Pe site-ul unui prieten virtual pe care-l respect si indragesc (rapcea.ro) am avut o discutie cu un cre(s)tin pe marginea celor spuse de Mihai Rapcea in acel articol. Mi se pare ireal atasamentul lui Mihai fata de credinta lui crestina strabuna si faptul ca refuza cu obstinatie sa-i vada tarele, sa-i vada limitele, sa-i vada aspectul manipulator si locul unde ne-au dus, cel putin pe noi, ca natie, unele dintre ideile cre(s)tine. In ciuda faptului ca el stie clar ca sistemul e putred, corupt, vede conspiratia oculta de la toate nivelele, nu reuseste sa vada ca si biserica este corupta, patata si are nevoie de o profunda purificare, incepand cu capii acestei institutii, apoi cu multe din cefele groase din Merţane îmbrăcate în sutane şi apoi în sufletul creştinilor. Sigur, nu cred ca biserica este tapul ispasitor al problemelor acestei natii, dar o consider cel putin partial, raspunzatoare.
Personal cred ca atata timp cat nu ai aceasta stare interioara de iubire de aproape (care este un tel spiritual, o maestrie la care ajungi in urma unui intens antrenament interior), atunci esti un ipocrit daca te manifesti asa, doar ca o masca ... iti pui masca de crestin iubitor de aproape, de smerit fara smerenie (desi in sinea ta iti vine sa urli, sa omori, sa dai in cap). Stim, este un ideal sa-ti iubesti aproapele. Prefacandu-te ca iti iubesti aproapele il iubesti cu adevarat? Da, a spus Iisus ca e bine sa-ti iubesti dusmanii ... dar chiar ii iubesti ca asa a spus el? Nu este acesta un ideal spiritual catre care tindem dupa o practica spirituala? Oare practica este sa ne manifestam ca niste ipocriti care mimeaza iubirea aproapelui? Oare chiar atitudinea creaza aptitudinea? Pe bune acum ...
In continuare dam "portavocea" unui alt roman frustrat, dar talentat, care suntem siguri ca exprima foarte foarte foarte bine, ce este in sufletul vostru de "smeriti si blajini care va acceptati soarta si voia lui Dumnezeu", Radu Pietreanu. Daca ceea ce este in sufletul vostru rezoneaza cu ce spune Radu in versurile de mai jos, cred ca nu este vorba de detasare, iubire de aproape, acceptare blajina a vointei divine, ci revolta, dorinta de lupta, dorinta de a face dreptate, asa ca aparati-va drepturile si nu va mai dati detasatii lui peste prajit. Daca simti sa "levitezi printre norisori si sa canti la harpa" si sa privesti plin de compasiune pe saracii astia care suntem, dintr-un punct din cosmos, cand asculti ce spune Radu, atunci da, nu am ce spune, esti tare, dar pana una alta sa revenim cu picioarele pe pamant. Sa nu fie totusi vorba de nepasare si indifernta crasa, nesimtire crunta , ascunsa sub masca detasarii si a evolutiei ... o groaznica lipsa de empatie, bun simt, suflet. Ganditi-va ... daca la colectiv erai tu sau copilul tau la fel de detasat erai?
Radu Pietreanu - Miroase a carne arsa
In București miroase-a carne arsăCa într-un sanatoriu nefiresc
Si aș fi vrut să fie doar o farsă
Si număr... iar și iar... și mulți lipsesc...
Martiri frumoși s-au înălțat la ceruri
Si ne-au lăsat poverile lumești
Dureri și jale și nevoi și geruri
Si, cel mai tragic, doliu în ferești
Stau, lumânare lânga lumânare
Prieteni, frați, iubite și părinți
Si aerul ce-l respirăm e-o mare
De neînchipuite suferinți
Si parcă o mânie se revarsă
Din mii de inimi, mii de lacrimi cad
In București miroase-a carne arsă
A patimă, a moarte și a iad
Pe-o bancă într-un parc o mamă plânge
Si-n glasul ei plâng sute de părinți
Si lacrimi nu mai are și nici sânge
Iar ochii ei privesc pierduți spre sfinți
- Stiu, Doamne, legea morții e firească
Si vine-o vreme când pe toti ne-aduni
Dar... de ce i-ai lăsat să pătimească?
