UN INTERVIU CU LISE BOURBEAU (4.05.2014)

"Una dintre cele mai influente personalitati ale continentului nord-american, Lise Bourbeau este autoarea unei filozofii de viata numita «Asculta-ti Corpul», care a generat o adevarata miscare la nivel mondial.

La inceputul anilor ’80, Lise Bourbeau parea a fi un om implinit: era cel mai bun director de vanzari din America de Nord, era casatorita si avea trei copii minunati.

Dar nu avea inca raspunsul la intrebarea: « Ce ii impiedica pe oameni sa fie fericiti ? » - raspuns a carui cautare i-a schimbat destinul.

In acea perioada, Lise a inceput pe cont propriu un studiu de mare anvergura, in urma caruia in 1982 a aparut prima ei carte, best-sellerul « Asculta-ti Corpul ».  

« Asculta-ti Corpul » contine o filozofie de viata ce vizeaza in acelasi timp binele fizic, emotional si mental, precum si legatura dintre ele. Succesul urias al cartii a determinat-o sa infiinteze un centru prin care sa impartaseasca si altor oameni viziunea ei despre adevaratele cauze ale bolilor si suferintelor.

De-a lungul timpului, peste 40.000 de cazuri au primit consiliere si peste 80.000 de cursanti si-au schimbat viata in bine in atelierele Lisei Bourbeau. In acest timp, ea a continuat sa scrie despre cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine si despre cum putem ajunge sa ne iubim cu adevarat.

Lise Bourbeau are pana la ora actuala 21 de carti publicate si traduse in 20 de limbi, printre care si in Romania. Vanzarile au depasit 3 milioane de exemplare, iar metoda ei terapeutica este apreciata si implementata in 22 de tari."

SURSA: http://www.centruleda.ro

VEDETI INTERVIUL TRADUS AICI - link 1 SAU AICI - link 2 SAU AICI - link 3

Cateva dintre cartile traduse in limba romana, ale autoarei Lise Bourbeau pot fi cumparate de pe site-ul LIBRIS.ro (TRANSPORTUL ESTE GRATUIT, iar abonatii nou inregistrati la newsletterul lor primesc 15% reducere)

In completare va invitam sa cititi urmatorul text preluat de aici:

Lise Bourbeau: Frica si Vinovatia 

"Acestea douã sunt cele mai rãspândite si cele mai dezvoltate stãri emotionale ale fiintei umane. Nu cunosc pe nimeni cãruia sã nu-i fi fost fricã niciodatã în viata lui si care sã nu simtã si în prezent o anumitã teamã.

Frica, la fel ca oricare altã stare emotionalã, are drept sursã gândirea. Ceea ce în tine trezeste fricã poate lãsa pe altcineva complet indiferent. Este evident cã unele persoane sunt mai curajoase decât altele. Unii oameni reusesc sã-si domine teama. Dacã sare la tine un câine mare, vei simti o anumitã fricã pentru cã recunosti pericolul.

Frica, pentru tine, este realã. Dimpotrivã, altii, în aceeasi împrejurare, vor reactiona complet diferit pentru cã trãiesc mereu în armonie cu animalele. Astfel, de la primul salt al câinelui, sunt convinsi cã el nu vrea sã le facã rãu. Este felul lui de a se distra: ca si omul, are manifestãri diferite pentru a-si exprima bucuria si dragostea.

Cel mai important este sã devii constient de teama ta, ca sã-ti dai seama dacã este sau nu realã. Dacã, în momentul în care ti-e fricã, existã un pericol real pentru corpul tãu fizic, e foarte normal sã trãiesti o asemenea emotie. Corpul tãu stie exact câtã adrenalinã trebuie sã-ti furnizeze pentru ca sã poti face fatã situatiei.

În prezent, în lumea în care trãim existã mult mai multe frici imaginare decât reale.

Aminteste-ti evenimentele din ultimele câteva luni. De câte ori ti s-a întâmplat sã simti o teamã realã, când viata ti-a fost într-adevãr pusã în pericol?

Toate celelalte manifestãri ale fricii vin, pur si simplu, din gândirea ta. Când o anumitã teamã apare frecvent, probabil cã ne-a fost imprimatã de pãrinti din fragedã copilãrie sau chiar înainte de nastere. Copilul primeste si acceptã notiunile de teamã ca urmare a grijii exagerate pe care o au pãrintii fatã de el (teamã sã nu cadã copilul, sã nu rãceascã, sã nu fie bolnav). Ei cred cã teama este ceva normal… dar, la om, ea nu este normalã, este mai curând obisnuitã.

Dupã cum am mai mentionat în aceastã carte, omul, prin gândirea sa, dã nastere unei imagini în lumea invizibilã, imagine numitã „elemental”. Cu cât îi dai mai multã energie, cu atât puterea lui creste. Eventual, se materializeazã si devine realitate în lumea vizibilã.

