BARAKA (1992)
Sinopsis - preluat de pe Cinemagia.ro
“La o primã privire, filmul este un periplu cinematografic. La o a doua privire, este o meditatie despre Terra”, spune Roger Ebert, jurnalist la Chicago Sun Times. ”Regizorul Ron Fricke a pornit cu camera sa de 70 mm prin lume ca sã fotografieze privelisti si oameni. Unele dintre ele sunt terifiante, cum ar fi o eclipsã de soare. Altele sunt pline de disperare: triburile de cãutãtori prin gunoaie, scormonind prin gropile de gunoi din Calcutta”.
Regizat de Ron Fricke („Koyaanisqatsi”, “Megalopolis”, “Songlines”, „Sacred Site”, „Chronos”), lung-metrajul american nu are o intrigã traditionalã, ci este, mai degrabã, o colectie de scene „fotografiate” cu profesionalism, un film fãrã cuvinte, despre oameni, naturã, viatã si distrugere. În afarã de „Baraka” (1992), Mark Madgison a mai produs „Dead Can Dance”, “Toward the Within” (1994) si Chronos (1985).
Pe parcursul a aproape 100 de minute, camera de filmat surprinde o lume în care “ce” se întâmplã este mai important decât “unde” se întâmplã… Oameni care se roagã dimineata, vulcani, cãlugãri rostind o incantatie, cascade, pãduri, indigeni care îsi picteazã tot corpul. Imagini ale sãrãciei. Orase, fabrici, naturã distrusã de explozii si mine de teren. Un râu sacru în care se scaldã pelerinii si unde ard ruguri funerare. Rugãciune. Naturã. Un cãlugãr trage un clopot imens.
“În aceastã lume plinã de minuni mai sunt încã locuri care nu au fost alterate de suprafetele superficiale ale mercantilismului occidental”, spune jurnalistul de la Chicago Sun Times. “Uimitor nu este cât de departe s-a rãspândit Mc Cultura, ci câte locuri au scãpat de influenta ei. Se spune cã epoca de glorie a cãlãtoriilor s-a stins, cã nu mai existã locuri încântãtoare, exotice, frumoase si care sã inspire teama pe care cãlãtorul o are când le descoperã”, adaugã Roger Ebert.
“Un film ca Baraka redã speranta”.
Acesta este primul documentar de genul acesta dintr-o serie ce va urma.
Aşa că, "Ţineţi aproape" ... vorba lui Tucă.
VEZI FILMUL AICI (click aici)
O alegorie vizuala emotionanta a "transhumantei" terestre, de la natural la artificial, de la libertate la robotizare, de la esenta la uitare: o ZI "atemporala" a vietii pe Terra! Simbolistica, ambientul muzical si vizual transcend planul celor 5 simturi. O "poveste" emotionanta si plina de speranta, dedicata regasirii armoniei intru Unitate si manifestarii Adevaratei Identitati, a Sinelui Superior intr-o lume "schimonosita" de ignoranta si uitare; o lume "creata" dupa chipul si asemanarea noastra: LUMEA CREATA DE NOI! Multumesc pentru minunata calatorie a sufletului si retrezire a spiritului! Multumesc realizatorilor, oamenilor care ne-au "imbogatit" prin experientele lor si celui ce-l "gazduieste"! Binecuvantare tuturor! Namaste!
RăspundețiȘtergereSuperb comentariul tau ... multumesc si eu pentru asta si pentru aprecierile tale. Namaste !
RăspundețiȘtergere