J. KRISHNAMURTI - Ce nu este iubirea?

J. KRISHNAMURTI - What Love Is Not (1979)

Vă prezentăm astăzi o serie de 7 discursuri traduse, susținute de Krishnamurti (cam o ora/discurs, deci 7 ore) în 1979 în care ne vorbește despre iubire. Mai jos am gasit un text esentializat al ideilor lui Krishnamurti despre iubire, idei pe care le dezvolta pe larg in cele 7 ore de discursuri.

"Iubirea nu este memorie. Iubirea nu este experiență. Iubirea nu este gândul despre persoana iubită, deoarece este doar gând. Nu poți gândi iubirea. Vă puteți gândi la persoana iubită sau puteți fi devotați guru-lui, soțului, soției, simbolurilor și tradițiilor voastre; dar simbolul, gândul, nu este cu adevărat iubirea. Prin urmare iubirea nu este o experiență.

Krishnamurti: Prima dezbatere publică de la Madras – Complet - 7 episoade

Krishnamurti: 1st Public Dialogue at Madras (1979)

 “Una dintre cele mai curioase trăsături ale psihicului nostru este că toţi dorim să fim îndrumaţi, fiindcă suntem rezultatul unei propagande ce durează de zece mii de ani. Dorim ca gândirea noastră să fie confirmată şi coroborată cu a altuia, pe când a pune o întrebare înseamnă să ţi-o pui ţie însuţi, mai întâi. Ceea ce afirm eu are foarte mică valoare. Veţi uita asta din clipa în care veţi închide această carte, sau vă veţi aminti şi veţi repeta anumite fraze, sau veţi compara ceea ce aţi citit aici cu alte cărţi – dar nu vă veţi confrunta cu propria voastră viaţă. Şi asta este tot ce contează – viaţa ta, tu însuţi, meschinăria ta, superficialitatea ta, brutalitatea ta, violenţa ta, lăcomia ta, ambiţia ta, agonia ta zilnică şi suferinţa ta nesfârşită – asta e ceea ce trebuie să înţelegi şi nimeni altcineva, de pe Pământ sau din Rai, nu te va mântui de asta, ci numai tu însuţi.” – J. Krishnamurti (1895-1986), Freedom from the Known, 121

Krishnamurti: Discursul public de la Saanen - Seria Completa

“WHEN THERE IS FREEDOM” SERIES (1980)

Cand exista libertate

“Sunteţi întotdeauna oaspeţi pe acest Pământ şi manifestaţi austeritatea unui oaspete. Austeritatea înseamnă ceva mult mai profund decât a deţine doar câteva lucruri. Însuşi cuvântul austeritate a fost deposedat de semnificaţii de către călugări, de către sannyasi, de către pustnici. Să stai pe acel munte, în solitudine, înconjurat de multe lucruri, de multe stânci şi mici animale şi furnici, înseamnă că acel cuvânt nu are sens. Peste munţi, la mare distanţă, se află marea cea vastă, strălucitoare şi scânteietoare. Am sfărâmat Pământul în ceva ce este al tău şi al meu – naţiunea ta, naţiunea mea, drapelul tău şi drapelul lui, această religie anume şi religia omului aflat în depărtări. Lumea, Pământul, este dezbinat, sfărâmat. Şi pentru asta ne luptăm şi ne certăm, iar politicienii se bucură de puterea lor de a menţine această dezbinare, fără a privi vreodată lumea ca pe un întreg. Ei încă nu au căpătat o minte holistică. Ei nu simt şi nici măcar nu percep oportunitatea imensă de nu mai exista naţiuni, dezbinare, ei nu pot percepe niciodată urâţenia puterii lor, a rangului lor şi a iluziei lor că ar fi importanţi.” 