Erau atât de tineri... și de buni...
Ei n-au avut nici lux, nici limuzine
Doar note mari prin diferite școli
Si uneori m-am neglijat pe mine
Ca să-i feresc de foame și de boli
S-au dus zbătându-se în chinuri crunte
Si niciun înger nu i-a auzit
Nici mâini n-au fost să-i mângâie pe frunte
Si niciun preot nu i-a pomenit...
Sper, Doamne, c-o să-i ai mereu în pază
Vegheaza-i în împărăția Ta
Căci peste noi tristețea se așează
Si niciun cer n-o poate-ndepărta
Acum mă duc cu tinerii în stradă
Si am să strig ”Jos hoții” până mor
Pentru ca alți părinți să nu-și mai vadă
Copiii morți din neglijența lor
Să fie amintirea lor neștearsă
Acum și-n vecii vecilor, amin!
...In București miroase-a carne arsă
Si-a rugă și-a schimbare și-a destin...
Radu Pietreanu - Tara furata
ȚARA FURATĂ
De Radu Pietreanu
Ce grea, insuportabilă povară...
Cum să le spun săracilor nepoți
Că am avut cea mai frumoasă țară
Și am lăsat-o pradă unor hoți?
Vinovătia o să-mi ardă fața
Căci țara-n care morții noștri zac
Am apărat-o mii de ani cu viața
Și am pierdut-o într-un sfert de veac
Cum ați ajuns, cretinilor, în frunte?
Cum de ne-ați păcălit ca pe berbeci?
Slugoi ai intereselor mărunte
Cu buzunarul cald și ochii reci
Cum naiba ne-ați convins să punem botul
La kilul de ulei sau biscuiți
Și să vă dăm de bună voie votul?
Născarea mamii voastre de bandiți...
Uitați-vă o clipă în oglindă
Vă este scris pe frunte ”trădători”
Nu e blestem pe toți să vă cuprindă
Nici moarte să vă ia de mii de ori
Jigodii grohăind cu mintea-n ceață
Care nu mai aveți nimica sfânt
Voi i-ați băgat, cu zâmbetul pe față,
Pe mama și pe tata în mormânt
Din pensia lor, jignitor de mică
V-ați cumpărat mașini și vile mari
I-ați înjurat spre a vă ști de frică
Și i-ați persecutat ca pe tâlhari
Voi ne făcurăți, dintr-un neam de vază
Popor de căpșunari și cerșetori
Si-ați pus otravă-n fiecare frază
Din zilnicul discurs de infractori
Din impostură ați făcut paradă
Iar din profesori ați făcut stafii
Valorile se vând la colț de stradă
Pe bani puțini, spre-a supraviețui
Voi ați manelizat întreaga țară
Voi îi plătiți regește pe tâmpiți
Cultura vi se pare o povară
Și s-o-nțelegeți nu prea reușiți
V-ați adunat în Parlament cu toții
O gașcă de pungași și derbedei
Vă șantajază interlopii, hoții,
Și ne ucideți să trăiască ei
Atât vă zic : rușine să vă fie
Bastarzi îmbogățiți prin furăciuni!
Vă doare-n dos de biata Românie
Și-ați transformat-o-n casă de nebuni!
Demisionați, de mai aveți decență,
Întoarceți-vă-n grote și-n noroi
Caci țara e în stare de urgență
Nu vrea să mai plătească pentru voi!
Băi sclavilor, câți bani v-a dat Chevronul
Să bateți amărâții din Pungesti
Cu cizmele, cu pumnii și bastonul?
Cât costă drepturile lor firești?
Ați dărâmat și fabrici și uzine
Sau le-ați vândut pe câțiva euroi
Dar țineți minte, vremea plății vine!
O să ne cerem țara înapoi!
Ce șpăgi v-au dat ca Roșia Montană
S-o vindeți, otrăvind-o-n cianuri?
