„Venerabilul JAMPA LUNGTOG este un exemplu special al îmbinării a ce are mai bun de oferit Orientul și Occidentul: o minte foarte lucidă, un discernământ impecabil, o logică de fier, toate înfășurate și oferite cu compasiune, modestie și dorința de a ajuta.” – Mihai Popa Radu, Centrul Seeds for Happiness
„Venerabilul Jampa Lungtog este un amestec de bunătate și de claritate în gândire, astfel încât orice întâlnire cu el devine memorabila. ”
Ce înseamnă Centrul de Înalte Studii Tibetane şi prin ce diferă această instituţie de învăţământ de una occidentală?
Jampa Lungtog: Centrul de Înalte Studii Tibetane este o mânăstire budistă creată de maestrul nostru Geshe Rabten, lângă Vevey, în apropierea lacului Geneva, în 1977. Ceea ce înveţi acolo nu există ca subiect de studiu în universităţile occidentale. Instrumentul principal de învăţare este dezbaterea logică. Aceasta este o manieră foarte puternică de a-ţi antrena mintea să gândească logic, corect.
Care sunt liniile generale şi chintesenţa învăţăturilor budiste?
Reprezintă înţelegerea funcţionării minţii, şi prin aceasta, a felului în care se petrece întreaga noastră existenţă, înţelegerea profundă a cauzelor care provoacă fericirea sau nefericirea noastră, cum să înlături cauzele nefericirii de la tine şi de la ceilalţi pentru totdeauna.
Cum aţi devenit călugăr budist, dumneavoastră fiind născut şi crescut într-o familie de creştini catolici?
M-am îndreptat spre budism datorită întîlnirii cu un maestru foarte special, Geshe Rabten. La vremea aceea studiam Electronica la Universitatea din Zürich şi în paralel doream să înţeleg cum funcţionează mintea umană şi natura existenţei noastre. Nefiind satisfăcut la Facultatea de Electronică, am mers la câteva prelegeri ale lui Geshe Rabten care, din fericire, se stabilise in apropierea oraşului Zürich şi astfel am avut posibilitatea să învăţ direct de la el. Ascultând învăţăturile budiste am primit explicaţii foarte logice şi precise. Asta m-a făcut să-mi doresc să studiez tibetana. Am absolvit Facultatea de Electronică la 22 de ani şi apoi am decis să continui să învăţ direct de la Geshe Rabten. El vorbea despre moarte ca despre ceva natural, deloc înspăimântător, şi despre consecinţele pe care singuri ni le creăm în funcţie de cum ne trăim viaţa. Mi-am dorit să studiez cât mai în profunzime aceste lucruri şi astfel am decis să-mi dedic viaţa studiind învăţăturile tibetane, devenind călugăr şi fiind în serviciul semenilor în felul acesta.
Ce presupune a fi călugăr budist?
Trebuie să-ţi petreci timpul studiind învăţăturile lui Buddha şi, de asemenea, să le practici. Să încerci să-ţi dezvolţi mintea, să-ţi dezvolţi calităţile pozitive şi să le reduci pe cele negative. Evident, călugăr fiind, nu ai familie.
Au fost momente când aţi fost tentat să daţi înapoi, să vă întoarceţi şi la viaţa pe care o aveaţi înainte?
Am avut o prietenă pe parcursul studiilor universitare şi am trăit ca şi cum am fi fost căsătoriţi, deci am idee despre ce înseamnă viaţa de cuplu, ce beneficii şi ce provocări aduce ea. Şi chiar dacă îmi vin în minte beneficiile, este suficient să mă gândesc la aspectele problematice ale unei astfel de relaţii si astfel orice dorinţă legată de viaţa de cuplu dispare. Dacă dorinţele sexuale nu te tulbură prea tare, este o mare libertate şi fericire în modul de viaţă al unui călugăr budist.
Cât de importantă este disciplina în stadiul de iniţiere? Am dedus, citind câteva povestiri zen traduse în română, că disciplina din mânăstirile budiste seamănă cu una din instituţiile militare.
