DOCTOR STRANGE (2016)
Continuăm astazi lista de FILME CU MESAJ si/sau DE SUFLET si/sau SPIRITUALE, cu un alt film de weekend absolut fabulos, un film aflat poate în top 5 în topul preferințelor noastre din toate timpurile, un film care vazut la cinema 3D ni s-a parut urmatorul pas in cinematografie ca efecte insa nici mesajul nu e lasat mai prejos. Am asteptat varianta HD, iar astazi avem placerea sa vi-l putem prezenta la rezolutie 1080p.
Dar despre ce este vorba (atentie la spoilere):
"Odată cu „Doctor Strange”, putem spune fără rezerve prea mari că Marvel s-a autodepășit, întrucât filmul despre unul dintre cei mai mari vrăjitori din acest univers se debarasează de anumite clișee întâlnite până acum în filmele cu super-eroi, fiind însă și primul dintre ele, lucru care, e drept, se datorează și faptului că vorbim deja de magie, în care se justifică realmente folosirea CGI.
„Doctor Strange” prezintă povestea lui Stephen Strange, un renumit chirurg cu o aroganță pe măsura renumelui, care amintește în prima parte de un alt personaj celebru de la Marvel, anume Tony Stark, Iron Man. Acesta suferă un accident în care mâinile îi sunt afectate iremediabil, pierzând astfel posibilitatea de a mai profesa în domeniul său. Așadar, parcursul care conduce personajul spre dobândirea sau, în acest caz, mai degrabă spre descoperirea puterilor, este cel specific majorității super-eroilor, anume un accident care, aici, îl duce pe protagonist tocmai în Nepal, în căutarea artelor mistice care ar putea să îl vindece.
Filmul este ușor de urmărit comparativ cu altele din acest gen, cum ar fi „Batman vs Superman” care sunt mai obositoare, scenele părând pe alocuri grăbite sau prea aglomerate. Nu este însă cazul și aici unde avem de-a face cu o poveste care se încheagă foarte bine, în care nimic nu pare în plus sau forțat.
Unul dintre punctele forte ale acestei ecranizări îl reprezintă actorii, unii dintre cei mai bine cotați la momentul actual: protagonistul este întruchipat de către Benedict Cumberbatch pe care majoritatea probabil că îl cunoașteți din producția HBO, „Sherlock”, personajul negativ, „villain-ul” (cel puțin în planul lumii fizice) de către nimeni altul decât Hannibal Lecter, adică Mads Mikkelsen, iar îndrumătorul viitorului vrăjitor, guru-ul, denumit în film Cea Antică, de către renumita Tilda Swinton. Acest aspect se îmbină perfect cu cel al efectelor vizuale în sensul că există un echilibru: avem parte de o mulțime de momente îmbucurătoare pentru ochi, dar și suficiente momente în care actorii să construiască într-adevăr personajele, să le facă veridice și verosimile (mă rog, cât de mult se poate la nivelul acestor tipuri de personaje). Așadar, vizualul nu sufocă jocul actorilor.
O să insist asupra vizualului pentru că avansul tehnologic în această direcție este ceea ce a putut da naștere în fond acestei ecranizări. Așa cum am menționat și la începutului acestui text, CGI-ul este justificat aici. În filmele de până acum, Marvel abuzează însă de această tehnologie, iar totul pare de multe ori cumva forțat, iar spectatorul nu mai rămâne impresionat. În „Doctor Strange” însă avem exact spațiul de joacă pentru ca CGI-ul să lase cu adevărat o impresie vizuală, având setul complet: portaluri de transfer, manipulări ale realității, mandale de lumină drept semn al vrăjilor, și multe altele, dar nu ar avea sens să le expun aici.
Manipulările arhitecturii realității sunt de-a dreptul impresionante, în special, bineînțeles, în 3D. Un lucru pe care l-am apreciat la nivelul acestui aspect este atenția la detalii. Cea Antică (The Ancient One), vrăjitoare supremă, de origine celtică, cea care apără întreaga omenire de forțele întunecate și fostul său discipol care se răzvrătește, Kaecillius (Mads Mikkelsen) sunt, în mod evident, la niveluri diferite din punctul de vedere al puterilor pe care le posedă, iar acest lucru se poate observa în aceste manipulări ale realității. Kaecillius operează simplu: realitatea se îndoaie, se multiplică, însă lucrurile nu ne apar ca fiind extrem de complexe. Odată însă cu apariția personajului Tildei Swinton, lucrurile se schimbă radical: manipulările devin complexe, iar dinamismul obiectelor se schimbă, amintind într-un fel de mecanismele complicate, dar superbe, ale ceasurilor.