Ce monstru v-a dat viață? Ce satană?
Ce târfă renegată în călduri?
Cine plătește, viermilor, dezmățul
În care zi de zi vă lăfăiți?
Cum nu v-alungă Cel De Sus cu bățul
Când numele Său sfânt îl terfeliți?
Închideți școli, cantine și spitale
Și ridicați bordeluri, săli de joc...
Ori n-aveți șansa unor minți normale
Ori vreți să ne exterminați pe loc
Ne-ați invadat și prin televizoare
În zi de Paști sau seara de Ajun
Și cu tupeu de javre ordinare
Ni l-ați impozitat pe Moș Crăciun
Ne-am săturat de prinți și beizadele
Care se sparg în fițe și-n figuri
De șmecherași de lux și de lichele
Ce-s ale voastre seci progenituri
Când fiul meu ce-nvață și ia BAC-ul
Îmi spune printre lacrimi ”sunt șomer”
Îmi vine să vă dau la mama dracu
Cu tot cu Parlament și Minister
Când faceți nesfârșite împrumuturi
Și împărțiți paraii între voi
Îmi vine să vă tăbăcesc în șuturi
Căci cei datori rămân doar proștii. Noi!
Bețivi, drogați până în gât și peste
Pierduți cu vagaboande în orgii
Și nu aveți rușine de neveste
De mame, de nepoți și de copii
Îmi vine să vă bat cu frenezie
Ca pe covoare, ca pe antihriști
Și să v-arunc pe toți în pușcărie
Printre violatori și sodomiști
Cât o să ne mai credeți oi tâmpite
Sau vaci de muls, sau cai de călărit?
Cât mai rânjiți cu fețe decrepite
Când vă-ntrebăm de ce ne-ați jefuit?
Ferească-vă Iisus de răzbunare
De furia românului tăcut
Când va începe Marea Demascare
Vă veți dori să nu vă fi născut
Șacali bolnavi, vi se cam strânge lațul
Și vi se înfășoară peste bot
Căci Dumnezeu din cer v-a luat sațul
Și bunul simț și etica și tot
Atunci când veți citi aceste versuri
Sau, mai corect, cand vi se vor citi
Veți plânge peste tot facând demersuri
”Să-l aruncăm pe ăsta-n pușcării!”
Dar n-aveți cum să arestați o țară!
Nu suntem un popor de retardati!
Și-n locul meu la gât o să vă sară!
N-aveți puterea să-i intimidați!
De v-ați recunoscut în cele scrise
Voi, hahalere, oameni de nimic,
Voi, viruși, bube, jeguri compromise,
Hai, faceți bine și muriți un pic! ”
Că sunt Om, că am o Ţară şi o Limbă şi un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea şi prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morţii mei se-aşează
Limba nu ne mai e limbă, ţara nu mai este trează
Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii şi să venerăm partide
Cum să cântărim istoria şi s-o vindem pe bucăţi
Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi
Pe Vlad Ţepeş cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioţii că Bălcescu a fost laş
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaş
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n faţă ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoţi
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?
Fără urletul lui Horea am fi sclavi şi azi pe roată
Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
Fara paloşul lui Ştefan am fi paşalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream in luptă la Neajlov şi la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o naţie coruptă
Ci cu aspre sacrificii, şi cu jertfă, şi cu luptă!
Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eşafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâşie-n bucăţi
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăţi
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Desteptaţi-vă români”
Fierul scos din pieptul ţării ne-a fost arma şi necazul
Şi coroană pentru Doja, şi baltag pentru Viteazul
Munţii noştri aur poartă, am putea să fim bogaţi
Însă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădaţi
Biciuiţi de monştrii vremii şi răpuşi de neputinţă
Am trecut peste milenii cu speranţă si credinţă
Şi-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci…
Astăzi… cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru ţară?