Nu este valabil şi pentru mânăstirile tibetane. Tibetanii sunt plini de bunătate şi de compasiune. Evident, există aşteptarea ca tu să urmezi şi să participi la regulile comunităţii respective. De exemplu, dacă un călugăr nu urmează codul etic, maestrul său trebuie să îl disciplineze într-un fel. Şi, dacă într-o astfel de disciplinare maestrul îi spune discipolului „nu trebuie să faci lucrurile acestea", maestrul stă cu spatele, nu îl priveşte în ochi, ca şi cum i-ar fi jenă să-i adreseze acele cuvinte. Înţelegeţi care este diferenţa faţă de „disciplina" de alt tip?
Atunci când aţi decis să deveniţi călugăr budist aţi avut temerea că îl trădaţi cumva pe Dumnezeul creştin?
Este o întrebare interesantă. Nu, nu am simţit asta. La vârsta de 13-14 ani am început să-mi pun multe întrebări existenţiale. Am avut un profesor foarte bun în şcoală, dar nu a fost în stare să îmi ofere nişte răspunsuri convingătoare. Şi pentru că nu eram convins, până la vârsta de 16 ani mi-am pierdut aproape toată credinţa creştină. Şi atunci nu m-am mai raportat la etică, ci m-am comportat după cum am simţit eu, aşa cum mulţi tineri fac în zilele noastre. Şi întâlnindu-mă cu acest mare maestru, Geshe Rabten, care vorbea despre consecinţele pe care le suportăm în funcţie de acţiunile noastre negative sau pozitive, mi-am adus aminte aminte de etica creştină, care este similară cu cea budistă. Deosebirea este că cea budistă este însoţită de explicaţii foarte convingătoare - nu trebuie doar să crezi, să te supui. Urmând sfaturile maestrului, am avut sentimentul că urmez şi onorez cumva învăţătura etică creştină la care renunţasem cu mulţi ani în urmă. În zilele noastre sunt mulţi oameni care vin la mânăstirile budiste cerând sfaturi. Mulţi se consideră budişti, alţii nu au nicio religie, dar cei mai mulţi se consideră creştini. Nu am nicio problemă în a le da sfaturi, ţinând cont de contextul religiei lor.
Aţi descoperit, pe parcurs, că cele două învăţături, creştine şi budiste, sunt compatibile?
Vizavi de comportamentele recomandate, învăţăturile budiste şi cele creştine sunt foarte compatibile.
Oamenilor din societatea actuală nu le place să se gândească la moarte...
Nu le place, dar trebuie să o facă întrucât fiecare dintre noi va muri. Pe vremea bunicilor noştri, credinţa că după moarte urmează Raiul sau Iadul era foarte puternică. Ei spuneau: „Nu trebuie să minţi, pentru că ajungi în Iad". Credinţa că după moarte o să ajungi într-un loc al fericirii sau nefericiirii este cumva minimizată în zilele noastre. A rămas doar un sentiment neplăcut faţă de ceea ce va urma.
Pentru cei care nu au participat la acest seminar: ce este karma şi cum putem lucra cu propria karmă?
În viziunea creştină există un anumit cod de conduită etică. Urmând regulile pe care ţi le-a dat Dumnezeu, vei reuşi să ajungi în Rai. Decalogul spune să nu ucizi, să nu furi, să nu minţi etc. În învăţătura budistă se spune că acţiunile noastre în sine provoacă fericire sau nefericire. Ele determină atât existenţe superioare care sunt similare Raiului, cât şi existenţe nedorite sub formă de animal, om sau altele similare Iadului din creştinism. Principala diferenţă este că aceste consecinţe ale acţiunilor noastre nu sunt determinate de judecata unui Dumnezeu, ci decurg din modul natural în care funcţionează Universul. Cum se spune: „Ce semeni, aia culegi" sau „După faptă şi răsplată". Buddha Shakyamuni ne învaţă că nimeni, nici măcar el, nu poate să intervină în acest proces şi fiecare dintre noi este responsabil şi trebuie să îşi asume consecinţele.
