THE POWER PRINCIPLE (2012)
Part III - Apocalypse
SURSA: BLOGUL DEZVALUIRI
"Poate că nu mă manifest, fără echivoc, împotriva capitalismului, aşa cum o fac mulţi oameni, dar ceea ce nu-mi place absolut deloc este 'mercificarea' până şi a experienţelor personale, fapt care ne transformă pe toţi în actorii economiei de piaţă. Ironia perioadei de după războiul rece este că prăbuşirea comunismului a fost urmată de ascensiunea unei alte ideologii utopice. În Statele Unite şi Marea Britanie şi, în mai mică măsură, în celelalte ţări occidentale, un anumit tip de fundamentalism de piaţă a devenit ghidul filozofic. Colapsul puterii americane, aflat în curs de desfăşurare, este ca atare o consecinţă previzibilă."
"Poate că nu mă manifest, fără echivoc, împotriva capitalismului, aşa cum o fac mulţi oameni, dar ceea ce nu-mi place absolut deloc este 'mercificarea' până şi a experienţelor personale, fapt care ne transformă pe toţi în actorii economiei de piaţă. Ironia perioadei de după războiul rece este că prăbuşirea comunismului a fost urmată de ascensiunea unei alte ideologii utopice. În Statele Unite şi Marea Britanie şi, în mai mică măsură, în celelalte ţări occidentale, un anumit tip de fundamentalism de piaţă a devenit ghidul filozofic. Colapsul puterii americane, aflat în curs de desfăşurare, este ca atare o consecinţă previzibilă."
John
Nicholas Gray
„Cu
acest ultim film, The Power Principle: Part III - Apocalypse, am ajuns la
finalul maratonului vizual al lui Scott Noble, ce reprezintă, per ansamblu, o
analiză palpitantă, obiectivă şi extrem de elaborată a politicii externe
practicată de plutocraţia imperială americană, în puţinele secole ale
existenţei sale, pe care le-a compensat, însă, din plin, printr-o răspândire de
o amploare fără precedent a jafului armat, ipocriziei şi violenţei în masă,
îndreptate întotdeauna împotriva oricăror state care au încercat să se scuture
de jugul colonialist milenar, sperând să se îndrepte spre firava rază de lumină
a libertăţii, redefinind-o, în contextul planetar actual, ca pe o pură utopie.
Nu vă
grăbiţi să vă scufundaţi în pesimism, însă, fiindcă, aşa cum am susţinut
continuu pe acest blog, consider că această strategie a terorii
instituţionalizate îşi are zilele numărate şi propaganda pe care s-a bazat,
reuşind să inducă o stare globală de teamă, paralizantă, cuplată cu o indolenţă
improprie spiritului viu şi iscoditor al rasei umane, este din ce în ce mai
străvezie şi mai ridicolă, repetând la infinit aceleaşi tipare răsuflate.
Voi
răsturna logica dezvoltată în postările anterioare, începând nu cu laude, ci
critici aduse documentarului, căruia, din păcate, îi lipseşte tocmai viziunea
de ansamblu, la care face un apel neîncetat David Icke, de exemplu, care ar fi
demonetizat cu uşurinţă termenul "apocalipsă" folosit în titlu şi, de
asemenea, ar fi destrămat atmosfera de groază impusă de miturile
"războiului rece" şi continuată de fantomaticul "război contra
terorii", necesar justificării menţinerii climatului militarist şi după
dezmembrarea blocului socialist, în 1989-1990.
În
postarea "Revelaţii ale piramidelor" afirmam:
"Şi,
în cazul în care nu m-am exprimat destul de clar, mă văd nevoit să insist
reamintindu-vă că toate aceste teorii absurde, care identifică o apocalipsă, ce
este, în esenţă, o revelaţie - a tuturor enigmelor Terrei şi ale fiinţei umane,
poate - cu un final catastrofal, reprezintă doar o manipulare ieftină a ocultei
mondiale, destinată menţinerii climatului de teroare socială şi respingerii
oricărei tendinţe de schimbare a status quo."
Din
multe puncte de vedere, deşi pleacă de la premise false, filmul trage concluzii
corecte, într-un final, demontând, de exemplu, mitul, larg răspândit, al
rolului principal jucat de Ronald Reagan în destrămarea Uniunii Sovietice şi,
implicit, a întregului bloc socialist, pe care îl avea sub oblăduire.
Nu
reuşesc să înţeleg de ce analiştii mondiali, având actualmente toate
informaţiile la vedere, nu reiau analiza politico-militară de la zero şi
continuă să bată monedă pe aceeaşi sintagmă răsuflată a "războiului
rece" şi a divizării ideologice aparente, ce caracterizează popoarele
secolului XX.
