WHY BEAUTY MATTERS (2009)
" În noiembrie 2009, la BBC a rulat The Modern Beauty Season, o serie de şase filme privind estetica în arta contemporană, serie din care face parte şi acest documentar minunat, Why Beauty Matters.
Scriitorul şi filozoful britanic, Roger Scruton, prezintă un eseu provocator asupra importanţei frumuseţii în artă şi în vieţile noastre.
Biografia lui Scruton este impecabilă: profesor senior asociat la Oxford University’s Blackfriars Hall, profesor cercetător la Institutul pentru Ştiinţe Psihologice din Arlington, Virginia, membru corespondent al Academiei Britanice, autor a peste 30 de cărţi, cu problematică politică sau culturală.
Este recunoscut ca o personalitate conservatoare şi pentru libertatea sa de opinie şi nu în ultimul rând, ca un bon vivant şi gourmet, deci implicit un bun cunoscător al vinurilor de calitate (având contribuţii la
The World of Fine Wine) şi un pasionat al vânătorii.
|
Naşterea lui Venus - Sandro Botticelli |
Citându-l pe Platon şi pe Kant, sau luând interviuri unor artişti ca Michael Craig-Martin şi Alexander Stoddart, Scruton analizează direcţia greşită din arta şi arhitectura contemporană, făcând o pledoarie impersonală dar impresionantă, pentru restaurarea frumuseţii, în poziţia ei centrală, tradiţională, a civilizaţiei noastre.
"Unii spectatori m-au criticat, fiindcă am lasat impresia că nu există nimic bun în arta şi arhitectura modernă şi că aberaţiile ce ar trebui aruncate la lada de gunoi a istoriei (de exemplu colecţia Charles Saatchi), reprezintă tot ce se produce actual...
...Desigur că sunt mulţi artişti contemporani, care au ţeluri estetice şi spirituale şi care sunt izbăviţi de păcatul profanării naturii umane, ca esenţă a propriei opere...
...Dacă filmul a avut un oarecare succes, se datorează în mare parte regizoarei Louise Lockwood, care a descoperit imaginile potrivite vorbelor şi pe care le-a facut să grăiască sugestiv chiar şi atunci când vorbele au eşuat s-o facă",
spunea Roger Scruton pe propriul blog, răspunzând semnalelor preponderent pozitive, receptate după difuzarea filmului a cărui concepţie îi aparţine.
S-au găsit şi voci care au protestat la aşa-zisele definiţii spirituale ale filozofului britanic, deşi el nu a făcut decât să citeze exponenţi iluştri ai filozofiei, ca Platon, Immanuel Kant sau contele de Shrewsbury.
Mişcarea artistică, ce decreta cândva "dematerializarea obiectului artei", cum spunea criticul pro-conceptualist Lucy Lippard în 1973, s-a pus actualmente, fără proteste, în slujba elitelor politice cu care altădată se afla în conflict deschis.
Capitalismul a cooptat şi absorbit aşa-zisa artă conceptuală, care a devenit mai degrabă un fetiş modernist, sinonim cu preţurile astronomice preferate de snobii colecţionari miliardari şi de starurile cinematografice venale - motive suficiente pentru a fi respinsă în totalitate.
|
Pieta - Michelangelo Buonarroti |
Documentarul nu a putut atinge într-un spaţiu restrâns, întreaga problematică a aservirii artei de către elite, care au exercitat un patronaj extrem de restrictiv în timp, de care artiştii s-au putut elibera parţial abia începând cu primii ani ai sec. XIX.
În concluzie, în opinia mea - şi nu invit pe nimeni să subscrie -, dadaism, suprarealism, cubism, modernism... toate pot fi rezumate printr-un singur cuvânt, ce rimează perfect... cretinism.
Impotenţa artistică a unora ca Picasso, de a crea în maniera academică, este ridicată la rang de sublim, incapacitatea expresivă este omagiată drept creativitate, impertinenţa de a promova sordidul şi urâtul, drept valori estetice şi de a folosi termenul de "conceptual" ataşat gunoiului ce ne este îndesat pe gât, drept artă, este considerată simbolism progresist.
|
Extazul Sf. Tereza - Gian Lorenzo Bernini |
Per total, nu avem de-a face cu nimic altceva decât cu o altă formă de nonvaloare ierarhică, promovată de această dată în artă şi nu în politica subordonată cămătăriei (rebotezată finanţă), de unde provine, de fapt, această tendinţă.
Neaveniţii ce se simt bine în pielea lor, dar care caută doar compania altor nulităţi complete, incompetenţii căţăraţi pe scara socială în orice domeniu, îşi preamăresc idealul de frumos, constând într-un kitsch generalizat, complementar "culturii" cocacoliste şi fast-food.
Vă sugerez să urmăriţi un documentar ieşit din canoane, o pledoarie emoţionantă, un demers slujind ideii de frumos, în aceste vremuri în care am uitat aproape cu toţii, să ne mai extaziem de un simplu, dar perfect, răsărit de soare." -
sursa Blogul Dezavluiri! http://antiiluzii.blogspot.com/
Iti multumim Marian Matei (blogul Dezvaluiri) pentru efortul tau neobosit de a traduce aceste filme exceptionale, pentru articolele tale inspirate (la care subscriem in totalitate) si pentru tot. Iti multumim ca existi!