Cu alte cuvinte, budismul nu ne spune ce să facem - este alegerea noastră dacă vrem să minţim sau să nu minţim, să furăm sau să nu furăm -, dar trebuie să ştim în fiecare moment ce urmări vom suporta.
Da, aceasta este esenţa.
Aţi fost translator de limba germană pentru Dalai Lama. În ce împrejurări l-aţi cunoscut?
Maestrul meu, Geshe Rabten, a fost îndrumătorul pe teme de logică şi de dezbateri filozofice al actualului Dalai Lama în anii de formare ai acestuia. Tot el a fost primul maestru tibetan care l-a invitat pe Dalai Lama în Occident în 1979. Pentru că această vizită s-a desfăşurat în Elveţia, era nevoie de un traducător german şi eu eram singurul care puteam face asta, desigur, nu foarte bine. Ulterior şi mama mea m-a sfătuit să intru în serviciul Sanctităţii Sale Dalai Lama, pe care l-am servit în calitate de translator de limba germană vreme de 13 ani.
Monahii creştini au ajuns la desăvârşire prin post şi rugăciune neîntreruptă. Călugării budişti ajung la iluminare prin meditaţie. Şi rugăciunea, şi meditaţia sunt căi de acces pentru elevare spirituală...
Rugăciunile sunt dorinţe exprimate către o instanţă divină care să ne ofere pace, linişte, bunăstare pentru noi înşine sau pentru cei apropiaţi nouă. Meditaţia nu este altceva decât o modalitate structurată menită să ne ajute să ne obişnuim cu acele stări ale minţii care se traduc prin linişte, pace, fericire interioară. Printr-o practică meditativă consecventă, ajungem să ne autogenerăm aceste stări mentale pozitive, ele devenind în timp ceva natural, firesc, fără să avem nevoie de nicio intervenţie din exterior.
"Sunt mulţi oameni care vin la mânăstirile budiste cerând sfaturi. Mulţi se consideră budişti, alţii nu au nicio religie, dar cei mai mulţi se consideră creştini. Nu am nicio problemă în a le da sfaturi, ţinând cont de contextul religiei lor."
"Meditaţia nu este altceva decât o modalitate structurată menită să ne ajute să ne obişnuim cu acele stări ale minţii care se traduc prin linişte, pace fericire interioară."
Jampa Lungtog: Centrul de Înalte Studii Tibetane este o mânăstire budistă creată de maestrul nostru Geshe Rabten, lângă Vevey, în apropierea lacului Geneva, în 1977. Ceea ce înveţi acolo nu există ca subiect de studiu în universităţile occidentale. Instrumentul principal de învăţare este dezbaterea logică. Aceasta este o manieră foarte puternică de a-ţi antrena mintea să gândească logic, corect.
Care sunt liniile generale şi chintesenţa învăţăturilor budiste?
Reprezintă înţelegerea funcţionării minţii, şi prin aceasta, a felului în care se petrece întreaga noastră existenţă, înţelegerea profundă a cauzelor care provoacă fericirea sau nefericirea noastră, cum să înlături cauzele nefericirii de la tine şi de la ceilalţi pentru totdeauna.
Cum aţi devenit călugăr budist, dumneavoastră fiind născut şi crescut într-o familie de creştini catolici?
M-am îndreptat spre budism datorită întîlnirii cu un maestru foarte special, Geshe Rabten. La vremea aceea studiam Electronica la Universitatea din Zürich şi în paralel doream să înţeleg cum funcţionează mintea umană şi natura existenţei noastre. Nefiind satisfăcut la Facultatea de Electronică, am mers la câteva prelegeri ale lui Geshe Rabten care, din fericire, se stabilise in apropierea oraşului Zürich şi astfel am avut posibilitatea să învăţ direct de la el. Ascultând învăţăturile budiste am primit explicaţii foarte logice şi precise. Asta m-a făcut să-mi doresc să studiez tibetana. Am absolvit Facultatea de Electronică la 22 de ani şi apoi am decis să continui să învăţ direct de la Geshe Rabten. El vorbea despre moarte ca despre ceva natural, deloc înspăimântător, şi despre consecinţele pe care singuri ni le creăm în funcţie de cum ne trăim viaţa. Mi-am dorit să studiez cât mai în profunzime aceste lucruri şi astfel am decis să-mi dedic viaţa studiind învăţăturile tibetane, devenind călugăr şi fiind în serviciul semenilor în felul acesta.
