Problema chineză (1.09.2011)

02:35 Posted In , Edit This 0 Comments »

THE CHINA QUESTION (2011)


"Ce am realizat - nu atât despre mine însumi, cât despre lume - este că timpul şi banii sunt mărfuri aflate într-o relaţie inversă: pentru a obţine una dintre ele, trebuie s-o cheltuieşti pe cealaltă. Şi am realizat, pentru mine de această dată, că timpul este o marfă mult mai valoroasă decât banii, aşa că aş prefera mai degrabă să tezaurizez timp, decât bani. Mulţi călători ajung la aceeaşi concluzie şi este unul dintre motivele pentru care consideră întoarcerea acasă atât de dificilă: societatea noastră este clădită pe premisa că ar trebui să dorim mai mulţi bani, pentru a avea mai multe bunuri, chiar dacă nu vom mai dispune de timpul necesar, pentru a ne şi bucura de ele."
Brook Silva-Braga
producător de film
Câştigător al premiului Emmy
pentru documentarul HBO, "Inside the NFL"

Un canal satelit al NBC, Consumer News and Business Channel, a lansat în data de 3 iunie 2011 acest documentar, The China Question, creaţia unui regizor independent acum, Brook Silva-Braga, un Marco Polo modern, care prin prisma poveştilor unor oameni obişnuiţi, dar şi a părerilor exprimate de lideri mondiali de opinie, explorează provocările tot mai acute cu care se confruntă SUA, pe măsură ce China devine deocamdată a doua superputere a lumii.

 Când am publicat articolul China contra SUA - Imperii la război, am tratat doar aspectele militare ale problemei, sperând că sinergia mediatică va funcţiona, pentru a putea veni şi cu argumentele vizuale ale renaşterii economice a tot mai modernului "imperiu de mijloc", deziderat împlinit prin filmul de faţă, care deşi nu este un documentar antisistem, atinge totuşi probleme sensibile, ce merită a fi studiate în profunzime.

Spre deosebire de rapacele şi violentele imperii europene, imperiul celest a făcut notă discordantă vreme de milenii, printr-un refuz continuu al expansionismului, revelat, în fapt, prin retragerea în spatele Marelui Zid şi motivat teoretic prin confucianism.

Cei care i-au confundat pacifismul cu letargia, profitând de înapoierea tehnologică inevitabilă ce a afectat imensa naţiune, au uitat că dincolo de confucianism, tot China a născut şi un Sun Tzu (sau poate Sun Bin), a cărui carte "Arta războiului", scrisă acum mai bine de 2.000 de ani, a devenit începând din secolul XIX, biblia strategiei militare internaţionale.

Lăcomia imperiilor occidentale, iritate de statutul de excepţie al Chinei, datorat incapacităţii de a o face dependentă de anume mărfuri, care nu prezentau nici un interes pentru artizanii orientali, a condus la instigările murdare ale Companiei Britanice a Indiilor Orientale, concretizate prin două "războaie ale opiului", în 1839-1842 şi 1856-1860, pe fondul disputelor diplomatice dintre dinastia Qing şi Imperiul Britanic, nedreptul "Tratat de la Tientsin", din 1858, marcând începutul "unui secol de umilinţe".

Compania Britanică a Indiilor Orientale, înfiinţată de regina Elizabeth I în data de 31 decembrie 1600, a funcţionat ca prima megacorporaţie a lumii, vreme de peste 250 de ani, asumându-şi sarcini administrative şi militare, care, în timp, au ajuns aproape să-i surclaseze funcţiile comerciale iniţiale, numai revolta generalizată a Indiei, de la 1857, reuşind să impună dizolvarea acesteia, 17 ani mai târziu.

Nu numai naţiunile occidentale s-au comportat barbar faţă de China, epoca modernă fiind marcată de politica sovieticilor, de sprijinire aproape necondiţionată a naţionalismului Kuomintangului lui Sun Yat-sen şi Chiang Kai-shek - vizând, paradoxal, promovarea propriei agende politice internaţionaliste - fiindcă imperiul multinaţional sovietic a refuzat permanent să accepte prezenţa la frontiere a unei naţiuni imperiale chineze.

Epoca naţionalistă a Chinei a fost una caracterizată frustrări şi dezbinare, ambele întreţinute prin intervenţiile externe, în principal ale SUA şi URSS (ciudată convergenţă de opinii între doi duşmani tradiţionali) şi a făcut loc rapid ascensiunii Chinei comuniste a lui Mao Tse-tung şi exceselor industrializării brutal-intensive şi ale "revoluţiei culturale", când analfabeţii au preluat sarcina "educării" intelectualilor.

