ŞCOALA DEMOCRATICĂ - o alternativă sănătoasă la sistemul de edu .. îndoctrinare clasic

SUMMERHILL (2008)

Am auzit prima data de conceptul de scoala democratica cand am vazut un mic reportaj despre "Scoala de Voie" realizat de Carmen Avram in 2006, pe vremea cand inca mai lucra la ProTv ... La vremea aceea parea atat de extraterestru conceptul, si totusi atat de plin de bun simt incat am simtit imboldul sa inregistram aceasta mica bijuterie de la tv (o gasiti la final). Acea "Scoala de voie" din Israel ar fi se pare, prima scoala democratica din lume sponsorizata de stat. Din punctul acesta de vedere Israelul are o bila alba (pierduta in bolul de bile negre) si ni se pare aproape sf ideea ca acolo a putut fi posibil implementarea acestui concept atat de frumos.

In fine, se pare ca in lume mai exista astfel de scoli, iar  scoala democratica din Summerhill (Anglia) , credem ca este prima scoala din lume de acest gen, fiind infintata in 1921!!!

Cum este posibil sa existe o astfel de scoala si sa fi rezistat timpului si exigentelor extrem de conservatoare ale sistemului de edu... scuze, dresare prin spalare pe creier si indoctrinare britanic, renumit pentru constiparea lui? Poate parea un mister, insa se pare ca in ciuda tuturor asteptarilor, majoritatea copiilor care absolva astfel de scoli reusesc foarte bine sa se integreze social mai departe , daca asta doresc, mergand la facultate sau oriunde doresc.

Noua inca ni se pare incredibilă existenta unui astfel de model educational functional inca din 1921 si cu toate astea, atat de putin cunoscut, inca.

Vazand filmul pe care vi-l prezentam astazi, un film artistic inspirat din realitate, nu am putut sa nu ne emotionam. Pentru noi a devenit un film inspirational de top, de suflet (continuam astfel lista de FILME CU MESAJ si/sau DE SUFLET si/sau SPIRITUALE) un film care merita o recenzie pe masura, iar cea mai buna imagine o putem creiona vorbind despre scoala si concept in sine, filmul venind ca o completare minunata a ideilor de mai jos.

"Summerhill School a fost creată în 1921 de A. S. Neill și funcționează după aceleași principii și astăzi, la 37 de ani de la moartea fondatorului. La sfârșitul anilor ’90 Summerhill a fost controlată și amenințată cu închiderea de către autoritățile britanice, care nu înțelegeau cum li se poate acorda copiilor dreptul de a nu participa la ore. Apelul făcut de școală la Independent Schools Tribunal din cadrul High Court a avut succes și autoritățile au fost obligate să-și retragă amenințările și să-și rărească vizitele.  Ceea ce este extraordinar este că judecătorii au așteptat până când copiii de la Summerhill le-au evaluat propunerile și s-au declarat de acord... lol 

Despre Alexander Sutherland Neill nu s-a scris prea mult in limba romana, desi teoria creata de el (pornind de la experienta si studiile lui Homer Lane) reprezinta in fapt, baza mai tuturor conceptelor moderne de educatie. Cine nu l-a citit inca pe A.S. Neill, a pierdut enorm. Culmea este, ca o singura carte de-a lui cuprinde informatii mai valoroase si mai complete ca intrega opera a multora dintre autorii "moderni". Neill va va raspunde la absolut toate intrebarile legate de cresterea si educatia copiilor pe care le aveti, ba mai mult, va va ajuta sa va cunoasteti si sa va intelegi cu adevarat nu numai copiii, ci si pe voi insiva, pe parintii vostri, pe oamenii de langa voi. Caci toate cartile lui nu sunt numai simple teorii, tesute si elaborate in mintea sa si experimentate cu cativa copii. Nu, nici vorba de asa ceva! De-a lungul intregii sale vieti, prin mana lui Neill au trecut mii de copii; iar Neill a fost un adevarat dascal, un invatator in sensul originar al cuvantului, un om care a cautat sa actioneze numai in interesul copiilor, numai spre binele lor si de aceea, a activat toata viata sa ca profesor, pana la moartea sa, la varsta de 90 de ani.

Gasesc ca cea mai potrivita pentru a-l cunoaste pe A.S. Neill, este cartea "Summerhill. A Radical Approch to Child Rearing", Hart Publishing Co, N.Y. - 1960, care a fost tradusa in foarte multe limbi, devenind astfel accesibila multor oameni.

Desigur ca nu pot sa nu fiu teribil de trista, ca astazi, in Romania, sunt traduse si publicate atatea carti (tare multe inutile si numai cu valoare de maculatura), si tocmai asa un mare pedagog este trecut sub tacere - in special, tocmai de cei care-l copiaza cu nerusinare.