Ce presupune a fi călugăr budist?
Trebuie să-ţi petreci timpul studiind învăţăturile lui Buddha şi, de asemenea, să le practici. Să încerci să-ţi dezvolţi mintea, să-ţi dezvolţi calităţile pozitive şi să le reduci pe cele negative. Evident, călugăr fiind, nu ai familie.
Au fost momente când aţi fost tentat să daţi înapoi, să vă întoarceţi şi la viaţa pe care o aveaţi înainte?
Am avut o prietenă pe parcursul studiilor universitare şi am trăit ca şi cum am fi fost căsătoriţi, deci am idee despre ce înseamnă viaţa de cuplu, ce beneficii şi ce provocări aduce ea. Şi chiar dacă îmi vin în minte beneficiile, este suficient să mă gândesc la aspectele problematice ale unei astfel de relaţii si astfel orice dorinţă legată de viaţa de cuplu dispare. Dacă dorinţele sexuale nu te tulbură prea tare, este o mare libertate şi fericire în modul de viaţă al unui călugăr budist.
Cât de importantă este disciplina în stadiul de iniţiere? Am dedus, citind câteva povestiri zen traduse în română, că disciplina din mânăstirile budiste seamănă cu una din instituţiile militare.
Nu este valabil şi pentru mânăstirile tibetane. Tibetanii sunt plini de bunătate şi de compasiune. Evident, există aşteptarea ca tu să urmezi şi să participi la regulile comunităţii respective. De exemplu, dacă un călugăr nu urmează codul etic, maestrul său trebuie să îl disciplineze într-un fel. Şi, dacă într-o astfel de disciplinare maestrul îi spune discipolului „nu trebuie să faci lucrurile acestea", maestrul stă cu spatele, nu îl priveşte în ochi, ca şi cum i-ar fi jenă să-i adreseze acele cuvinte. Înţelegeţi care este diferenţa faţă de „disciplina" de alt tip?
Atunci când aţi decis să deveniţi călugăr budist aţi avut temerea că îl trădaţi cumva pe Dumnezeul creştin?
Este o întrebare interesantă. Nu, nu am simţit asta. La vârsta de 13-14 ani am început să-mi pun multe întrebări existenţiale. Am avut un profesor foarte bun în şcoală, dar nu a fost în stare să îmi ofere nişte răspunsuri convingătoare. Şi pentru că nu eram convins, până la vârsta de 16 ani mi-am pierdut aproape toată credinţa creştină. Şi atunci nu m-am mai raportat la etică, ci m-am comportat după cum am simţit eu, aşa cum mulţi tineri fac în zilele noastre. Şi întâlnindu-mă cu acest mare maestru, Geshe Rabten, care vorbea despre consecinţele pe care le suportăm în funcţie de acţiunile noastre negative sau pozitive, mi-am adus aminte aminte de etica creştină, care este similară cu cea budistă. Deosebirea este că cea budistă este însoţită de explicaţii foarte convingătoare - nu trebuie doar să crezi, să te supui. Urmând sfaturile maestrului, am avut sentimentul că urmez şi onorez cumva învăţătura etică creştină la care renunţasem cu mulţi ani în urmă. În zilele noastre sunt mulţi oameni care vin la mânăstirile budiste cerând sfaturi. Mulţi se consideră budişti, alţii nu au nicio religie, dar cei mai mulţi se consideră creştini. Nu am nicio problemă în a le da sfaturi, ţinând cont de contextul religiei lor.