– J. Krishnamurti (1895-1986), Krishnamurti to Himself

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson (Seria completa - 18 episoade)

Krishnamurti: Conversation with dr. A.W. Anderson (1974)

SURSA: http://antiiluzii.blogspot.com

„Meditaţia înseamnă să fii conştient de gândurile tale, de sentimentele tale, niciodată să nu le corijezi, niciodată să nu spui că sunt corecte sau greşite, ci numai să le observi şi să te mişti împreună cu ele. Prin acea observare şi acea mişcare, împreună cu acel gând, cu acel sentiment, începi să înţelegi şi să fii conştient de întreaga natură a gândului şi a sentimentului. Tăcerea survine atunci când gândul şi-a înţeles propria sa iniţiere, propria sa natură, faptul că gândul nu este niciodată liber, ci întotdeauna este vechi. Să observi toate acestea, să percepi dinamica fiecărui gând, să-l înţelegi, să fii conştient de el, înseamnă să ajungi la acea tăcere care înseamnă meditaţie, în care ‚observatorul’ nu există niciodată.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

Saanen, 1967

JIDDU KRISHNAMURTI - Mai Presus De Mit și Tradiție (SERIE COMPLETĂ - 12 episoade) 10.07.2013

BEYOND MYTH AND TRADITION (1997)

SURSA: Blogul Dezvaluiri!
Sursa Film: jkrishnamurti.com

„Înţelegem, cu toţii, importanţa încetării violenţei. Şi cum pot eu, ca individ, să mă eliberez de violenţă, nu doar superficial, ci total, complet, lăuntric ? Dacă idealul nonviolenţei nu va elibera mintea de violenţă, atunci oare va ajuta analiza cauzei violenţei să se elimine violenţa ? La urma urmei, aceasta este una dintre problemele noastre majore, nu-i aşa ? Întreaga lume este prinsă în capcana violenţei, în războaie; însăşi structura societăţii noastre de consum este, în esenţă, violentă. Şi, dacă voi, ca indivizi, intenţionaţi să vă eliberaţi de violenţă, total, la nivel subconştient, nu numai superficial, verbal, atunci cum poate cineva care se apucă de aşa ceva să nu devină egocentric ? Înţelegeţi problema, nu-i aşa ? Dacă grija mea este de a elibera mintea de violenţă şi de a practica disciplina, pentru a ţine violenţa sub control şi a o schimba în nonviolenţă, cu certitudine că asta va produce o gândire şi o activitate egocentrică, fiindcă mintea mea se va focaliza, tot timpul, pe eliminarea unui lucru şi căpătarea altuia. Şi, totuşi, sesizez importanţa unei minţi eliberată, complet, de violenţă. Deci, ce trebuie să fac ? Desigur, că nu se pune problema ca cineva să nu mai fie violent. Realitatea este că suntem violenţi şi întrebarea ‚Cum să nu mai fiu violent ?’ nu face decât să creeze un ideal, care mie mi se pare complet inutil. Dar, dacă cineva este capabil să analizeze violenţa şi s-o înţeleagă, atunci poate că există posibilitatea de-a o rezolva, în totalitate.”

PROVOCAREA SCHIMBĂRII - Filmul biografic al lui Jiddu Krishnamurti (23.05.2012)

The Challenge of Change (1984)

The Biographical Film of J. Krishnamurti

Acest film prezinta fascinanta poveste a unui mare Invatator Spiritual al secolului XX, din copilarie - cand a fost descoperit de cei de la Societatea Teozofica, in 1909 - la discursurile sale de-a lungul vietii, cu mari audiente in multe zone ale lumii, pana la moartea sa in 1986.

Aceasta remarcabila poveste, redata prin filme si fotografii de arhiva, este o introducere potrivita spre invataturile si viata lui Krishnamurti.

NATURA MINȚII - Episodul 4 - Ce inseamna o minte sanatoasa? (26.04.2013)

THE NATURE OF THE MIND (1982)

EP. 4 - What is a healthy mind?

