Ascensiunea şi declinul unui geniu: Royal Raymond Rife

The Rise and Fall of a Scientific Genius: 

The Forgotten Story of Royal Raymond Rife (2008)

 "Operăm în cadrul iluziei fatale că nici o boală nu poate fi vindecată fără aportul medicamentelor. Această concepţie a fost responsabilă pentru mai multe daune provocate omenirii, decât orice alte nenorociri. Bolile nu fac decât să crească, proporţional cu numărul doctorilor aflaţi în activitate."

Mahatma Gandhi (1965)

În 2008, realizatorul Shawn Montgomery re-edita cele două episoade ale unui film ceva mai vechi, din 2004, integrându-le în documentarul de faţă, The Rise and Fall of a Scientific Genius: The Forgotten Story of Royal Raymond Rife, în care permite protagoniştilor de mult dispăruţi ai acestei drame cumplite să-şi relateze propria poveste, a inventării unor instrumente optice revoluţionare, ce au permis descoperirea leacului pentru orice boală infecţioasă cunoscută, fapt care a şocat perversa şi lacoma lume medico-farmaceutică, mânată, aproape în exclusivitate, de o neostoită poftă de profit şi de un dispreţ total pentru bunăstarea omenirii.

"The Rise and Fall" este un film dedicat geniului lui Royal Raymond Rife, a cărui proprie strălucire iniţială pe firmamentul mass media i-a atras ruina finală, prin contribuţia profund coruptei American Medical Association, care nu a vrut să cunoască, atunci şi nu vrea să cunoască, nici în prezent, povestea lui uluitoare, prin suprimarea căreia s-a garantat distrugerea a sute de milioane de vieţi, în principal prin perpetuarea conflictului iniţial de către actuala FDA şi aşa-zisa "industrie a cancerului".

"Cred că fiecare doctor ar trebui să cunoască starea şocantă, reală, a lucrurilor. Am descoperit că FDA a eşuat complet în a reglementa activitatea marilor firme farmaceutice şi a marilor interese financiare, în timp ce persecută, în mod nesăbuit, micii producători. FDA hărţuieşte neîncetat micii producători şi medicii şi, prin aceasta, trădează poporul american.",

declara senatorul SUA Edward V. Long, cu ocazia audierilor din Congresul american din anul 1966, deci încă din timpul vieţii lui Rife şi înainte de declararea emfaticului "război contra cancerului".

Corupţia societăţii medicale americane, nu a reprezentat niciodată, de fapt, o necunoscută pentru poporul american, fiindcă voci lucide au existat întotdeauna, dar au grăit, din păcate, în pustiu, aşa cum făcea şi un alt senator american, fratele mai mic al celor doi Kennedy, ce au fost asasinaţi de oculta mondială, Edward Kennedy, care declara în cunoştinţă de cauză:

"Nici un fel de 'gimnastică' istorică nu poate ascunde înregistrările oficiale ale opoziţiei A.M.A. la, practic, orice reformă majoră a sistemului de sănătate publică, din ultimii 50 de ani. A.M.A. s-a transformat într-un organ de propagandă, furnizând 'politici medicale' pentru a înşela Congresul, poporul şi pe medicii americani, înşişi."

Dar să nu-i blamăm numai pe americani, fiindcă paradigma medicală a început să fie contorsionată şi epurată, cel puţin în domeniul bolilor infecţioase, o dată cu naşterea tembelei teorii a germenilor, prin incompetenţa şi hoţia practicată de favoritul lui Napoleon al III-lea, Louis Pasteur, care s-a folosit de influenţa sa politică pentru a forţa mâna societăţii medicale franceze nu numai să-i accepte, ci să-i şi legitimeze furtul întregii opere a lui Antoine Béchamp, deşi, aşa cum era şi normal, propria-i prostie l-a împiedicat să înţeleagă complexitatea teoriei pleomorfice.

Foarte pe scurt, menţionez că profesionalismul şi precizia uluitoare a metodelor de laborator, imaginate şi practicate de Béchamp, i-au permis să intuiască existenţa unor entităţi microscopice vii, în organismul uman, pe care le-a numit microzime, care erau responsabile atât de activitatea celulară, cât şi de crearea bacteriilor - funcţie de condiţiile mediului intern - pe care nu le credea capabile să invadeze şi să genereze, de la sine, boala, într-un organism sănătos.

Ura patologică a lui Pasteur l-a obligat pe Béchamp să-şi părăsească, în 1886, postul de decan al Université Lille Nord de France, întreaga sa operă fiind introdusă în Index Librorum Prohibitorum (indexul cărţilor interzise de biserica catolică).

A condus o vreme o farmacie, împreună cu fiul său, pentru ca, într-un final, să se retragă la Paris, unde Universitatea Sorbona i-a pus la dispoziţie, ca un premiu de consolare, un mic laborator.

