Despre cartile lui Vladimir Megre (seria Cedrii Sunatori Ai Rusiei) si personajul principal al acestora, o fiinta super evoluata spiritual pe nume Anastasia, am mai vorbit intr-un articol dedicat SPATIULUI DE IUBIRE pe care aceasta il promoveaza. Atunci v-am vorbit de unii oameni din lume care s-au unit sa construiasca comunitati bazate pe invataturile Anastasiei. Atunci am aflat pentru prima data ca ceea ce promova Anastasia era de fapt permacultura, insa la vremea respectiva nu stiam ca aceasta stiinta (a permaculturii) este atat de bine pusa la punct, atat de studiata de foarte mult timp. Credeam ca este doar o fantezie sau o inventie geniala a Anastasiei, una de bun simt insa si nu reuseam sa o intelegem prea bine. Noi stiam ca din mos stramosi, oamenii au cultivat intr-un fel pamantul (aratul, semanatul monoculturilor, distrugerea ”buruienilor” samd), care ni se parea relativ ok. Chiar si aici in Romania, unde avem pretentia ca pamantul este pretabil culturilor bio se pare ca nu este chiar asa. Chiar daca nu a fost excesiv lucrat sau ingrasat cu chimicale, modul traditional de cultivare a pamantului la noi in tara este la fel de deficitar ca peste tot si in timp se va ajunge tot acolo, la saracirea completa a pamantului si in final la moartea acestuia (chiar daca facem composturi naturale), deoarece aratul este mai agresiv decat putem noi compensa prin composturi. Credem ca permacultura este solutia pentru un viitor sustenabil, durabil al umanitatii.
Ceea ce este incredibil si ne ofera o imensa raza de speranta este faptul ca permacultura este pretabila si pentru zona montana, la mare altitudine, pe soluri care in mod normal nu ar rezista decat conifere si intr-un climat rece. Asta este ceea ce veti descoperi in documentarul de astazi ... o ferma montana extraordinara!
In ceea ce priveste permacultura intr-o zona montana exista o comunitate
in Romania bazata pe filozofia din cartile cu Anastasia si anume Satul din Valea Curcubeului.
in Romania bazata pe filozofia din cartile cu Anastasia si anume Satul din Valea Curcubeului.
Despre aceasta comunitate am mai vorbit aici si nu ne-am schimbat parerea. Ne citam:
„Este o alegere interesanta si pare destul de inteleapta, insa nu stim totusi daca intoarcerea in evul mediu tehnologic vorbind, este o solutie. Poate o solutie intermediara ar fi folosirea tehnologiei si a resurselor mult mai cu bun simt si mai chibzuit cum este cel prezentat in Proiectul Venus sau THRIVE (cu dispozitive alimentate de singularitate - ZPM-urile din Stargate) sau prin filmele SF gen Star Trek. Chiar si arderea de lemn pentru incalzire poate fi daunatoare daca toti ar adopta doar aceasta varianta (ritmul de crestere al padurilor nu ar face fata taierii de lemn pentru a asigura caldura tuturor mai ales ca se construiesc si case asa si mobila, hartie, samd - padurile sunt distruse oricum in mare masura si in prezent). Intoarcerea la natura fara o veritabila constiinta spiritualizata poate fi extrem de dura si de dureroasa pentru majoritatea oamenilor, mai ales pentru orasenii cocliti obisnuiti deja cu un altfel de viata si alt ritm.