VEZI DOCUMENTARUL TRADUS, AICI:
Why Beauty Matters - De ce contează frumuseţea
De ce conteaza frumusetea de FYMaaa
S-ar putea să îţi placă şi:
ARTA SACRĂ ȘI PUTEREA EI VINDECĂTOARE
http://fymaaa.blogspot.com/2010/02/arta-sacra-si-puterea-ei-vindecatoare.html
ACTUALIZARE (9.11.2012)
Intr-un raspuns la articolul de
aici am spus asa:
In dex se zice asa : frumosul este o categorie fundamentală a esteticii
prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața
operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are
ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea
specifică a culorilor, armonia sunetelor etc … Sunt de acord in mare
masura cu aceasta definitie, dar mai cred intr-adevar ca exista si o
armonie interioara generatoare de frumusete. Frumusetea exterioara fara
armonie interioara este seaca, falsa, rece. Am intalnit oameni armoniosi
interior, dar mai putin aspectuosi la exterior si totusi emanau o
frumusete mai mare, mai atractiva decat cea a oamenilor frumosi dar pe
dinanuntru gaunosi. Din pacate adeseori aparentele inseala: „printul”
frumos este de multe ori o broasca in interior (se aplica si femeilor).
Multi devin orgoliosi, capriciosi, vanitosi, narcisisti sau superficiali
atunci cand au un corp frumos … si astfel transforma o virtute, o
calitate, intr-un defect … din pacate.
Daca omul e orb frumusetea unde rezida? Si daca mai e si surd? Cred ca e
vorba de o combinare a perceptiilor legate de un lucru … Si poate
atunci cand ne gandim la ceva ca este frumos sa incercam sa-l analizam
si din prisma altor simturi …
Natura poate fi si oribila … cand o hiena sfasie un cadavru in
putrefactie, cand un leu ucide toti puii altui leu, resturile dintr-o
padure sfartecata de vijelie, un desert dezolant lipsit de viata si
multe alte astfel de scene pot parea niste peisaje urate. Sunt locuri
naturale care nu atrag pe nimeni deoarece sunt urate, tenebroase,
intunecate , reci oricat de autentice ar fi … Sau poate putem vorbi de o
estetica a uratului naturii deoarece este autentica?
Totusi autenticitatea nu aduce numai frumusete cred … Adevarul,
sinceritatea (autenticul interior) pot fi foarte dure sau foarte aspre
cand sunt spuse sau manifestate cu duritate si lipsa de iubire, sau cu
ura, sau condescendenta. Autenticitatea poate fi si morbida sau
tenebroasa … Un criminal macabru este poate, autentic trairilor lui
animale instinctuale si-si urmeaza cu sinceritate impulsurile canibale
de ex … Putem vorbi de frumusete in acest caz?
Cred de asemenea ca avem innascut in noi un simt al frumosului si o
aspiratie launtrica catre desavarsire, perfectiune si armonie (acest asa
zis frumos) si mai cred ca poate fi cultivat acest simt, trezit ,
antrenat, sensibilizat. De asemenea consider ca aceasta perceptie a
frumosului depinde si de frecventa de vibratie a fiecaruia dintre noi …
Un om cu vibratie mai joasa (nu e vorba neaprat de ceva rau) va aprecia
si lucruri de frecventa mai joasa. Unora le plac manelele de ex …
manelele sunt adeseori de frecventa joasa , de vibratie mai joasa, mai
lenta, mai aproape de grosierul materiei si al vibratiei fricii ca si
emotie … si lor li se par frumoase. Astfel de creatii artistice nu vor
atrage si nu vor place unor oameni cu o vibratie mai inalta …
Sunt foarte multe de spus iar timpul este limitat. ..
3 obiectii la articol.
RăspundețiȘtergere1. Frumosul nu e singura categorie estetica. Daca privim retrospectiv el a aparut cam cu vreo 3 000 -4 000 de ani in urma. Istoria artei are vreo 30 000-40 000. Exista unele sculpturi de zeitati primitive care nu doar ca nu reprezinta frumosul, ba chiar reprezinta grotescul. Nu inseamna ca n-ar fi arta sau n-ar avea valoare.
2. A spune ca suprarealismul sau modernismul ar fi cretinism,e exagerare. Suprarealismul este cel mai popular curent din istoria artei. Dali e la fel de cunoscut precum Michelangelo sau Leonardo. Cat despre abstractionismul modernismulului (asta e o epoca, nu un curent in artele vizuale), designul contempran nu poate fi gandit fara el. Un design de masina care taie rasuflarea isi are radacinile in stilizarea abstracionismului. Nu mai traim intr-o lume de baroc si clasicism
3. Picasso a avut o experienta figurativa (1890-1906) de cativa ani inainte de a trece la tehnica cubista. Apoi a avut o intoarcere catre un stil chiar academist (1916-1925) dupa cum se poate vedea aici:
https://candidmagazine.com/picasso-portraits-national-portrait-gallery-restaurant/
sau in 1946 aici:
https://theartstack.com/artist/pablo-picasso/portrait-of-francoise