Antoine Béchamp (care trăise între 7 şi 18 ani la Bucureşti, împreună cu unchiul său diplomat) a murit în 1908, la vârsta de 91 de ani, întreaga sa operă fiind scufundată în obscuritate, în favoarea iresponsabilei teorii a germenilor, a lui Pasteur.

În privinţa lui Royal Raymond Rife, a cărui activitate creatoare a fost aproape perfect acoperită în film, mă voi rezuma la a mai preciza contribuţia laborioaselor sale experimente la dovedirea teoriei pleomorfice, prin identificarea a 10 familii de microorganisme patogene, care plecau, fiecare în parte, de la un microorganism de bază, denumit de el "premodal", transformându-se ulterior, datorită mediului, în orice formă cunoscută de bacterie, virus sau ciupercă.

Cred că fidelilor acestui blog nu le va fi foarte greu să facă anumite corelaţii cu opera altui microbiolog celebru, contemporan cu noi de această dată, Bruce Lipton, care a demonstrat, prin epigenetică, influenţa indiscutabilă a factorilor de mediu asupra evoluţiei genomului uman individual.

Revenind la subiectul anterior, trebuie să precizez că performanţa instrumentelor optice extraordinare ale lui R.R. Rife nu a fost singulară, ci ea a fost aproape egalată de microscoapele inventate de un alt geniu, Gaston Naessens, născut la Roubaix, în Franţa, în 1924, care şi-a desăvârşit studiile exact la universitatea al cărei decan fusese, cândva, Antoine Béchamp.

Microscoapele lui Naessens, pe care el le-a denumit somatoscoape, sunt o combinaţie de optică şi electronică, care folosesc cam aceleaşi principii ca cele inventate de Rife, ajungând la grosismente finale de 30-40.000.

La o sută de ani după Béchamp, perfecţiunea somatoscopului i-a permis lui Naessens să descopere o formă de viaţă ultramicroscopică, subcelulară, capabilă să se auto-reproducă, pe care el a botezat-o "somatidă" (corp mic), echivalentul "capilor de familie" ai lui Rife, microorganismele premodale.

Intuiţia lui Béchamp şi experimentele lui Rife sunt confirmate, contrar axiomelor celebre ale unui alt protejat al medicinei clasice, poate la fel de malefic ca şi Pasteur, Robert Koch şi, desigur, minciunilor propagate de protejatul Fundaţiei Rockefeller, Thomas Rivers, fiindcă somatidele pot fi cultivate în afara organismului gazdă.

De asemenea, Naessens a observat că fiecare somatidă are caracteristici pleomorfice, manifestate într-un singur ciclu de viaţă, care prezintă, de fapt, 16 stagii diferite, dintre care numai primele trei sunt normale.

Naessens a demonstrat că, atunci când sistemul imunitar al organismului este slăbit - dintr-o diversitate de motive, cum ar fi expuneri la: poluanţi chimici, radiaţie ionizantă, câmpuri electromagnetice, şocuri, depresii, alimentaţie săracă ş.a.m.d. - somatidele parcurg celelalte 13 etape.

Este incredibil, dar cercetările lui au revelat asocieri clare între bolile degenerative (artrita reumatoidă, scleroza multiplă, lupus, cancer şi SIDA etc.) şi dezvoltarea celor 13 etape patologice ale ciclului de viaţă al somatidelor.

Capacitatea de a asocia orice boală unei etape specifice i-a permis lui Naessens "pre-diagnosticarea" acestor boli, cu mult înainte de manifestarea lor clinică.

Ce credeţi că s-a întâmplat ?

Toate aceste descoperiri i-au atras lui Naessens ura practicanţilor filozofiei medicale "ortodoxe", care au îmbrăţişat, în totalitate, simplistele ipoteze ale germenilor lui Pasteur, deşi fiecare experiment derulat de el este perfect repetabil, iar posibilitatea cultivării somatidelor reprezintă modelul în baza căruia ar trebui să fie rescrise manualele de microbiologie.

Naessens declara:

"Am fost capabil să discern ciclul de viaţă al formelor microscopice aflate în sânge, fapt care conduce, nu mai puţin, decât la o nouă înţelegere a bazelor vieţii. Avem de-a face cu o biologie cu totul nouă, una care, din fericire, naşte aplicaţii practice, de care ar putea beneficia aproape orice bolnav, chiar cu mult înainte ca multiplele ei aspecte teoretice să fie elucidate complet."

Gaston nu s-a rezumat la aspectele teoretice şi, mergând pe o cale complet diferită de a lui Rife, de această dată, a descoperit o enzimă, botezată 714X, care este un derivat al camforului, injectat însă direct în sistemul limfatic, ceea ce, până la el, frăţia medicală susţinea că este ceva complet imposibil.

Mulţi oameni au fost destul de încăpăţânaţi ca să ignore acest tabu stupid şi să înveţe să administreze  medicamentul, direct prin nodurile limfatice.