Aceste manipulări vă vor duce cu gândul mai mult ca sigur la filmul lui Nolan, „Inception”. Cel mai probabil acesta din urmă chiar reprezintă una dintre sursele de inspirație ale acestui film, însă le depășește cu mult. Mai mult, în „Doctor Strange” personajele nu doar observă în vis felul în care se poate schimba materia, ci ele se joacă cu aceasta, o modelează după placul lor, folosind-o pentru a crea un teren de luptă dinamic favorabil.
Un alt aspect demn de laudă al filmului este că, la un anumit nivel și într-un sens bun, nu se ia în serios. În cadrul scenelor de luptă nu vedem ceva sută la sută serios și impecabil ca mișcare, filmul sustrăgându-se astfel unuia dintre clișeele specifice acestui gen. Nu, personajele se dezechilibrează, ceea ce e și normal în aceste scene, aleargă la modul omenesc, fără filmări din unghiuri speciale pentru a părea „mai eroic”. De asemenea, umorul este prezent aproape în orice scenă, atât cel de situație cât și cel de limbaj, fiind exact umorul specific benzilor desenate ale lui Stan Lee. Glumele nu sunt forțate, nu sunt trase de păr, ci simple și, uneori, de-a dreptul delicioase.
Cât despre ce nu am apreciat în această ecranizare, nu am prea multe de spus, însă ar fi totuși trei lucruri. Mai întâi ar fi faptul că, în ciuda laudei mele la adresa spectacolului vizual, spre final parcă băieții au obosit, pe ecran înfățișându-se la un moment dat un decor parcă rupt din filmele alea mai vechi a căror acțiune se petrece în viitor. În al doilea rând, pe parcurs devine enervantă recurența folosirii portalurilor în sensul că la un moment dat mai mult se fuge decât să se întâmple ceva acțiune, dar ce știu eu, poate o fi doar un artificiu pentru crearea suspansului. Ultimul aspect neplăcut la „Doctor Strange” este faptul că totul se întâmplă în văzul lumii: personajele deschid portaluri în plină stradă, apar îmbrăcați în costumele lor, în mod clar neobișnuite, în mijlocul unor orașe imense precum New York-ul.
Unii dintre spectatori s-ar putea să vadă un minus al filmului în lipsa unui nucleu emoțional în sensul în care nu prea există scene care să te emoționeze puternic, însă acest lucru nu înseamnă că lipsesc cu desăvârșire, Christine Palmer a lui Rachel McAdams reușind să presare puțin dramatism pentru a completa acest palier.
Totuși, dat fiind că vorbim de ecranizări ale unor benzi desenate, aceste aspecte menționate mai sus nu deranjează în mod deosebit, putând fi chiar de nesesizat. Per ansamblu însă, filmul merită cu siguranță drumul până la cinema și prețul unui bilet căci reușește, în opinia mea, să transpună cel mai bine pe ecran ceea ce avem în benzile desenate. În același timp reprezintă ceva aparte prin însăși povestea lui, căci Dr. Strange nu e orice erou, ci unul vrăjitor, miza fiind diferită de ce prezentă în filmele de până acum, în sensul că forțele care se opun sunt de un alt calibru."
SURSA: http://filme-carti.ro
Notă: Filmul a avut un impact puternic asupra noastra, vazut in 3d ... aproape la fel de puternic ca impactul cand am vazut filmul Matrix pentru prima data ... Am iesit nauci de la film, bulversati de cantitatea de informatii, lectii spirituale si vizualul absolut psihedelic din anumite secvente ...
Suntem absolut convinsi ca cei care au realizat filmul au luat ceva psihedelice la bord (gen LSD, DMT sau alte substante de gen) caci vizualurile acelea cam prin experientele acelea le ai.
Exista cateva pasaje absolut memorabile in film. Nu o sa reproducem aici decat unul, care ni se pare semnificativ pentru momentul in care ne aflăm acum ca nivel de intelegere si preocupare:
- asta este una din lectiile importante primite in cadrul experientelor psihedelice cu Ayahuasca.