„Este o alegere interesanta si pare destul de inteleapta, insa nu stim totusi daca intoarcerea in evul mediu tehnologic vorbind, este o solutie. Poate o solutie intermediara ar fi folosirea tehnologiei si a resurselor mult mai cu bun simt si mai chibzuit cum este cel prezentat in Proiectul Venus sau THRIVE (cu dispozitive alimentate de singularitate - ZPM-urile din Stargate) sau prin filmele SF gen Star Trek. Chiar si arderea de lemn pentru incalzire poate fi daunatoare daca toti ar adopta doar aceasta varianta (ritmul de crestere al padurilor nu ar face fata taierii de lemn pentru a asigura caldura tuturor mai ales ca se construiesc si case asa si mobila, hartie, samd - padurile sunt distruse oricum in mare masura si in prezent). Intoarcerea la natura fara o veritabila constiinta spiritualizata poate fi extrem de dura si de dureroasa pentru majoritatea oamenilor, mai ales pentru orasenii cocliti obisnuiti deja cu un altfel de viata si alt ritm.
Cert este ca ceva
trebuie facut si oamenii ar fi bine sa se impace cu natura si nu sa incerce
sa o domine si sa o controleze, exploateze si distruga asa cum fac
acum. Poate ca civilizatia are nevoie sa treaca printr-o astfel de
extrema (sa fie fortata sa se intoarca la natura) ca sa aprecieze altfel
ceea ce are acum si cum sa fie mai chibzuita , mai cumpatata in
alegerile pe care le face momentan.
Niste comunitati ecologice pot fi viitorul dezvoltarii durabile a umanitatii. Vestea buna este ca au inceput sa apara tot mai multe astfel de comunitati si avem speranta ca ele se vor inmulti tot mai mult. Cate ceva despre satele ecologice puteti citi aici de ex, sau aici.
Niste comunitati ecologice pot fi viitorul dezvoltarii durabile a umanitatii. Vestea buna este ca au inceput sa apara tot mai multe astfel de comunitati si avem speranta ca ele se vor inmulti tot mai mult. Cate ceva despre satele ecologice puteti citi aici de ex, sau aici.
Decat sa te retragi de tot din lume in salabaticie si intr-o perpetua
lupta de supravietuire ca in trecut, poate mai bine alegi varianta unei
comunitati ecologice sau sa contribui la formarea uneia dar care are si
tehnologie si resurse energetice regenerabile si nepoluante, mai ales
daca ai fost miliardar si ai invartit atatia bani cum sunt acei miliardari rusi retrasi in Siberia. Poti misca altfel
lucrurile si sa faci un pas inainte ca si civilizatie si nu inapoi. Se
poate trai in perfecta armonie cu natura si fara tehnologie, dar
asta necesita o trezire spirituala cel putin partiala a potentialitatilor latente (sa fii
asa cum este Anastasia ) sa fi tu in sine o fiinta cat de cat completa si avand macar o parte din
puterile asa zis paranormale, trezite: telekinezie, telepatie,
teleportare, clarviziune, samd). Cine ar mai avea nevoie de tehnologie
in astfel de conditii? Insa pana atunci, o etapa de tranzitie ar fi folosirea
tehnologiei cu bun simt si cu respect fata de viata si natura.”
Salutam totusi curajul si devotamentul celor care traiesc in Valea Curcubeulu. Ei par multumiti si fericiti, insa pana cand? (incaltarile se strica, hainele se strica, oalele, galetiile, lopeti, harlete, topoare, samd - consumabile si tot ce are nevoie omul obisnuit sau cu ce a fost invatat ca are nevoie, toate se strica in timp ... ei folosesc internetul (platit), telefonia mobila (platita), calculatoarele ca sa scrie blogul - asadar fara bani, o sursa de venit (prezenta sau anterioara), este mai greu sa faci rost de ce ai nevoie). Ramane de vazut cum se vor descurca in timp. Una dintre relatari este foarte frumoasa : Ochii care vad Natura.Mult mai multe informatii despre comunitatea din Valea Curcubeului gasiti pe blogul acestora: Satul Valea Curcubeului. Cateva poze frumoase cu Valea Curcubeului vedeti aici.
Ca si case ni se par mult mai atractive ca si concept cele din filmul FIRST EARTH decat cele traditionale romanesti care nu prea respecta, invataturile Anastasiei.
