THE GOD WITHIN (2012)
"Este mai mult decât benefic că cititorii au, acum, ocazia să aprecieze, prin propria lor experienţă, agonia fizicienilor acestei perioade, care au încercat să scoată ce era mai bun din teoria cuantică, nereuşind decât să o ia pe ocolite, cu feţele lor lungi şi triste, plângându-se înciudaţi că lunea, miercurea şi vinerea trebuiau să trateze lumina ca pe o undă, iar marţea, joia şi sâmbăta ca pe o particulă. Duminica n-au făcut decât să se roage !"
Banesh Hoffmann
Acum mai bine de un an, în postarea "Schimbarea de paradigmă s-a produs !",
salutam cu entuziasm prăbuşirea a două mituri, care au fundamentat,
prin teoria Universului mecanic a lui Newton şi teoria Universului
relativist, a lui Einstein, secole de mistificare a aparatului
propagandistic numit "ştiinţă", cu scopul, nedeclarat fireşte, de a ne
rupe de textura holistică a realităţii, izolându-ne ireversibil într-o
paradigmă a materiei şi, mai ales, a materialismului, care excludea, ca
ridicolă şi desuetă, ideea conştiinţei umane, parte integrantă a celei
divine.
Declaraţiile, de atunci, ale fizicienilor de la acceleratoarele CERN şi
Gran Sasso, m-au uimit prin sinceritatea lor, fiindcă, pe de o parte,
negau ipoteza atât de dragă materialiştilor, a "particulei fundamentale a
lui Dumnezeu", iar, pe de altă parte, doborau o altă limită falsă,
impusă de Einstein, cea a vitezei luminii.
Ei bine, între timp, ori li s-au întors şefii din concediu, isterizaţi
de prostia comisă de subordonaţi, ori vreun fizician curios a citit
postarea mea şi a intrat în panică - şi vă las pe voi să hotărâţi care
ipoteză este cea mai verosimilă - fiindcă băieţii au mai luat o gură de
cafea, şi-au limpezit minţile - sau din contră - şi au făcut, ilogic,
exact declaraţia inversă, cum că ar fi descoperit, epocal, bosonul
Higgs, pe care nici Dumnezeu, însuşi, nu ştie că l-a perpelit în
cuptoarele Creaţiei, ca pe cărămida ce stă la baza Universului.
Oare chiar au descoperit ceva, o "particulă" ce conferă masă tuturor celorlalte elemente ale "materiei"?
Sau, mult mai realistic, au făcut ceea ce se pricep mai bine să facă
"oamenii de ştiinţă": să execute ordinul finanţatorilor de a falsifica
rezultatele statistice, extrase din mii de experimente de coliziuni
subatomice, aleatoare, încercând ca, prin ascunderea micilor-mari
măgării, comise, în spatele complexităţii calculelor, să confere o
semnificaţie grandioasă unor cifre ?
De ce pun aceste întrebări ?
Simplu: fiindcă vreme de peste 100 de ani, nici măcar un mincinos
învederat ca Einstein, incompetentul incapabil să-şi rezolve propriile
ecuaţii "geniale", nu a avut tupeul de a respinge conceptul, demonstrat
în toate experimentele, al influenţei observatorului asupra obiectului
observării, preferând, mai degrabă, să-l ignore convenabil, pentru a nu
fi obligat să recunoască omniprezenţa conştiinţei umane la nivel
microcosmic şi să se ascundă, ca un laş, în spatele "interpretării de la
Copenhaga", pe care a încercat să o consolideze prin raportul EPR, ce punea un pic de cărniţă pe scheletul din dulapul cuantic.
Un număr imens de fizicieni contemporani au continuat tradiţia
speculaţiilor, jonglând cu unele concepte, aparent disjuncte,
conştiinţă, minte şi materie, fiindcă implicaţiile fizicii moderne sunt
cel puţin năucitoare.
Într-un articol din Scientific American, fizicianul Bernard d'Espagnat scria:
"Doctrina care susţine că lumea este formată din obiecte materiale, a
căror existenţă este independentă de conştiinţa umană, se dovedeşte a fi
în conflict direct cu mecanica cuantică şi faptele certificate
experimental."
