NAȘTERE ORGASMICĂ - Cel mai bine ținut secret

ORGASMIC BIRTH (2009)

- The Best Kept Secret 

Acesta este un documentar a cărui traducere a fost oferită de unul dintre fanii blogului pe nume Ovidiu B. (el a preferat să rămână relativ anonim) pentru toate femeile care citesc acest blog (și nu numai), ca un cadou de 8 Martie: La mulți ani și vă urăm să vă redescoperiți puterea interioară și natura divină.

Filmul aș putea zice, vine ca o completare la primul documentar publicat pe blog pe această temă (intitulat BIRTH AS WE KNOW IT - Puterea transformatoare a nașterii, un film din anul 2006). 

Filmul de azi ne spune mai multe despre aspectele științifice implicate în procesul nașterii, medicamentele utilizate în spitale, procedurile, modul pervers prin care spitalele momesc pacientele să aleagă nașterea în spitale și cred că nu este întâmplătoare toată această mișculație ... ce impact are asupra copilașului nașterea prin cezariană, inundarea cu fel și fel de medicamente, nașterea cu forcepsul, într-un mediu spitalicesc, unde este atins de instrumente reci, manipulat ca o bucată de carne în galantar, este greu de conceput (după film puteți vedea unele efecte). Ca să nu mai vorbim de trauma circumciziei ... experimentează iadul din start, părerea mea. 

În fine, iată câteva cuvinte despre film și câteva păreri:

„Intrați în lumea nașterii naturale, în timp ce 11 cupluri își împărtășesc călătoriile personale intime, înfruntându-și fricile și trecând prin durere în extazul nașterii. Nașterea orgasmică reprezintă provocarea supremă pentru miturile noastre culturale. 

Cu comentariile dr. Christiane Northrup, Ina May Gaskin și alți experți în domeniu și momente uimitoare ale femeilor în eliberarea extatică a nașterii, acest film inovator dezvăluie o abordare revoluționară a nașterii, care este statistic mai sigură atât pentru mamă, cât și pentru copil decât metodele de naștere care sunt standard în multe părți ale lumii astăzi. 

Documentarul include comentarii ale unei duzini de experți nașteri de renume internațional. 

Muzica    evocatoare a filmului a fost creată de John McDowell, compozitorul partiturii pentru documentarul premiat cu Oscarul „Born Into Brothels”, cu compoziție suplimentară de Sabina Sciubba din grupul Brazilian Girls. 

 "Urmăriți acest film și intrați în secretul cel mai bine păstrat din lume: travaliul și nașterea pot fi plăcute, chiar extatice. Ba mai mult, nașterea plăcută îmbunătățește sănătatea mamei și a bebelușului și creează o bază pozitivă pentru o viață." - Christine Northrup, MD, autor FACOG, „Corpurile femeilor”, „Înțelepciunea femeilor” și „Înțelepciunea mamă-fiică”.

„Un film fenomenal cu un mesaj validat științific, care este antidotul perfect pentru lupta nașterii din secolul XXI. Uimitor, palpitant, transformator.” - Sarah J Buckley, MD, medic primar / medic de familie; autor al „Nașterii blânde, maternitate blândă”.

„Orgasm și naștere. Nu ați crede că cele două cuvinte ar putea merge împreună într-o propoziție, dar acest film amintește că atunci când femeile nasc într-un mediu de susținere, plăcerea și extazul sunt posibile. Sperăm că va încuraja mai multe femei să caute un astfel de mediu de naștere.”

Jennifer Block, autoarea cărții „Push: The Painful Truth About Birth and Modern Maternity Care”

„Dacă ți s-ar spune că ai putea avea unul dintre cele mai transcendente momente fizice, emoționale, spirituale din viața ta și iată harta pentru a ajunge acolo, ai spune cu adevărat că nu? - Soția Elizabeth Davis

VEDEȚI FILMUL TRADUS, AICI

Dacă filmul v-a fost de folos sau/și v-a plăcut, poate oferiți o donație pentru traducere. Mulțumesc.

La sugestia lui Ovi B atașez o parte din cartea „Marele Dicţionar al Bolilor şl Afecţiunilor - Cauzele subtile ale îmbolnăvirii” de Jacques Martel legată de acest subiect, despre unele dintre posibilele efecte ale nașterilor diverse, asupra noastră: 

„NAŞTERE (felul în care s-a petrecut naşterea mea, ca şi copil...) Vezi şi: NAŞTERE (ca mamă) în timpul celor nouă luni de gestaţie, când nu eram decât un foetus, toate simţurilemele erau deja trezite şi auzeam tot ceea ce mama, tata sau ceilalţi din jurul meu spuneau. Puteam simţi şi emoţiile, "stările sufleteşti" ale celor din jurul meu, mai ales pe cele ale mamei mele, cu care întreţineam legături foarte strânse şi puternice. Felul în care pot interpreta ceea ce am auzit sau am simţit în timpul acelei perioade va influenţa  comportementele mele viitoare. 