Am inteles ca noi baleiem cu constiinta in diverse zone ale campului universal de vibratii. Practic putem accesa oricare punct sau zona al acestui camp de vibratii, insa in starea de veghe accesam doar un spectru extrem de limitat al acestui camp. Insa toate planurile se intrepatrund si exista diverse straturi vibrationale si densitati care toate exista in noi permanent, simultan, exact ca frecventele radio. Zona infernala, demonica, underworld, este si ea parte din structura noastra energetica asa cum sunt si cerurile, zonele inalte, de densitati subtile mirifice, astralurile minunate sau lumiile cauzale, luminoase.
Deci totul exista in noi, nu scapam de acestea ... Cu fiecare alegere pe care o facem, cu fiecare gand, vorba sau fapta, cream rezonante care ne pun in contact cu diversele zone ale acestor campuri de vibratii, de frecventa, densitati, aici si acum, instantaneu.
Daca ne enervam instantaneu ne conectam la zone de frecventa mai joasa , ne acordam cu iadul din noi, cand suntem bucurosi, fericiti, optimisti, pozitivi ne conectam cu zonele vibrationale mai inalte. Si da putem invata sa traim in sfere inalte de vibratie mai tot timpul.
Una din metodele aflate prin experienta directa in aceste ceremonii de a ne mentine vibratia ridicata este ACCEPTAREA TOTALĂ ... Au existat momente absolut tenebroase in timpul ceremoniilor in care percepi iadul colcaitor din tine, din jur (in acele momente nu mai exista separare) plin de fel si fel de entitati, insa imbratisarea acestui iad, acceptarea totala a acestuia fara a-l respinge, constientizarea faptului ca face parte din noi, iubind aceasta frecventa si intelegand rolul ei in structura noastra ca tot, ne ajuta sa fim ceea ce suntem, ne mentine pe o frecventa inalta. Respingerea unei parti din noi, neacceptarea umbrei, neaceptarea propriilor demoni si frecvente joase, frica de acesti demoni, ne mentin in frecvente joase.
Șamanii privesc fiinta ca un tot si o aseamana cu un copac.
Lumea umbrelor (inconstientul, subconstientul), a tenebrelor, a demonilor este vazuta de ei ca fiind asemenatoare cu pamantului din care copacul isi extrage seva si in care acest copac isi tine radaciniile adanc infipte. In aceasta zona, Underworld, putem gasi aspecte absolut ajutatoare pentru noi cum ar fi animalele totem sau de forta, partea animalica din noi simbolizata sub forma unui animal cu care aceasta parte din noi rezoneaza mai mult.
Nerespingand aceasta lume, ci imbratisand-o complet se produce un fel de alchimizare asemanatoare cu cea in care Neo patrunde in Agentul Smith cu totul ... Este necesara o scufundare completa si constienta in aceasta energie si o imbratisare totala, ca fiind parte din noi pentru a mentine frecventa inalta. Nu respingerea acesteia, nu fuga de ea, nu frica, nu angoasa, nu frica de necunoscut, de intuneric ne ajuta sa mentinem frecventa sus. Identificarea doar cu aspectele inalte si respingerea aspectelor joase nu este solutia vindecarii si transcenderii ...
Trunchiul copacului cu coroana este zona constientului, a corpului fizic, a vazutului., THIS WORLD.
Iar zona de supraconstient, cereasca, UPPER WORLD, ar fi florile cu mireasma si farmecul lor, fructele si semintele.
Corpurile noastre fizice, eterice, astrale, mentale nu pot exista doar pe o anumita frecventa asa cum copacul nu poate exista fara radacinile lui ... ca sa existe ca si copac traieste in toate frecventele. Jocul de lumini si umbre, yin-yangul creaza formele si nu se poate una fara celalalta. Nu poti crea doar o lume yang sau doar o lume yin ...nu exista asa ceva.
In ultima instanta cine suntem noi cu adevarat este dincolo de lumea fenomenala, vibrationala, energetica.
Acum intorcandu-ne la film, ne este prezentata acolo o fiinta foarte puternica, demonica, infernala pe nume Dormammu, iesita din timp si care se hranea cumva din distrugere, o creatura foarte psihedelica ca aspect. Nu intamplator cred ca a fost numita Dormammu, caci cuvantul DORM sau Dormant exista si in limba engleza si are legatura cu somnul. Iar in cazul de fata, somnul ratiunii naste monstrii, somnul sufletului, somnul nostru ca fiinte spirituale care suntem si am uitat ce e cu noi, poate da nastere unor astfel de entitati. Lipsa de iubire, de constienta, de costiinta de sine, de empatie, de intelepciune poate da nastere unor astfel de UMBRE, caci si DORMAMMU este doar atat: O UMBRA, mai mare, mai puternica (hranita de incontienta noastra colectiva) in jocul de lumini si umbre Multiversal, Multivers pomenit si in film, Multivers pe care l-am perceput pregant in acele ceremonii de care am vorbit mai sus, acest UNIvers fiind doar o fila dintr-o carte cu infinite file, in care existam simultan AICI SI ACUM.
