Un interviu cu Stanislav Grof (de Lilou Mace) 17.02.2012

... și câteva relatări excepționale despre ayahuasca

Stanislav Grof este unul dintre părinții psihologiei transpersonale, iar pentru noi este unul dintre cei mai influenți și inspiraționali deschizători de ochi și de drumuri din viața asta. Viața lui este o mare inspirație pentru noi, iar munca lui într-o știință de frontieră în care el a fost pionier, este colosală. Despre Grof am mai vorbit și vom mai vorbi de fiecare dată când o să mai descoperim filmulețe traduse în care apare și acesta.
Mai multe informații despre el și activitatrea lui găsiți în Categoria STANISLAV GROF. 

Astăzi vă prezentăm un interviu realizat de Lilou Mace, tradus de magicinsights, lăsându-l pe Stanislav să ne vorbească despre sine. Multumim magicinsights pentru traducere, oricine ai fi tu!

Stanislav Grof, printre altele, este unul dintre cei mai puternici sustinatori ai folosirii substantelor psihotrope pentru vindecare si evolutie spirituala si a inspirat milioane sa porneasca in aceasta calatorie a descoperiiri de sine.

Asadar pe langa documentarul promis, va prezentam si cateva relatari exceptionale, din punctul nostru de vedere, ale unor exploratori romani ai constiintei care au folosit Ayahuasca. 

Unul dintre primii exploratori romani ai constiintei care a folosit ayahuasca, care si-a relatat experientele si pe care l-am prezentat si noi pe blog este Horia Turcanu. Astazi va prezentam alti 2. Numarul lor creste de la o zi la alta si speram sa va putem prezenta cat mai multe astfel de realizari de exceptie!

Este uluitor cat de profunde sunt initierile date de Ayahuasca si cat de rapid se poate iesi din matrice, cel putin temporar. Multi spun ca sunt doar halucinatii, insa efectul vindecator atat fizic cat si sufletesc si eliberator al acestor halucinatii este foarte real si concret. In plus, adeseori aceste ”halucinatii” au certificare obiectiva (unii reusesc sa se decorporalizeze si sa obtina date reale despre mediul exterior, altii se intalnesc cu persoane decedate care le spun lucuri pe care nu le stiau, dar care pot fi certificate, samd). Asadar, va lasam in vraja relatarilor prietenilor nostrii care  au experimentat ayahuasca.

Mai intai va prezentam 2 relatari ale prietenului nostru Criss care a avut 2 sesiuni a cate 3 sedinte de ayahuasca fiecare sesiune, una in primavara lui 2011 si alta in toamna lui 2011 ...

Relatarea din primăvara 2011Am Trait Inaltarea Si Caderea Cu AyahuascaRelatarea din toamna 2011

Cautand Raspunsuri Gasind Vindecarea

De asemenea vă prezentăm o experiență  relatată de o altă prietenă a blogului nostru. Numele ei este Otis si este detinatoarea blogului HACKING MINTAL .

”În spațiul Transformării

Acolo am intrat pe parcursul ultimelor doua sesiuni. Au fost doua, una pregatitoare pentru cea de-a doua. De fapt, uitandu-ma acum inapoi, vad cum fiecare noua sesiune este un rezultat al muncii pe care o faci cu tine insuti pe calea reamintirii si a transformarii. Dupa trei ani de munca de cautare continua, am reusit sa inteleg. Informatia acumulata de-a lungul acestor ani s-a interconectat cu ajutorul Doamnei, si am reusit sa vad tot atit de clar! Am primit toate raspunsurile, la toate intrebarile ce ma chinuiau de ceva vreme. Si am primit si bonus! Raspunsuri la intrebari pe care nu mi le pusesem inca. Ca intotdeauna Doamna a fost mult mai generoasa cu mine decit ma “asteptam” eu sa fie.

Ca intotdeauna, ea a fost inteleapta. A stiut cum sa ma captiveze si sa-mi adoarma mintea, plimbindu-ma mai intai prin alte dimensiuni si alte lumi. Mi-a aratat alte fiinte, cu altfel de tehnologii si altfel de idei despre ceea ce Este. M-a fermecat cu imagini si simboluri atit de hipnotizante. M-a redus la Atentie Pura prin cele mai delicate si complexe metode. Iar in momentul in care m-a adus in stadiu de pura atentie m-a lovit scufundindu-ma si innecindu-ma in cea mai profunda durere pe care am putut-o simti vreodata pentru ca mai apoi sa ma lepede de ea, sa ma curete si sa ma readuca in aceasta realitate cu o noua minte si cu un suflet eliberat!

Am intrat in cea mai profunda temnita a propriilor mele frici. Temnicierul eram chiar eu. Acolo se imbina lumina difuza a ceea ce am devenit in ultima vreme, cu intunericul profund al ranilor nevindecate timp de ani de zile si care, in bezna ignorantei, au avut un mediu propice de dezvoltare.