De exemplu, este posibil să fi avut impresia că "am facut-o pe mama să sufere", în timp ce m-a ' născut, când de fapt, ea a contribuit la creşterea durerii prin anxietatea ei, prin fricile ei şi prin faptul că retrăia propria ei naştere, pe care o considera foarte dureroasă. Sau am putut crede că din cauza mea, mama a fost pe punctul de a muri. Astfel voi purta cu mine, toată viaţa, acest sentiment de culpabilitate "de a-i fi făcut rău mamei", sentiment pe care îl voi retrăi faţă de alte persoane. 

Dacă am impresia că nu am fost un copil dorit sau că părinţii au vrut să mă ţină ascuns, îmi pot trăi viaţa ca o fantomă. Pot simţi un sentiment de respingere foarte puternic şi am tendinţa de a mă îndepărta de ceilalţi. 

Dacă am avut puţine contacte cu părinţii mei, este posibil să vreau să compensez acest lucru deveniind exagerat de apropiat faţă de ei, "mă lipesc de ei". În plus, felul în care s-a petrecut naşterea mea sau mijloacele folosite pentru adecurge mai uşor, îmi vor influenţa comportamentele pe care le am în viaţa de toate zilele, care se referă Ia felul în care a decurs naşterea mea. 

Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când trăiesc mari tulburări sau mari schimbări în viaţa mea, situaţii pe care nu le pot controla. Iată câteva exemple cu situaţiile cele mai des întâlnite: Dacă poziţia mea în pântec era incorectă, naşterea a fost foarte dificilă şi dureroasă. Acest lucru mă poate determina mai târziu, să trăiesc o viaţă de sacrificiu, voi continua să mă pedepsesc crezând că aceasta este singura modalitatede a trăi. Am tendinţa de a îndura multă durere şi frustrare, înainte de a ieşi dinanumite situaţii. 

Dacă m-am născut prematur, voi fi de multe ori nerăbdător: o să vreau să termin o sarcină înainte chiar de a o începe. Am impresia că nu sunt complet, că îmi lipseşte ceva. Voi căuta mereu "acel ceva". În plus, dacă am stat în incubator, o perioadă, voi retări adeseori aceeaşi singurătate profundă şi impresiacă sunt neputincios în faţa unor situaţii sau a unor persoane, ceea ce mă determină să mă izolez şi să am un nivel de energie foarte scăzut. Îmi va fi frică de întuneric, deoarece m-am obişnuit foarte devreme în viaţa mea, să stau în lumină puternică şi în gălăgie. Pot trăi un sentiment de respingere puternică, din cauza faptului că am avut impresia că mama m-a neglijat după naştere sau că "m-a expulzat" de la locul meu. În acest caz, voi avea tendinţa de a mă plasa în situaţii în care voi fi dat afară, fie din casă, fie de Ia locul de muncă sau din relaţiile afective. Contactele cu ceilalţi sunt rare sau absente. Deoarece timp de o perioadă mi-a lipsit hrana mamei mele,voi avea tendinţa să mănânc într-un mod compulsiv, pentru a evita să retrăiesc această lipsă. 

Este posibil să fi auzit, persoanele care veneau la spital, spunând lucruri de genul:"Cum va trebui să te zbaţi pentru a supravieţui!" 

Crescând am păstrat această impresie că trebuie să mă lupt pentru viaţa mea şi pentru cauzele importante. Astfel, a abandona, a renunţa devin pentru mine sinonime cu un pericol de moarte. Faptul de a fi pus în incubator este, pentru mine, o problemă de supravieţuire şi acest lucru se face, mai ales prin creşterea în greutate. Mai târziu, este posibil să am dificultăţi legate de pierderea în greutate, deoarece am înregistrat încă de lanaştere faptul că trebuie să am rezerve de grăsime, pentru a putea supravieţui.  

Dacă, din contră, m-am născut mai târziu de termen, voi avea o dificultate în a fi punctual şi a face lucrurile la timp. Am nevoie de mai mult timp şi mă simt bulversat de lucrurile pe care le am de făcut. îmi place, de asemenea, ca lucrurile să fie făcute în felul meu. 

Aş putea să manifest agresivitate faţă de persoanele care vor să mă facă să mă simt vinovat de întârzierile mele, deoarece am impresia că sunt înîntârziere, din cauza evenimentelor exterioare. Am tendinţa de a mă gândi multînainte de a acţiona şi îmi este greu să iau decizii. în viaţă, este posibil să am tendinţa de a mă agăţa de persoanele cu care mă simt în largul meu. 