Graşii şi libidinoşii, snobii si analfabeţii
Banii mulţi şi burta plină pentru ei sunt sensul vieţii
Nişte lacomi fără şcoală, nişte scârbe, nişte javre
Care pentru-o şpagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanţii
Şi-am trimis toţi imbecilii, proastele şi aroganţii
Să ne facă de ruşine cerând mită pe la toţi
Şi să fim priviţi prin dânşii ca o naţie de hoţi
Poticnindu-se-n discursuri insipide şi banale
Fără dicţie sau noimă, cu greşeli gramaticale
Piţipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni şi responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-aceşti avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câţi am mai rămas prin ţară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Şi nici mame disperate, “ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenţi de tratamente
Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd soţia umilită la ghisee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netoţii iar capabilii-n mizerie
Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieşi din nou Eroii înarmaţi c-un bici fierbinte
Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume
Neamul Binecuvântat!
Radu Pietreanu - Incapabililor
Ne-am născut aiurea, fără de speranțăÎntr-o țară tristă ce-a ales prin vot
Criminala listă, clanul mafiot
Ce-o să ne distrugă-n ultimă instanță
Ne-au cerut sufragiul dându-ne pomană
Și ajunși în frunte, ca printr-un coșmar
Ne-au luat cu japca sfertul de salar
Fii haini ce-și fură mama lor sărmană
Aroganți cu acte și inculți din fire
Hiene nesătule, sconcși duhnind cumplit
Nu le-ajunge faptul că ne-au umilit
Ne mai și condamnă, sadic, la pieire
Niște incapabili, niște coate-goale
Ridicând minciuna la nivel de crez
Imitând penibil stilul mic burghez
Uită că-n esență sunt doar haimanale
Ne-ntrebăm haotic și cu resemnare
Cine-a pus pe tronuri lupii nesătui ?
Cine-a fost nebunul ce cu mâna lui
A votat semnându-și marea condamnare ?
Cu impertinență ne zâmbesc în față
Numarându-si banii de la noi furați
O menajerie de degenerați
Ce-n huzur pe seama țării se răsfață
Un regim de târfe devalorizate
Suflete vândute către Zeul Ban
Ce-și privesc poporul ca pe un dușman
Specii inutile, neevoluate
Ni se pare-adesea că-i o piesă proastă
Cu actori celebri fără de talent
Care-și joaca rolul fals și indecent
O dramatizare tristă si nefastă
Nu ne mai permitem, e prea scump biletul
Ne-au scârbit actorii, nu aplaudați
Nu ne mai distrează niște snobi ratați
Circul e prea ieftin, e prea mic bugetul
Tată bun din ceruri, iartă-ne greșala
De-a fi sclavii celor chiar de noi numiți
Și ne izbăvește de nenorociți
Du-i pe toți acasă, să-și termine școala!
De acord in mare parte cu cele enuntate mai sus. A nu se confunda insa (asa cum fac cei mai multi, nu si voi) credinta in Iisus cu Biblia (modificata de nenumarate ori intai prin selectia din totalitatea evangheliilor existente doar a 4, care si acelea modificate, de catre Concilii, Constantin cel Mare, prin traduceri, interpretari sectare, etc) sau reprezentantii Bisericii (unii martiri/sfinti, altii..dupa cum ii stim...). Eu am incercat sa citesc la un moment dat Vechiul Testament si am renuntat, vazand catre atrocitati sunt acolo (crime, violuri, incest,etc) si cum se instituie sclavia femeilor (fiinte second-hand, create vezi Doamne din celebra coasta a lui Adam pentru a-i fi slugi credincioase pana la moarte), fiind descris totodata si un Dumnezeu crud, razbunator, etc. Biblia este o poveste, un fel de Legendele Olimpului, scrisa de catre niste evrei destepti prin compilarea unor alte povesti anterioare, ca instrument de putere si subjugare planetara, in nici un caz deci de inspiratie divina sau poate de inspiratie demonica (Vechiul Testament, in care evreii se rugau la Elohimi, vechi demoni antici, carora le consacrau si jertfe de sange).
RăspundețiȘtergereIn final, vorba lui Nicu Steinhardt, un evreu destept convertit la crestinism : "Dumnezeu nu ne vrea prosti!". Crestin nu e echivalent cu cretin, presul tuturor, lene, indiferenta, falsa smerenie sub care se ascunde lasitatea cea mai pura!
