vineri, 24 august 2018

CĂLĂUZA - filmul de week-end


STALKER (1979)

Continuăm astăzi lista de FILME DE SUFLET cu un film greu, greu de privit și greu de înțeles, însă plin de simboluri și mesaj.

Despre ce este vorba pe foarte scurt:

"Povestea din Stalker (Călăuza) este una foarte interesantă. Acțiunea are loc la douăzeci de ani după ce un obiect misterios venit din cer a decimat un orășel de provincie din Rusia. O mână de oameni au dispărut în împrejurimile „Zonei”, cum este cunoscut locul impactului. Accesul este strict interzis, dar cei curajoși pot pătrunde în interiorul Zonei cu ajutorul unei călăuze. Acolo se găsește Încăperea în care dorințele pot deveni realitate.

Filmul este bazat pe romanul „Picnic la marginea drumului” scris de frații Strugatsky. Stalker este o capodoperă din punct de vedere vizual, dar este și un film cu profunzime, explorând teme filozofice, științifice și spirituale." SURSA

Notă: Există multe recenzii ale acestui film pe net și o să postăm una după filme mai jos. 

Vizionare plăcută!

VEZI FILMUL TRADUS, AICI:
Calitate HD 720p

Server 1


Server 2


Server 3


Server 4

Server 5


Călăuza sau neputinţa mărturisirii

"Există vreo secvenţă de film, vreun film întreg care să lase peste timp, mai mult decât altele, urme adânci în memoria unui cinefil? Există un film care să rămână mereu actual? Vor fi fiind, probabil, mai multe, din sutele de filme văzute de-a lungul anilor. Unul dintre ele este, cu siguranţă, SF-ul (cu sau fără ghilimele) Stalker / Călăuza de Andrei Tarkovski. O pot confirma atât cei care îl gustă (iar unii chiar îl adoră) pe Tarkovski, cât şi cei (încă) neprieteni cu universul său, intrigaţi de lentoarea ritmului, de absenţa elementelor ce asigură succesul unui film: acţiune, umor, violenţă, speranţă, nuditate, sex, happy end.

Este Călăuza un film fantastic (fără ghilimele)? Este, dar în accepţia pe care cuvintele lui Dostoievski o dau noţiunii: "Fantasticul este tot una cu realul; fără real nu există fantastic." Întâlnim, în Călăuza, acel fantastic despre care scria şi Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii, care "nu amăgeşte şi nu duce pe alte tărâmuri ale iluziei, care nu e simplă schimbare de decor: fantasticul credinţei. Care nu tăgăduieşte realitatea, ci o transcende; care nu trebuie să iasă din camera galbenă pentru a o părăsi; care nici nu e fantastic pentru că nu distrează mintea cu un alai (o comedie) de alte lumi posibile tot neesenţiale, ci o solicită să se concentreze asupra realităţii; care nu stupeface ştiinţa, ci transfigurează lumea şi metanoizează eul."

Aşadar, de ce acest film şi nu altul? Pentru că niciunde altundeva la fel de pregnant ca la Tarkovski (şi, desigur, la Ingmar Bergman - vezi Nattvardsgästerna / Lumină de iarnă, Såsom i en spegel / Prin oglindă, Tystnaden / Tăcerea sau la Louis Bunuel - Nazarin şi Viridiana, la câteva filme de Antonioni), cu deosebire în Stalker, nu doare la cote paroxistice neputinţa omului modern (a "omului recent") de a mai crede (transfigurând lumea) şi de a se mărturisi (metanoizându-şi eul). Dar mărturisirea se leagă de credinţă, ori în plină eră deconstructivistă, omul şi-a sporit rezervele de scepticism şi crede numai asemenea Scriitorului din film: "Conştiinţa, remuşcările, toate acestea nu sunt decât născociri ale creierului...Cine ţi-a spus că aici se petrece ceva? Ai văzut vreun om care să fi plecat fericit de-aici?" Toată odiseea din Zona lui Tarkovski întru aflarea fericirii nu este decât o pregătire (eşuată) pentru cea mai importantă clipă din viaţa unui om, clipa când "omul nu trebuie să spună nimic, ci doar să se concentreze, să încerce să-şi amintească întreaga viaţă trăită", pentru că "atunci când un om se gândeşte la trecut, devine mai bun".