Suntem invatati sa credem ca timpul vindeca tot. Ca daca torni suficienta uitare peste rani, aceasta le va acoperi si, cu rabdare, va ajunge acel moment in care uiti de existenta lor. Gresit! Fiecare secunda de bandaj artificial pe care te fortezi sa o creezi nu face mai mult decit sa formeze un mediu in care ranile, pe care le negi, sa se adinceasca si sa te bintuie si mai tare in secunda urmatoare. Te simti din ce in ce mai dislocat de ceea ce esti, din ce in ce mai confuz, din ce in ce mai pierdut.

Acolo in acea negura, cu ajutorul luminii difuze care m-a insotit pe tot parcursul calatoriei, am avut ocazia sa-mi privesc fricile in fata. Ca atunci cind, prins intr-un labirint intunecat, cauti disperat iesirea cu ajutorul unei lanterne care nu prea functioneaza. Din cind in cind insa, lumina lanternei se intensifica proiectindu-se fix pe acele marcaje care-ti indica iesirea. Cum nu sti cit te va tine norocul si daca va mai exista un alt moment de lumina clarificatoare, singura posibilitate este sa lucrezi folosind pistele deja cunoscute. Pista urmatoare va fi doar un bonus de care nu poti decat sa te bucuri. Cu alte cuvinte, iti transcenzi fricile cu rabdare, una cite una.

De multe ori am auzit ca trebuie sa-ti infrunti fricile. Am inteles ca nu este asa. Fricile nu trebuie infruntate. A infrunta inseamna a lupta stiind din start ca oponentul, chiar si daca nu o are, macar pretinde o pozitie de superioritate. Lupta inseamna agresivitate iar pozitia, ierarhie. Fata de noi insine un trebuie sa existe nici agresivitate nici ierarhie. Ca sa te vindeci de propriile frici, nu te lupti cu ele. Fricile trebuie recunoscute si acceptate.

Intelegind asta, am inceput sa ma uit cu multa atentie la fiecare din ele. Pe masura ce le observam ele dispareau si lasau loc urmatoarelor, succesiv. Aceasta dizolvare curgea ca intr-o spirala ce stiam ca ma va duce catre descoperirea fricii primordiale. Frica de singuratate!

Atunci cind coborim in lumea materiala suntem iubire pura. Luam o forma fizica insa esenta noastra este intacta. Nu stim decit sa dam iar tot ce avem este iubire. Asa ca dam iubire. Pe masura ce inaintam in viata si ne dezvoltam forma fizica, pierdem insa din esenta. Uitam de iubirea care suntem in fapt. Cei care sunt aici dinaintea noastra au uitat deja ca in esenta sunt iubire. Ei nu mai stiu cum sa ofere dar nici cum sa primeasca iubirea in starea ei pura. Aceasta respingere a iubirii, singurul lucru pe care-l avem de oferit, ne face sa ne simtim diferiti si singuri. Suntem chiar capabili de a merge pina la a cauta forme artificiale prin care sa dam iubire celor din jur. Iar aceasta cautare de forme artificiale ne face pe noi insine sa uitam, la rindul nostru, cum sa primim iubirea.

Mi-a deschis cele mai ascunse surse de informatie. Catarindu-ma pe diferite nivele, escaladind numeroase lumi, m-a urcat in lumea spiritelor nematerializate, a celor care se pregatesc sa vina. Acolo am avut ocazia sa stau fata in fata cu unul din aceste spirite. L-am privit direct in fata, in ochi si mi-a spus ca ei, ca si noi, vin in aceasta lume cu planurile gata facute. Experienta pe care vor sa o traiasca este deja aleasa si pregatita. Mi-a mai spus si ca oamenii, ar trebui sa se gindeasca mult mai serios, atunci cind iau decizia de a a aduce pe lume un nou suflet, daca sunt pregatiti pentru a-i asigura acelui suflet terenul optim pentru a putea trai experienta pe care si-a ales-o, fara ingradiri si prejudecati, fara agresivitate inconstienta si inutila si fara ideologii si dogme de mina a doua. Mi-a spus ca ei sunt intotdeauna pregatiti. Cei care nu sunt pregatiti insa, sunt cei care ajuta la materializarea lor pe acest pamint. Nu sunt pregatiti sa primeasca iubirea pura, nu sunt pregatiti pentru a-i asculta pe cei ce vin si care au multe sa ne invete. In timp ce primeam aceste informatii, vedeam cum, noi oamenii limitam enorm posibilitatile unei entitati atit de mature si inteligente, doar pentru ca vin pe lume intr-o forma fizica care-i face sa fie complet dependenti de ajutorul si sprijinul celor care ii aduc pe lume. Aceasta dependenta insa, ii face pe parinti sa traiasca cu iluzia ca acel copil este proprietatea lor. Iar nevoia pe care o simt de a-si "proteja" proprietatea ii face sa o limiteze si sa o denaturalizeze. Parintii ar trebui sa se gindeasca serios la aspectele astea.