Ni s-a parut foarte comic modul cum reuseste Doctorul Strange sa il scoata din "pepeni" pe maretul Dormammu si sa-l faca sa se retraga ... Avand acces la atotputernicia si multidimensionalitatea si profunda intelepciune a sufletului noastru, imposibilul devine cu usurinta posibil.
Experimentarea doar a acestei lumi cum majoritatea oamenilor o face la modul constient, este posibila doar prin afundarea noastra intr-un somn extrem de adanc, un somn adanc adanc, ceva de genul 3-4 nivele de vis in vis in vis, ca in filmul Inception (film cu care exista legaturi evidente in filmul de azi).
Deci pentru noi filmul a avut profunde rezonante cu propriile experiente, pe care daca nu le-ati avut, nu prea poti percepe adevarata dimensiune a acestui film. Va recomandam sa cautati sa experimentati Ayahausca, DMT, LSD, Psilocibina (ciupercute magice), Mesaclina (cactusi magici), Iboga , chiar si Marijuana intr-o doza mai mare si/sau alte substante sau plante de gen, iar dupa aceea va garantam ca veti vedea acest film cu alti ochi.
SURSA: http://filme-carti.ro
Notă: Filmul a avut un impact puternic asupra noastra, vazut in 3d ... aproape la fel de puternic ca impactul cand am vazut filmul Matrix pentru prima data ... Am iesit nauci de la film, bulversati de cantitatea de informatii, lectii spirituale si vizualul absolut psihedelic din anumite secvente ...
Suntem absolut convinsi ca cei care au realizat filmul au luat ceva psihedelice la bord (gen LSD, DMT sau alte substante de gen) caci vizualurile acelea cam prin experientele acelea le ai.
Exista cateva pasaje absolut memorabile in film. Nu o sa reproducem aici decat unul, care ni se pare semnificativ pentru momentul in care ne aflăm acum ca nivel de intelegere si preocupare:
"Noi nu scăpăm niciodată de demoni, ci doar învățăm să trăim deasupra lor."
- asta este una din lectiile importante primite in cadrul experientelor psihedelice cu Ayahuasca.
Am inteles ca noi baleiem cu constiinta in diverse zone ale campului universal de vibratii. Practic putem accesa oricare punct sau zona al acestui camp de vibratii, insa in starea de veghe accesam doar un spectru extrem de limitat al acestui camp. Insa toate planurile se intrepatrund si exista diverse straturi vibrationale si densitati care toate exista in noi permanent, simultan, exact ca frecventele radio. Zona infernala, demonica, underworld, este si ea parte din structura noastra energetica asa cum sunt si cerurile, zonele inalte, de densitati subtile mirifice, astralurile minunate sau lumiile cauzale, luminoase.
Deci totul exista in noi, nu scapam de acestea ... Cu fiecare alegere pe care o facem, cu fiecare gand, vorba sau fapta, cream rezonante care ne pun in contact cu diversele zone ale acestor campuri de vibratii, de frecventa, densitati, aici si acum, instantaneu.
Daca ne enervam instantaneu ne conectam la zone de frecventa mai joasa , ne acordam cu iadul din noi, cand suntem bucurosi, fericiti, optimisti, pozitivi ne conectam cu zonele vibrationale mai inalte. Si da putem invata sa traim in sfere inalte de vibratie mai tot timpul.
Una din metodele aflate prin experienta directa in aceste ceremonii de a ne mentine vibratia ridicata este ACCEPTAREA TOTALĂ ... Au existat momente absolut tenebroase in timpul ceremoniilor in care percepi iadul colcaitor din tine, din jur (in acele momente nu mai exista separare) plin de fel si fel de entitati, insa imbratisarea acestui iad, acceptarea totala a acestuia fara a-l respinge, constientizarea faptului ca face parte din noi, iubind aceasta frecventa si intelegand rolul ei in structura noastra ca tot, ne ajuta sa fim ceea ce suntem, ne mentine pe o frecventa inalta. Respingerea unei parti din noi, neacceptarea umbrei, neaceptarea propriilor demoni si frecvente joase, frica de acesti demoni, ne mentin in frecvente joase.
