ReMastered: Devil at the Crossroads (2019)
Documentarul aruncă o privire asupra vieții scurte și misterioase a lui Robert Johnson, cântărețul, compozitorul și muzicianul de blues care a influențat generațiile de muzică ulterioară. Titlul documentarului provine din mitul despre cum a făcut o înțelegere cu Diavolul la o răscruce de drumuri din Mississippiul rural pentru a obține succes muzical.
„Robert Leroy Johnson (
8 mai 1911 sau poate 1912, Hazlehurst, Mississipi - 16 august
1938 Greenwood, Mississipi) a fost un chitarist și
cantautor american, reprezentant însemnat al muzicii blues, mai ales în stilul country blues și „blues din Delta fluviului Mississipi”.
S-a acompaniat mai ales de chitară bass-boogie, Johnson a înregistrat foarte puțin, dar discurile sale conținând 29 cântece din anii 1936-1937, caracterizate de o îmbinare inspirată a talentului de instrumentist, de cântăreț și textier, tehnici ca „
slide guitar” și
falsete vocale, au influențat mai apoi multe generații de muzicieni, inclusiv cântăreți rock ca Eric Clapton și alții. Creația sa a devenit larg cunoscută după reeditarea înregistrărilor sale în anul 1961 pe un LP intitulat King of the elta Blues Singers (Regele cântăreților de blues din Deltă). Între cântecele sale cel mai des difuzate se numără „Crossroad Blues” (Blues de la răscrucea de drumuri), „Sweet Home Chicago”, „Stop Breaking Down Blues” și „Love in Vain” (Dragoste zadarnică). Ele au fost interpretate și de
Led Zeppelin,
Rolling Stones,
Bob Dylan, Eric Clapton și alții. Artistul, de origine afro-americană, și care a trăit doar 27 ani, a fost în anul 1986 înscris în panteonul Rock and Roll Hall of Fame. în categoria „Influențe timpurii”.În anul 2003 David Fricke l-a clasificat pe Johnson pe locul cinci pe lista magazinului muzical „Rolling Stone” a celor 100 cei mari chitariști ai tuturor timpurilor.
Robert Leroy Johnson s-a născut la Hazlehurst, Mississipi în 1911, ca fiu al lui Julie Dodds, născută Julie Ann Major, și a unui muncitor zilier, Noah Johnson aflat în trecere prin localitate, într-o perioadă în care se despărțise temporar de soțul ei, Charles Dodds Jr., un tâmplar relativ prosper. După un timp Julie a revenit la soțul ei, care și-a schimbat numele în Charles Spencer. Nu se știu multe detalii despre viata artistului. Familia s-a mutat în anul 1918 la Robinsonville.
Robert, care se numea în copilărie Robert Spencer a aflat abia mai târziu de la mama sa cine era tatăl său biologic și a ales numele de familie al acestuia, Johnson. De mic copil, a arătat o înclinare pentru muzică, și a cântat la harpă, și la armonică. Nu a fost atras de învățătură și a întrerupt școala în 1927, sub motivul unor tulburări de vedere. În februarie 1929 el s-a însurat cu Virginia Travis, în vârsta de 16 ani. Tânăra soție a murit însă curând, la naștere, împreună cu noul ei născut în aprilie 1930. Johnson s-a căsătorit din nou cu Esther Lockwood, mamă a unui copil, Robert Lockwood Jr. care va deveni la rândul său cântăreț de blues, pe urmele tatălui său vitreg. Johnson a făcut în anii 1936-1937 două sesiuni de înregistrări, prima la San Antonio,Texas, în 23, 26 și 27 noiembrie 1936, și a doua la Dallas, Texas, la 19 -20 iunie 1937.
Moartea sa s-a petrecut în circumstanțe neclare. După unii, ar fi murit otrăvit cu whiskey amestecat cu stricnină de către un soț gelos, proprietarul unui bar în care Johnson era angajat. După alte surse, ar fi murit de pneumonie sau de sifilis. După certificatul de deces, a murit la 16 august 1938 la Greenwood, și nu a fost supus autopsiei. S-au păstrat doar două fotografii ale sale.
O legendă renumită povestea că într-o bună zi, la răscrucea șoselelor 61 și 49 la Clarksdale, Mississipi, Robert Johnson și-ar fi vândut sufletul Satanei, , în schimbul capacității de neîntrecut în cântarea blues."
