Înainte de Eu Sunt este a doua carte de Mooji tradusă, apărută în Romania şi este constituita dintr-o selecție de dialoguri între Mooji, un inimos maestru spiritual din tradiția Advaita și cei aflați în căutarea păcii, adevărului și libertății. Uneori plin de umor, alteori înțelegător, câteodată aspru, dar mereu iubitor, Mooji le răspunde interlocutorilor săi la întrebări despre frică, suferință, confuzie, relații, practica spirituală și despre cum să își trăiască viața în liniște. Cuvintele sale sunt o neclintită invitație de a cerceta natura sinelui și de a te abandona în plenitudinea și neantul ființei însăși. Răspunsurile sale încurajează, provoacă și iluminează de fiecare dată.
Iata mai jos si cateva fragmente din carte:
Acum, de ce introspecție mai
este nevoie? Introspecția este necesară doar atunci când simțământul
"eu" apare și se amplifică, astfel încât observarea tăcută și detașată
pare a fi eclipsată sau copleșită de o puternică identificare personală
cu ceea ce nu este real. Dacă se întâmplă așa, află imediat cine este
cel afectat sau implicat în acest joc. Cine suferă? Rămâi în tăcere,
plonjează în tine și găsește-l pe cel care suferă. Este real? Este
palpabil? Poate fi privit?
Pe măsură ce întrebarea începe să își facă efectul, urmărește tendința de a cădea în somnolență, sau cum atenția fuge dintr-o dată către ceva fără importanță. Acestea sunt reacții normale, ca o formă de evitare venită din ego. Este ca și cum ar arunca o piatră în tufiș ca să te ademenească pe o pistă falsă, pentru a nu fi descoperit. Tu vezi-ți mai departe de treabă și nu abandona introspecția! Concentrează-ți atenția să îl găsești pe cel care suferă. Astfel, descoperi că nu există cineva care suferă. Ideea ta despre tine este cea care pare să sufere. Ce face această descoperire? Din nou, se constată că există doar descoperirea, nu și o persoană care descoperă. Nu este suficient să crezi cuvintele spuse aici. Trebuie să descoperi asta prin propria ta experiență. Doar așa slăbește strânsoarea egoului și se rupe vraja amăgirii. Doar Sinele unic strălucește în corp ca "Eu sunt". El se reflectă în fiecare corp ca o fațetă a unui diamant cu o infinitate de fațete, fiecare dintre ele având în spatele ei întregul diamant. Această cunoaștere lipsită de efort este revelată în cel care a descoperit prin introspecție sau prin devoțiune iluzia minții egotice.
Cum pot să vorbesc sau să acționez din acest loc, Mooji?
Trebuie doar să stai în liniște cu întrebarea asta, să rămâi în tăcere și să vezi ce este de descoperit. În realitate, ceea ce este nici nu vorbește, nici nu acționează. Este dincolo de acțiune și activitate. Aceasta este culmea înțelegerii supreme. Ce sau cine sunt eu? Ceea ce sunt, poate fi văzut? Și dacă da, de către cine? Chiar este posibil să îți găsești sinele? Există oare două entități care acționează ca o singură ființă? Dacă da, care dintre ele este reală? Și cum poți să afli? Sunt eu oare împărțit în două?
La aceste întrebări mintea nu poate să răspundă într-un mod cu adevărat satisfăcător. Astfel de întrebări puse în lumina investigației sunt "întrebări-cercetaș", pătrunzătoare, introspective și explozive. Uneori fac explozie, alteori fac implozie! Când sunt puse cu atenția concentrată și cu dorința arzătoare de a cunoaște adevărul, sunt menite să scoată la suprafață un răspuns din străfundurile ființei noastre. Eu numesc întrebarea "Cine sunt eu?", întrebarea mea piranha - pentru că îl devorează pe cel care întreabă! În interior se declanșează ceva și orice ar fi acel ceva, nu este sub controlul tău; nu mai este treaba ta! Ca mâncarea pe care o mesteci, cât timp este în gură, ai controlul, dar după ce o înghiți, s-a dus, nu mai ai ce să faci. De acum altceva preia controlul. Eu o numesc grație divină.