O exprimare a problemei, ceva mai recentă decât coşmarurile lui
Einstein, Bohr, Heisenberg sau Schrödinger, poate fi găsită în
speculaţiile filozofice, pe tema teoriei cuantice, ale fizicianului Euan
Squires, publicate în 1987 în European Journal of Physics:
"Dacă
voinţa conştientă poate decide ce observaţie, în sine, voi măsura, nu
ar putea alegerea conştientă să fie capabilă, de asemenea, de a-mi
influenţa rezultatul măsurătorii ? Un domeniu posibil, în care mintea
mea poate influenţa materia, este cel al efectelor cuantice. Experimente
care să încerce să dovedească dacă poate fi influenţată rata de
dezintegrare a nucleelor, numai emiţând anumite gânduri focalizate, sunt
simplu de executat şi cred că şi merită a fi efectuate. De fapt,
dovezile ştiinţifice ale conştiinţei, care alterează rezultatele unor
experimente 'aleatoare', au câştigat meciul cu scorul de un miliard la
unu !"
Ce declară, însă, acum, fizicienii CERN ?
Că "maşinuţele" lor, specializate pe pocnitul cap în cap al particulelor
subatomice, sunt singurele din Univers ecranate faţă de influenţa
observatorului uman, insistând că în experimentele lor acest fenomen nu
se manifestă.
În regulă... haideţi să presupunem, numai pentru o clipă, prin pură
reducere la un absurd de neconceput, că ar putea exista şi propagandişti
oneşti, în acest domeniu şi să analizăm ideea din propria lor
perspectivă.
Deci, haideţi să recapitulăm: zeci de mii de "cercetători", super bine
plătiţi, impulsionaţi drăgăstos de sponsori cu şuturi în părţile
trupeşti ceva mai moi, care s-au implicat vreme de zeci de ani în
experimente incluzând miliarde de coliziuni aleatoare, folosind metode
statistice pentru a desluşi vreun dram de logică în rezultatele acelor
coliziuni, şi-au pus carierele la bătaie în dorinţa obsesivă şi continuă
de a descoperi o ipotetică particulă, care ar putea sta la baza
materiei.
Corect - nu se încadrează deloc în definiţia clasică a observatorilor
concentraţi pe eventualele rezultate pozitive ale experimentelor
cuantice derulate !
După
ce v-am plimbat, vreme de câteva paragrafe, pe tărâmul basmelor
ştiinţifice, haideţi să vă readuc cu picioruşele pe sol ferm,
declarându-vă că nu cred nici o iotă din minciunile acestor indivizi,
care se contrazic radical, la interval de numai câteva luni de zile.
De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, cred că tocmai de ruşinea lor
şi-a anunţat demisia actualul papă, oripilat că ar putea exista, pe
lumea asta, indivizi care să mintă mai sfidător decât un vajnic
slujitor al bibliei - plecând, fireşte, de la ipoteza, tot fantezistă,
că s-ar putea selecta un candidat la tronul pontifical, care să şi
cunoască acest concept aberant, al ruşinii.
Ca să vă fie ceva mai clar, poate că mă repet, dar vânătoarea bosonului
Higgs nu s-a desfăşurat cu arcuri şi lasouri pe tărâmul fizic, ci a
constat din interpretări statistice ale unor date pur numerice, în
speranţa descoperirii unor anomalii care să justifice, în orice măsură,
existenţa obiectului cercetării.
Aţi înţeles ceva mai bine, acum ?
Dacă da, atunci sunteţi mult mai inteligenţi decât mine, fiindcă până şi
Niels Bohr declara că cel ce susţine că a înţeles teoria cuantică e
clar că nu are habar de ea.
Lăsând gluma la o parte, domeniul cuantic i-a lăsat fără argumente pe
toţi cei care l-au profesat, fiindcă, în timp ce aplicaţiile sale
fizice, comerciale, industriale, dacă vreţi, sunt cele mai performante
şi stabile din tehnologia actuală - şi puteţi lua în considerare fie şi
numai domeniul computerelor - în acelaşi timp, teoria cuantică nu-ţi
poate provoca decât migrene, dacă refuzi să accepţi teorema genială a
lui Bell, care demonstrează clar imposibilitatea existenţei simultane a
"realităţii" şi "separabilităţii", concepte validate stupid în fizica
clasică şi relativitate, ce tratează doar domeniul macrocosmic.