Acestea fiind spuse cu aceasta ocazie va aducem la cunostinta aparitia in Romania a ultimei carti din seria Cedrii Sunatori Ai Rusiei (vol. 9 - Ritualurile Iubirii).
Universul Sacru in colaborare cu Editura Dianusa:
" In cartile pe care le vei scrie Vladimir, vor fi introduse combinatii de litere si fraze care vor trezi in majoritatea oamenilor sentimente bune si radiante ... capabile sa aline bolile corpului si sufletului si sa faciliteze nasterea unei noi constiinte prezente in inima fiecarui om din viitor. Crede-ma, Vladimir nu este misticism - este in acord cu legile Universului"
- Anastasia
Cuvintele calde si gingase ale Anastasiei au fost codate cu o energie care patrunde natural direct in inima ta ca nici o alta carte! Cu cat le citesti mai mult cu atat te simti mai bine. Imaginile luminoase despre viitorul nostru si solutiile ei iti trezi mai mult speranta pentru un viitor minunat si va aprinde la un nou nivel pasiunea pentru viata.”
Va invita la Lansarea Cartii a noua
din seria Cedrii Sunatori ai Rusiei
25 Martie - ora 15:30 - Bucuresti - Sala Dalles (in cadrul conferintei "Buna Vestire - Revelatia lui Dumenzeu in marile credinte")
26 Martie - ora 18:30 - Bucuresti - Casa Satya
in curand si in alte orase...
"Ritualurile Iubirii" compara atitudinea curenta privind
sexul, nasterea copiilor, familia si educatia cu cea a strabunilor
nostri. Profunzimea intelepciunii lor s-ar putea sa te uimieasca si
sa te intrebi cum de am uitat aceasta cunoastere? Printr-o poveste
fascinanta a unei familii, Megre zugraveste lumea radianta a anticei
civilizatii Ruse Vedice, ancorata in iubire eterna, non-violenta si
deasemenea arata aplicatia practica si vitala in ziua de astazi.
" In cartile pe care le vei scrie Vladimir, vor fi introduse combinatii de litere si fraze care vor trezi in majoritatea oamenilor sentimente bune si radiante ... capabile sa aline bolile corpului si sufletului si sa faciliteze nasterea unei noi constiinte prezente in inima fiecarui om din viitor. Crede-ma, Vladimir nu este misticism - este in acord cu legile Universului"
- Anastasia
Anastasia este considerata a fi un membru al civilizatiei Vedice
care a supravietuit pentru a transmite mai departe cunoasterea
vietii vesnice de mult uitata de civilizatia moderna. Puterile ei
par extraodinare si cunoasterea ei depaseste cu mult tot ce se stie
astazi. Mesajele ei sunt un dar pentru umanitate dizolvand numeroase
imagini false si fapte ascunse de mii de ani care iti vor schimba
intelegerea despre trecut, oferind o noua paradigma pentru viitorul
planetei.
Cuvintele calde si gingase ale Anastasiei au fost codate cu o energie care patrunde natural direct in inima ta ca nici o alta carte! Cu cat le citesti mai mult cu atat te simti mai bine. Imaginile luminoase despre viitorul nostru si solutiile ei iti trezi mai mult speranta pentru un viitor minunat si va aprinde la un nou nivel pasiunea pentru viata.”
Despre permacultura mai studiati si articolele si documentarele din Categoria PERMACULTURA.
ACTUALIZARE (21.04.2012)
Prietenul blogului nostru, Tone Tavi, de la blogul SUB LUPĂ a tradus si el acest film din nou si a facut o recenzie filmului.