SURSA: Blogul Dezvaluiri 

„Care este esenţa învăţăturii mele ? Nu este, drept urmare, mai mult decât evident, că ceea ce sunt, în relaţie cu o altă persoană, creează de fapt societatea şi, astfel, fără a mă transforma eu însumi, radical, nu pot exista transformări ale funcţiilor esenţiale ale societăţii ? Când suntem în căutarea unui sistem care să transforme societatea, nu facem decât să evităm implicaţiile problemei în sine, fiindcă un sistem nu poate transforma un om; omul transformă, întotdeauna, sistemul, aşa cum şi demonstrează istoria. Dar asta se produce numai atunci când eu însumi, în relaţia mea cu tine, înţeleg că sunt cauza haosului, a suferinţei, a distrugerii, a fricii, a brutalităţii. Să mă înţeleg pe mine însumi nu este o problemă de timp; mă pot înţelege pe mine însumi chiar în acest moment.”

NATURA MINȚII - Episodul 3 - Nevoia de securitate

THE NATURE OF THE MIND (1982)

EP. 3 - The Need for Security

SURSA: Blogul Dezvaluiri 

 „Reformatorii – politici, sociali şi religioşi – nu vor produce decât mai multă suferinţă omului, dacă acesta nu va înţelege modul cum funcţionează propria sa minte. În decursul înţelegerii proceselor mentale intime, se produce o revoluţie lăuntrică, radicală şi din acea revoluţie lăuntrică răsare necesitatea cooperării autentice, care nu este o cooperare cu un sistem, cu o autoritate sau cu cineva care ‚ştie’. Când vei şti cum să cooperezi, fiindcă se produce această revoluţie lăuntrică, atunci vei şti şi cum să nu cooperezi, ceea ce este cu adevărat foarte important, poate mai important. Actualmente, cooperăm cu o persoană care oferă o ‚reformă’, o ‚schimbare’, care nu face decât să perpetueze conflictul şi suferinţa, dar, dacă putem afla ce înseamnă să posezi adevăratul spirit al cooperării, care capătă fiinţă odată cu înţelegerea modului de funcţionare a minţii umane şi care rezidă în eliberarea de ego, atunci există posibilitatea creării unei noi civilizaţii, o lume complet diferită, în care nu mai există pofta de acumulare, nu mai există invidie şi nici concurenţă. Aceasta nu este o simplă utopie teoretică, ci este mentalitatea reală umană, care constă într-o căutare şi o curiozitate constantă, autentică şi binecuvântată.”

NATURA MINȚII - Episodul 2 : Suferinţa psihologică

THE NATURE OF THE MIND (1982)

EP. 2 - Psychological Suffering

SURSA: Blogul Dezvaluiri 

 

„Dacă nu am avea nici o credinţă religioasă, oare ce s-ar întâmpla cu noi ? Oare am fi foarte înspăimântaţi de ceea ce ar urma să se întâmple cu noi ? Dacă nu ne-am supune nici unui tipar, bazat pe o credinţă oarecare – fie în Dumnezeu, în comunism, în imperialism sau în vreo formă de gândire religioasă, o dogmă care să ne condiţioneze – ar trebui să ne simţim complet pierduţi, cumva ? Şi nu cumva această acceptare a unei credinţe este o ascundere a acelei temeri – teama de a fi adevărate nimicuri, de fi goi de conţinut ? La urma urmei, o cană este utilă numai atunci când este goală, iar o minte plină de credinţe, dogme, presupuneri, citate, este realmente o minte incapabilă să creeze, o minte repetitivă. Dorinţa de a scăpa de acea teamă – teama de goliciune spirituală, teama de singurătate, teama de stagnare, de a nu parveni, de a nu reuşi, de a nu avansa, de a nu fi sau de a nu putea deveni cineva – este, cu siguranţă, unul dintre motivele, nu-i aşa, pentru care acceptăm, atât de nerăbdători şi lacomi, orice credinţă ? Şi, prin îmbrăţişarea unei credinţe, ne înţelegem, oare, pe noi înşine ? Din contră. O credinţă, fie ea religioasă sau politică, ne împiedică, evident, să ne înţelegem pe noi înşine. Acţionează ca un filtru, prin care ne privim pe noi înşine. Şi ne putem analiza, fără credinţe ? Dacă înlăturăm aceste credinţe, acele multe credinţe pe care le are oricare, mai rămâne, oare, ceva de analizat ? Dacă nu avem credinţe, cu care mintea noastră să se identifice, atunci mintea, fără identificare, este capabilă să se analizeze singură şi, cu siguranţă, că acesta este începutul adevăratei cunoaşteri a propriei personalităţi.”

