Continuăm astazi lista de
FILME DE SUFLET cu unul dintre cele mai frumoase și emoționante filme văzute în ultima vreme, un film care intra in topul preferintelor din toate timpurile, un film destul de rar, genul acela de plin de mesaj, inteligent, complex, un film care ne prezinta un Dumnezeu mai apropiat de ceea ce credem si noi ca ar putea fi un Dumnezeu sau oricum, o varianta mult mai credibilă decat cea prezentata de diversele religii.
"Bazat pe romanul cel mai bine vândut de la The New York Times, The Shack ne duce pe o călătorie spirituală ascendentă a unui tată. După ce a suferit o tragedie familială, Mack Phillips [Sam Worthington] se strecoară într-o depresiune profundă, determinând-o să pună la îndoială credințele sale cele mai intime. După patru ani lungi de durere și în fața unei crize de credință, Philips primește o notă adresată ca "Papa", care este porecla soției sale pentru Dumnezeu. Această scrisoare misterioasă îl îndemnă la o baracă abandonată în pustia Oregonului. În ciuda îndoielilor sale, Mack călătorește pană la baracă și întâlnește un trio enigmatic de străini condus de o femeie pe nume Papa [Octavia Spencer]. Prin această întâlnire, Mack găsește adevăruri importante care îi vor transforma înțelegerea tragediei și îi va schimba viața pentru totdeauna. "
Sursa
Notă: Atenție Spoilere!
Deși pare a avea legătură cu vre-un fel de sectă creștină protestantă sau ceva, nu are, decât la început și la final când familia behăie imnuri de slavă către un Dumnezeu, care cu siguranță nu de astfel de imnuri de slavă și de robi umili are nevoie (și o și spune în film, că nu ne vrea sclavi). După cum il inteleg eu pe Dumnezeu si dupa cum este prezentat si in acest film, cu totii suntem niste fiinte absolut puternice, luminoase, ființe de lumină, divine, niste Dumnezei, asa ca aceasta proslavire, umilire si obedienta ceruta de religii este un non-sens ... O relatie de prietenie cum este cea din acest film, sau de iubire coplesitoare ca intre mama si copilul din burtica ei de ex, este una mai apropiata de normalitate in relatia noastra cu Dumnezeu. Iti proslvesti prietenii? Le cantati imnuri de slava cand ii intalniti? Nu vedeti nebunia si prostia din toata aceasta atitudine? Arhonii au spalat pe creier omenirea sa va faca sa le trimiteti energia voastra pin toate aceste ritualuri, ceremonii, inchinari absurde ... Genul acesta de atitudine denota o frica a robului fata de stapan. Dumnezeu nu e stapanul vostru, ci mai degraba cel mai inalt parinte, prieten si confident.
Multi il acuza pe Dumnezeu ca, daca ar fi unul corect, nu ar permite suferinta, relele lumii ... Acest film arata de ce totusi aceste lucruri se intampla, explica frumos de ce exista raul in lume si care este rostul acestuia.
Este foarte inspirată prezentarea divinului sub diverse forme (de la negresa cu chip de mama iubitoare, la asiatica prietenoasa si arabul glumet si intelept (tocmai pentru a desțeleni imaginea unui Dumnezeu alb cu barbă, sau a unui Isus alb cu ochii albaștii), la personalizari ale unor aspecte ale acestuia: de exemplu, Intelepciunea este intruchipata de o femeie.
Filmul este plin de mesaje si parabole mai putin explicate : gen trecerea cu credinta si incredere prin zid, haosul aparent care in realitate, vazut dintr-o perspectiva mai inalta, este ordine si frumusete, mersul pe apa, inecarea in lacul depresiei si fricilor noastre ...
In film sunt prezentate metode terapeutice psihologice de vindecare sufleteasca ... deci filmul este gandit, studiat ... Un film care dă de gândit, care îndeamnă la meditație.
minunat film !
RăspundețiȘtergereCîteva considerații pur personale.
RăspundețiȘtergereFață de alte producții de gen,filmul de față e și mult superior (de ex.Nosso Lar) dar și inferior (de ex.Miracles from Heaven).N-a rupt gura tîrgului in țările unde a rulat și nici nu avea cum.Nu a venit cu nici o revelație,nu a vehiculat idei noi,e pur si simplu declarația de credință a unui scriitor,declarație care se potrivește sau nu convingerilor noastre,fie ele religioase sau spirituale.Ceea ce mie mi-a plăcut la el a fost referința la forma trinitară a divinității,prima de acest fel pe care cel puțin eu unul am întîlnit-o în vreun film cu tematică spirituală.Poate că ideea forță a acestui film e că locul celei mai mari dureri din sufletul omului,al celor mai dificile blocaje emoționale,este în același timp și locul mîntuirii,văzută și ca eliberare de tot ceea ce nu putem ierta.Spun "și ca" pentru că așa a fost pentru personajul principal al filmului.Dar eliberarea de tot ceea ce ne provoacă suferință e un proces de vindecare personalizat,adaptat tipului de blocaje care afectează ființa umană.
Just THANK YOU! From my heart!
RăspundețiȘtergere