M-a plimbat apoi prin ea, prin interiorul ei organic, plin de intelepciune si cunoastere. Innotam prin verdele ei pur si ma simteam atit de bine. Bunica era cu mine si avea grija ca aceasta vindecare sa se produca. Simteam asta in inima. Dintr-o data am vazut un copil. Eram eu pe la virsta de 4-5 ani. Copilul era speriat si se ascundea de mine, in spatele meu. Din cind in cind scotea capusorul cautindu-ma insa cum ma uitam la el, se ascundea. Am inceput sa vorbesc cu acest copil si sa-l ademenesc sa vina linga mine. L-am luat in brate si l-am asezat in poala. Acolo am putut sa-l privesc in ochi si sa-l intreb de ce este atit de speriat. Mi-a spus ca ii e frica sa umble prin lume pentru ca nimeni nu-l iubeste. Mi-a aratat, cu amintiri, momete in care a inteles ca in lume nu exista iubire. Atunci l-am strins in brate si i-am spus ca eu il iubesc, il iubesc din toata inima. Si-am plins. Am plins impreuna cu acel copil, deschizindu-mi inima catre el si aratindu-i cum totul este iubire. Copilul s-a linistit si a disparut iar eu am fost dusa in lumea acuzatiilor si a judecatilor. Am vazut pe toti cei din viata mea pe care i-am judecat si pe care i-am acuzat de propria-mi ignoranta si suferinta. Si am inteles cum de fapt ei au acctionat in concordanta cu planurile mele si cum si cat de mult m-au ajutat pe calea transformarii. I-am inteles pe toti, pe absolut toti! Si m-am impacat cu toti si cu fiecare in parte. Aceea a fost o eliberare enorma! O eliberare de proprii mei demoni care intr-o secunda s-au detasat de mine formand in jurul meu o sfera de energii negative in care puteam distinge si intelege pe fiecare din acesti demoni.

Odata inteles acest aspect, bunica a vrut sa-mi arate cum sufera lumea. M-a scufundat in lumea suferintei si mi-a dat ocazia sa experimentez cum sufera cei care sufera cu adevarat. M-a trecut prin toate rele acestei lumi. Am fost in fiecare din toate razboaiele din istoria omenirii si am trait suferinta ranitilor, a muribunzilor si a soldatilor disperati sa-si mentina viata. Am fost in casele tuturor familiilor necajite din lumea asta, pentru a trai suferinta acelor parinti care isi vad copii murind de foame sau ucisi de razboi, si am simtit suferinta lor. Am fost in paturile oamenilor grav bolnavi si a muribunzilor si am vazut disperarea cu care se agata de viata. Am trait suferinta acestor oameni. Am fost cu cei chinuiti si torturati pe nedrept. Am vazut cum distrugem aceasta lume pur si simplu pentru ca nu ne pasa de nimic in afara de propriul nostru “bine”, un concept de multe ori neinteles cu adevarat. In final am vazut imagini apocaliptice ale acestei lumi. Bunica vroia sa ma faca sa inteleg cam unde s-ar putea ajunge daca nu ne oprim si nu ne trezim. Am vazut, si mi-am dat seama ca nimeni n-ar vrea sa fie acolo sa vada aceasta lume distrusa. Toate acestea m-au scufundat intr-o imensa durere, pe care o simteam chiar si fizic, si care m-a facut sa strig “Opriti-va!”. Si-am plins. Am plins atit de mult pentru aceasta durere. Un plâns linistitor pentru inima mea sfasiata de atita suferinta.

Am inteles ca nu e vreme de stat. Ca trebuie permanent sa fii constient ca totul este doar iubire si ca pentru a schimba aceasta lume noi trebuie sa ne reamintim acest lucru si sa nu-l mai uitam niciodata. Trebuie sa lucram cu noi insine pentru a redeveni iubire si pentru a fi iubire. Si avem obligatia de a-i ajuta pe care incearca sa-si reaminteasca. Numai asa ne ajutam pe noi insine si pe ceilalti.

M-a ajutat sa inteleg un concept care ma chinuia de ceva vreme: compasiunea. Sufletul meu a fost innundat de recunostinta si pace interioara. Am inteles inca o data cit de puternica este si cit de mult ne poate ajuta. Cit de inteleapta este ea si cita cunoastere ne aduce! Cum stie ea intotdeauna sa te poarte prin cele mai ascunse colturi ale subconstientului. Cum stie sa te bucure, sa se joace cu tine pentru ca, apoi, sa te azvirle in cele mai negre mocirle de unde te salveaza mai apoi. Te scufunda in cele mai teribile mizerii pentru a te invata cum sa te scoti de unul singur din ele pentru a reveni la o viata noua, mai curat si mai bogat in inima. Iti multumesc ca mi-ai deschis inima si ca m-ai facut sa ma uit la ea!”

 SURSA: http://hackingmintal.blogspot.com/

VEDEȚI INTERVIUL TRADUS, CU STANISLAV GROF, AICI:

Revoluţia conştiinţei - Dr Stanislav Grof 

Dacă subtitrarea nu pornește automat dați click pe CC.

Puteți studia mai multe despre Ayahuasca și alte psihedelice aici: PSIHEDELICE și aici: ȘAMANISM.