Va prezentam astazi un fragment dintr-un alt documentar rusesc, tradus de
Editura Dianusa, despre o alta comunitate de oameni sufletisti, care aplica invataturile Anastasiei (din cele peste 1500 de pe teritoriul Rusiei) si anume cea de la Rodovoe. Documentarul se numeste
„Așezământul ecologic Rodovoe - Intalnirea inimilor” si este prezentat in premiera la noi pe blog. Inca nu este aparut la vanzare nici macar pe site-ul editurii, insa Cristian Calugaru, proprietarul editurii, ne-a facut onoarea de a ne pune la dispozitie acest film inaintea tuturor si ne-a permis sa va prezentam IN AVAMPREMIERA, un fragment din el. Daca veti dori acest film in intregime va trebui sa
contactati editura.
De-a lungul timpului v-am mai prezentat si alte comunitati care au ales sa faca o schimbare in aceasta lume, o schimbare inspirata adeseori si de cartile scrise de Vladimir Megre, cartiile cu Anastasia. Despre Anastasia, cartiile lui Megre si comunitatile inspirate de cartiile acestuia va invitam sa studiati urmatoarele articole si documentare de pe blogul nostru:
Cu aceasta ocazie am mai creat o categorie pe acest blog,
CATEGORIA ANASTASIA, locul in care gasiti toate postarile in care este mentionat numele Anastasiei, pustnica siberiana.
Insa inainte de documentar dorim sa va prezentam un eseu realizat de Cristian C., proprietarul editurii Dianusa, o viziune pe care acesta a vrut sa o impartaseasca cu noi:
”Spiritualitatea este o componentă a vieţii umane,
fără de care, aşa cum de-a lungul secolelor de ocultism s-a dovedit, omul este
incomplet, ciunt. Astăzi, cu toţii asistăm la o deschidere către acest compartiment al vieţii, iar
informaţiile, ca în oricare sector în plină înflorire, vin peste noi cu
toptanul. O întrebare ce se naşte spontan este: „Cum, atunci, să o deosebim,
printre toate aceste informaţii, pe cea autentică, pe cea care să ne poarte
spre o cât mai rapidă şi corectă cunoaştere?”. Întrebare legitimă! Doar că un
răspuns, aşa din mers, nu se poate da. E dificil de dibuit care sunt
informaţiile autentice, care sunt false sau ademenitoare spre scopuri ascunse.
Deoarece, fiecare sursă pretinde la întâietate, la originalitate şi, adesea, la
unicitate. „Eu ştiu adevărul, restul sunt poveşti”. În aceste condiţii, se
înţelege, fiecare din noi poate fi derutat. Şi ce facem? Citim, căutăm, asistăm
şi participăm la cursuri şi seminarii sau, un caz mai tehnic, facem channelinguri.
Prin fiecare din acestea suntem bombardaţi cu o sumedenie pestriţată de
informaţii, bine ticluite, bine aranjate, care, aproape de fiecare dată, ne
fură atenţia şi gândurile. O fi doar percepţia mea? Poate. Însă nu o dată am
avut prilejul să aud că „a apărut o nouă carte extraordinară! Acolo e adevărul
pur!”, ori că: „ceea ce e în acea carte sau ce am auzit la acel channeling, e uluitor! Bate orice altă
informaţie înainte auzită!”. Păi cum altfel? Cine ar vrea să vândă o carte care
să nu aibă o tematică şi un conţinut convingător? Acum! Întrebarea rămâne suspendată undeva în eter:
„Cum să deosebim informaţia autentică de cea falsă?”.