Începând din 1978, Deng Xiaoping implementează o serie de reforme care accentuează contradicţiile specifice Chinei, îmbinând politici economice aproape pur capitaliste, cu o politică internă dictatorială şi represivă, cenzura generalizată fiind doar una dintre caracteristicile ce au impus poate şi reacţia brutală a guvernului în timpul masacrelor din 1989, din Piaţa Tiananmen.

De altfel, anul 1989 marchează decizia ocultei mondiale de a pune capăt propriului experiment politic socialist, latura vizibilă a fenomenului fiind alianţa Bush-Gorbaciov şi mituirea celui din urmă cu premiul Nobel, care au condus, într-un final, la dezmembrarea imperiului sovietic din 1991.

Pentru a putea înţelege implicaţiile economice, politice şi morale ale ascensiunii chineze, regizorul Brook Silva-Braga a petrecut peste un an, călătorind atât în America cât şi în China, un voiaj personal meticulos, până în colţuri ale Republicii Populare adesea interzise jurnaliştilor străini, în care vom întâlni mulţi oameni obişnuiţi ce contribuie la aceste preschimbări extraordinare, permiţându-ne să reflectăm asupra întorsăturilor sorţii şi ale istoriei care ne-au condus la situaţia actuală.

Ascensiunea comerţului chinez este o realitate presantă, cumva inexplicabilă, fiindcă auzim tot mai des un termen folosit în ţara noastră, "chinezării", ce defineşte peiorativ lipsa de calitate a produselor, care au inundat literalmente pieţele mondiale, deşi utilitatea lor este uneori cel puţin discutabilă.

Un fapt regretabil, desigur, pentru cei care îşi mai pot aminti contrariul, calitatea remarcabilă a produselor chinezeşti de odinioară, de pe piaţa noastră internă, fiind reprezentată dacă vreţi de un simbol, "stiloul chinezesc" - cu cele două variante ale sale, cea de 100 şi cea de 110 lei - care era destul de durabil pentru a te ajuta să scrii primele litere în viaţă dar şi ultimele, dacă te decideai să-ţi redactezi memoriile.

Boicotul american, simbolizat în film de atitudinea de frondă a mamei regizorului, are motivaţii care pe mine personal mă irită, fiindcă nu are nici o legătură cu slaba calitate a produselor chinezeşti, ci doar cu reflexele imperialiste, adânc înrădăcinate într-o naţiune spălată pe creier, chiar dacă sunt înveşmântate în consideraţiile morale ale drepturilor omului, libertăţii religioase sau de exprimare.

Şi mai iritant este faptul, că deşi sunt conştienţi de acţiunea distructivă a războaielor purtate de SUA, în numele ipocrit al "pieţei libere" - liberă de reglementările care ar putea limita jaful mondial practicat de corporaţii - americanii de rând dau o tentă justiţiară acestei dispute, subliniind abandonul "valorilor americane" şi, simultan, regretând posibilitatea pierderii statului de putere mondială supremă al SUA, în favoarea Chinei.

În călătoriile sale, atât din SUA cât şi din cea mai aglomerată ţară a lumii, China, Silva-Braga ia interviuri muncitorilor locali, afaceriştilor, diplomaţilor americani sau chinezi, profesorilor universitari, istoricilor şi altor intelectuali, încercând să obţină o imagine mai clară asupra dihotomiei dintre decăderea industrială americană şi ascensiunea producţiei manufacturiere chineze.

În principal, regizorul este în căutarea răspunsului decent la întrebarea dacă americanii ar trebui să aibă mustrări de conştiinţă, susţinând o ţară care amuţeşte dizidenţii ca Liu Xiaobo - a cărui prezenţă pe lista laureaţilor Nobel, succedând mascotei Obama, îmi ridică mari semne de întrebare - aruncându-i în închisoare sau care le restricţionează accesul la internet sau informaţii prin mass media.

Ironic, nu-i aşa ?

O Americă din ce în ce mai dictatorială şi criminală, care practică instituţionalizat tortura, în locuri ca Guantanamo, este îngrijorată de "moralitatea" celor care-i calcă pe urme.

