CAPTAIN FANTASTIC (2016)
”În pădurile din nord-vestul Pacificului, un tată dedicat creșterii celor șase copii ai săi cu o educație fizică și intelectuală riguroasă este forțat să-și părăsească paradisul și să intre în lume, provocându-și ideea despre ce înseamnă să fii părinte.
Numele filmului sună a sci-fi sau a film cu super-eroi, dar avem de-a face doar cu o delicată dramă de familie. O familie care a ales să trăiască într-un mod fantastic de frumos: în pădure, învățând să nu irosească resursele, să înțeleagă natura, să se pregătească fizic și psihic pentru orice intemperie, să se distreze în familie, fără televizor și jocuri video. Moartea mamei îi împinge să facă față civilizației și scoate la suprafață nesiguranța felului în care au decis să trăiască până atunci.
Noi am râs și-am plâns și parcă am învățat câteva ceva despre cum să îți crești mai bine și mai frumos copiii.” SURSA
Notă: Filmul e fantastic la propriu, deoarece e greu de crezut că poate exista cineva care să facă așa ceva în lumea asta, așa cum afirma și soția moartă în ultima ei scrisoare: „am construit ceva unic în lume”.
Filmul ridică la fileu multe, multe, multe aspecte legate de ceea ce înseamnă trai sănătos, în armonie cu natura și totodată să fi educat și ancorat în realitățile lumii.
Filmul se dorește a fi poate și o critică la adresa celor care fac Homeschooling, dar totodată ne arată și beneficiile acestui mod de a trăi.
Rezonez cu stilul de viață extrem de libertin al acestei familii off grid, anti-sistem, însă când e vorba de copii, cred că este necesar ca ei să vadă și cealaltă față a vieții și monedei, ca să se decidă în cunoștință de cauză, dacă aleg un stil de viață sau altul. Să fie conștienți de pericole, de posibilele capcane ale sistemului, ceea ce o educație de acasă suficient de bună, te poate ajuta în demers, dar nu e suficientă.
Contactul cu societatea, cu ceilalți vine cu un univers de probleme, iar relațiile de dragoste, sunt poate, cele mai complicate ...
Cred că cel mai bine e să poți alege: poate uneori ai nevoie de retragere în pădure și atunci să alegi să stai acolo, iar alteori, simți să stai în sânul „civilizației” bucurându-te sau experimentând tot ceea ce această civilizație are de oferit. A fi nevoit să stai într-o lume sau alta, e dezechilibrant.
Tu ca părinte poate ai înțeles pe pielea ta ce are de oferit sistemul, lumea, dar copiii nu pot înțelege cu adevărat doar din cărți sau din exemplul părintelui. De multe ori tu ca părinte trebuie să-i oferi copilului libertatea de a alege și de a greși și să continui să-l iubești necondiționat, indiferent de alegerile sale.
Responsabilitatea ta ca părinte e să-i explici posibilele rezultate ale alegerilor lui, să-i explici viziunea și înțelegerea ta, dar tot el trebuie să decidă dacă te urmează sau nu. Însă fii acolo pentru ei, fi sprijinul lui la greu și în caz de succes și în caz de eșec, el să știe că oricând se pot baza pe tine, la bine și la greu.
Nu mi se pare corect să impui doar un anumit stil de viață unui copil mai ales după 18 ani sau dacă acesta simte clar că nu-l mai dorește, (de la o vârstă în care începe să înțeleagă lucrurile, cum e copilul din film pe la 12 - 13 ani), că nu-l vrea, că-l urăște și implicit pe tine ca părinte, că-l impui.
Cred că stilul de viață impus de tatăl din film este unul cu adevărat sănătos, însă atunci când devine dictatorial, nu mai este ok. Apreciez enorm modul lor de a trăi, ideile promovate, adevărul, deschiderea, disciplina, șamd, însă toate au și o limită.
Acei copii totuși, chiar învață să fie pe picioarele lor, puternici, integrii, să nu depindă de nimeni și nimic ... să fie liberi, însă au lacune pe alte forme de inteligență, în special socială ... poate și spirituală.
Însă și ideile anti-sistem, conspiraționiste, pot deveni idei Qultiste, extreme, care nu te mai lasă să vezi lumea și într-o notă optimistă, pozitivă, căci la fiecare colț e un iudeo-mason care să te omoare și ai tendința să fii un pic cam serios, cam dur .... Copiii trebuie să și iubească, să trăiască, să simtă toate experiențele în viață ... și frigul și căldura și durerea și plăcerea și disciplina și leneveala și practica și relaxarea și iubirea și respingerea și sexul total și dragostea și suferința ...
Mersul pe calea de mijloc e anevoios, dacă tu ca părinte nu ești echilibrat. Iar tatăl din film, la rândul lui este tentat să renunțe la un moment dat la toate convingerile sale bune, doar pentru a oferi o falsă siguranță copiilor, înregimentați într-un sistem al capitalismului sălbatic, fascist de-a dreptul, în esență. Noroc că ei știau asta și l-au echilibrat ei pe el ... Superb!
Rezonez maxim cu testamentul tipei din film ... și eu am unul asemănător, dar mult mai detaliat.
În fine .. un film școală la propriu și la figurat, din care avem cu toții de învățat, chiar dacă ne sunt prezentate și aspectele de umbră ale acestui stil de viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului.
Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare.
De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici.
Apoi referiți-vă pe cât posibil doar la subiectul postării. Folosiți un limbaj decent. Dacă intrați în clinciuri cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe vor fi respinse fara discuții.
Vă mulțumesc pentru înțelegere!