Anastasia, eroina lui Megre, din cărţile publicate
de noi, explică bine acest fenomen, de mai multe ori, de-a lungul celor 10
volume care compun Opera. Ea spune că fiecare om, încă de la naştere, este
înzestrat cu un filtru personal pe care să-l folosească pentru a separa
minciuna de adevăr. Şi nimic altceva nu ar trebui să-l ajute pe om să facă
asta. Niciun consilier nu este de dorit, niciun sfetnic nu-şi are rostul. Omul
are totul de la bun început. Acum, e drept, mulţi am înţeles că acest har, ori
e apus în noi, ori e puternic înceţoşat. Însă niciunul nu putem nega că deseori
auzim o șușoteală în cap, un fel de flecăreală, o vorbărie neîntreruptă, care,
mai tot timpul, ne sugerează soluţii sau decizii care nu prea se potrivesc cu
ceea ce vrem noi - dictat de logică. Aceea este vocea conştiinţei! Desigur, mă
adresez celor care încă nu au ajuns să înţeleagă cum se face să-ţi auzi
Sufletul. Printre cititori, adesea mi s-a întâmplat să cunosc oameni care
susţin că deja stăpânesc acest contact cu Eu-l
nematerial, cu Sufletul, cu Divinul. Pe unii tind să-i cred, pe alţii parcă nu
prea. Deoarece am remarcat la noi, la români, o puternică tendinţă de a ne
simţi atotştiutori, atotfăcători etc. Toate în timp ce practica demonstrează…
Ceea ce ştim cu toţii.
Odată înţeles acest concept, desigur, nu ne vine
uşor să îl aplicăm. Repet: adesea, acea voce spune chestii care contrastează
strident cu ceea ce ar părea logic şi coerent. Ca s-o asculţi nu e uşor, ca s-o
mai şi urmezi, astăzi, în condiţia în care se găseşte fiinţa umană modernă, ar
putea fi luat drept un act de plină nebunie.
Iar ca s-o urmezi, trebuie să schimbi ceva
împrejurul tău, pentru a fi acceptat pentru ideile derivate din sfatul vocii,
ori să te schimbi pe tine însuţi. Pare mai simplu să te schimbi tu, decât să-i
schimbi pe ceilalţi. Nu e numai adevăr, dar e repetat cam de fiecare orientare
spirituală a ultimelor vremuri. Ne putem schimba, e adevărat, însă cât se poate
rezista? Cine poate spune că a dobândit această stare de pace interioară, de
autoînţelegere şi poate să continue să-şi ducă traiul în lume? Cine afirmă aşa ceva, minte grosolan. Şi vă spun de ce!
Deoarece vrea să pară realizat, echilibrat, împăcat. Însă nu este! Nu este,
deoarece este ştiut că noi toţi suntem una, iar de e aşa, atunci cum reuşesc
aceia ce declară aşa ceva, să se separe de rest şi să fie atât de bine în
mijlocul a atât de rău? Numai înşelând! Poţi să-ţi regăseşti Eu-l! Asta e
posibil. Poţi să-ţi reafli echilibrul cu tine însuţi. Mai mult decât posibil.
Însă nu le poţi menţine. Nu în lumea ce ne înconjoară! Te prefaci, aşa cum au
făcut de-a lungul mileniilor aceia ce azi sunt pomeniţi ca sfinţi. Omenirea
continuă să sufere în mizeria spirituală, iar cei ce au sclipiri de regăsire,
se găsesc nevoiţi ori să renunţe la condiţie, ori să mintă pentru a face
impresie. Căci e imposibil să fii vesel şi echilibrat într-o lume măcinată de
prostituţie, minciună, războaie şi, mai ales, comportamentul mercantil al tuturor.
Soluţia acestei probleme nu e simplă. Şi nici
cărţile Anastasiei nu vin cu idei extraordinare, de însănătoşire grabnică.
Strada e lungă şi anevoioasă, însă nu disperată. Se începe de la fiecare din
inimă şi se lărgeşte cât posibil spre cei din jurul tău. Dacă societatea nu
găseşte o altă structură, o altă rânduire, alte condiţii de trai, toate
eforturile vor fi în van.