Asa ca am sa incerc in continuare, sa vi-l aduc pe A.S. Neill mai aproape: astazi, la 130 de ani de la nasterea sa.... Traducerea si adaptarea unor scurte citate imi apartin, din pacate nu posed drepturile de autor pentru a face o traducere cum s-ar cuveni. Dar poate cunoaste cineva un editor curajos, cu viziuni largi si care si-ar putea permite sa-l traduca si sa-l publice pe Neill si in limba romana???

A.S. Neill s-a nascut in Scotia pe 17 octombrie 1883 si a devenit dupa terminarea universitatii profesor la  o scoala de stat (ca si tatal sau). Dar fiind un mare iubitor de oameni, el nu a rusit sa se impace cu sistemul de dresura practicat in scolile oficiale. Astfel incat, in 1921 infiinteaza celebra scoala-internat Summerhill, pe care o conduce pana la moartea sa in anul 1973.

Neill este absolut convins de natura buna a copilului. Convingerea sa de neclintit este ca toti copiii nu vin pe lume ca hoti, lasi sau roboti lipsiti de suflet, ci toti copiii au capacitatea de a iubi viata si de a fi interesati de ea. Scopul educatiei, de fapt scopul vietii, este de a face totul cu bucurie, pentru a deveni un om cu adevarat fericit. Pentru Neill, a fi fericit inseamna a fi interesat de viata - si numai un om fericit isi poate trai viata din plinul personalitatii sale. De aceea, nu este suficient sa fie dezvoltate in scoli numai capacitatile intelectuale, ci ar trebui neaparat cultivate si sustinute si capacitatile emotionale. Neill atragea intotdeauna atentia, ca in societatea moderna, se mareste tot mai mult prapastia dintre intelect si sentimente. Omul din ziua de astazi percepe din ce in ce mai mult ceea ce traieste doar prin intermediul puterii sale de intelegere,  in loc sa reactioneze direct prin ceea ce ii dicteaza inima sa, prin ceea ce vad ochii sai sau aud urechile sale. Ne invatam de mii de ani copiii sa faca numai ceea ce trebuie sa faca ca sa fie pe placul adultilor si nu ceea ce simt ei cu adevarat si ceea ce considera ei ca este corect!

Neill considera ca pentru ca orice copil sa devina intr-o buna zi un adult sanatos si fericit, el trebuie sa invete sa fie un individ independent, care sa se descurce singur cu lumea din jurul sau, in orice situatie. El trebuie sa dezvolte capacitati care sa-l ajute sa perceapa lumea mental, emotional si artistic, fara a fi nevoit sa apeleze la ajutorul altor oameni. Neill a privit foarte critic societatea, subliniind mereu faptul ca societatea nu cauta sa creeze indivizi cu o personalitate proprie, ci mai degraba o multime, o masa. Si de aceea Neill nu a incercat niciodata sa educe copiii pentru a-i face sa se adapteze la regulile existente: el a dorit ca ei sa devina "oameni fericiti, a caror scala de valori nu se bazeaza in primul rand pe ´a avea mult` sau ´a consuma mult`, ci mai degraba pe ´a fi mult`".

SURSA si mai multe citate din cartea mentionata: http://hrana-vie.blogspot.ro

 Iata ce  mai spune si Andreea de la site-ul http://homeschooling.urbankid.ro

"Am primit de peste mări și țări o carte minunată, pe care am savurat-o pagină cu pagină: A Free Range Childhood: Self Regulation at Summerhill School*, de Matthew Appleton.

Matthew Appleton a fost houseparent la Summerhill timp de nouă ani, având în grijă un grup de băieți între 10 și 13 ani. Notițele scrise de el de-a lungul acelor ani au luat forma unei cărți din dorința de a dezvălui măcar o parte din ceea ce este cu adevărat Summerhill, după ce a constatat că vizitatorii și mass-media nu reușesc să se detașeze de prejudecăți pentru a privi deschis această comunitate.

Cuvântul ”comunitate” descrie mult mai bine Summerhill decât ”școală”, întrucât singurele lucruri ce amintesc de școală sunt cursurile, pe care copiii au dreptul să le aleagă și să le frecventeze sau nu. Deși majoritatea copiilor nu acordă acestor cursuri o importanță deosebită până pe la 15-16 ani, preferând să se joace și să-și petreacă timpul cu prietenii lor, atunci când se decid să participe nu au nevoie să fie motivați ca să învețe. Dimpotrivă, reacția lor la încercările profesorilor de a transforma învățarea într-un joc interesant este una de respingere: ”Quit playing around, let’s learn!”. Drept urmare, orele se desfășoară într-un mod tradițional, lucru pe care copiii par să-l aprecieze. Odată înscriși la un curs, ei trebuie să participe la acesta cât e nevoie pentru a nu-i ține pe ceilalți pe loc, dar pot oricând să renunțe. De asemenea, pot primi ceea ce noi numim meditații, adică sesiuni individuale de învățare. Dar a fi elev la Summerhill înseamnă a fi în primul rând copil.

