BURZYNSKI - Cancer Is A Serious Business (2014)
Part II
Documentarul tradus de astăzi vine în completarea celui publicat acum 4 ani, in 5 iulie 2011, un film care a facut valuri si care pur si simplu a meritat o continuare. Multumim producatorilor si traducatorului!
„Doctorii fac mari eforturi pentru a ascunde faptul că practică, mai degrabă, o magie neagră şi nu o ştiinţă. Profesia medicală a creat o pseudoştiinţă de proporţii mamut, iar doctorii de azi se bazează pe o mare gamă de instrumente şi teste şi echipamente cu care încearcă să-şi justifice şi să-şi onoreze intervenţiile. Acest lucru, fireşte, nu înseamnă nimic nou. Alchimiştii evului mediu şi vracii din Africa şi-au dat seama că vorbele şi descântecele prea semănau a vrăjitorie şi adularea zeilor, aşa că au creat o structură impenetrabilă folosind ierburi, cântece, dansuri, zăngănit de oase încrustate, mormăieli şi incantaţii ceremoniale. Clinicienii de astăzi au fetişuri mult mai sofisticate de oferit. Ei au la dispoziţie chirurgie cu laser şi psihoterapie, tomografe şi analize de laborator pentru a-şi susţine pretenţiile că ar fi oameni de ştiinţă. Dar, oricât de corectă ar părea să fie această pseudoştiinţă impenetrabilă, nu este nimic altceva decât un simplu fetiş. Poate că doctorii folosesc instrumente ştiinţifice, dar asta nu-i transformă în oameni de ştiinţă mai mult decât pe un vraci care ar purta stetoscop şi ar dansa în jurul unui microscop.”
Regizorul Eric Merola continuă, în partea a II-a a acestui film, Cancer Is Serious Business, odiseea medicului şi biochimistului Stanislaw Burzynski, al cărui tratament anticancer, bazat pe antineoplastoni, continuă să fie blocat de corupta administraţie a satanicului imperiu transoceanic, care acţionează exclusiv în beneficiul Big Pharma, deşi terapia a reuşit să se califice în faza a treia de testare a FDA, cea mai lungă perioadă impusă vreodată pentru aprobarea unei medicaţii – de data aceasta reală şi nu o simplă otravă alopată – şi anume din 1993 şi până în prezent.
Cu circa trei ani în urmă menţionam într-o postare dedicată regizorului independent Max Igan recunoaşterea publică a eşecului Proiectului Genomului Uman:
„În 2009, unul dintre puţinii lideri activi iniţiali ai proiectului, Francis Collins, a publicat un articol în Nature, semnat în comun cu alţi 26 geneticieni celebri, intitulat 'Finding the Missing Heritability of Complex Diseases' în care autorii recunoşteau că, în ciuda a 700 de genomi scanaţi şi a aproape 100 de miliarde de dolari cheltuiţi, nu s-a descoperit nici un fundament genetic al bolii umane.”
Tocmai din acest motiv mi se pare puţin cam ciudată cea de-a doua metodă de tratare a cancerului, descoperită de echipa doctorului Burzynski, denumită „terapie orientată genetic”, deşi ar putea exista unele explicaţii în acest sens:
1. Dr. Burzynski a ajuns să se folosească, diplomatic, de limbajul de lemn al medicinei alopate şi al Big Pharma susţinând, aparent, teoria genetică standard, deşi este posibil să nu folosească, de fapt, acele nenorocite de droguri chimice destinate „tratării” cancerului, lăsându-le numai pacienţilor această impresie. Pe de o parte ar putea beneficia, astfel, de efectul placebo al unei astfel de medicaţii „oficiale”, în care pacienţii ar putea avea încredere, în timp ce, de fapt, aceştia ar fi trataţi cu antineoplastoni, iar, pe de altă parte, în eventualitatea unui proces, nu ar putea depune mărturie împotriva doctorului, vina de a nu fi respectat prospectul „farmaceutic” al drogului în cauză fiind mai puţin gravă.
