THE TRUMAN SHOW (1998)
Continuam astazi lista de FILME CU MESAJ si/sau DE SUFLET si/sau SPIRITUALE, cu un alt film de referinta pentru noi, un film de care ne amintim deseori si la care ne raportam frecvent fiind pentru noi cel putin, o metafora a omului care se trezeste si-si cauta libertatea. Filmul acesta merita vazut si revazut de toti cei care aspira la regasirea libertatii spirituale.
Inainte de a continua noi sa ne dam cu parerea pe marginea filmului, o sa va prezentam o recenzie a acestuia, una foarte reusita de altfel si apoi venim noi cu unele completari.
"Truman Show reprezintă o critică la adresa acestui, pînă la urmă, nu numai mijloc de comunicare, ci şi mod de viaţă, nemaiîntîlnită de la Reţeaua
lui Sidney Lumet încoace. Numai că, spre deosebire de acesta şi de alte
filme mari pe această temă - pelicule încadrabile genului filmului
politic sau satirei sociale -, combat-ul împotriva televiziunii şi, la
scară mai largă, a întregii lumi postmoderne este dus aici cu mijloace
artistice tipic postmoderne, neîncrîncenat şi ludic, show-ul lui Truman
fiind un caz particular al temelor "lumilor în lumi" sau a "lumii
artificiale", simulată la o scară de neperceput pentru simplul individ.
În acest fel, este evidenţiată tentaţia acestei lumi postmoderne spre artefact şi artificiu; cu cît mai complex este fiecare detaliu, cu atît mai găunos şi superficial devine ansamblul; "totul este suprafaţă, dar o suprafaţă mai complexă decît orice profunzime", cum spunea cineva. În spectacolul generalizat care devine întregul glob, este posibil, de exemplu, ca milioane de oameni să moară de foame, iar, în acelaşi timp, banii să fie cheltuiţi pentru fel de fel de concursuri şi emisiuni imbecile, care îi îmbogăţesc pe ticăloşi, pe spinarea maselor fascinate de Show (realitate tristă cu care, după ‘90, şi România s-a sincronizat incredibil de repede, din păcate fiind singurul aspect pe care l-a preluat din civilizaţia Occidentului).
Filmul Truman Show imaginează cea mai formidabilă emisiune de tip reality TV, posibilă vreodată, dar nu în mod gratuit, ludic, ci pentru a duce la ultimele consecinţe tendinţele societăţii în care trăim. La 30 de ani, nel mezzo del cammin di sua vita, Truman - a se citi True-Man, "omul adevărat (?)" - descoperă că întreaga sa viaţă de pînă atunci, tot ceea ce credea că trăise, nu este decît un imens show de televiziune, lumea sa este o lume închisă, o gigantică construcţie artificială, un uriaş studio TV în care totul este controlat, supravegheat şi filmat; de la naşterea sa pînă acum, el a fost filmat în permanenţă de camere ascunse, iar existenţa sa, în care Truman a crezut că nu a decis decît el şi Dumnezeu, dar de fapt a fost cu grijă determinată conform unor pre-scenarii, este urmărită în permanenţă de milioane de spectatori de pe tot globul.
Va continua Truman să trăiască în acest univers ready-made, previzibil, într-adevăr, dar şi lipsit de griji, sau va decide să iasă în lumea adevărată (oare?) de afară, pentru a da piept cu viaţa reală şi a trăi liber (oare???)? Însăşi această hotărîre tensionată a personajului, interpretat cu real dramatism de un Jim Carrey mai bun decît oricînd, devine subiect al show-ului televizat live, urmărit cu sufletul la gură de o audienţă record.
Revenind la "realitate", această dependenţă a omului de "dictatul" mediilor audio-vizuale şi al tehnologiei informatice pulverizează democraţia modernă şi libertatea de opţiune, devine ridicolă ideea de "societate civilă" şi alte concepte liberale clasice, fiind de fapt vorba nu numai de o revitalizare a comunismului, ci şi, la nivelul propagandei implicate, a proiectului fascist. Acest totalitarism de tip nou, post modern, care se instaurează sub ochii noştri în numele, supremă ipocrizie, al libertăţii şi al "drepturilor omului" (dreptul, în primul rînd, de a fi manipulat de dimineaţa pînă seara, spunîndu-i-se ce să gîndească şi ce să facă, de către stat, de către televiziuni, de către publicitate şi reclame, de către firma care-l angajează ş.a.m.d.), a fost anticipat de trei mari cărţi ale secolului trecut: 1984 de George Orwell, Brave New World de Aldous Huxley şi Fahrenheit 451 de Ray Bradbury."
În acest fel, este evidenţiată tentaţia acestei lumi postmoderne spre artefact şi artificiu; cu cît mai complex este fiecare detaliu, cu atît mai găunos şi superficial devine ansamblul; "totul este suprafaţă, dar o suprafaţă mai complexă decît orice profunzime", cum spunea cineva. În spectacolul generalizat care devine întregul glob, este posibil, de exemplu, ca milioane de oameni să moară de foame, iar, în acelaşi timp, banii să fie cheltuiţi pentru fel de fel de concursuri şi emisiuni imbecile, care îi îmbogăţesc pe ticăloşi, pe spinarea maselor fascinate de Show (realitate tristă cu care, după ‘90, şi România s-a sincronizat incredibil de repede, din păcate fiind singurul aspect pe care l-a preluat din civilizaţia Occidentului).