Poate mama voia să mă păstreze mai mult cu ea, îşi făcea griji pentru mine şi era fericită să mă simtă în burta ei sau poate eu eram cel care voia să rămână în fuziune cu ea ? Faptul de a mă fi născut fie prea devreme, fie prea târziu determină, în general situaţii conflictuale, legate de timp. Încept să învăţ să stăpânesc timpul pentru aface bine lucrurile şi a avea timp pentru mine. În loc să trăiesc tot timpul în viitor sau în trecut, învăţ să trăiesc în prezent. 

O naştere care trebuie provocată, denotă adeseori faptul că nu eram pregătit pentru a veni pe lume, este posibil să trăiesc multă frustrare, care mă va însoţi pe tot parcursul vieţii. Pot să devin neîncrezător faţă de cei din jurul meu. Naşterea provocată sau naşterea prin cezariană pot determina copilul să fie frustrat sau furios, deoarece nu este pregătit să vină pe lume: deoarece simte fricile mamei sau îi este frică lui însuşi. 

Tăietura din cezariană este foarte drastică: copilul a ieşit într-un mod brutal din pântecele mamei. Şi astfel, această ieşire prea rapidă pentru el, va provoca frustrări. De aceea aceşti nou-născuţi plâng mult în primele luni de la naştere. Uneori, medicul este cel care decide să provoace naşterea. În viaţa cotidiană, mai târziu, acest lucru se reflectă în nevoia ca altcineva să ia deciziile pentru mine. Sau aş putea avea o reacţie total opusă, să nu suport deloc ca ceilalţi să ia deciziile în locul meu, să nu las soarta mea "în mâinile altcuiva". în acest caz, doar opinia mea contează, deoarece, inconştient, îmi amintesc că, în timpul naşterii mele, nu am fost consultat pentru a şti când eram pregătit să vin pe lume.

 În cazul în care, mama mea a avut nevoie de anestezie pentru, a mă aduce pe lume, este posibil să am tendinţa de a adormi tot, timpul şi de a "anestezia" realitatea, nu percep lucrurile clar şi interpretez în felul meu evenimentele, în funcţie de fricile pe care le am. Este vorba despre o formă de fugă, asemenea unui drog: fiind ameţit, "îngheţat", evit să intru în contact cu emoţiile şi cu fricile mele. Îmi este greu să primesc mângâierile şi este posibil să am boli de piele. Este posibil să îmi fie frică de durere, să am tendinţa să fiu distrat la muncă şi să am o dificultatede a acceptai să îndeplinesc sarcini care cer mult timp şi multă energie. 

În cazul în care am avut cordonul ombilical înfăşurat în jurul gâtului, mă simt "sufocat" de oameni sau de situaţii. Pot să am o sensibilitate la nivelul gâtului, îmi este greu să mă exprim, să comunic simplu şi afirmativ. Am tendinţa să mă simt "strâns de gât". În acest caz, poate fi vorba şi despre disperarea mamei în faţa naşterii, mama se întreabă dacă copilul se va naşte în cele mai bune condiţii posibile şi dacă trebuie într-adevăr ca acel copil să vină pe lume. Nu vrea să îl lase să plece. Astfel, adult fiind, acest lucru se poate reflecta, de exemplu, dacă nu mă simt în largul meu când port o cravată, un fular, bijuterii, deoarece acestea îmi amintesc, chiar dacă inconştient, că am fost în pericol de moarte cu cordonul înfăşurat înjurul gâtului. Îmi va fi greu să mă apropii de oameni, atât pe plan fizic, cât şi afectiv, deoarece am impresia că "mi se ia aerul" şi nu vreau în niciun caz, "să-mi leg funia de gât" prin căsătorie. 

În cazul unui copil născut prin cezariană există mai multe interpretări posibile: este posibil să fi luat decizia de a ieşi, dar se simte împiedicat sau a fost scos afară, înainte ca el să fie pregătit să iasă. în astfel de cazuri, ca adult, voi avea dificultăţicu privire la aducerea proiectelor la termen, iar un efort prelungit şi constant este foarte greu de realizat. Mă descurajez uşor. Prefer ca ceilalţi să facă lucrurile înlocul meu, mă simt incapabil să le fac eu însumi. De asemenea, pot avea impresia că oamenii mă tratează nedrept sau că nu sunt recompensat cum trebuie pentru eforturile depuse. "Daţi-i Cezarului, ce este al Cezarului"! Ca mamă, faptul de a face o cezariană, mă împiedică să nasc prin vagin. Este posibil să fi trăit o situaţie în care m-am simţit abuzată, fie că s-a întâmplat în realitate, fie că mi-a fost foarte teamă că se va întâmpla, nu există nicio diferenţă. 