Elementul
esenţial, care scapă multor observatori externi ai fenomenului
ştiinţific - în afară de ipoteza adeseori nejustificată a probităţii
inerente a "omului de ştiinţă", bazată numai pe tupeul cu care-şi
susţine acesta minciunile, din spatele unor titluri academice iluzorii
şi cu susţinerea necondiţionată a mass media - este că, în majoritate,
ştiinţa actuală are la bază simple teorii - a evoluţionismului, a
relativităţii, a Big Bang-ului,
a stringurilor, a supersimetriei, a lumilor paralele ş.a.m.d. - pe care
savanţii nu s-au mai învrednicit să le şi demonstreze prin fapte
experimentale, de necontestat, ba, chiar mai grav de atât, primele trei
teorii amintite fie că au fost contrazise, ferm, de dovezile concrete
obţinute, în timp, fie că rămân simple filozofii, imposibil de probat,
la fel ca şi celelalte, fiindcă nivelul nostru tehnologic actual nu ne
permite, de exemplu, să ne aventurăm în spaţiul cosmic, aşa cum o facem
curajos în filmele SF şi cu atât mai puţin să fim capabili să
"cuantificăm" conştiinţa umană sau universurile paralele.
Nu trebuie să ne mire atitudinea comunităţii "ştiinţifice"
internaţionale, care este subordonată prin definiţie banului, mai ales
atunci când unul dintre exponenţii ei de frunte, Richard Dawkins,
episcop al bisericii evoluţioniste de ziua şasea, chiar afirma,
rânjind, într-un interviu, că, da, evoluţia nu ar fi putut selecta decât
dintre opţiuni deja existente, deci, iarăşi da, probabil că a existat o
inteligenţă creatoare iniţială, dar Creatorul şi-a luat imediat
concediu de maternitate, epuizat fiind de naşterea unui asemenea Univers
perfect, fiindcă a încetat să se mai manifeste vreodată prin legităţile
propriei faceri.
Roy H. Williams afirma:
"Teoria cuantică şi relativitatea generală sunt ambele acceptate de
comunitatea ştiinţifică drept fapte, deşi se exclud reciproc."
Încercaţi voi să găsiţi logica acestor "corifei ai ştiinţei", care mai
au şi pretenţia de a ne educa pe noi, ţinându-ne de mânuţă pe calea
întortocheată a cunoaşterii, pe care ei au rătăcit-o de tare multă
vreme.
Impertinenţa de a mai şi considera aceste simple teorii ca fiind "descoperiri epocale", nu poate fi categorisită decât propagandă lipsită de orice temei, cu adevărat ştiinţific, fiindcă nu orice elucubraţie, răsărită de sub coafura originală a vreunui "savant", merită să ajungă în manuale, altfel decât o simplă menţiune la subsol de pagină, în categoria "fantezii celebre" .
În postarea amintită v-am argumentat vizual conceptele prin două mini documentare, primul dintre ele, creaţia activistului Mike Adams,
urmând chiar să capete o continuare, care, din păcate, nu a mai apărut
până când m-am decis eu să mă depărtez, o vreme, de activitatea de pe
blog.
Se pare că am ceva talente ascunse de proroc, deoarece, încă de la postarea dedicată lui Nassim Haramein, am anticipat subiectul abordat, ulterior, de Mike Adams.
Astăzi,
vă prezint versiunea integrală, care se apropie de 45 de minute de
film, minute dedicate cosmologiei conştiente, dacă vreţi şi nu
fantasmagoriilor enunţate de un estropiat, cu mare susţinere în mediile
ştiinţifice, Stephen Hawking, care ne consideră pe noi, oamenii, simpli
roboţi biochimici, lipsiţi de conştiinţă şi, implicit, liber arbitru şi
care declară domeniul spiritualităţii - şi din nou vă conjur să nu-l
confundaţi, cumva, cu al religiei, al cărei scop este de a strânge
impozite, mascate, din exploatarea "setei" de spiritualitate a omenirii -
ca fiind tărâmul "celor care se tem de întuneric".
Laureatul Nobel, Eugene Wigner afirma cu totul altceva:
"Atunci când competenţa fizicii teoretice a fost extinsă pentru a
cuprinde şi domeniul microscopic, prin crearea teoriei cuantice,
conceptul conştiinţei a ieşit din nou la suprafaţă. Este imposibil să
formulezi o lege, în teoria cuantică, într-un mod pe deplin compatibil,
fără a face referire la conştiinţă.",
fiind completat, magistral, de Fritjof Capra:
"Teoria cuantică, deci, revelează o comuniune universală fundamentală.
Arată că nu putem descompune lumea în cele mai mici elemente
constituente posibile. Pe măsură ce pătrundem în intimitatea materiei,
natura nu ne arată 'izolate cărămizi constructive', ci, mai degrabă,
apare ca o reţea complicată de relaţii reciproce între diverse părţi ale
întregului. Aceste relaţii includ, întotdeauna, observatorul uman, la
modul absolut. Observatorul uman constituie ultima verigă din lanţul
procesului observaţional, iar proprietăţile oricărui obiect, aflat la
scară subatomică, pot fi înţelese numai în termenii interacţiunii
obiectului cu observatorul."