Aţi descoperit, pe parcurs, că cele două învăţături, creştine şi budiste, sunt compatibile?
Vizavi de comportamentele recomandate, învăţăturile budiste şi cele creştine sunt foarte compatibile.
Oamenilor din societatea actuală nu le place să se gândească la moarte...
Nu le place, dar trebuie să o facă întrucât fiecare dintre noi va muri. Pe vremea bunicilor noştri, credinţa că după moarte urmează Raiul sau Iadul era foarte puternică. Ei spuneau: „Nu trebuie să minţi, pentru că ajungi în Iad". Credinţa că după moarte o să ajungi într-un loc al fericirii sau nefericiirii este cumva minimizată în zilele noastre. A rămas doar un sentiment neplăcut faţă de ceea ce va urma.
Pentru cei care nu au participat la acest seminar: ce este karma şi cum putem lucra cu propria karmă?
În viziunea creştină există un anumit cod de conduită etică. Urmând regulile pe care ţi le-a dat Dumnezeu, vei reuşi să ajungi în Rai. Decalogul spune să nu ucizi, să nu furi, să nu minţi etc. În învăţătura budistă se spune că acţiunile noastre în sine provoacă fericire sau nefericire. Ele determină atât existenţe superioare care sunt similare Raiului, cât şi existenţe nedorite sub formă de animal, om sau altele similare Iadului din creştinism. Principala diferenţă este că aceste consecinţe ale acţiunilor noastre nu sunt determinate de judecata unui Dumnezeu, ci decurg din modul natural în care funcţionează Universul. Cum se spune: „Ce semeni, aia culegi" sau „După faptă şi răsplată". Buddha Shakyamuni ne învaţă că nimeni, nici măcar el, nu poate să intervină în acest proces şi fiecare dintre noi este responsabil şi trebuie să îşi asume consecinţele.
Cu alte cuvinte, budismul nu ne spune ce să facem - este alegerea noastră dacă vrem să minţim sau să nu minţim, să furăm sau să nu furăm -, dar trebuie să ştim în fiecare moment ce urmări vom suporta.
Da, aceasta este esenţa.
Aţi fost translator de limba germană pentru Dalai Lama. În ce împrejurări l-aţi cunoscut?
Maestrul meu, Geshe Rabten, a fost îndrumătorul pe teme de logică şi de dezbateri filozofice al actualului Dalai Lama în anii de formare ai acestuia. Tot el a fost primul maestru tibetan care l-a invitat pe Dalai Lama în Occident în 1979. Pentru că această vizită s-a desfăşurat în Elveţia, era nevoie de un traducător german şi eu eram singurul care puteam face asta, desigur, nu foarte bine. Ulterior şi mama mea m-a sfătuit să intru în serviciul Sanctităţii Sale Dalai Lama, pe care l-am servit în calitate de translator de limba germană vreme de 13 ani.
Monahii creştini au ajuns la desăvârşire prin post şi rugăciune neîntreruptă. Călugării budişti ajung la iluminare prin meditaţie. Şi rugăciunea, şi meditaţia sunt căi de acces pentru elevare spirituală...
Rugăciunile sunt dorinţe exprimate către o instanţă divină care să ne ofere pace, linişte, bunăstare pentru noi înşine sau pentru cei apropiaţi nouă. Meditaţia nu este altceva decât o modalitate structurată menită să ne ajute să ne obişnuim cu acele stări ale minţii care se traduc prin linişte, pace, fericire interioară. Printr-o practică meditativă consecventă, ajungem să ne autogenerăm aceste stări mentale pozitive, ele devenind în timp ceva natural, firesc, fără să avem nevoie de nicio intervenţie din exterior.
"Sunt mulţi oameni care vin la mânăstirile budiste cerând sfaturi. Mulţi se consideră budişti, alţii nu au nicio religie, dar cei mai mulţi se consideră creştini. Nu am nicio problemă în a le da sfaturi, ţinând cont de contextul religiei lor."