2. Poate că nici măcar imaginea genetică actuală, promovată de unii biologi rebeli, ca Bruce Lipton, nu este total corectă, şi dr. Burzynski chiar a reuşit să descopere o metodă de a ataca tumorile maligne, prin asociere genetică, folosindu-se tocmai de creaţiile malefice ale Big Pharma. Şi sper că puteţi aprecia ironia unei astfel de situaţii: să dai peste cap planurile elitei oculte folosind tocmai otrăvurile cu care aceasta vrea să ne elimine.
În opinia mea, ar trebui să fii de-a dreptul nebun sau total incompetent să prescrii acelaşi tratament unor oameni diferiţi, cu metabolisme complet diferite, chiar dacă sunt afectaţi de aceeaşi boală, şi să te aştepţi să obţii rezultate identice.
Cu circa trei ani în urmă menţionam într-o postare dedicată regizorului independent Max Igan recunoaşterea publică a eşecului Proiectului Genomului Uman:
„În 2009, unul dintre puţinii lideri activi iniţiali ai proiectului, Francis Collins, a publicat un articol în Nature, semnat în comun cu alţi 26 geneticieni celebri, intitulat 'Finding the Missing Heritability of Complex Diseases' în care autorii recunoşteau că, în ciuda a 700 de genomi scanaţi şi a aproape 100 de miliarde de dolari cheltuiţi, nu s-a descoperit nici un fundament genetic al bolii umane.”
Tocmai din acest motiv mi se pare puţin cam ciudată cea de-a doua metodă de tratare a cancerului, descoperită de echipa doctorului Burzynski, denumită „terapie orientată genetic”, deşi ar putea exista unele explicaţii în acest sens:
1. Dr. Burzynski a ajuns să se folosească, diplomatic, de limbajul de lemn al medicinei alopate şi al Big Pharma susţinând, aparent, teoria genetică standard, deşi este posibil să nu folosească, de fapt, acele nenorocite de droguri chimice destinate „tratării” cancerului, lăsându-le numai pacienţilor această impresie. Pe de o parte ar putea beneficia, astfel, de efectul placebo al unei astfel de medicaţii „oficiale”, în care pacienţii ar putea avea încredere, în timp ce, de fapt, aceştia ar fi trataţi cu antineoplastoni, iar, pe de altă parte, în eventualitatea unui proces, nu ar putea depune mărturie împotriva doctorului, vina de a nu fi respectat prospectul „farmaceutic” al drogului în cauză fiind mai puţin gravă.
2. Poate că nici măcar imaginea genetică actuală, promovată de unii biologi rebeli, ca Bruce Lipton, nu este total corectă, şi dr. Burzynski chiar a reuşit să descopere o metodă de a ataca tumorile maligne, prin asociere genetică, folosindu-se tocmai de creaţiile malefice ale Big Pharma. Şi sper că puteţi aprecia ironia unei astfel de situaţii: să dai peste cap planurile elitei oculte folosind tocmai otrăvurile cu care aceasta vrea să ne elimine.
Este cumplită obtuzitatea acestei lumi, care poate nega eficienţa tratamentului Burzynski, deşi, culmea, reporterii afirmă că „mulţi dintre pacienţii săi susţin că este eficient”, ignorând cu aroganţă o realitate care-ţi sare de-a dreptul în ochi: acei pacienţi amintiţi au ajuns să şi trăiască să poată face astfel de declaraţii, deşi fuseseră consideraţi deja morţi şi îngropaţi de oncologia alopată.
De aceea este mai mult decât stupidă şi ridicolă insistenţa acelor caiafe, plătite de Big Pharma, care desfăşoară pe internet o campanie de defăimare continuă a doctorului Burzynski, mirându-se ipocrit de devotamentul „fanatic” manifestat de foştii săi pacienţi.
Pentru ce altceva ai putea fi devotat, la superlativ, unui om, dacă nu pentru salvarea vieţii tale, atunci când medicina alopată nu ţi-a prescris decât culoarea sicriului preferat ?
Veţi remarca în film, prin contrast cu opiniile curajoase ale doctorilor Carlson, James sau Hachem, cât de revoltătoare şi de-a dreptul dezgustătoare poate fi şi încăpăţânarea orgolioasă a unui medic oncolog, care, deşi nu este restricţionat de sistem, preferă să-şi lase o tânără pacientă să moară, pentru simplul fapt că un alt doctor a îndrăznit să-i nege diagnosticul incurabil pe care i-l atribuise iniţial.