Pe aici ar trebui poate căutată şi "cheia" şaradei lui Tarkovski: ajunşi - o dată cu personajele Scriitorului şi Profesorului - în pragul Camerei din Zonă, unde se spune că "dorinţa cea mai arzătoare, cea mai sinceră, cea mai chinuitoare se va împlini", Călăuza ne aşează înaintea inevitabilei întrebări: Cine suntem noi? Cum am reacţiona noi înşine dacă cineva, o "călăuză" pe care o suspectăm continuu de ipocrizie (şi pe care ne-am imaginat-o cu totul altfel: "ciorapi de piele, un echipament impresionant din piele neagră, o înfăţişare de zmeu") ne-ar spune: "Trebuie doar să... credeţi"? Ne-am eschiva, asemenea Scriitorului, căruia i se pare ruşinos să îţi revezi întreaga viaţă? "Mă îndoiesc că voi deveni mai bun dacă îmi amintesc întreaga viaţă..." spune el cu trufie, şi continuă: "Â¥Nu-ţi dai seama ce ruşinos este? Te înjoseşti, te rogi, implori...Nu vreau să torn în capul nimănui mizeria care s-a adunat în mine, ca apoi să mă spânzur. Mai bine mă alcoolizez în căsuţa mea împuţită. " Sau poate am recurge la metode extreme, precum Profesorul, care a venit în Zonă pregătit, dar nu sufleteşte, ci cu o bombă de 20 de kilotone, pentru că vrea să arunce în aer "această blestemăţie" ce "poate să încapă oricând pe mâini răuvoitoare" şi "nu poate aduce fericire nimănui". "Blestemăţia" nu va fi totuşi aruncată în aer datorită Călăuzei, "parazitul ipocrit" (considerat de Scriitor un "debil mintal"), care, cu buzele amare de lacrimi (şi sânge), rosteşte parcă nu doar pentru Scriitor şi Profesor, ci pentru toţi cei care îi privesc nepăsători zbaterea: "Nimic nu le-a mai rămas oamenilor... Era singurul loc unde puteai să vii atunci când nu mai aveai nici o speranţă... De ce distrugeţi credinţa?"

Ce este, la urma urmei, Zona (sau "camera galbenă", în exprimarea lui Steinhardt)? O spune chiar Tarkovski, în cartea sa Le temps scellé: "Zona nu simbolizează nimic, nimic mai mult decât ceea ce este în filmele mele. Zona este Zona. Zona este viaţa, iar omul care trece prin ea se zdrobeşte sau se păstrează. Totul depinde de simţirea propriei sale demnităţi, de capacitatea sa de a discerne esenţialul de ceea ce nu este." Dacă Tarkovski are dreptate, avem nevoie, mai mult decât oricând, de o Călăuză care să ne ajute să prefacem în vis mizeria care s-a adunat în noi, care să ne ajute să discernem, în acest climat de zapping generalizat şi de revendicare a tuturor libertăţilor, ceea ce este cu adevărat important de derizoriu." SURSA

Niciun comentariu:

COMETARII DIN FACEBOOK

APEL

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?

Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE.

Este cea mai concreta recunostinta!

CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa:

1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug.

Altă formă de plată găsiţi AICI.

Mai nou puteți să ne sprijiniți într-un mod și mai simplu, pe PATREON.

Munca depusă pe acest blog necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și bani, căci timpul înseamnă bani. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze, să dea click pe ele să cumpere sau să se înscrie la ce promovăm noi.

Pe de altă parte, genul acesta de activitate nu poate fi independentă dacă este finanțată de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independentă, aceasta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare.

Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal sau PATREON.

Fără sprijinul vostru acest portal poate dispărea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

PROSPERĂ - Oare e asa de greu?

THRIVE (2011) What On Earth Will it Take? In sfarsit va putem prezenta tradus, mult asteptatul documentar THRIVE si pentru...

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...