"Meditaţia nu este altceva decât o modalitate structurată menită să ne ajute să ne obişnuim cu acele stări ale minţii care se traduc prin linişte, pace fericire interioară."
Ce înseamnă Centrul de
Înalte Studii Tibetane şi prin ce diferă această instituţie de
învăţământ de una occidentală?
Jampa Lungtog: Centrul de Înalte Studii Tibetane este o mânăstire
budistă creată de maestrul nostru Geshe Rabten, lângă Vevey, în
apropierea lacului Geneva, în 1977. Ceea ce înveţi acolo nu există ca
subiect de studiu în universităţile occidentale. Instrumentul principal
de învăţare este dezbaterea logică. Aceasta este o manieră foarte
puternică de a-ţi antrena mintea să gândească logic, corect.
Care sunt liniile generale şi chintesenţa învăţăturilor budiste?
Reprezintă înţelegerea funcţionării minţii, şi prin aceasta, a felului
în care se petrece întreaga noastră existenţă, înţelegerea profundă a
cauzelor care provoacă fericirea sau nefericirea noastră, cum să
înlături cauzele nefericirii de la tine şi de la ceilalţi pentru
totdeauna.
Cum aţi devenit călugăr budist, dumneavoastră fiind născut şi crescut
într-o familie de creştini catolici?
M-am îndreptat spre budism datorită întîlnirii cu un maestru foarte
special, Geshe Rabten. La vremea aceea studiam Electronica la
Universitatea din Zürich şi în paralel doream să înţeleg cum
funcţionează mintea umană şi natura existenţei noastre. Nefiind
satisfăcut la Facultatea de Electronică, am mers la câteva prelegeri ale
lui Geshe Rabten care, din fericire, se stabilise in apropierea
oraşului Zürich şi astfel am avut posibilitatea să învăţ direct de la
el. Ascultând învăţăturile budiste am primit explicaţii foarte logice şi
precise. Asta m-a făcut să-mi doresc să studiez tibetana. Am absolvit
Facultatea de Electronică la 22 de ani şi apoi am decis să continui să
învăţ direct de la Geshe Rabten. El vorbea despre moarte ca despre ceva
natural, deloc înspăimântător, şi despre consecinţele pe care singuri ni
le creăm în funcţie de cum ne trăim viaţa. Mi-am dorit să studiez cât
mai în profunzime aceste lucruri şi astfel am decis să-mi dedic viaţa
studiind învăţăturile tibetane, devenind călugăr şi fiind în serviciul
semenilor în felul acesta.
Ce presupune a fi călugăr budist?
Trebuie să-ţi petreci timpul studiind învăţăturile lui Buddha şi, de
asemenea, să le practici. Să încerci să-ţi dezvolţi mintea, să-ţi
dezvolţi calităţile pozitive şi să le reduci pe cele negative. Evident,
călugăr fiind, nu ai familie.
Au fost momente când aţi fost tentat să daţi înapoi, să vă întoarceţi şi
la viaţa pe care o aveaţi înainte?
Am avut o prietenă pe parcursul studiilor universitare şi am trăit ca şi
cum am fi fost căsătoriţi, deci am idee despre ce înseamnă viaţa de
cuplu, ce beneficii şi ce provocări aduce ea. Şi chiar dacă îmi vin în
minte beneficiile, este suficient să mă gândesc la aspectele
problematice ale unei astfel de relaţii si astfel orice dorinţă legată
de viaţa de cuplu dispare. Dacă dorinţele sexuale nu te tulbură prea
tare, este o mare libertate şi fericire în modul de viaţă al unui
călugăr budist.
Cât de importantă este disciplina în stadiul de iniţiere? Am dedus,
citind câteva povestiri zen traduse în română, că disciplina din
mânăstirile budiste seamănă cu una din instituţiile militare.