SURSA și mai multe detalii despre acest muzician
Notă: Robert Johnson face parte din clubul „select” al multor artiști care au murit la 27 de ani, mulți dintre aceștia bănuiți la rândul lor că aveau ceva contracte cu diavolul pentru celebritate. Până la ora asta s-au adunat vreo 42 de nume în această listă, pe care eu personal nu o consider întâmplătoare.
Iată lista celor incluşi până în acest moment în
Club 27, listă ce include şi personalităților din cartea “The 27s:The Greatest Myth of Rock and Roll”: Robert Johnson, Brian Jones, Jimi Hendrix, Janis Joplin, Jim Morrison, Kurt Cobain, Alexandre Levy, Louis Chauvin, Nat Jaffe, Jesse Belvin, Rudy Lewis, Malcolm Hale, Dickie Pride, Alexandra, Alan Wilson, Arlester Dyke Christian, Linda Jones, Leslie Harvey, Ron „ Pigpen” McKernan, Roger Lee Durham, Wallace Yohn, Dave Alexander, Pete Ham, Gary Thain, Cecilia, Helmut Kollen, Chris Bell, Jacob Miller, D. Boon, Alexander Bashlacev, Jean-Michel Basquait, Pete de Freitas, Mia Zapata, Kristen Pfaff, Richey Edwars, Stretch, Fat Pat, Freaky Tah, Sean Patrick McCabe, Rodrigo Bueno, Maria Serrano Serrano, Jeremy Michael Ward, Bryan Ottoson, Valentin Elizalde, Orish Grinstead, Lily Tembo. ”
SURSA
În filmul
INDUSTRIA MUZICALĂ DEMASCATĂ, ni se dovedește mai clar faptul că mulți artiști fac acest pact cu diavolul (cu o industrie satanizată practic, condusă de forțe oculte, în care vedetele, pentru celebritate, devin niște marionete în mâna unora care au o agendă clară pe partea industriei muzicale, o agendă de tâmpire, îndobitocire și menținere a frecvenței oamenilor într-un gregarism accentuat, într-un materialism și o sexualitate de joasă speță).
Tind să cred că nimic nu este întâmplător, iar astfel de lucruri nu sunt doar coincidențe.
VEDEȚI FILMUL TRADUS AICI:
SURSA 1 - NETFLIX
(prima lună de abonament gratuita)
Iti dai seama ca nimic nu este intamplator...Exista vanatori de talente si tot timpul au existat. Creativii nu sunt si priceputi in a castiga bani si vine o mana binevoitoare ce le deschide usa spre Paradisul fiscal. Crezi ca in sport nu este tot asa? Tiriac, Năstase si mai nou Simona Halep, fac compromisuri desi ei sunt creativii, talentatii. Incep sa se obisnuiasca cu luxul si viata traita in mediu select si mana binevoitoare ce le-a deschis usa isi pipăie multumita banii din cont.
RăspundețiȘtergereIn urma cu mai multi ani, un copil supradotat m-a rugat sa-l ajut sa strângă suma necesara unui zbor la San Remo. Castigase un concurs. Era mult mai matur decat varsta lui-8 ani. Citise Biblia de mai multe ori, carti de psihologie, era invitat la TV ca sa " facă frumos". Am trimis surplusul din casă si i-am rugat si pe altii sa-l ajute cu bani. Unii l-au injurat, altii l-au mintit ca-i trimit si nu i-au mai trimis. Nu a reusit sa stranga banii...Frustrat, copilul a devenit uracios si agresiv. Mama il suprarasfatase si il transformase intr-un mic terorist ce vana aplauze si laude.
Toate posturile TV folosesc copiii pentru rating. Unele ii filmeaza de aproape cand plang, altele ii pun sa cante si " sa faca frumos". Traim intr-o societate contrafacuta in care mana ce deschide binevoitoare usi isi pipăie chimirul, portmoneul, seiful, contul in banca. Depinde de epoca istorica.
Asa apar grupurile elitiste...In masonerie este la fel. Oamenii creativi devin fațada onorabila a unui sistem deloc curat.
Sistemul fiscal inghite vise, suflete,creativitate, idealuri si-si ingroapă prada.