Jiddu Krishnamurti: NATURA MINȚII - Episodul 1: Rădăcinile dereglării psihologice (1.04.2013)

THE NATURE OF THE MIND (1982)
 EP.1 - The Roots of Psychological Disorder

SURSA: Blogul Dezvaluiri http://antiiluzii.blogspot.com/

„Putem studia istoria şi putem interpreta evenimentele istorice potrivit prejudecăţilor noastre; dar să fim siguri de viitor, înseamnă să trăim o iluzie. Omul nu este produsul unei influenţe unice, ci este cu mult mai complex şi, să punem accentul pe una dintre influenţe, în timp ce le minimalizăm pe celelalte, înseamnă să generăm un dezechilibru, care ne va conduce la şi mai mult haos şi suferinţe. Omul este un proces integrat. Trebuie înţeleasă fiinţa umană în ansamblu şi nu pe componente, oricât de importantă, temporar, ar putea fi acea componentă. Sacrificarea prezentului, de dragul viitorului, este nebunia celor care sunt ahtiaţi după putere; şi puterea înseamnă răul. Aceştia îşi asumă singuri sarcina direcţionării omenirii; sunt noii preoţi. Mijloacele şi scopurile nu sunt entităţi separate, ci sunt integrate aceluiaşi fenomen; mijloacele creează scopurile. Prin violenţă nu vom putea obţine, niciodată, pacea; un stat poliţienesc nu poate produce cetăţeni paşnici; prin constrângere nu se poate cuceri libertatea. O societate fără clase sociale nu se poate forma, dacă partidul este atotputernic şi nu poate fi, niciodată, rezultatul unei dictaturi. Toate acestea sunt evidente !”
Jiddu Krishnamurti
(1895-1986)

KRISHNAMURTI - Discursurile din San Diego (31.03.2011)

JIDDU KRISHNAMURTI 

- San Diego Talks (1970)

„Este cea mai frumoasă fiinţă umană pe care am întâlnit-o vreodată" –  Bernard Shaw

La 17 februarie 1986 moare, în vârstă de 90 de ani, în California, Jiddu Krishnamurti. Politicieni, oameni de ştiinţă, scriitori din toată lumea i-au adus un ultim omagiu. Preşedintele Indiei îl defineşte ca fiind „un gigant intelectual al secolului XX”. Celebrul fizician David Bohm îl consideră „unul dintre puţinii gânditori capabili să conjuge spiritualitatea cu ştiinţa”. Ne întrebăm cu toţii ce s-a petrecut cu moştenirea pe care Krishnamurti a lăsat-o umanităţii. Considerând că el nu poseda nimic, marele filosof nici nu şi-a făcut măcar testamentul. Averea lui consta în 8 colegii şi 22 de asociaţii care îi poartă numele, o prestigioasă fundaţie culturală, o bibliotecă ce conţine cărţi şi videocasete pentru miile de „prieteni” (Krishnamurti nu a avut niciodată discipoli) răspândiţi pe întreaga suprafaţă a globului. Moştenirea spirituală şi culturală pe care ne-a lăsat-o cel ce a fost denumit „omul care nu vrea să devină  zeu” este, de fapt, mult mai controversată şi deci vie, datorită faptului că oamenii nu au găsit un răspuns satisfăcător la întrebarea:
„Cine a fost cu adevărat Krishnamurti?”