Nu este valabil şi pentru mânăstirile tibetane. Tibetanii sunt plini de
bunătate şi de compasiune. Evident, există aşteptarea ca tu să urmezi şi
să participi la regulile comunităţii respective. De exemplu, dacă un
călugăr nu urmează codul etic, maestrul său trebuie să îl disciplineze
într-un fel. Şi, dacă într-o astfel de disciplinare maestrul îi spune
discipolului „nu trebuie să faci lucrurile acestea", maestrul stă cu
spatele, nu îl priveşte în ochi, ca şi cum i-ar fi jenă să-i adreseze
acele cuvinte. Înţelegeţi care este diferenţa faţă de „disciplina" de
alt tip?
Atunci când aţi decis să deveniţi călugăr budist aţi avut temerea că îl
trădaţi cumva pe Dumnezeul creştin?
Este o întrebare interesantă. Nu, nu am simţit asta. La vârsta de 13-14
ani am început să-mi pun multe întrebări existenţiale. Am avut un
profesor foarte bun în şcoală, dar nu a fost în stare să îmi ofere nişte
răspunsuri convingătoare. Şi pentru că nu eram convins, până la vârsta
de 16 ani mi-am pierdut aproape toată credinţa creştină. Şi atunci nu
m-am mai raportat la etică, ci m-am comportat după cum am simţit eu, aşa
cum mulţi tineri fac în zilele noastre. Şi întâlnindu-mă cu acest mare
maestru, Geshe Rabten, care vorbea despre consecinţele pe care le
suportăm în funcţie de acţiunile noastre negative sau pozitive, mi-am
adus aminte aminte de etica creştină, care este similară cu cea budistă.
Deosebirea este că cea budistă este însoţită de explicaţii foarte
convingătoare - nu trebuie doar să crezi, să te supui. Urmând sfaturile
maestrului, am avut sentimentul că urmez şi onorez cumva învăţătura
etică creştină la care renunţasem cu mulţi ani în urmă. În zilele
noastre sunt mulţi oameni care vin la mânăstirile budiste cerând
sfaturi. Mulţi se consideră budişti, alţii nu au nicio religie, dar cei
mai mulţi se consideră creştini. Nu am nicio problemă în a le da
sfaturi, ţinând cont de contextul religiei lor.
Aţi descoperit, pe parcurs, că cele două învăţături, creştine şi
budiste, sunt compatibile?
Vizavi de comportamentele recomandate, învăţăturile budiste şi cele
creştine sunt foarte compatibile.
Oamenilor din societatea actuală nu le place să se gândească la
moarte...
Nu le place, dar trebuie să o facă întrucât fiecare dintre noi va muri.
Pe vremea bunicilor noştri, credinţa că după moarte urmează Raiul sau
Iadul era foarte puternică. Ei spuneau: „Nu trebuie să minţi, pentru că
ajungi în Iad". Credinţa că după moarte o să ajungi într-un loc al
fericirii sau nefericiirii este cumva minimizată în zilele noastre. A
rămas doar un sentiment neplăcut faţă de ceea ce va urma.
Pentru cei care nu au participat la acest seminar: ce este karma şi cum
putem lucra cu propria karmă?
În viziunea creştină există un anumit cod de conduită etică. Urmând
regulile pe care ţi le-a dat Dumnezeu, vei reuşi să ajungi în Rai.
Decalogul spune să nu ucizi, să nu furi, să nu minţi etc. În învăţătura
budistă se spune că acţiunile noastre în sine provoacă fericire sau
nefericire. Ele determină atât existenţe superioare care sunt similare
Raiului, cât şi existenţe nedorite sub formă de animal, om sau altele
similare Iadului din creştinism. Principala diferenţă este că aceste
consecinţe ale acţiunilor noastre nu sunt determinate de judecata unui
Dumnezeu, ci decurg din modul natural în care funcţionează Universul.
Cum se spune: „Ce semeni, aia culegi" sau „După faptă şi răsplată".
Buddha Shakyamuni ne învaţă că nimeni, nici măcar el, nu poate să
intervină în acest proces şi fiecare dintre noi este responsabil şi
trebuie să îşi asume consecinţele.