Filmul Truman Show imaginează cea mai formidabilă emisiune de tip reality TV, posibilă vreodată, dar nu în mod gratuit, ludic, ci pentru a duce la ultimele consecinţe tendinţele societăţii în care trăim. La 30 de ani, nel mezzo del cammin di sua vita, Truman - a se citi True-Man, "omul adevărat (?)" - descoperă că întreaga sa viaţă de pînă atunci, tot ceea ce credea că trăise, nu este decît un imens show de televiziune, lumea sa este o lume închisă, o gigantică construcţie artificială, un uriaş studio TV în care totul este controlat, supravegheat şi filmat; de la naşterea sa pînă acum, el a fost filmat în permanenţă de camere ascunse, iar existenţa sa, în care Truman a crezut că nu a decis decît el şi Dumnezeu, dar de fapt a fost cu grijă determinată conform unor pre-scenarii, este urmărită în permanenţă de milioane de spectatori de pe tot globul.
Va continua Truman să trăiască în acest univers ready-made, previzibil, într-adevăr, dar şi lipsit de griji, sau va decide să iasă în lumea adevărată (oare?) de afară, pentru a da piept cu viaţa reală şi a trăi liber (oare???)? Însăşi această hotărîre tensionată a personajului, interpretat cu real dramatism de un Jim Carrey mai bun decît oricînd, devine subiect al show-ului televizat live, urmărit cu sufletul la gură de o audienţă record.
Revenind la "realitate", această dependenţă a omului de "dictatul" mediilor audio-vizuale şi al tehnologiei informatice pulverizează democraţia modernă şi libertatea de opţiune, devine ridicolă ideea de "societate civilă" şi alte concepte liberale clasice, fiind de fapt vorba nu numai de o revitalizare a comunismului, ci şi, la nivelul propagandei implicate, a proiectului fascist. Acest totalitarism de tip nou, post modern, care se instaurează sub ochii noştri în numele, supremă ipocrizie, al libertăţii şi al "drepturilor omului" (dreptul, în primul rînd, de a fi manipulat de dimineaţa pînă seara, spunîndu-i-se ce să gîndească şi ce să facă, de către stat, de către televiziuni, de către publicitate şi reclame, de către firma care-l angajează ş.a.m.d.), a fost anticipat de trei mari cărţi ale secolului trecut: 1984 de George Orwell, Brave New World de Aldous Huxley şi Fahrenheit 451 de Ray Bradbury."
SURSA: http://agenda.liternet.ro
Nota noastra: Mesajul filmului este mult mai profund decat poate parea la o prima vedere. Scenariul este genial, iar interpretarea lui Jim, fabuloasa. Truman reprezinta pentru noi omul adormit care sub impulsul mistuitor al iubirii pleaca in cautarea adevarului si implicit, ca efect secundar, al libertatii. Christof, interpretat genial de Ed Harris, este un simbol al demiurgului corupt, care are tot interesul sa-l mentina pe Truman adormit. Astfel stau lucrurile de fapt la scara mare. Planeta e o scena, iar papusarii la butoane, urmaresc sa ne tina pe toti adormiti. Diferenta dintre Truman Show si lumea asa zis reala este faptul ca in lumea "reala" suntem cu totii, in mod inconstient, actori si agenti ai matricei unii pentru ceilalti, jucand roluri inconstiente, pentru a ne mentine unii pe ceilalti in iluzie si adormire. Iar papusarul este demiurgul corupt aflat in varful desprins al piramidei Sistemului de Control al Matricei. In realitate desi lumea este o scena, iar noi parem doar actori, victime, in realitatea ultima, transcendem si demiurgul corupt, fiind si scenaristi si regizori si dincolo de ei.
Credem ca pentru multi dintre cautatorii spirituali, impulsul initial, este dat de o iubire intensa, care-i zguduie si ii forteaza sa-si puna intrebari existentiale gen: De ce suferim? Cine suntem noi de fapt? Care-i rostul existentei? Catre ce ne indreptam? Astfel apar "de ce"-urile adevarate ... Apoi incet incet, pe masura ce te trezesti si incepi sa vezi tot mai clar automatismele, mecanicitatea ta si a celor din jur si parghiile de manipulare din Sistemul de control al Matricei, iar tu devi mai viu, mai spontan, mai greu de conditionat, mai greu de controlat. Iubirea poate da acel impuls catre trezire. In foarte multe filme gasim acest mesaj: urmeaza iubirea si aceasta ca si adevarul, te va elibera , te va salva. Iubirea te face mai sensibil, mai atent, mai prezent. Asta a patit si Truman ... iubirea l-a scos din tiparele si conditionarile impuse inca din copilarie de demiurgul showlui si intr-un final i-a dat aripi sa depaseasca toate obstacolele si in special fricile interioare.
Putem intra si in tema liberului arbitru. Are Truman liber arbitru? Observam ca pe masura ce omul se trezeste, alege sa isi exercite acest liber arbitru din ce in ce mai mult. Omul are liber arbitru, dar daca ramane sclavul dependentelor si al conditionarilor sociale, culturale, comportamentale , practic are si nu are liber arbitru.
Iubirea te dialata, frica te contracta. Iubirea iti da aripi, frica te ingroapa. Iubirea te ajuta sa iesi din carapacea egoului, creata prin frica. Asadar mesajul filmului este unul al iubirii, al iubirii care elibereaza.
DVD-ul poate fi cumparat AICI.
DVD-ul poate fi cumparat AICI.
VEZI FILMUL TRADUS AICI
CALITATE HD 720p
CALITATE HD 720p
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului.
Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare.
De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici.
Apoi referiți-vă pe cât posibil doar la subiectul postării. Folosiți un limbaj decent. Dacă intrați în clinciuri cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe vor fi respinse fara discuții.
Vă mulțumesc pentru înțelegere!