În mod similar, pentru a fi profesor la Summerhill nu trebuie să ai o calificare specială, mii de diplome și atestate, ci să crezi în libertatea copilului și în dorința lui înnăscută de a învăța ce are nevoie pentru a duce o viață fericită. La începutul fiecărui an, profesorii își prezintă cursurile copiilor și răspund la întrebările acestora. Cursurile au o structură flexibilă, putând fi adaptate pe parcursul anului la interesele celor înscriși, iar materiile din anii terminali sunt alese astfel încât să-i pregătească  pentru examenele naționale.

Dar destul despre învățat! Să ne întoarcem la ceea ce contează cel mai mult: comunitatea și libertatea. Summerhill este o școală mică, având între 80 și 100 de copii din mai multe țări (Marea Britanie, Germania, Japonia, Spania, Grecia etc.). Adulții sunt evident în minoritate și au un statut egal cu cel al copiilor. Au un singur vot în adunările săptămânale și respectă același regulament precum copiii, fiind amendați pentru încălcarea acestuia.

În adunările săptămânale se discută o varietate de chestiuni și de cazuri de nerespectare a regulamentului stabilit de către comunitate. Adunarea poate hotărî să amendeze un membru pentru încălcarea unei reguli în bani, desert sau servicii în folosul comunității, însă nimeni nu este mustrat sau ironizat pentru faptele sale. Morala și psihanaliza nu își au locul într-o astfel de comunitate, care preferă să rezolve problemele în mod practic. Cei care consideră totuși că au fost amendați prea aspru pot face un apel pentru a se apăra.

Regulamentul este de obicei mult mai lung și mai complex decât cele ale școlilor obișnuite, lucru de necrezut dacă ar fi să luăm de bună imaginea creată de media despre Summerhill ca ”o școală fără reguli”. El cuprinde în general mai mult de 100 de reguli, ce merg de la stabilirea orei de culcare până la obligativitatea de a avea frâne funcționale la bicicletă.  Câteva dintre ele sunt obligatorii și nu sunt supuse dezbaterii, fiind restricții impuse de autorități (de ex. fetele și băieții nu pot dormi în aceleași camere după o anumită vârstă).

Libertatea pare să se împace bine cu regulile și asta nu a fost nicicând mai evident decât atunci când copiii au votat abolirea întregului regulament. Adulții nu s-au opus și timp de câteva luni toată lumea a fost liberă să facă orice voia. Mai trebuie să spun că au fost câteva luni de coșmar :)? Regulile au fost reintroduse treptat de către copii, pe măsură ce înțelegeau că traiul într-o comunitate impune niște limite binevenite, ce asigură respectarea libertăților și a nevoilor tuturor. Abolirea regulilor a venit dintr-un acces de rebeliune cu care copiii vin din afara școlii și pe care toți îl manifestă într-o măsură sau alta când simt prima oară gustul libertății. Dar întotdeauna se găsesc copii mai mari care să  le explice că fără reguli e haos și nimeni nu e până la urmă fericit.

Pe măsură ce cartea se apropia de sfârșit simțeam o oarecare tristețe. Gândindu-mă la anii mei de școală, n-am putut găsi niciun moment de pură fericire, în afara celor furate în pauze, pe care le trăiam cu intensitatea răzbunării. M-am gândit apoi la toți copiii care sunt nevoiți să strângă din dinți și să se resemneze cu pierderea copilăriei pentru un presupus succes în viața de adult. Apoi mi-am dat seama cât de ușor ar fi ca toate școlile să fie ca Summerhill dacă adulții ar putea să înțeleagă câtă ușurare și fericire aduce eliberarea de educația obligatorie. Dar cum să înțeleagă dacă au fost ei înșiși școliți și obligați să se resemneze, ajungând să creadă că autoritatea, sub orice formă ar fi, trebuie respectată și nicidecum pusă la îndoială?"

SURSA si mai multe idei frumoase AICI: http://homeschooling.urbankid.ro

In Romania exista mai multe initiative in aceasta directie , aceasta fiind una din ele. Am auzit un zvon ca din toamna va fi ceva de genul si in Brasov si ca scoala Montessori are elemente comune cu scoala democratica. 

Filmul  SUMMERHILL poate fi vazut tradus AICI 

Summerhill 2008 (subtitrare RO)

BONUS

Sugata Mitra - Educatia condusa de copii
 

EDUCAREA OBEDIENTEI
 
SCOALA DE VOIE  

URĂSC ŞCOALA, DAR IUBESC EDUCAŢIA

In completare studiati si:

1) Miscarea UBUNTU
2) Educatie pentru un viitor durabil (un documentar in care se vorbeste si de SummerHill)
3) Conspiratia universitara
4) KEN ROBINSON - "Scoala ucide creativitatea" si "Este necesara o revolutie in educatie" 
5)  LEVI ELEKES - FRIENDS SHOW - cateva ganduri de bun simt despre scoala AICI si AICI
6) EFECTUL CANAR
7) RESURSELE UMANE - contabilizarea sclaviei
8) THE CALLING