„Sepp Holzer: Permacultura - agricultură, în armonie cu natura
Ne aflăm în secolul XXI și ne considerăm cu mult mai deștepți decât mai
toate generațiile de dinaintea noastră. Am inventat tot felul de mașini,
utilaje, tehnologii și roboți care ne ușurează viața. Suntem dependenți
de computere, televizoare, jocuri video și alte minunății care ne iau
ochii. Suntem într-o continuă mișcare, mereu pe fugă, ne hrănim la mușcă-și-fugi,
sau în cazul fericit în care ne mai preparăm singuri câte ceva, folosim
semipreparate, cumpărate de la supermarketuri. Majoritatea nu prea dăm
mare importanță locului de unde ne provine mâncarea sau cum au fost
cultivate cerealele, legumele și animalele ce alcătuiesc hrana noastră
zilnică. Ne este suficient aspectul lor comercial, ambalajul sau
prezentarea.
Dacă vrem să aflăm despre toate astea, slavă Domnului, avem suficiente documentare, cărți și bloguri de unde putem învăța, că ne duce capul, dar trebuie mai întâi să ne intereseze. Vom afla apoi destul de repede că problema majoră cu care ne confruntăm este că actualmente am ajuns să ne producem mâncarea într-un mod nesustenabil. Nu este rentabil ceea ce facem și pe de-asupra, ne mai și otrăvim pe noi și solul. Distrugem apoi fauna, distrugem flora, infestăm pânza freatică. Ne-am obișnuit ca agricultura noastră să fie omonimă cu subvențiile, pesticidele, erbicidele, irigații, camioane care aleargă la deal și la vale într-un mod haotic, dirijând toate aceste bunuri din porturile unde sunt aduse în containere, către depozite, apoi supermarketuri, apoi minimarketuri, apoi acasă. Consumăm milioane și milioane de barili de petrol cu agricultura și apoi pentru a transporta de colo-colo alimente de bază, alimente ce și le poate produce oricine pe un petic de pământ din fața casei.
Degeaba suntem oameni deștepți, cu facultate, ingineri, doctori, economiști sau mai știu eu ce. Toți suntem până la urmă ceea ce mâncăm. Mulți dintre noi ne tragem de la țară, și deși ne-au mai zburat pe la ureche unele noțiuni despre agricultură, o respingem cu trufie, deoarece am venit la oraș tocmai ca să scăpăm de sapă. Agricultura este pentru cei care nu au învățat carte, așa ne spunem, ignoranți, când dăm peste articole ca acesta, și apoi trecem la următorul. Ei bine, dragilor, există și o agricultură a oamenilor inteligenți, o agricultură ce îți pune la încercare imaginația, creativitatea și care nu devine o corvoadă, ba mai mult, este relaxantă, încurajează meditația si observația și este mult mai productivă decât vă puteți imagina. Se numește permacultură, iar austriacul Sepp Holzer o aplică cu succes de jumătate de veac.
Dacă vrem să aflăm despre toate astea, slavă Domnului, avem suficiente documentare, cărți și bloguri de unde putem învăța, că ne duce capul, dar trebuie mai întâi să ne intereseze. Vom afla apoi destul de repede că problema majoră cu care ne confruntăm este că actualmente am ajuns să ne producem mâncarea într-un mod nesustenabil. Nu este rentabil ceea ce facem și pe de-asupra, ne mai și otrăvim pe noi și solul. Distrugem apoi fauna, distrugem flora, infestăm pânza freatică. Ne-am obișnuit ca agricultura noastră să fie omonimă cu subvențiile, pesticidele, erbicidele, irigații, camioane care aleargă la deal și la vale într-un mod haotic, dirijând toate aceste bunuri din porturile unde sunt aduse în containere, către depozite, apoi supermarketuri, apoi minimarketuri, apoi acasă. Consumăm milioane și milioane de barili de petrol cu agricultura și apoi pentru a transporta de colo-colo alimente de bază, alimente ce și le poate produce oricine pe un petic de pământ din fața casei.