Pe măsură ce întrebarea începe să își facă efectul, urmărește tendința de a cădea în somnolență, sau cum atenția fuge dintr-o dată către ceva fără importanță. Acestea sunt reacții normale, ca o formă de evitare venită din ego. Este ca și cum ar arunca o piatră în tufiș ca să te ademenească pe o pistă falsă, pentru a nu fi descoperit. Tu vezi-ți mai departe de treabă și nu abandona introspecția! Concentrează-ți atenția să îl găsești pe cel care suferă. Astfel, descoperi că nu există cineva care suferă. Ideea ta despre tine este cea care pare să sufere. Ce face această descoperire? Din nou, se constată că există doar descoperirea, nu și o persoană care descoperă. Nu este suficient să crezi cuvintele spuse aici. Trebuie să descoperi asta prin propria ta experiență. Doar așa slăbește strânsoarea egoului și se rupe vraja amăgirii. Doar Sinele unic strălucește în corp ca "Eu sunt". El se reflectă în fiecare corp ca o fațetă a unui diamant cu o infinitate de fațete, fiecare dintre ele având în spatele ei întregul diamant. Această cunoaștere lipsită de efort este revelată în cel care a descoperit prin introspecție sau prin devoțiune iluzia minții egotice.
Cum pot să vorbesc sau să acționez din acest loc, Mooji?
Trebuie doar să stai în liniște cu întrebarea asta, să rămâi în tăcere și să vezi ce este de descoperit. În realitate, ceea ce este nici nu vorbește, nici nu acționează. Este dincolo de acțiune și activitate. Aceasta este culmea înțelegerii supreme. Ce sau cine sunt eu? Ceea ce sunt, poate fi văzut? Și dacă da, de către cine? Chiar este posibil să îți găsești sinele? Există oare două entități care acționează ca o singură ființă? Dacă da, care dintre ele este reală? Și cum poți să afli? Sunt eu oare împărțit în două?
La aceste întrebări mintea nu poate să răspundă într-un mod cu adevărat satisfăcător. Astfel de întrebări puse în lumina investigației sunt "întrebări-cercetaș", pătrunzătoare, introspective și explozive. Uneori fac explozie, alteori fac implozie! Când sunt puse cu atenția concentrată și cu dorința arzătoare de a cunoaște adevărul, sunt menite să scoată la suprafață un răspuns din străfundurile ființei noastre. Eu numesc întrebarea "Cine sunt eu?", întrebarea mea piranha - pentru că îl devorează pe cel care întreabă! În interior se declanșează ceva și orice ar fi acel ceva, nu este sub controlul tău; nu mai este treaba ta! Ca mâncarea pe care o mesteci, cât timp este în gură, ai controlul, dar după ce o înghiți, s-a dus, nu mai ai ce să faci. De acum altceva preia controlul. Eu o numesc grație divină.
Orice poți să gândești sau să creezi cu mintea - orice nu este permanent
- este trecător, nu este Adevărul. Nu urma ceea ce e trecător. Orice
produce mintea este doar temporar. Ceasul arată acum ora cinci.
Dimineață la ora cinci, la ce te gândeai? Ce experiență aveai? Ieri la
ora cinci, ce emoții simțeai? Acum zece minute, ce gânduri îți treceau
prin minte? Nu îți poți aminti niciunul dintre aceste gânduri. Aceasta
este natura tuturor lucrurilor trecătoare.