Șamanii privesc fiinta ca un tot si o aseamana cu un copac.
Lumea umbrelor (inconstientul, subconstientul), a tenebrelor, a demonilor este vazuta de ei ca fiind asemenatoare cu pamantului din care copacul isi extrage seva si in care acest copac isi tine radaciniile adanc infipte. In aceasta zona, Underworld, putem gasi aspecte absolut ajutatoare pentru noi cum ar fi animalele totem sau de forta, partea animalica din noi simbolizata sub forma unui animal cu care aceasta parte din noi rezoneaza mai mult.
Nerespingand aceasta lume, ci imbratisand-o complet se produce un fel de alchimizare asemanatoare cu cea in care Neo patrunde in Agentul Smith cu totul ... Este necesara o scufundare completa si constienta in aceasta energie si o imbratisare totala, ca fiind parte din noi pentru a mentine frecventa inalta. Nu respingerea acesteia, nu fuga de ea, nu frica, nu angoasa, nu frica de necunoscut, de intuneric ne ajuta sa mentinem frecventa sus. Identificarea doar cu aspectele inalte si respingerea aspectelor joase nu este solutia vindecarii si transcenderii ...
Trunchiul copacului cu coroana este zona constientului, a corpului fizic, a vazutului., THIS WORLD.
Iar zona de supraconstient, cereasca, UPPER WORLD, ar fi florile cu mireasma si farmecul lor, fructele si semintele.
Corpurile noastre fizice, eterice, astrale, mentale nu pot exista doar pe o anumita frecventa asa cum copacul nu poate exista fara radacinile lui ... ca sa existe ca si copac traieste in toate frecventele. Jocul de lumini si umbre, yin-yangul creaza formele si nu se poate una fara celalalta. Nu poti crea doar o lume yang sau doar o lume yin ...nu exista asa ceva.
In ultima instanta cine suntem noi cu adevarat este dincolo de lumea fenomenala, vibrationala, energetica.
Acum intorcandu-ne la film, ne este prezentata acolo o fiinta foarte puternica, demonica, infernala pe nume Dormammu, iesita din timp si care se hranea cumva din distrugere, o creatura foarte psihedelica ca aspect. Nu intamplator cred ca a fost numita Dormammu, caci cuvantul DORM sau Dormant exista si in limba engleza si are legatura cu somnul. Iar in cazul de fata, somnul ratiunii naste monstrii, somnul sufletului, somnul nostru ca fiinte spirituale care suntem si am uitat ce e cu noi, poate da nastere unor astfel de entitati. Lipsa de iubire, de constienta, de costiinta de sine, de empatie, de intelepciune poate da nastere unor astfel de UMBRE, caci si DORMAMMU este doar atat: O UMBRA, mai mare, mai puternica (hranita de incontienta noastra colectiva) in jocul de lumini si umbre Multiversal, Multivers pomenit si in film, Multivers pe care l-am perceput pregant in acele ceremonii de care am vorbit mai sus, acest UNIvers fiind doar o fila dintr-o carte cu infinite file, in care existam simultan AICI SI ACUM.
Ni s-a parut foarte comic modul cum reuseste Doctorul Strange sa il scoata din "pepeni" pe maretul Dormammu si sa-l faca sa se retraga ... Avand acces la atotputernicia si multidimensionalitatea si profunda intelepciune a sufletului noastru, imposibilul devine cu usurinta posibil.
Experimentarea doar a acestei lumi cum majoritatea oamenilor o face la modul constient, este posibila doar prin afundarea noastra intr-un somn extrem de adanc, un somn adanc adanc, ceva de genul 3-4 nivele de vis in vis in vis, ca in filmul Inception (film cu care exista legaturi evidente in filmul de azi).
Deci pentru noi filmul a avut profunde rezonante cu propriile experiente, pe care daca nu le-ati avut, nu prea poti percepe adevarata dimensiune a acestui film. Va recomandam sa cautati sa experimentati Ayahausca, DMT, LSD, Psilocibina (ciupercute magice), Mesaclina (cactusi magici), Iboga , chiar si Marijuana intr-o doza mai mare si/sau alte substante sau plante de gen, iar dupa aceea va garantam ca veti vedea acest film cu alti ochi.
SERVER 2 - HBO GO (fără reclame - prima lună gratuită)
Am asteptat acest film cu sufletul la gura, dar pot spune ca m-a dezamagit.
RăspundețiȘtergere