Degeaba suntem oameni deștepți, cu facultate, ingineri, doctori, economiști sau mai știu eu ce. Toți suntem până la urmă ceea ce mâncăm. Mulți dintre noi ne tragem de la țară, și deși ne-au mai zburat pe la ureche unele noțiuni despre agricultură, o respingem cu trufie, deoarece am venit la oraș tocmai ca să scăpăm de sapă. Agricultura este pentru cei care nu au învățat carte, așa ne spunem, ignoranți, când dăm peste articole ca acesta, și apoi trecem la următorul. Ei bine, dragilor, există și o agricultură a oamenilor inteligenți, o agricultură ce îți pune la încercare imaginația, creativitatea și care nu devine o corvoadă, ba mai mult, este relaxantă, încurajează meditația si observația și este mult mai productivă decât vă puteți imagina. Se numește permacultură, iar austriacul Sepp Holzer o aplică cu succes de jumătate de veac.
Să mă scuze cei care sunt familiarizați cu filozofiile accentuate de
permacultură, însă rolul acestui blog este să trezească aceste idei în
rândul câtor mai mulți oameni deciși să încerce să trăiască în armonie
cu mediul înconjurător și să-și producă cele necesare traiului într-un
mod cât mai sustenabil.
Documentarul de astăzi, Permacultura - Agricultură, în armonie cu natura (2000) nu aduce multe elemente noi față de celelalte două cu Sepp Holzer perzentate aici, pe blog, dar totuși merită urmărit și doar pentru acel plus ce ni-l oferă, mai ales că expune puțin și partea economică a fermei lui Holzer, lucru important pentru a înțelege cât de profitabilă poate deveni alternativa permaculturii.
Sepp Holzer a învățat totul pur și simplu ascultând și observând natura. Experienţa sa este unica sursă de cunoaştere în care are încredere. Chiar de mic copil, Holzer realiza în secret mici grădini şi observa natura în acţiune. Spre deosebire de alți fermieri care le adună, peste tot prin grădinile lui, întâlnești pietre. Acestea au rolul de a forma microclimate. Sub pietre se păstrează umezeala, iar când este cald, ele absorb căldura spre a o elibera apoi, pe timpul nopții. Pietrele sunt unul din secretele lui Holzer, cu ajutorul lor cultivând multe plante mediteraneene, care au nevoie de căldură și pe timpul nopții, sau unele ciuperci comestibile, care au și ele nevoie de un mediu călduros și umed în același timp.
Chintesența permaculturii o reprezintă biodiversitatea. Nu trebuie să lăsăm nicio plantă să domine, și pe cât posibil să alegem specii care să îndeplinească mai multe roluri, creându-se astfel cât mai multe interconexiuni între plante. Pe domeniul lui Holzer, brânca ursului crește până la trei metri, iar dacă vă întrebați la ce îi folosește această buruiană, ea îi asigură multă biomasă și florile ei imense oferă un deliciu albinelor, și albinele îi dau lui Holzer miere. Tulpinile uscate ale acestei plante sunt de asemeni bune ca lemne de foc, sau pentru a colecta ouă de furnici pe care le dă la pești, sau le vinde magazinelor pentru animale de companie. Exemple de roluri multiple și interacțiuni de acest fel sunt numeroase pe domeniul lui Holzer. Practic nu există plante care să aibă un singur rol, care să ia ceva din sistem fără să ofere ceva în schimb. Când veți ajunge să înțelegeți importanța interacțiunilor, veți înțelege pe deplin permacultura.
Documentarul de astăzi, Permacultura - Agricultură, în armonie cu natura (2000) nu aduce multe elemente noi față de celelalte două cu Sepp Holzer perzentate aici, pe blog, dar totuși merită urmărit și doar pentru acel plus ce ni-l oferă, mai ales că expune puțin și partea economică a fermei lui Holzer, lucru important pentru a înțelege cât de profitabilă poate deveni alternativa permaculturii.