Lasă totul de-o parte pentru o clipă, chiar dacă ți se pare că ar fi cel mai iresponsabil lucru pe care l-ai putea face. Chiar și nevoia de control, las-o pur și simplu deoparte pentru o clipă. Nu te asocia, nu te amesteca cu absolut nimic, așa încât să poți doar să fii, atât. Și să fii nu este o acțiune pe care o faci, ea există acolo încă dinainte ca ideea de "a fi" să apară. Tu ești deja. Acum poți să cercetezi și să vezi. Imaginează-ți că ai venit pentru un consult general - corp, minte și spirit - care se face cu un aparat suficient de sofisticat cât să poată măsura toate aceste lucruri.
Hai să începem cu corpul. În clipa asta o să te cântărim. Trebuie să scoți de pe tine tot ce nu ține de corp. Așa că trebuie să îți scoți inelul din nas, plombele, lentilele de contact - da, și ele au o greutate! Și extensiile de păr, și pe ele trebuie să le scoți! Tot ce nu îți este originar, chiar și mizeria de sub unghii, trebuie dat la o parte pentru ca nu aparținea inițial corpului tău. De abia acum putem să te suim pe cântar și să îți vedem greutatea corectă. Această parte a exercițiului s-a încheiat.
Acum, să trecem la următoarea etapă a controlului: mintea și spiritul. Hai să dăm la o parte pentru o clipă tot ce nu îți aparține, orice gând care nu a fost al tău la origine.
Să începem cu toate conceptele tale, ce ai studiat, ce crezi, ce îți imaginezi, toate imaginile adunate în minte.
Toate amintirile, au apărut după ființa ta, nu odată cu ea. Trebuie să îți cântărim ființa originară, care a început la zero. Prin urmare, orice a fost obținut, trebuie dat la o parte. Pentru moment, o să îți scoatem toate aceste lucruri, ca să te putem cântări exact așa cum ești, fără ceva adăugat. Trebuie să îți luăm și toate proiecțiile, cele mai frumoase visuri și amintiri. Haide, scoate tot de pe tine, absolut tot!
Și în sfârșit identitatea ta, acest neprețuit "eu" care, de asemenea, nu îți este originar! Haide să îl includem și pe el. Dă-l la o parte. Acum ești exact așa cum ai fost la început, fără nimic în plus. În clipa asta, conștiința îți este curată. Mulțumesc foarte mult...pufff! Foarte bine. Ne-am întors la punctul zero - ești gol!
Hai să trecem la spirit, unde este? Ce ar putea fi dat la o parte? Ce ar putea fi curățat? Toate conceptele ți-au fost eliminate deja. Toate ideile ți-au fost date la o parte. Ești curat! Mai ai ceva de spus din acest loc? Vreo reclamație? Mai păstrezi ceva ce ar fi trebuit să predai? Cine ești tu în lipsa oricărei noțiuni? Simte-ți ființa. Simte ceea ce rămâne așa cum este, așa cum a fost dintotdeauna. Ești golit de toate, nimic nu te ține legat. A fost puțin mai greu cu identitatea, dar acum a dispărut și ea, fără urmă. Acum vezi că nu ai de ce să reprimi simțurile; ele funcționează în mod natural, pentru că au aparținut corpului de la bun început. Toate sunetele, senzația vântului, totul se desfășoară dar nu mai există nicio poveste, niciun "al meu", nicio dorință. Totul este proaspăt, toate percepțiile tale sunt proaspete. Este ca și cum ai scrie pe apă - peste un minut nu mai poți citi nimic. Nu ai pagini de dat - atât de proaspăt! Doare? Ești dezamăgit?
Poată să apară gândul că "asta merge ca și exercițiu, dar cine poate continua să trăiască așa?" Însă este doar...
Lasă totul de-o parte pentru o clipă, chiar dacă ți se pare că ar fi cel mai iresponsabil lucru pe care l-ai putea face. Chiar și nevoia de control, las-o pur și simplu deoparte pentru o clipă. Nu te asocia, nu te amesteca cu absolut nimic, așa încât să poți doar să fii, atât. Și să fii nu este o acțiune pe care o faci, ea există acolo încă dinainte ca ideea de "a fi" să apară. Tu ești deja. Acum poți să cercetezi și să vezi. Imaginează-ți că ai venit pentru un consult general - corp, minte și spirit - care se face cu un aparat suficient de sofisticat cât să poată măsura toate aceste lucruri.
