.com)
7.     Pot sa fiu organizatorul unor clase de copii in zona in care locuiesc?
R: Daca doresti  sa fii organizatorul unor clase de copii ,  ia legatura cu dna Andra Ivanov, sau scrie la Office@TheReconnection.com

CÂTE CEVA DESPRE ERIC PEARL SI RECONECTAREA



THE RECCONECTION 

 Va invitam sa vedeti astazi un nou film cu ERIC PEARL tradus de MagicInsights (pentru care ii multumim mult), un interviu in 3 parti, realizat de Lilou Mace, despre metoda lui de vindecare intitulata Reconectarea (Vindecare reconectivă). Mai intai insa iata cate ceva despre Eric Pearl:

”Biografia Lui Eric

Vindecător de renume internaţional, ERIC PEARL a fost invitat la nenumărate programe de televiziune în Statele Unite şi în lume; de asemenea, a fost invitat să vorbească la Naţiunile Unite, a ţinut o prezentare la Madison Square Garden, la care s-au vândut toate locurile, iar seminariile lui au fost menţionate în diverse publicaţii, printre care şi The New York Times.

Ca doctor, Eric a avut un cabinet de chiropractică de mare succes timp de 12 ani, până într-o zi, când pacienţii au început să îi relateze că simt că îi atinge cu mâinile – deşi Eric nu îi atinsese fizic. Curând, pacienţii au început să relateze primirea unor vindecări miraculoase, de boli cum ar fi cancerul, afecţiuni conexe în SIDA, epilepsie, sindromul oboselii cronice, scleroză multiplă, artrită reumatoidă şi osteoartrită, malformaţii congenitale, pareză spastică şi alte afecţiuni grave. Toate acestea se întâmplau atunci când Eric îşi ţinea mâinile, pur şi simplu, în apropierea pacienţilor – şi continuă să se întâmple la fel şi în prezent.
Vindecările pacienţilor săi au fost documentate în şase cărţi până acum, inclusiv în bestseller-ul internaţional al lui Eric, Reconectarea: Vindecă-i pe alţii, vindecă-te pe tine, tradusă acum în peste 30 de limbi!
Având locaţia centrală în Los Angeles, Eric şi Vindecarea Reconectivă suscită un mare interes din partea doctorilor şi a cercetătorilor în domeniul medical, la spitale şi universităţi din toată lumea. Printre acestea se numără Spitalul Jackson Memorial, UCLA (Universitatea din California), Centrul Medical Cedars-Sinai, Spitalul VA, Universitatea din Minnesota, Facultatea de Medicină a Universităţii din Miami şi Universitatea din Arizona – unde a ţinut discursuri în faţa medicilor, la cererea Dr. Andrew Weil. În prezent se desfăşoară noi programe de cercetare, la mai multe facilităţi, sub îndrumarea unor savanţi renumiţi, cum ar fi Gary Schwartz, PhD., William Tiller, PhD. şi alţii.
Eric călătoreşte mult în timpul anului, în toată lumea, aducând planetei lumina şi informaţia Vindecării Reconective. El vă învaţă cum să activaţi şi să folosiţi acest spectru nou şi atotcuprinzător de frecvenţe de vindecare, prin care putem să transcendem complet “vindecarea energetică” şi “tehnicile”, pentru a accesa un nivel de vindecare dincolo de tot ce s-a putut accesa până acum! Până în prezent, el a format peste 55.000 de practicieni de Vindecare Reconectivă în peste 70 de ţări, creând o generaţie spontană de vindecători în toată lumea.
Susţineri pentru Reconectare
“… perspective noi asupra dinamicii vindecării.”
Deepak Chopra, M.D., autor al lucrării Cum să-l cunoşti pe Dumnezeu [How to Know God]
“Eric este un om uimitor, care are minunatul dar al vindecării. Citiţi această carte şi transformaţi-vă!”
John Edward, medium; autor al lucrării Şi dacă Dumnezeu ar fi Soarele? [What If God Were the Sun?]
“Vindecarea reconectivă este un fenomen în lumea vindecării.”
Lynne McTaggart, autor al lucrărilor Câmpul şi Experimentul Intenţie
“…Adevărul despre un mod nou şi revoluţionar de a vindeca şi de a fi vindecat… Plină de umor, de revelaţii şi de înţelegerea profundă şi umilinţa care vin doar cu maturitatea, de la un bun clinician şi savant… Dacă aveţi gânduri serioase cu privire la sănătate şi la vindecare, atunci citiţi această carte!”
Christiane Northrup, M.D., profesor clinic asistent de obstetrică-ginecologie la Facultatea de Medicină de la Universitatea din Vermont; autor al lucrărilor Corpul femeii [Women’s Bodies], Înţelepciunea femeii [Women’s Wisdom] şi Înţelepciunea menopauzei [The Wisdom of Menopause]
“Ca medic şi om de ştiinţă în domeniul neurologiei, în pregătirea mea, am învăţat să ştiu de ce şi cum funcţionează un tratament. Când e vorba de Vindecarea reconectivă, nu ştiu cum funcţionează. Pur şi simplu, din experienţă personală, ştiu că funcţionează…”
Mona Lisa Schulz, M.D., Ph.D., autor al lucrării Trezirea intuiţiei [Awakening Intuition]
“Cartea ‘Reconectarea’ a dr. Eric Pearl este pur şi simplu cea mai bună carte publicată în ultimii ani în domeniul vindecării transpersonale şi al medicinei spirituale. E un dar de la Univers şi o contribuţie extraordinar de incitantă la schimbarea de paradigme care are loc în toată lumea, în aceste vremuri. Dacă veţi citi numai două cărţi anul acesta, asiguraţi-vă că una dintre ele este această bijuterie.”
Hank Wesselman, Ph.D., autor al Spiritwalker, Medicinemaker, and Visionseeker
“Această carte e o inspiraţie pentru minte şi un balsam pentru inimă, dar în acelaşi timp şi o celebrare a procesului de vindecare. … Vindecarea reconectivă ar trebui citită de profesionişti în serviciile de sănătate care doresc să aducă pacienţilor lor un nivel superior de vindecare şi, în decursul acestui proces, să se vindece şi pe ei înşişi.”
Gary E. R. Schwartz, Ph.D. şi Linda G. S. Russek, Ph.D., directori ai Laboratorului de Sisteme Energetice Umane din Arizona şi autori ai lucrării Universul de energie vie [The Living Energy Universe]
“Lui Eric Pearl i-a fost dat un dar nemaiîntâlnit al vindecării… o formă nouă, nedirecţionată de vindecare energetică, ce merge dincolo de formulele, tehnicile şi mantrele cu care trebuia să lucrăm până acum pe această planetă. O recomand neapărat persoanelor care lucrează în serviciile de sănătate, precum şi oricui altcuiva care este interesat să-şi trezească propriul potenţial de vindecare.”
Richard Gerber, M.D., autor al lucrării Medicina Vibraţională [Vibrational Medicine]
“Reconectarea… secretul a tot ce înseamnă vindecare.”
Dr. Wayne Dyer, autorul best-seller-ului Puterea intenţiei [The Power of Intention]”
SURSA: http://www.thereconnection.com





Dr Eric Pearl - Vindecarea reconectivă - demonstraţie, ştiinţă şi provocări (Partea 3/3)



Puteţi vedea alte 2 filmuleţe traduse, despre vindecarea reconectivă cu Eric Peart, aici:






COMENTARII FACEBOOK

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

APEL

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...