Ferească Dumnezeu să-i conteşti unul alopat statutul de zeu „modern” !
Iar aceşti nemernici mai au şi tupeul să susţină că se conformează jurământului medical, care nu mai este de multă vreme unul hipocratic, ci unul pur şi simplu ipocrit.
Recunosc că sunt subiectiv, fiindcă aşa cum am mai spus-o cândva, tatăl meu a avut neşansa de a fi „tratat” de un asemenea golan cu diplomă, dar nu-mi pot imagina de ce aceşti incompetenţi, care condamnă oamenii la moarte, cu bună ştiinţă, nu ajung niciodată acolo unde le este locul, de fapt, în puşcării şi nu în spitale.
Şi, în aceeaşi ordine de idei, recunosc că nu pot ierta asemenea indivizi, mai ales în contextul acestui nou film, care dezvăluie modul oribil în care li s-a negat dreptul la viaţă unor copii şi chiar tineri nevinovaţi, o atrocitate care nu poate decât să te sufoce prin furia şi sentimentul de neputinţă pe care ţi-l induce.
Nu ştiu care va fi opinia voastră, dar eu repet că sunt ferm convins că toţi acei pacienţi, indiferent de vârstă, ar fi avut infinit mai multe şanse de vindecare, prin tratamentul cu antineoplastoni, administrat la clinica doctorului Burzynski, dacă n-ar fi urmat procedura criminală impusă cu bună ştiinţă, exact în acest scop, de FDA, de „tratare”, în prealabil, cu radiaţii şi otrăvuri chimice.
Criticile cozilor de topor ale sistemului, aşa-numiţii „sceptici”, legate de plata anticipată a tratamentului, sunt bazate, desigur, pe clişeul răsuflat al dublului standard, fiindcă metoda poate fi considerată admisibilă pentru o aşa-zisă instituţie non-profit, ca MD Anderson, protejată de mafia Big Pharma (Ce naiba mai rămâne din non-profitul ăla ?), dar este intolerabilă dacă este solicitată de Clinica Burzynski, aflată efectiv sub asediul coaliţiei nefaste dintre guvernul american şi industrie.
De fapt, aceste tactici denotă mai degrabă disperarea unui sistem falimentar, a cărui impostură devine tot mai evidentă, odată cu trezirea la realitate a unei populaţii care apelează, tot mai frecvent, la adevărata medicină tradiţională şi la diete şi terapii naturiste, aşa cum sublinia doctorul Robert Mendelsohn:
„În ciuda tendinţei unor doctori de a numi medicina ‚modernă’ o ‚ştiinţă inexactă’, este mult mai corect să spui că nu există, de fapt, nici un fel de ştiinţă în practica alopată actuală. Aproape orice activitate a doctorilor se bazează pe o ipoteză, pe o banuială, o presupunere, o impresie clinică, un capriciu, o speranţă, o dorinţă, o opinie sau o credinţă. Pe scurt, tot ceea ce fac se bazează pe orice altceva, dar nu pe dovezi ştiinţifice solide. Astfel, medicina nu este absolut deloc o ştiinţă, ci numai un sistem de credinţe. Credinţele sunt susţinute de orice religie, inclusiv de religia medicinii moderne.”
Pe de altă parte, aceşti indivizi mint cu nesimţire, tot ca de obicei, atacând şi denaturând datele de pe site-ul Wikipedia, de exemplu, pentru a putea susţine că nu există studii şi dovezi ştiinţifice în favoarea antineoplastonilor, ignorând cele peste 300 de articole publicate chiar de doctorul Burzynski – majoritatea lor în revistele de specialitate consacrate – şi cele peste 100 de studii medicale independente, cum ar fi cele japoneze derulate de Universitatea Kurume (din nou, onestitatea şi interesul real al japonezilor, exact ca în cazul terapiei Gerson).