Sepp Holzer a învățat totul pur și simplu ascultând și observând natura. Experienţa sa este unica sursă de cunoaştere în care are încredere. Chiar de mic copil, Holzer realiza în secret mici grădini şi observa natura în acţiune. Spre deosebire de alți fermieri care le adună, peste tot prin grădinile lui, întâlnești pietre. Acestea au rolul de a forma microclimate. Sub pietre se păstrează umezeala, iar când este cald, ele absorb căldura spre a o elibera apoi, pe timpul nopții. Pietrele sunt unul din secretele lui Holzer, cu ajutorul lor cultivând multe plante mediteraneene, care au nevoie de căldură și pe timpul nopții, sau unele ciuperci comestibile, care au și ele nevoie de un mediu călduros și umed în același timp.
Chintesența permaculturii o reprezintă biodiversitatea. Nu trebuie să lăsăm nicio plantă să domine, și pe cât posibil să alegem specii care să îndeplinească mai multe roluri, creându-se astfel cât mai multe interconexiuni între plante. Pe domeniul lui Holzer, brânca ursului crește până la trei metri, iar dacă vă întrebați la ce îi folosește această buruiană, ea îi asigură multă biomasă și florile ei imense oferă un deliciu albinelor, și albinele îi dau lui Holzer miere. Tulpinile uscate ale acestei plante sunt de asemeni bune ca lemne de foc, sau pentru a colecta ouă de furnici pe care le dă la pești, sau le vinde magazinelor pentru animale de companie. Exemple de roluri multiple și interacțiuni de acest fel sunt numeroase pe domeniul lui Holzer. Practic nu există plante care să aibă un singur rol, care să ia ceva din sistem fără să ofere ceva în schimb. Când veți ajunge să înțelegeți importanța interacțiunilor, veți înțelege pe deplin permacultura.
Animalele au de asemenea un rol important în permacultură. Holzer a observat comportamentul animalelor sălbatice care străbat domeniul său, cum ar fi șoareci de câmp, iepuri și cerbi. Acum el plantează salata și ierburile lor favorite, așa că acestea îi lasă culturile în pace. Distragerea atenției funcționează de minune. De ce să mănânce cerealele când se pot ospăta cu salată ? Șoarecii de câmp îi mulțumesc apoi, afânându-i solul și propagându-i plantele pretutindeni, împrăștiind rădăcinile lor peste tot.
Chiar şi trunchiurile putrezinde ale copacilor căzuți au un rol de jucat pe domeniul lui Holzer. În ei, el introduce spori de ciuperci comestibile, cum ar fi gălbiori, ciupercile japoneze shiitake sau pleurotus.
Un câștig bun obține austriacul și prin vânzarea de semințe. El recoltează semințe de plante rare și soiuri incrucișate, greu de găsit. El cultivă cartofi cu culori exotice, pe care îi utilizează pentru înmulțire generativă, creând mereu soiuri noi. Are cartofi complet violeţi, de un albastru închis, negri şi așa mai departe. O altă curiozitate o reprezintă porumbul negru, o varietate veche și rezistentă - cândva un aliment de bază al indienilor americani. Deţinerea propriilor sale seminţe îl ajută pe Holzer să rămână independent de marile corporații ce au acaparat acest domeniu vital. Să nu mai vorbim de Mosanto, sau Pioneer, care produc acele soiuri modificate genetic și care nu pot fi folosite de la an la an. Foamea de câştig financiar și de control a hranei, a dus la crearea de plante ale căror seminţe nu mai germinează pentru o nouă recoltă. Anual fermierii sunt astfel obligați să cumpere în fiecare an, semințe de la Mosanto și credeți-mă, nu sunt ieftine.
Traducerea la acest documentar nu-mi aparține, eu doar am corectat-o și ajustat-o puțin. O puteți downloada de aici. Vizionare plăcută !”
SURSA: Blogul Sub Lupă http://sub-lupa.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului.
Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare.
De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici.
Apoi referiți-vă pe cât posibil doar la subiectul postării. Folosiți un limbaj decent. Dacă intrați în clinciuri cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe vor fi respinse fara discuții.
Vă mulțumesc pentru înțelegere!