Şi
trec la exemple concrete, dar mă văd nevoit să o iau de la origini, repetând,
poate, pentru unii, anumite date istorice, folosind însă principiul care ar
trebui să stea la baza analizei oricărui fenomen politic şi care nu este acel
"cherchez la femme" al francezilor, ci mult mai prozaicul "qui
prodest" sau echivalentul lui, "qui bono": "Cui foloseşte
?", "Cine beneficiază ?" de pe urma unui anumit proces social.
În
primul rând, apariţia aşa-zisei Uniuni Sovietice, având la bază ideologia
leninist-marxistă, este o altă mare acţiune propagandistică.
În
1881, Theodor Herzl - valetul de casă al familiei Rothschild - a întemeiat la
Odessa, în Imperiul Rus, de atunci, "Mişcarea sionistă", cu scopul
declarat al înfiinţării unei patrii a evreilor în Palestina, deziderat
împlinit, după cum bine ştim.
În 1916,
la o întrunire a B'nai B'rith, din New York, Jacob Schiff, preşedintele băncii
„Kuhn, Loeb &Co.” - şi cap al unei familii financiare, de asemenea,
subordonată Rothschild - a fost ales preşedinte al "Mişcării sioniste în
Rusia" şi astfel ajungem la finanţatorul, de faţadă, al revoluţiei
socialiste din octombrie.
Schiff
l-a primit în ianuarie 1917 pe Trotsky în reşedinţa sa, finanţând antrenamentul
"rebelilor ruşi", care s-a desfăşurat pe terenul lui Rockefeller
"Standard Oil Company" din New York. La final, Trotsky - împreună cu noi săi luptători de gherilă -
a părăsit SUA împreună 20 de milioane de dolari aur - primiţi de la
Rockefeller, Schiff şi ginerele lui Loeb, Paul Warburg, primul preşedinte al
Rezervei Federale Americane şi întemeietor al CFR în 1921 - îndreptându-se spre
Rusia, pentru a da fiinţă "ciumei roşii".
Deci,
deşi această informaţie este binecunoscută, acum, majoritatea analiştilor
politici nu au curajul de a spune adevărul pe nume, că, de fapt, în secolul XX
nu au putut exista două tabere, ideologic diferite, ci a existat dezbinare
numai la nivelul populaţiei, care a fost obligată să accepte una sau alta
dintre cele două doctrine false, capitalism sau socialism, conducerea celor
două blocuri fiind unică: bancherii sionişti grupaţi în jurul familiei demonice
Rothschild.
Războiul
rece şi cea mai mare gogoriţă pe care a generat-o, "războiul nuclear"
şi care este iarăşi reiterat - fiindcă a trecut anul 2012 şi lumea nu mai vrea
să se lase înspăimântată de tot felul de catastrofe imaginare şi nici măcar de
meteoriţii care atacă Rusia, mai nou - fac parte din aceeaşi strategie a
propagandei terorii, pe care, sincer vorbind, am obosit să o tot amintesc pe
blog.
Sunt
perfect convins că toate acele "evenimente pe muchie de cuţit" nu au
fost decât tot minciuni, fiindcă elitele lumii nu vor lăsa "butonul
nuclear" la îndemâna vreunei paiaţe politice, înscăunată de ei pe tronul
american sau rusesc, gen Obama sau Medvedev.
De
altfel, escaladarea înarmărilor nucleare nici n-ar fi fost posibilă, tot
propagandistic vorbind, dacă soţii Julius şi Ethel Greenglass Rosenberg (din
nou sionişti) nu ar fi fost condamnaţi public şi "executaţi" în data
de 19 iunie 1953, pentru vina de a fi furnizat secretele atomice americane
taberei sovietice, când, de fapt, ei trebuie să fi acţionat la ordin, pentru a
"egala" şansele celor două false tabere.
Există
informaţii că în cadrul Strategic Defense Initiative - sau "Războiul
stelelor" al lui Reagan - s-a făcut, de fapt, schimb de oameni de ştiinţă
între cele două tabere, în laboratoarele americane lucrând savanţi ruşi şi
invers, deci scopul real al acelor cercetări nu a fost, în nici un caz, cel
declarat, fiindcă cele două blocuri militare, aflate "în conflict",
în realitate conlucrau pentru atingerea unui scop comun.
Este
cunoscută starea medicală a lui Ronald Reagan, grav afectat de Alzheimer,
incapabil să ţină discursuri publice, altfel decât apelând la bileţele şi
tele-prompter şi, cu toate acestea, toţi analiştii ignoră acest fapt şi
continuă să-l considere responsabil de toate aberaţiile care i-au caracterizat
"domnia", una dintre cele mai corupte şi brutale din secolul trecut,
când deciziile trebuie să le fi luat altcineva, în locul lui şi cel mai
probabil candidat, în lumina evenimentelor ulterioare, este vicepreşedintele
său, de atunci, George Bush.