Şi simt nevoia să-mi argumentez şi afirmaţia anterioară, privind medicina tradiţională, fiindcă limbajul medical a fost la fel de pervertit, în timp, ca şi cel dogmatic, politic sau religios, până la a defini o practică medicală complet neavenită pe scara istoriei, cea alopată, ca fiind „tradiţională”, neglijând, cu bună ştiinţă, altele, cu adevărat eficiente, ale căror origini se pierd în negura mileniilor, şi-l voi cita pe doctorul şi istoricul Harris Coulter, exact în acest sens:
„Societatea actuală plăteşte un greu tribut, concretizat în boli şi morţi, pentru monopolul garantat profesiei medicale (alopate n.t.) în anii ’20. De fapt, situaţia este ciudat de asemănătoare celei de pe la 1830, când medicii se bazau pe luat de sânge, pe leacuri pe bază de mercur şi pe chinină, chiar dacă ştiau că sunt, implicit, dăunătoare. Şi exact aceleaşi argumente erau folosite în apărarea acelor leacuri ca şi în prezent, şi anume că beneficiile surclasează riscurile. În realitate, însă, beneficiile îi revin medicului, în timp ce pacientul este singurul care suportă riscurile.”
Am vorbit suficient de mult, în timp, despre mania asasină a guvernelor, care au adoptat şi adoptă, cu mare entuziasm şi o grabă cel puţin suspectă, orice măsuri în domeniul „sănătăţii” populaţiei, care, în esenţă, se dovedesc a fi pure strategii eugenice, şi sper că este clar oricui, dată fiind şi creşterea continuă a vârstei obligatorii de pensionare, că motivaţia reală a unor asemenea legislaţii este de a reduce la maxim orice retur al fondurilor jecmănite sub orice formă de la populaţie, înapoi, la beneficiarii de drept, chiar dacă asta se realizează, de fapt, prin scurtarea duratei de viaţă a acestora. [...]"
De aceea este mai mult decât stupidă şi ridicolă insistenţa acelor caiafe, plătite de Big Pharma, care desfăşoară pe internet o campanie de defăimare continuă a doctorului Burzynski, mirându-se ipocrit de devotamentul „fanatic” manifestat de foştii săi pacienţi.
Pentru ce altceva ai putea fi devotat, la superlativ, unui om, dacă nu pentru salvarea vieţii tale, atunci când medicina alopată nu ţi-a prescris decât culoarea sicriului preferat ?
Veţi remarca în film, prin contrast cu opiniile curajoase ale doctorilor Carlson, James sau Hachem, cât de revoltătoare şi de-a dreptul dezgustătoare poate fi şi încăpăţânarea orgolioasă a unui medic oncolog, care, deşi nu este restricţionat de sistem, preferă să-şi lase o tânără pacientă să moară, pentru simplul fapt că un alt doctor a îndrăznit să-i nege diagnosticul incurabil pe care i-l atribuise iniţial.
Ferească Dumnezeu să-i conteşti unul alopat statutul de zeu „modern” !
Iar aceşti nemernici mai au şi tupeul să susţină că se conformează jurământului medical, care nu mai este de multă vreme unul hipocratic, ci unul pur şi simplu ipocrit.
Recunosc că sunt subiectiv, fiindcă aşa cum am mai spus-o cândva, tatăl meu a avut neşansa de a fi „tratat” de un asemenea golan cu diplomă, dar nu-mi pot imagina de ce aceşti incompetenţi, care condamnă oamenii la moarte, cu bună ştiinţă, nu ajung niciodată acolo unde le este locul, de fapt, în puşcării şi nu în spitale.
Şi, în aceeaşi ordine de idei, recunosc că nu pot ierta asemenea indivizi, mai ales în contextul acestui nou film, care dezvăluie modul oribil în care li s-a negat dreptul la viaţă unor copii şi chiar tineri nevinovaţi, o atrocitate care nu poate decât să te sufoce prin furia şi sentimentul de neputinţă pe care ţi-l induce.
Nu ştiu care va fi opinia voastră, dar eu repet că sunt ferm convins că toţi acei pacienţi, indiferent de vârstă, ar fi avut infinit mai multe şanse de vindecare, prin tratamentul cu antineoplastoni, administrat la clinica doctorului Burzynski, dacă n-ar fi urmat procedura criminală impusă cu bună ştiinţă, exact în acest scop, de FDA, de „tratare”, în prealabil, cu radiaţii şi otrăvuri chimice.
