RELIGIA LUI DUMNEZEU

THE RELIGION OF GOD (2022)

„Documentarul explorează conceptul unei religii unice, fundamentale, împărtășită de diverse culturi de-a lungul istoriei. Se susțin că, în ciuda diferențelor aparente în dogme, toate religiile converg către aceeași înțelegere a unui Creator suprem și indivizibil, cu rădăcini adânci în scripturile antice indiene. Prin compararea elementelor din creștinism, islam și hinduism, în special cu privire la divinitatea lui Iisus și conceptul Sfintei Treimi, se propune că aceste contradicții se rezolvă prin recunoașterea nivelurilor diferite de manifestare a divinității. Se argumentează că adevărata eliberare și pace interioară se obțin prin detașarea de iluzia existenței materiale și recunoașterea sinelui ca un observator etern, independent de corp, minte și experiențele lumești, o stare de acceptare absolută a voinței divine.

I. Unitatea și Indivizibilitatea Divinității

Una dintre ideile fundamentale regăsite în toate sursele este existența unui unic Dumnezeu — Creator și susținător al întregii realități materiale. Deși numele și reprezentările pot varia, există o constantă spirituală a unității divine.

• Originea comună a credinței în Dumnezeu: Toate culturile antice, indiferent de spațiu sau timp, împărtășesc credința într-o ființă supremă, ceea ce sugerează o sursă comună primordială. În timp, această credință s-a degradat, alunecând de la spiritualitate spre materialism.

• Tawhidul islamic: Coranul insistă asupra unității absolute și indivizibilității lui Allah, respingând orice formă de asociere sau trinitate. Isus este prezentat nu ca divinitate, ci ca profet și slujitor al lui Allah.

• Critica Trinității: Islamul respinge ferm ideea Trinității, considerând-o o abatere de la unicitatea divină. Allah este Unul, iar toate lucrurile Îi aparțin.

• Hinduismul și unitatea divină: Deși aparent politeiste, textele hinduse (panice) susțin o divinitate unică manifestată sub forme multiple. Termeni precum Brahman (realitatea supremă) și Atman (sinele individual) reflectă această unitate profundă și inseparabilă.

• Echivalențe lingvistice și conceptuale: Se remarcă posibile legături între termenii „Elohim”, „El”, și „Allah”, sugerând o origine semantică și teologică comună.

• Viziune reconciliatoare: Diferențele doctrinare între islam și creștinism, în special privind natura lui Isus, sunt prezentate ca aparente, nu reale, putând fi înțelese armonios dintr-o perspectivă spirituală mai înaltă.

II. Natura Iluzorie a Realității Materiale și Timpul

Textele hinduse (panice) dezvoltă în mod deosebit ideea că lumea materială este o iluzie (maya), iar timpul este o percepție, nu o realitate absolută.

• Materialismul ca degenerare: Aderarea la materie este considerată o consecință a pierderii conexiunii cu spiritualul.

• Iluzia temporală: Trecutul și viitorul coexistă; timpul nu curge, ci este o experiență subiectivă a sufletului.

• Sufletul – observatorul pasiv: Conștiința de sine nu este implicată direct în acțiune, ci doar asistă, ca un martor la un vis.

• Negarea identității corporale: Identificarea cu trupul și mintea este o eroare fundamentală. Sufletul este nemuritor și separat de materie.

III. Ciclul Nașterii și Morții (Samsara) și Eliberarea (Moksha)

Reîncarnarea și eliberarea reprezintă concepte centrale în tradiția hindusă și sunt sugerate și în alte doctrine.

• Karma și reîncarnarea: Faptele (karma) influențează existențele viitoare ale sufletului. Cunoașterea adevăratei naturi a realității poate rupe acest ciclu.

• Cunoașterea eliberatoare: Înțelegerea faptului că nu suntem corpul, ci sufletul divin observator, constituie cheia eliberării.

• Detașarea: Eliberarea de dorințe, emoții negative și identificare cu materialul este vitală pentru pacea interioară.