O
altă minciună este cea a presiunii americane exercitate asupra sovieticilor,
prin survolurile repetate cu bombardiere şi avioane de spionaj, gen U2, care
i-a împins pe aceştia în cursa epuizantă a înarmărilor.
În
1937, americanii salutau, cu surle şi trâmbiţe, aterizarea la Los Angeles a
eroilor sovietici care pilotaseră un avion peste Polul Nord, fără să realizeze
că echipajul acelui avion tip DB-1 - din al cărui echipaj istoria nu a reţinut
decât numele pilotului prim, un oarecare Gromov - făcea, de fapt, experimente
cu bombardiere strategice, cu rază lungă de acţiune.
În
film veţi redescoperi numele malefic de Rockefeller, printre finanţatorii
Corporaţiei Rand, ai cărei analişti de vârf se jucau în lădiţa cu nisip,
clădind planuri de distrugere nucleară reciproc asigurată.
Lucrând
în domeniul nuclear, pentru o vreme, am dat peste o informaţie, care circulă
destul de liber printre specialiştii domeniului, susţinând că reactorul
RMBK-1000 numărul 4, al centralei V.I. Lenin de la Cernobîl, a fost distrus
intenţionat, la ordinul politrucilor sosiţi de la Moscova, care au solicitat
dezactivarea tuturor protocoalelor de securitate. Trebuia fabricată motivaţia
la care a tot apelat, ulterior, Gorbaciov pentru a justifica aruncarea fostului
bloc socialist în braţele reformelor "sălbatice" de piaţă, aşa cum se
afirmă şi în film.
La
finalul epopeii impresionante a lui Scott Noble, vă invit să faceţi propria
analiză, la rece, a tuturor informaţiilor prezentate, evitând să mai cădeţi în
capcana revelată şi de istoricul Michael Albert, a atmosferei tensionate
mondiale, întreţinută de secole, cu mari cheltuieli, de elitele oculte ale
planetei şi, poate, să aderaţi în schimb la teoria mult mai luminoasă a
holismului cuantic, cu un corolar mai puţin cunoscut, "Gaia
hypothesis", o teorie dezvoltată, încă din anii '70, de James Lovelock şi
Lynn Margulis, savanţi care au adus dovezi concrete în sprijinul nu al teoriei
haotice a dezbinării, ci a integrării noastre active într-un sistem
geo-fiziologic planetar, prezent în miturile de mult uitate ale străbunilor
noştri traci şi revelat strălucit de câmpurile morfogenetice ale lui Rupert
Sheldrake, la care voi reveni într-o postare viitoare.
"Nucleul
credinţei în progres este că valorile şi obiectivele umane converg în paralel
cu informaţiile noastre, tot mai ample. Secolul XX demonstrează exact
contrariul. Fiinţele umane folosesc puterea cunoaşterii ştiinţifice pentru a
impune şi apăra numai valorile şi obiectivele pe care le au deja. Noile
tehnologii pot fi folosite pentru a atenua suferinţele şi a spori libertăţile.
Ele pot şi vor fi, de asemenea, utilizate pentru a purta războaie şi a
consolida tirania. Ştiinţa a făcut posibilă apariţia tehnologiilor care au
impulsionat revoluţia industrială. În secolul XX, aceste tehnologii au fost
folosite pentru punerea în aplicare a terorii de stat şi genocidului la o scară
fără precedent. Etica şi politica nu progresează în sincronism cu creşterea
nivelului de cunoştinţe - nici măcar pe termen lung.
John
Nicholas Gray”
SURSA: BLOGUL DEZVALUIRI http://antiiluzii.blogspot.com
DOWNLOAD RAPID
NOTA NOASTRA: Vezi aici „PRINCIPIUL PUTERII I - Imperiul” si aici „PRINCIPIUL PUTERII II - Propaganda”.
VEDEȚI FILMUL TRADUS, AICI - LINK 1
sau AICI - link 2
DOWNLOAD RAPID
ATENTIE! ACEST ARTICOL SE POATE COPIA DOAR CU ACORDUL LUI MARIAN DE LA BLOGUL DEZVALUIRI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului.
Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare.
De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici.
Apoi referiți-vă pe cât posibil doar la subiectul postării. Folosiți un limbaj decent. Dacă intrați în clinciuri cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe vor fi respinse fara discuții.
Vă mulțumesc pentru înțelegere!