De fapt, aceste tactici denotă mai degrabă disperarea unui sistem falimentar, a cărui impostură devine tot mai evidentă, odată cu trezirea la realitate a unei populaţii care apelează, tot mai frecvent, la adevărata medicină tradiţională şi la diete şi terapii naturiste, aşa cum sublinia doctorul Robert Mendelsohn:
„În ciuda tendinţei unor doctori de a numi medicina ‚modernă’ o ‚ştiinţă inexactă’, este mult mai corect să spui că nu există, de fapt, nici un fel de ştiinţă în practica alopată actuală. Aproape orice activitate a doctorilor se bazează pe o ipoteză, pe o banuială, o presupunere, o impresie clinică, un capriciu, o speranţă, o dorinţă, o opinie sau o credinţă. Pe scurt, tot ceea ce fac se bazează pe orice altceva, dar nu pe dovezi ştiinţifice solide. Astfel, medicina nu este absolut deloc o ştiinţă, ci numai un sistem de credinţe. Credinţele sunt susţinute de orice religie, inclusiv de religia medicinii moderne.”
Pe de altă parte, aceşti indivizi mint cu nesimţire, tot ca de obicei, atacând şi denaturând datele de pe site-ul Wikipedia, de exemplu, pentru a putea susţine că nu există studii şi dovezi ştiinţifice în favoarea antineoplastonilor, ignorând cele peste 300 de articole publicate chiar de doctorul Burzynski – majoritatea lor în revistele de specialitate consacrate – şi cele peste 100 de studii medicale independente, cum ar fi cele japoneze derulate de Universitatea Kurume (din nou, onestitatea şi interesul real al japonezilor, exact ca în cazul terapiei Gerson).
Şi simt nevoia să-mi argumentez şi afirmaţia anterioară, privind medicina tradiţională, fiindcă limbajul medical a fost la fel de pervertit, în timp, ca şi cel dogmatic, politic sau religios, până la a defini o practică medicală complet neavenită pe scara istoriei, cea alopată, ca fiind „tradiţională”, neglijând, cu bună ştiinţă, altele, cu adevărat eficiente, ale căror origini se pierd în negura mileniilor, şi-l voi cita pe doctorul şi istoricul Harris Coulter, exact în acest sens:
„Societatea actuală plăteşte un greu tribut, concretizat în boli şi morţi, pentru monopolul garantat profesiei medicale (alopate n.t.) în anii ’20. De fapt, situaţia este ciudat de asemănătoare celei de pe la 1830, când medicii se bazau pe luat de sânge, pe leacuri pe bază de mercur şi pe chinină, chiar dacă ştiau că sunt, implicit, dăunătoare. Şi exact aceleaşi argumente erau folosite în apărarea acelor leacuri ca şi în prezent, şi anume că beneficiile surclasează riscurile. În realitate, însă, beneficiile îi revin medicului, în timp ce pacientul este singurul care suportă riscurile.”
Am vorbit suficient de mult, în timp, despre mania asasină a guvernelor, care au adoptat şi adoptă, cu mare entuziasm şi o grabă cel puţin suspectă, orice măsuri în domeniul „sănătăţii” populaţiei, care, în esenţă, se dovedesc a fi pure strategii eugenice, şi sper că este clar oricui, dată fiind şi creşterea continuă a vârstei obligatorii de pensionare, că motivaţia reală a unor asemenea legislaţii este de a reduce la maxim orice retur al fondurilor jecmănite sub orice formă de la populaţie, înapoi, la beneficiarii de drept, chiar dacă asta se realizează, de fapt, prin scurtarea duratei de viaţă a acestora. [...]"
VEDETI FILMUL TRADUS, AICI
BURZINSKY - Cancerul este o afacere serioasa ...
Dacă doriți filmul oferiți o donație! Mulțumim!
Dacă doriți filmul oferiți o donație! Mulțumim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului.
Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare.
De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici.
Apoi referiți-vă pe cât posibil doar la subiectul postării. Folosiți un limbaj decent. Dacă intrați în clinciuri cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe vor fi respinse fara discuții.
Vă mulțumesc pentru înțelegere!