Hai să începem cu corpul. În clipa asta o să te cântărim. Trebuie să scoți de pe tine tot ce nu ține de corp. Așa că trebuie să îți scoți inelul din nas, plombele, lentilele de contact - da, și ele au o greutate! Și extensiile de păr, și pe ele trebuie să le scoți! Tot ce nu îți este originar, chiar și mizeria de sub unghii, trebuie dat la o parte pentru ca nu aparținea inițial corpului tău. De abia acum putem să te suim pe cântar și să îți vedem greutatea corectă. Această parte a exercițiului s-a încheiat.
Acum, să trecem la următoarea etapă a controlului: mintea și spiritul. Hai să dăm la o parte pentru o clipă tot ce nu îți aparține, orice gând care nu a fost al tău la origine.
Să începem cu toate conceptele tale, ce ai studiat, ce crezi, ce îți imaginezi, toate imaginile adunate în minte.
Toate amintirile, au apărut după ființa ta, nu odată cu ea. Trebuie să îți cântărim ființa originară, care a început la zero. Prin urmare, orice a fost obținut, trebuie dat la o parte. Pentru moment, o să îți scoatem toate aceste lucruri, ca să te putem cântări exact așa cum ești, fără ceva adăugat. Trebuie să îți luăm și toate proiecțiile, cele mai frumoase visuri și amintiri. Haide, scoate tot de pe tine, absolut tot!
Și în sfârșit identitatea ta, acest neprețuit "eu" care, de asemenea, nu îți este originar! Haide să îl includem și pe el. Dă-l la o parte. Acum ești exact așa cum ai fost la început, fără nimic în plus. În clipa asta, conștiința îți este curată. Mulțumesc foarte mult...pufff! Foarte bine. Ne-am întors la punctul zero - ești gol!
Hai să trecem la spirit, unde este? Ce ar putea fi dat la o parte? Ce ar putea fi curățat? Toate conceptele ți-au fost eliminate deja. Toate ideile ți-au fost date la o parte. Ești curat! Mai ai ceva de spus din acest loc? Vreo reclamație? Mai păstrezi ceva ce ar fi trebuit să predai? Cine ești tu în lipsa oricărei noțiuni? Simte-ți ființa. Simte ceea ce rămâne așa cum este, așa cum a fost dintotdeauna. Ești golit de toate, nimic nu te ține legat. A fost puțin mai greu cu identitatea, dar acum a dispărut și ea, fără urmă. Acum vezi că nu ai de ce să reprimi simțurile; ele funcționează în mod natural, pentru că au aparținut corpului de la bun început. Toate sunetele, senzația vântului, totul se desfășoară dar nu mai există nicio poveste, niciun "al meu", nicio dorință. Totul este proaspăt, toate percepțiile tale sunt proaspete. Este ca și cum ai scrie pe apă - peste un minut nu mai poți citi nimic. Nu ai pagini de dat - atât de proaspăt! Doare? Ești dezamăgit?
Poată să apară gândul că "asta merge ca și exercițiu, dar cine poate continua să trăiască așa?" Însă este doar...
SURSA: http://www.eusunt.ro
Cartile lui Mooji pot fi cumparate de AICI
AICI PUTEŢI VEDEA UN NOU PLAYLIST CU CATEVA NOI FILME TRADUSE:
În completare studiaţi categoriile MOOJI şi NON-DUALITATE, pe care le puteţi explora mai uşor în CUPRINS.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului.
Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare.
De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici.
Apoi referiți-vă pe cât posibil doar la subiectul postării. Folosiți un limbaj decent. Dacă intrați în clinciuri cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe vor fi respinse fara discuții.
Vă mulțumesc pentru înțelegere!