Aşa cum spune David Icke,
conştiinţa noastră vibrează la frecvenţe mult prea ridicate pentru a
putea interacţiona direct cu tărâmul aflat pe vibraţia redusă a
aşa-zisei lumi materiale şi, ca atare, avem nevoie de acest costum
biologic efemer pentru a putea experimenta conştient realitatea curentă,
creierul nefiind decât o simplă antenă receptoare şi în nici un caz un
receptacul al conştiinţei, în care scormonesc cu disperare neurologii în
căutarea ei.
Cârcotaşul din mine nu se poate abţine să nu-l şi critice niţel pe
Adams, nu pentru lucruri rele, ci pentru prea mult optimism şi simple
omisiuni, fiindcă teoriile generate de slugoi corporatişti ca Dawkins
chiar au fost folosite, în timp, drept "bază ştiinţifică", pentru
purificarea rasei, dacă ne gândim la ideologul mişcării naziste, Alfred
Rosenberg, care visa să umple lumea cu teutoni înalţi, blonzi şi numai
cu ochi albaştri, leiţi Hitler, aţi putea zice, sau, de ce nu, la un alt
tembel bine plătit şi precursor evident al lui Rosenberg, italianul
Cesare Lombroso, a cărui "operă" infectă deborda de termeni ca eugenie
şi darwinism social.
De asemenea, a greşit echivalând energia cu materia, fiindcă cea din
urmă nu este decât o manifestare a celei dintâi, pe frecvenţe foarte
reduse, aşa cum afirmam anterior, mult mai corectă fiind inversarea
termenilor acelei egalităţi, rezultând materie = energie.
În ce mă priveşte, Big Bang-ul este singurul caz, pe care-l cunosc, în
care o explozie a creat şi altceva în afară de aşchii, unde de şoc şi
incendii şi consider că singurul "big" nu poate fi asociat decât
neştiinţei şi aroganţei "savanţilor", iar singurul "bang" se poate
aplica numai zgomotelor provocate de impactul vreunui obiect cu ţestele
lor complet goale.
Fizicieni de excepţie ca Pascual Jordan şi Amit Goswami şi-au dedicat
vieţile şi carierele aprofundării conexiunii dintre conştiinţa umană şi
textura holo-fractală universală, ultimul devenind chiar ceea ce el
numeşte "un activist cuantic",
ce militează pentru ca toţi ceilalţi să înţeleagă şi să accepte
schimbarea de paradigmă: abandonul gândirii exclusiv raţionale şi
eliminarea relaţiilor sociale absurde, ierarhice, actuale, integrând
noţiunea de Conştiinţă Divină, nelocalizată, în toate acţiunile noastre,
care ar trebui să fie dedicate compasiunii pentru semenii noştri şi nu
competiţiei, printre aceşti semeni trebuind să fie integraţi şi toţi
reprezentanţii regnului vegetal şi animal, dacă ne dorim vreodată să
corespundem atributului de om superior.
"Când s-a dat la o parte prima cortină din Teatrul Magic al lui Dumnezeu, a apărut un mare vid. Apoi, conform unui mit numit 'ştiinţă', vidul a explodat în Big Bang. Conform unui alt mit, numit 'biblie', la început a fost Cuvântul, iar Cuvântul era cu Dumnezeu. Aceste puncte de vedere, aparent foarte diferite - aceste mituri numite Big Bang şi Cuvântul - par a fi totalmente ireconciliabile: unul are de-a face cu universul fizic, al materiei şi energiei, iar celălalt cu universul mental, al ideii şi informaţiei. Dar, oare, nu ar fi posibil ca aceste două puncte de vedere să se refere, de fapt, la acelaşi lucru ?"
Fred Alan Wolf
fizician
VEZI FILMUL TRADUS, AICI:
SURSA: Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com/
Subtitrare
In completare studiati si Categoria NASSIM HARAMEIN si FIZICA CUANTICA (explorarea lor este mai simpla accesand pagina de CUPRINS).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului.
Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare.
De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici.
Apoi referiți-vă pe cât posibil doar la subiectul postării. Folosiți un limbaj decent. Dacă intrați în clinciuri cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe vor fi respinse fara discuții.
Vă mulțumesc pentru înțelegere!