Cu alte cuvinte, budismul nu ne spune ce să facem - este alegerea
noastră dacă vrem să minţim sau să nu minţim, să furăm sau să nu furăm
-, dar trebuie să ştim în fiecare moment ce urmări vom suporta.
Da, aceasta este esenţa.
Aţi fost translator de limba germană pentru Dalai Lama. În ce
împrejurări l-aţi cunoscut?
Maestrul meu, Geshe Rabten, a fost îndrumătorul pe teme de logică şi de
dezbateri filozofice al actualului Dalai Lama în anii de formare ai
acestuia. Tot el a fost primul maestru tibetan care l-a invitat pe Dalai
Lama în Occident în 1979. Pentru că această vizită s-a desfăşurat în
Elveţia, era nevoie de un traducător german şi eu eram singurul care
puteam face asta, desigur, nu foarte bine. Ulterior şi mama mea m-a
sfătuit să intru în serviciul Sanctităţii Sale Dalai Lama, pe care l-am
servit în calitate de translator de limba germană vreme de 13 ani.
Monahii creştini au ajuns la desăvârşire prin post şi rugăciune
neîntreruptă. Călugării budişti ajung la iluminare prin meditaţie. Şi
rugăciunea, şi meditaţia sunt căi de acces pentru elevare spirituală...
Rugăciunile sunt dorinţe exprimate către o instanţă divină care să ne
ofere pace, linişte, bunăstare pentru noi înşine sau pentru cei
apropiaţi nouă. Meditaţia nu este altceva decât o modalitate structurată
menită să ne ajute să ne obişnuim cu acele stări ale minţii care se
traduc prin linişte, pace, fericire interioară. Printr-o practică
meditativă consecventă, ajungem să ne autogenerăm aceste stări mentale
pozitive, ele devenind în timp ceva natural, firesc, fără să avem nevoie
de nicio intervenţie din exterior.
"Sunt mulţi oameni care vin la mânăstirile budiste cerând sfaturi. Mulţi
se consideră budişti, alţii nu au nicio religie, dar cei mai mulţi se
consideră creştini. Nu am nicio problemă în a le da sfaturi, ţinând cont
de contextul religiei lor."
"Meditaţia nu este altceva decât o modalitate structurată menită să ne
ajute să ne obişnuim cu acele stări ale minţii care se traduc prin
linişte, pace fericire interioară."
Discipol al Maestrului Geshe Rabten Rinpoche
Venerabilul Jampa Lungtog este un fin cunoscător al limbii tibetane,
fiind traducătorul Sanctităţii Sale Dalai Lama pe parcursul primelor
vizite ale acestuia în Elveţia şi Austria. Ulterior a fost translatorul
Venerabilului Geshe Rabten Rinpoche şi actualmente este traducătorul şi
unul dintre discipolii apropiaţi ai Maestrului Gonsar Tulku Rinpoche.
În paralel, predă învăţăturile budiste la Centrul de Înalte Studii
Tibetane din Elveţia şi are o susţinută activitate de promovare a
acestora în Europa. De asemenea, este unul dintre primii discipoli
occidentali ai Marelui Maestru Tibetan Geshe Rabten Rinpoche.
Citeste mai mult: adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/jampa-lungtog-calugar-budist-am-avut-sentimentul-onorez--invatatura-crestina-1_50ba00647c42d5a663af13d3/index.html
SURSA: http://adevarul.roCiteste mai mult: adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/jampa-lungtog-calugar-budist-am-avut-sentimentul-onorez--invatatura-crestina-1_50ba00647c42d5a663af13d3/index.html
VEZI FILMUL TRADUS, AICI
Învățături esențiale tibetane - Ven. Jampa Lungtog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului.
Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare.
De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici.
Apoi referiți-vă pe cât posibil doar la subiectul postării. Folosiți un limbaj decent. Dacă intrați în clinciuri cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe vor fi respinse fara discuții.
Vă mulțumesc pentru înțelegere!