Ceea ce este important este cum am trăit acea experienţă şi ce am simţit. Pentru că vreau să evit să îmi rememorez acel eveniment dureros, cezariana devine o modalitate mai uşoară de a naşte copilul. Dacă sunt acel copil născut astfel, pot dezvolta mai târziu un comportament ezitant, fricos şi să am dificultăţi de a mă angaja în viaţă. Nu am încredere în deciziile mele, deoarece îmi este teamă că mă înşel.

 Deoarece nu am avut contact direct prin piele, cu mama, la naştere, poate, mai târziu voi avea o dificultate în a aprecia sexualitatea prin contactul pielii. 

Dacă am avut o poziţie transversală la naştere, ca adult voi trăi adeseori o starede culpabilitate, mai ales deoarece am impresia că îi fac să sufere pe cei din jurul meu. Reţin multe în mine şi îmi este greu să mă relaxez şi să am încredere. Trăiesc multă tensiune interioară. Nu mă simt bine aşezat în viaţă. Este ca şi cum aş merge invers în lume, nu aş fi dorit sau mă simt incapabil să împlinesc dorinţele şi aşteptările părinţilor mei. 

De asemenea, pot avea impresia că mă simt limitat înacţiunile mele şi în proiectele mele. Este ca şi cum oamenii şi circumstanţele vieţii fac în aşa fel încât eu să renunţ la lucrurile noi pe care vreau să le fac.. Patrick Drouot a menţionat într-una din cărţile sale faptul că un procent mare (peste 60 %) dintre persoanele născute cu cordonul ombilical înfăşurat în jurul gâtului, au conştientizat, întimpul unei regresiuni într-o viaţă anterioară, faptul că au fost spânzurate.

Dacă, în timpul naşterii s-a folosit forcepsul, care avea rolul de a-mi strânge şi a-mi proteja capul, pentru a uşura expulzarea, este posibil să sufăr de dureri de cap, de dureri ale craniului şi am impresia că mă izbesc de multe dificultăţi în viaţă, mai ales la începutul unui proiect sau al unei noi relaţii. Am impresia că trebuie să fac faţă circumstanţelor care apar, pentru a-mi duce la capăt noul proiect sau noua relaţie. Îmi pun multă presiune pe umeri şi am o plăcere răutăcioasă în a accepta inutil tot mai multe responsabilităţi. 

Mă simt "forţat" să fac anumite lucruri, având des impresia că "nu am de ales". Am tendinţa de a aştepta până în ultimul moment pentru a face ceva. Pot trăi des situaţii de urgenţă în care am nevoie de un ajutor din afară, la fel ca şi la naştere. Fără acest ajutor, simt că voi muri... 

Totuşi, dacă atunci când eram bebeluş, aş fi vrut să rămân în fuziune cu mama mea, ajutorul din exterior ar fi fost perceput ca ceva negativ, m-ar fi lipsit de contactul cu mama. Le pot cere părinţilor mei detalii despre naşterea mea. Doar faptul de a conştientiza dificultăţile trăite în acel moment mă va ajuta să înţeleg şi să schimb comportamentele care decurg şi care pot să nu îmi placă.

Dacă sunt geamăn, îmi pot pune întrebarea de ce părinţii mei au fost atât de grăbiţi să aibă copii, din moment ce au făcut doi în acelaşi timp. Le era teamă că îşi vor pierde copilul şi, inconştient, au făcut, un al doilea, pentru a se asigura ? 

Oricare ar fi motivul, le mulţumesc pentru că m-au adus pe lume...

NAŞTEREA PREMATURĂ - O naştere prematură are loc între a 29-a şi a 38-a săptămână de la încetarea menstruaţiei. Dacă se întâmplă, este posibil ca eu să nu mă simt suficient de puternică pentru a purta acest copil până la termen şi că doresc, inconştient, să mă debarasez de el. Poate că am păstrat sarcina secretă, ascunsă de o persoană de a cărei reacţie îmi era foarte teamă. Oricare ar fi motivul, accept | * că tot ce se întâmplă este spre binele meu şi al copilului născut prematur.” 

În completare, recomand :

 „Conceptul Continuum” de Jeane Liedloff am vorbit AICI.

Vindecă-ți nașterea, vindecă-ți viața - de Sharon King

Mintea noului născut - de David Chamberlain

Mindfulness: Nasterea constienta - Antrenarea minții - de Nancy Bardake

Amintiri din Rai - de Wayne Dyer

Cele 9 trepte - de Daniel Meurois

Și alte cărți recomandate de Ditta Depner pe site-ul ei.