Nu invatatura lui Isus Hristos asa cum este la origine trebuie blamata ci deturnarea acesteia. Iar asta se aplica la orice invatatura spirituala. Iar aceasta deturnare se manifesta prin abaterea de la o anume practica si luicrare interioara care implica ceva nevointa din partea fiecaruia si de care marea majoritate a oamenilor fug efectiv. In felul acesta devi manipulabil mai intai de proprile placeri si slabiciuni iar apoi de initiatorii de sisteme care stiu sa profite de toate acestea. Primii crestini nu au fost nicidecum obedienti ba as spune chiar ca au fost mai mereu in conflict cu conducerile de atunci si au sfirsit de mana acelora. Ei blamau nedreptatea si nu o faceau pe la colturi ci de pe case ca sa spun asa iar daca oamenii de azi ar avea un sfert din taria lor de atunci lucrurile ar sta mult mai bine. Ei puteau sa faca asta pentru ca aveau o lucrare interioara care ii tlnea conectati la puterea si taria necesara unor astfel de actiuni. In momentul cind practica crestina a inceput sa se rezume doar la slujbe si parade,citeva acte de binefacere pe ici pe colo si repetarea mecanica a unor invataturi, a disparut si taria si bine,nteles si prigoana crestinilor, ca nu mai deranjau pe nimeni,ba chiar au devenit masa de manevra. Si cred ca aceasta mutare a lucrarii din interior in exterior s-a produs la nivel mondial indiferent de religii, acolo trebuie indreptata atentia si aclo se da tot razboiul.
RăspundețiȘtergereMda..posibil. Cert este ca nu se mai poate cu acest crestinism si/sau spiritualitate de fatada, teoretica, care mai mult rau decat bine face.
RăspundețiȘtergeremda ... toate religiile fara exceptie au fost pure atata vreme cat a fost in viatza fondatorul respectiv al acelei religii apoi treptat mesajul a inceput sa se piarda si sa fie denaturat, iar dupa ce maestrul n-a mai fost, oamenii bisericii au introdus chiar ei lucruri care n-au nicio treaba cu mesajul autentic al maestrului sau mai degraba au interpretat ei mesajul dupa mintea lor si apoi l-au dat multimii de bun ...
RăspundețiȘtergereCredeti ca Existenta este atat de limitata si de incapabila si nepasatoare si sa nu mai trimita in lume pe nimeni cu mesajele sale pt oameni, asa cum a facut de ex. acum 2500 de ani cu Buddha si acum 2000 de ani cu Iisus? Eu nu cred asa ceva. Au fost multi alti maestri asemeni lui Iisus de-alungul timpului si sunt si in zilele noastre dar cine sa-i asculte? Cine? Asa se intampla cand vrem sa facem din spiritualitate si religie o afacere si contribuim din plin la inflorirea ei ...
Multe din mesajele lui Iisus sunt parabole, metafore si talcul lor este denaturat pt ca doar o persoana care a ajuns la un nivel de constiinta egal cu a lui Iisus poate sti cu adevarat ce a vrut sa spuna si retineti ca Iisus se adresa oamenilor de rand acum 2000 de ani si mintea de atunci a omului nu se compara cu mintea omului de azi !!! ... dar cine sa vada ori sa asculte? Am batut in cuie mesajele lui Iisus de acum 2000 de ani si gata, altceva nu mai vedem si nu mai auzim...
In crestinism nu vezi o icoana cu Iisus zambind macar ... toate sunt cu Iisus aflat in crunta suferinta pt pacatele omenirii... si un om ca Iisus este imposibil sa nu fi fost bucuros si zambitor in viata lui mai ales ca redescoperise in el Imparatia lui Dumnezeu, chiar si pe cruce fiind El trebuie sa fi ras un pic cand si-a dat seama ca oamenii au crucificat o haina, un corp asemeni unei haine si El ramanand neatins ...