Interesantă este replica profesorului chinez de politici publice, care aruncă inspirat pisica înapoi în ograda Unchiului Sam, ca o paralelă la Tiananmen, amintindu-i regizorului modul infam cum şi-au tratat rezerviştii "Bonus Army" din primul război mondial, în timpul rebeliunii paşnice şi justificate a acestora, din vara lui 1932 şi blocajul mediatic asupra incidentului, ce durează până astăzi.

Confruntaţi cu pierderea locurilor de muncă, prin recesiunea orchestrată de Rothschild în 1929, veteranii conduşi de Walter W. Waters şi încurajaţi de generalul de infanterie marină în retragere Smedley Butler, s-au revoltat, solicitând răscumpărarea anticipată a unor certificate bonus, primite prin legea World War Adjusted Compensation Act din 1924, al căror termen este adevărat că expira abia în 1945 (semnificativă alegerea anticipată tocmai a acelui an).

Procurorul general William D. Mitchell a dat ordin, în data de 28 iulie, ca veteranii să fie goniţi de pe "proprietatea guvernului" - o altă manipulare, fiindcă într-o democraţie autentică, "proprietatea guvernului" ar trebui să însemne, de fapt, "proprietatea poporului".

Veteranii au refuzat, poliţia a deschis focul, doi veterani răniţi decedând ulterior.

Îndărătnicia rezerviştilor l-a iritat pe preşedintele republican Hoover, care a ordonat armatei, de această dată, să evacueze tabăra improvizată, intervenţia brutală a infanteriei şi cavaleriei, susţinute de şase tancuri, provocând un număr necunoscut de victime, guvernul recunoscând doar rănirea a 55 de rezervişti şi arestarea a 135 dintre ei.

Din nou este interesantă confirmarea unei ipoteze, pe care am enunţat-o repetat pe acest blog: că lipsa de scrupule şi trecutul criminal garantează cariere durabile în societatea americană.

"Ofensiva" mizerabilă contra rezerviştilor a fost condusă de două nume, ce vor deveni simboluri onorate ale celui de-al doilea război mondial: Douglas MacArthur, ca şef al Marelui Stat Major şi George S. Patton, ce a comandat tancurile de sprijin.

Interesantă este şi implicarea altui viitor "simbol al onorabilităţii americane", maiorul, de pe atunci, Dwight D. Eisenhower, viitor comandant suprem al armatei americane şi chiar preşedinte, care se afla în subordinea generalului Douglas MacArthur.

Deşi a considerat iniţial ca fiind complet greşită intervenţia militară contra veteranilor şi chiar s-a exprimat la adresa lui Douglas MacArthur, citez: "I-am spus acelui idiot să nu se ducă acolo, fiindcă nu era locul potrivit pentru un şef de stat major !", tot el a redactat ulterior raportul oficial al armatei, referitor la incident, care justifica şi chiar aproba conduita generalului.

În pofida faptului că filmul pare să sugereze imoralitatea susţinerii unei economii, care plăteşte infim armate de sute de milioane de oameni, ce fac obiectul drepturilor limitate garantate de sistemul "hukou" rural, regizorul evită să se pronunţe clar în favoarea acestei idei, concluzionând, la modul liberal, că situaţia este mult mai nuanţată de atât, răspunsurile simple fiind incomplete, în încercarea de a explica contradicţiile chiar evidente ale realităţii globalizării.

Ba chiar, din fericire, Silva-Braga ajunge la o concluzie meritorie, că boicotul produselor chinezeşti nu ar rezolva nimic din această problemă, iniţiativa individuală neputând juca un rol decisiv în blocarea expansiunii economice explozive a Chinei, în detrimentul clasei muncitoare americane, incapabilă să concureze cu o forţă de muncă atât de ieftină, manifestarea supremă a taylorismului chinez.

Evitând centrarea pe discursul politic şi folosirea platitudinilor ce încearcă să explice noţiunea de "comunism", filmul ilustrează practic conceptul, prin interviurile multiple luate oamenilor simpli din ambele ţări.

De fapt, abilitatea regizorului de a sublinia complexitatea şi simbioza ciudată dintre atmosfera politică indiscutabil opresivă - dacă ne raportăm fie şi numai la problemele tibetanilor sau uigurilor - şi economia de piaţă înfloritoare, oferă o viziune globală asupra unei ţări prea puţin cunoscută publicului larg, analizată într-un context nesaturat de propagandă pro-americană sau anti-comunistă.