• Închinarea la Spiritul viu: Abandonarea idolatriei în favoarea adorării directei prezențe divine este esențială atât în islam, cât și în hinduism.

• Dragostea divină: Vidul lăsat de renunțare trebuie umplut cu iubire, laudă și comuniune cu Divinul.

• Echilibrul interior: Eliberarea implică o stare de echilibru în fața plăcerilor și suferințelor.

• Împărăția interioară: Isus vorbește despre „Împărăția lui Dumnezeu” ca fiind în noi — o stare superioară tuturor fericirilor materiale.

IV. Creația și Manifestările Divine

Textele hinduse descriu în detaliu procesul creației și manifestările succesive ale Divinului.

• Vishnu și Brahma: Creația pornește din Vishnu; din el izvorăște Brahma, creatorul lumii materiale.

• Brahma și fiii săi: Fiii săi refuză multiplicarea în favoarea meditației spirituale, ceea ce duce la apariția lui Rudra (Shiva).

• Avatarele divine: Dumnezeu se manifestă în diferite forme (avataruri) pentru a susține armonia cosmică. Krishna este un exemplu major.

• Ciclul creației: Divinitatea creează, menține și dizolvă universul în mod periodic, rămânând pură și neatinsă de materie.

V. Structura Cosmică și Cele Șapte Ceruri

Ambele tradiții (hinduism și islam) propun o ierarhie complexă a universului.

• Cele Șapte Lume și Cele Șapte Ceruri: Lumea este văzută ca o structură cu șapte niveluri superioare și șapte inferioare.

• Brahma Loka – Lumea Eternă: Doar lumea spirituală este permanentă; celelalte sunt temporare.

• Cerurile Coranice: Coranul descrie șapte firmamente, fiecare cu roluri și funcții distincte.

• Ascensiunea prin fapte: Accesul la lumi superioare este condiționat de karma și faptele bune.

VI. Detașare, Spiritualitate și Pericolele Materialismului

Abandonarea atașamentelor lumești este fundamentală pentru eliberarea spirituală.

• Condamnarea idolatriei (Islam): Coranul interzice închinarea la idoli, recunoscând doar pe Allah ca susținător suprem.

• Moduri de închinare (Hinduism): Intenția din spatele rugăciunii determină calitatea spirituală a actului religios. Închinarea motivată de ură, dorință de putere sau câștig material este considerată inferioară.

• Ignoranța și ateismul: Lipsa cunoașterii de sine și concentrarea pe plăcerile lumești duc la degradare spirituală.

• Pacea prin detașare: Acceptarea iluziei realității și încrederea în voința divină conduc la o pace profundă, dincolo de dorințe și frici.

• Puteri mistice (Siddhis): Yoga poate conferi puteri paranormale, dar adevăratul înțelept le respinge, căutând doar comuniunea cu Divinul.

• Rugăciunea înțeleptului: Adevăratul transcendentist nu caută ceruri, poziții sau puteri, ci doar prezența divină neîntreruptă.

Concluzie

Textele analizate, deși provenite din tradiții diferite, converg asupra unor adevăruri spirituale universale: unitatea absolută a Divinului, caracterul iluzoriu al realității materiale, ciclul suferinței prin atașament și posibilitatea eliberării prin cunoaștere, renunțare și iubire divină. Disensiunile religioase aparente sunt, în această viziune, probe ale înțelegerii limitate a unei realități unice. Mesajul central este că sufletul — observatorul etern — este liber prin natura sa, iar suferința apare doar din confuzia între iluzie și adevăr.” SURSA

VEDEȚI FILMUL  NETRADUS, AICI

VEDEȚI FILMUL  TRADUS, AICI SAU AICI

Accesul la filmul tradus, fără reclame, este oferit doar urmăritorilor implicați, activi, 

la cerere

(donatorii sau cei care demonstrează că au distribuit, comentat și apreciat orice conținut al blogului prin diverse locuri în internet)