În România ultimelor 2-3 decenii, s-a asistat şi
se asistă la o adevărată invazie de tip spiritual. Românul este foarte receptiv
şi asimilează iute noutatea. Asta e pozitiv, foarte pozitiv. Însă, de la a
asimila informaţia şi până la a o aplica în planul material, sunt paşi de făcut
şi nu indiferenţi. Spuneam, se asistă la o invazie… şi e bine aşa! Însă
concret, unde se situează românul zilelor noastre? Poate că duce o viaţă
îndestulătoare materială, ori poate că e spiritual?... Nu ştiu. Privesc
împrejur şi nu prea văd mari schimbări în bine. Continuu să remarc o degradare
a condiţiilor socio-economico-morale. Ca să nu vorbim de situaţia ambientului
unei ţări care ar trebui, prin caracteristicile ambientale, să o întreacă pe
faimoasa Elveţie! Deci, care să fie avantajele unei spiritualităţi predicate pe
toate canalele posibile şi imaginabile? Niciuna! Niciuna, atâta timp cât nu
aduce acasă note bune! Iar notele bune ar trebui să măsoare bunăstarea generală
a populaţiei şi nu doar a unor grupuşoare răzleţe. Asta, în România, nu se
întâmplă!
Prin cărţile ei, Anastasia îndrumă omul, fie el de
rând, fie cineva orişiunde pus, să facă un pas concret spre reconectare. Omul
să-şi amintească cine este, iar asta s-o facă doar întorcându-se din nou cu
faţa inimii spre Pământ. De data asta în mod autentic şi nu abuziv aşa cum o face
de milenii de pribegie. În acest contact sălăşluieşte un mare secret. Secretul
vieţii în sine! Căci umanitatea astăzi s-a cocoţat pe vârful maldărelor de
ciment, pe care, cu orgoliu le numeşte (pare ticluit anume ca să fie ironic)
case, a acoperit faţa Gaiei cu asfalt şi predică spiritualitate, în timp ce
adevăratele daruri divine pier în chinuri atroce! În timp ce noi predicăm,
merele în copac sunt viermănoase, roadele pământul sunt putregăioase, iar aerul
şi apa împuţite de propria noastră evoluţie! Anastasia spune să atingem Mama
Pământ cu mâinile, să grijim de Ea, aşa cum Ea nu conteneşte să o facă pentru
noi, în pofida strechei generale care ne-a apucat şi ne poartă înspre
masacrarea Ei!
Ideea este ca fiecare dintre cei care doresc, să
se retragă la pământ. Să-şi producă cu propriile mâini hrana, să-şi regăsească
Edenul pierdut în propria gospodărie, pe care Anastasia, simbolic, o numeşte
Vatra Familiei. Omul să se înconjoare de plante şi animale, care să-l sprijine
şi să-l iubească – menire pe care-o au din Prima Zi! Acolo să-şi întemeieze
familie, să-şi crească copii. În acel punct, Universul şi tot ceea ce este îl
va recunoaşte ca pe Fiul iubit al Tatălui tuturora. Odată restabilită în mod
autentic legătura cu Sursa, cu adevărata materializare a Visului Divin,
spiritualitatea se va revărsa peste om. Căci nu există învăţător mai bun, mai
iubitor decât propria Mamă – Pământul! Cel din care venim cu toţii, cel în care
mergem cu toţii.
Orice altă teorie poate părea doar născocire. Noi
suntem trup din trupul Gaiei, iar tot ceea ce este viu şi ne înconjoară,
reprezintă Darurile Lui către noi. Să le celebrăm cum se cuvine! Cu iubire şi
cu înţelepciune!
Iar de-o fi să continuăm să ţinem prelegeri de
înaltă spiritualitate, la final să ne uităm la roade. Căci înseşi Biblia spune
„După roadele lor îi veţi cunoaşte”. Aşa să fie!