Şi chiar şi atunci când conturează aspectele negative ale unei societăţi, în care guvernul controlează mass media cu un pumn de fier - exemplificând prin necunoaşterea evenimentelor din Piaţa Tiananmen sau prin incapacitatea acestora de a accesa site-urile de socializare - nu o face într-un mod care să ne facă să deplângem soarta poporului chinez sau ca pe un testament în piatră al deschiderii noastre către lume şi al închistării societăţii chineze.

Singura critică pe care mi-aş permite să o mai fac regizorului, este că punând întrebări similare locuitorilor ambelor ţări, a omis să facă acelaşi lucru şi cu fotografia celui ce a sfidat tancurile ce se retrăgeau din Tiananmen, în dimineaţa de 5 iunie, fiindcă mă îndoiesc că ar fi fost prea mulţi americani care să-i cunoască semnificaţia, că ar fi fost capabili să vorbească cât de cât inteligibil pe marginea subiectului sau că ar fi fost capabili să recunoască evenimentul, numai din simpla menţionare a datei calendaristice.

Sau, mai mult de atât, este aberantă critica altei societăţi, privind cunoştinţele istorice precare, într-o ţară în care multe interviuri au relevat că "reprezentanţi ai poporului" din Congres, sunt incapabili să facă diferenţa dintre Constituţia SUA şi Declaraţia de independenţă.

Departe de a fi un nou Michael Moore, Braga nu excelează  prin incisivitate, dar enunţă onest furtul de proprietate intelectuală, ca fundament al revoluţiei industriale americane sau parazitismul şi meschinăria corporaţiilor care-şi externalizează producţia, plantând seminţele propriei distrugeri, fiindcă o dată anulat avantajul colonial al vestului, incapacitatea de a juca propriul joc al "competiţiei" devine tot mai evidentă.

Pe de altă parte, cunoscând meticulozitatea şi răbdarea chineză, orientarea politică actuală către planuri pe termen lung şi să nu-l uităm pe Sun Tzu, am tot mai mult senzaţia că panta distructivă pe care se află America de azi, se datorează, cel puţin în parte şi unui plan insidios-agresiv elaborat de partea chineză.

Un documentar realizat de un jurnalist şi nu de un propagandist, pune întrebări şi găseşte răspunsuri credibile, ascensiunea economică a Chinei fundamentând puterea sa militară, într-o lume în care nu ar fi deloc exclus ca această ţară să reprezinte unicul factor de echilibru, care ar putea limita şi chiar distruge puterea mercantilă a corporaţiilor transnaţionale, ce finanţează planurile ocultei planetare, deşi îmi reafirm speranţa într-o remiză şi nu în vreun avantaj decisiv al vreunei părţi, fiindcă, în forma actuală, ambele tabere prezintă pericolul mai mult sau mai puţin latent al globalizării forţelor represive.

"Nu se poate afirma că nu există restricţii semnificative în mass media din China sau că nu am încercat să ies cât mai puţin în evidenţă. Există şi chiar aşa am procedat. Dar am filmat peste 100 de ore de film pentru acest proiect şi am fost oprit din filmare o singură dată. Nu eram în Piaţa Tiananmen, când un militar mi-a cerut paşaportul dar mi-a permis ulterior să filmez, ci eram într-un tren regional, când conductorul mi-a atras atenţia că este ilegal să filmez - trenul călătorea prin Newark, New Jersey."
Brook Silva-Braga
SURSA: Blogul Dezvăluiri http://antiiluzii.blogspot.com

Mulţumim Marian pentru încă un articol foarte elaborat şi documentat şi pentru încă un documentar tradus, deosebit de interesant! Mulţumim că exişti! 

DOWNLOAD RAPID

VEDETI FILMUL TRADUS, AICI:
The China Question


SAU AICI - LINK 2

Pentru a înţelege şi mai bine această spinoasă şi încâlcită problemă chineză, vă recomandăm să studiaţi şi următoarele articole şi documentare:

1) CHINA VS US - Empires At War
2) THE 10 CONDITIONS OF LOVE - un documentar tradus, despre problema chineza a uigurilor
3) FALUN GONG  - O scoala spirituala decimata in China
4) Dalai Lama: China minte pe toată lumea despre Tibet

Post Comment

POSTARE IMPORTANTĂ

Calogero Grifasi - Noi informatii uluitoare (9.09.2016)

Fiecare hipnoza realizata de Calogero Grifasi este pentru noi o aventura a cunoasterii obtinuta prin intermediul unor povesti fascinan...

ALTE FILME INTERESANTE

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din stânga și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1050 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...