Aceasta, cu sigurantã, te va ajuta sã întelegi cum se face cã un individ care se teme sã nu fie jefuit este în cele din urmã jefuit si o tânãrã care se teme de viol este într-adevãr violatã. Totul se concretizeazã în mod inconstient.

Cu cât ti-e mai fricã, cu atât sansele ca aceastã fricã sã se materializeze. Dacã devii mai constient, asta te ajutã sã o stãpânesti, dar sarcina ta e mult mai dificilã dacã esti dominat de o teamã inconstientã.

Învãtând sã devii mai constient, fãcând exercitii de dragoste, de luare de cunoastere a propriei persoane, o parte din fricile tale inconstiente vor urca la suprafatã. Învãtând sã le cunosti, vei putea sã le stãpânesti mai bine.

Alt exemplu: când erai copil, pãrintii te-au lãsat timp de o lunã într-un loc necunoscut. Reactia ta a fost puternicã, crezând cã tia-i pierdut pãrintii si temându-te cã poate esti respins de ei. Probabil ai decis cã respingerea este insuportabilã si de atunci, ti-e mereu fricã sã nu fii respins.

Ti-e atât de fricã, încât o provoci în mod continuu. De îndatã ce te apropii de persoane care-ti sunt foarte dragi, în mod inconstient dai nastere la situatii care au drept finalitate respingerea ta.

Copilul cãruia i-e teamã sã nu fie respins este respins la scoalã, la el acasã si, mai târziu, de cãtre partenerul de viatã. Hotãrârea luatã în copilãrie îl va afecta pânã când ajunge sã o descopere pentru a învãta sã o stãpâneascã. Sentimentul de fricã este atât de subtil, încât el dã nastere la noi alte frici care se infiltreazã în tine treptat, devenind fobii.

Existã o mare varietate de frici: fricã de întuneric, de apã, de înãltime, de tunete, de poduri, de ascensoare, frica de a nu rãmâne închis într-un loc strâmt, frica de a nu rosi, de a nu te îngrãsa, frica de a nu rãmâne fãrã bani, frica de animale, de masini, de microbi, de multime, de accidente, de foc, de avioane, de injectii, si câte si mai câte!

Existã si frici mai subtile: frica de a nu fi la înãltimea unei situatii, frica de a nu fi luat în râs, frica de a nu fi acceptat, de a fi respins, umilit, de a fi acuzat, frica de a nu rãni/jigni pe cineva. Vezi, omul e stãpânit de nenumãrate feluri de fricã.

Persoanele cele mai susceptibile de a trãi sentimente de fricã sunt cele ai cãror pãrinti erau nesiguri si anxiosi si nu puteau face fatã propriilor probleme. Aceasta îi determinã pe pãrinti sã acorde o grijã exageratã fricilor trãite de copiii lor.

Potrivit cercetãrilor efectuate în domeniu, se spune cã femeile suferã de mult mai multe frici si fobii decât bãrbatii.

O fricã devine fobie – adicã o teamã cronicã – în momentul în care se produc schimbãri importante în viatã. Ordinea acestor schimbãri pentru un individ oarecare ar fi aceasta: începerea scolii, adolescenta, vârsta adultã, cãsãtoria, nasterea copiilor, moartea sotului/sotiei sau divortul, moartea cuiva apropiat. Acestea sunt momentele critice în care teama cuiva se poate accentua, devenind fobie.

Iatã care sunt fobiile cele mai rãspândite în America, în urma unor cercetãri efectuate recent:

• 60% agorafobia
• 22% boala sau rãnirea
• 8% moartea si multimea
• 4% animalele
• 2% întunericul
• 2% înãltimea
• 2% alte frici

Dupã cum ai putut sã constati, agorafobia e una din cele mai curente frici întâlnite la om.

Ce este de fapt agorafobia? Este un cuvânt destul de complicat care semnificã pur si simplu „frica de a-ti fi fricã”.

Am avut ocazia sã lucrez îndeaproape cu mai multi agorafobi si trebuie sã mãrturisesc cã, la început, aceastã fobie pare foarte greu de stãpânit si provoacã o teamã puternicã persoanei în cauzã. Dar agorafobii nu trebuie sã-si piardã speranta, pentru cã „frica de fricã” nu e invincibilã. Sunt destui oameni care s-au eliberat de ea.

Cel mai greu pentru agorafobi este faptul cã suportã douã suferinte în acelasi timp. Mai întâi, situatia ca atare care le provoacã fricã, apoi credinta cã ceilalti, care nu trãiesc aceastã teamã, îi vor crede nebuni, prosti sau pur si simplu slabi. Aceasta este motivul pentru care o persoanã dominatã de un puternic sentiment de fricã va încerca mereu sã îl ascundã. În mediul familial, situatia devine si mai complicatã. Cel mai rãu este când unul dintre soti îsi asumã teama celuilalt si încearcã mereu sã-l protejeze. [...]"

Continuarea poate fi citita AICI