Pentru cei care nu au auzit de Anastasia şi de
cărţile ei, care nu aduc încă o teorie convingătoare în paleta cu teorii
moderne de spiritualitate, indicat ar fi să întrebe pe cei ce au citit, să se
informeze şi să ne contacteze. Vom fi bucuroşi să-i avem ca noi cititori. Acum,
portofoliul de cititori este în rapidă creştere, ceea ce mai mult decât
îmbucurător.
...Astăzi am primit un telefon de la o persoană
care dorea câteva din publicaţiile lui Megre, care, printre altele spunea:
„Omenirea, e evident, caută o soluţie alternativă de supravieţuire. Oriunde te
învârţi, despre asta se vorbeşte: «nu se
mai poate aşa, aici nu se poate trăi».”.
Eu, desigur, i-am răspuns „Ai nimerit în locul potrivit”.
După ideile Anastasiei, astăzi, în lume există o
mulţime de noi aşezăminte, aşa numite „sătucurile Anastasiei”. Doar în
Federaţia Rusă sunt înregistrate peste 1.500 (o mie cinci sute) de astfel de
sate. Care mai mic, care mai mare, nu asta e important. Important este că
oamenii au simţit, au înţeles şi au trecut la schimbare. Iar numărul şi
vechimea acestor aşezăminte stau mărturie validităţii ideilor. Se poate! E
demonstrat! Totodată şi la noi în ţară sunt semne de trezire, iar cărţile
Anastasiei au format deja prima comunitate. Se cheamă simbolic Valea
Curcubeului. Altele sunt în curs de formare. Iar eu sunt încredinţat că nu mult
va trece şi vor fi peste tot în ţară. Ca o dovadă a dorinţei românului de a
trăi bine, în armonie cu Dumnezeu. Şi asta nu numai teoretic! Ci direct pe
Pământ, în sânul Naturii!”
Cristian C., Editura Dianuşa, Tg. Neamţ
VEDETI FRAGMENTUL DE 20 de min AICI:
Un documentar interesant, despre oameni care duc o viata mai relaxata decat majoritatea dintre noi, oameni dornici de libertate, care iubesc si respecta natura. Dar sa nu ne lasam amagiti, acesta este un exemplu de involutie, nu de evolutie. Caci la fel traiau si srabunii nostri acum sute de ani, pe cand viitorul va fi total diferit. De exemplu, nu vor exista proprietari de pamant, nu vom mai lucra pamantul, nu vom mai avea nevoie de case si nici nu ne vom mai confectiona haine. Dar nimic nu ne va lipsi, caci de toate astea vor avea grija Dumnezeu si Mama Natura. In acele timpuri, fiecare dintre noi isi va gasi sufletul geaman, si asta fara a purta frunze rosii in piept si fara a organiza vreo serbare. Intalnirea dintre cei doi va fi plina de magie, adevarata dragoste la prima vedere. Si vom trai o viata asa cum nici macar nu am visat si nici in basme nu s-a scris. Dar pentru asta nu e necesar sa ne retragem in comunitati izolate asemenea celei din documentar, ci mai degraba sa ne indreptam atentia asupra propriei noastre inimi, sa ne ascultam sufletul si sa depasim barierele mintii egotice. Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergerePoate va fi asa cum spui, insa pana una alta multi oameni simt ca nu mai pot trai la orase si nici sa sustina sistemul planear bolnav, monetar si prefera ca in loc sa fie sclavi intr-o societate bolnava sa isi incropeasca propriul spatiude iubire, propriul cuibusor. Nici noi nu suntem de acord cu intoarcerea la evul mediu ci sa ne folosim de tehnologiile curate, existente deja pentru a ne procura energia electrica. Sunt aspecte ale tehnologiei care merita sprijinite si folosite. Insa cand vom ajunge la nivelul Anastasiei de vibratie, orice tehnologie va fi desueta ... Pana atunci insa mai avem ceva ”paini” de mancat ...
RăspundețiȘtergere