cand Iisus spune "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti, iubeste-ti dusmanii..." el nu se refera la actiunea exterioara ci la cea interioara ... mesajul lui Iisus spune clar - Fii constient ca nu exista un altul, caci totul este un singur spirit si nimik nu exista in afara lui dumnezeu nici chiar diavolul ... si deindata ce esti constient ca totul este un intreg orice faci impotriva altuia de fapt faci impotriva ta, implicit impotriva lui dumnezeu, de aceea indeamna la iubire, dar repet - mesajul se adreseaza la trairea interioara ... la exterior cu totii suntem oameni si avem emotii, sentimente ... este gresit sa le reprimam purtand diferite masti si trebuie actionat ca atare fara excese de zel adica intr-un mod cat mai constient ... Isus spune: -nu reactiona, actioneaza constient si ca atare in orice imprejurare"... dar uite cat de gresit s-au interpretat mesajele lui Iisus, facand din oameni niste ipocriti ... una zicem, alta facem, alta gandim si toate acestea pt ca de fapt nu vrem Adevarul pt ca acesta ne trimite in nesigurantza si ne face vulnerabili si responsabili... si cine ar vrea asa ceva? cine? acesta este motivul pt care nu sunt intelesi si acceptati maestri autentici pt ca nimeni nu vrea sa priveasca Adevarul ...in schimb pt adevaratul Dumnezeu al lumii noastre care se numeste Banutzu Dragutzu alegem sa purtam masti si sa ne ascundem ... cate nu facem pt Banutz? este un dumnezeu practic, palpabil si la indemana... se merita mastile nu??? :)))
nelunnn
De acord ca este bine sa fim cat mai constienti...si daca nu resim sa fim , dar ne prefacem ca suntem este bine asa? Atunci cand se intampla lucururi in jurul nostru fata de care ar fi normal, de bun simt, omeneste, demn sa luam atitudine si sa actionam intr-un fel anume, majoritatea nu o face din lasitate, din falsa detasare, ca ei sunt "sinele" si "vad unitatea" dintre tot si toate ... sa fim seriosi ... cati dintre noi vedem cu adevarat aceasta unitate, cati o simtim ... da stiu, am inteles teoretic, asa e logic sa fie, dar cati traim in realitate aceste inalte percepte spirituale? Este foarte usor sa te dai detasat , in unitate cu sinele, nedivizat, atunci cand privesti de la distanta anumite lucruri, insa cand esti pus la incercare cel mai adesea clachezi pentru ca in realitate nu traiesti aceste idei, ci doar le teoretizezi. Daca le-ai trai cu adevarat personal cred ca nu ai mai avea fluctuatii, pentru ca atunci chiar stii cine esti cu adevarat, nu doar crezi ca esti acel cineva. De aceea cred ca e mai veritabil cineva care face ce simnte si actioneaza ca atare, gresind poate din punct de vedere spiritual, "pacatuind" decat un fatarnic, un prefacut care se da smerit, spiritual, detasat ... Cred ca cel veritabil neprefacut are sansa sa evolueze mai rapid ca celalalt ..parerea mea.
RăspundețiȘtergereFoarte interesant!
RăspundețiȘtergereExcelent articol la fel si comentariile!!!
RăspundețiȘtergereIisus Hristos este Domnul !
RăspundețiȘtergereDumnezeu este Dragoste ...
Pregatiți-vă să intalniti pe Domnul Dumnezeul nostru !
Veti muri....pau au murit draga Levi dar la ani distanta.
RăspundețiȘtergereE interesant articolul și foarte clar scris. Recunosc că nu ma raportez la referirile la "sataniști"...cei care fac parte formal dintr-un astfel de cult sunt cel mai probabil o minoritate nu foarte semnificativă. Și apoi conceptul de diavol sau echivalent este un instrument (eficient, după toate aparențele) de a evita responsabilitatea (the devil made me do it etc).
RăspundețiȘtergereBottom line, creștinismul a luat forma unei lipse de angajare socială aici. E un soi de creștinism oriental, suprapus cu ortodoxia mai mult sau mai puțin exact, care se caracterizează prin pasivitatea "credinciosului". Formele catolice sau protestante sunt mai active (uneori și în sensul rău, vezi inchiziția).