Când este administrat corect, 714X stabilizează şi întăreşte sistemul imunitar, în majoritatea cazurilor, ajutându-l să elimine starea de boală sau, cu alte cuvinte, cancerul este tratat ca o infecţie şi nu ca o anomalie celulară, care trebuie eliminată brutal, cu radiaţii şi otrăvurile "chimioterapiei", ele însele cancerigene şi distrugătoare pentru sistemul imunitar.

La fel ca predecesorii săi geniali, Béchamp şi Rife, Gaston declară cu fermitate:

"[...] germenii sunt nu cauza, ci rezultatul bolii."

Şi, mare mirare, exact la fel ca în cazul terapiei Gerson, prezentată anterior pe blog, enzima 714X nu pare a fi de mare ajutor celor care au acceptat sfaturile mafiei chimice şi s-au intoxicat, iniţial, cu "chimioterapie" şi radiaţii.

Howard Hencke, în cartea sa din 1995, "The Germ Theory: A Deliberate Aberration", nota că teoria germenilor a reprezentat o etapă critică, neapărat necesară, pentru noua "industrie" medicală:

"[...] pentru a îndoctrina publicul din lumea occidentală, cu convingerea că mântuirea în toate, în special în cazurile bolilor fizice, se află în afara individului şi dincolo de propria sa responsabilitate, fiindcă acestea sunt cauzate de factori externi [...] şi că remediile chimice (drogurile) îl vor menţine sănătos, indiferent de propria sa răspundere vigilentă."

Deşi, în SUA, s-a aproximat că numai între 1970 şi 1986 au murit peste 6 milioane de oameni, numai din cauza cancerului, Linus Pauling avea perfectă dreptate când afirma că:

"[...] 'războiul contra cancerului' este în mare măsură o fraudă, iar National Cancer Institute şi American Cancer Society şi-au abandonat de multă vreme atribuţiile, în baza cărora se bucură de susţinerea poporului american.",

iar situaţia a fost exportată în întreaga lume.

În 1989, Gaston Naessens a fost arestat în Quebec, la reclamaţia Corporation of Physicians şi a fost acuzat de complicitate la crimă, din cauza decesului unui pacient - după ce a refuzat să mai suporte tratamentul clasic şi a apelat la 714X - şi acuzaţia, în sine, este distractivă, fiindcă justiţia se pare că-l considera complice cu criminalii chimici.

Dincolo de glumă, însă, Gaston a fost achitat şi eliberat, dar războiul contra enzimei 714X a continuat, FDA scoţând-o în afara legii şi chiar condamnându-l la închisoare, în 1996, pe Charles Pixley, pentru recomandarea şi distribuirea enzimei.

Canada pare să fie ceva mai puţin represivă, însă, fiindcă, în data de 28 iunie 2006, judecătorul François Lemieux de la Federal Court of Canada a admis un recurs de revizuire judiciară, solicitat de un grup de pacienţi trataţi cu enzima 714X, într-un final fiind înfiinţat Special Access Program, pentru supervizarea tratamentului respectiv.

Prin intermediul averilor incomensurabile aruncate în joc de familiile demonice Carnegie şi Rockefeller (subordonate Rothschild), promotoare ale chimizării, fiindcă deţineau monopolul cărbunelui şi petrolului mondial, întreaga lume a fost depărtată, aproape peste noapte, de realitatea unei medicine naturiste eficiente şi holistice, care dăinuia de mii de ani, care a fost înlocuită de "sistemul farmaceutic" actual, cuvintele jurământului lui Hipocrate rămânând simple vorbe goale şi pentru toţi ereticii, care s-au aventurat pe tărâmul medicinei adevărate, au devenit mai valabile ca oricând cuvintele lui Jean Louis Fournier, care spunea că "[...] în privinţa invenţiilor, primul venit are întotdeauna parte de nenorocire, iar al doilea de glorie şi profit."

"Lumea medicală, în special, ar fi trebuit să accepte apariţia unor noi descoperiri ştiinţifice, cu privire la natura cancerului. Martiriului fizic a lipsit, dar există, după cum pot depune mărturie din proprie experienţă, mult mai multe moduri prin care cineva poate arde pe rug un om de ştiinţă."

John Beard,

(1858-1924)

Referinţe: Royal Raymond Rife”

VEDEȚI FILMUL TRADUS, AICI:

The Rise and Fall of a Scientific Genius

SURSA: Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com/

Multumim Marian pentru inca un documentar exceptional si un articol pe masura.  Munca ta este foarte importanta pentru noi! Multumim din suflet!


In completare la cele prezentate in film si in articol puteti sa studiati mai multe despre Teoria ascunsa a Germenilor si articolelele:

ISTORIA PIERDUTA A MEDICINEI si  MISTERUL ORGANISMELOR PLEOMORFICE