„Despre vestiții Massageți unii spun că ar fi fost un neam iranian, ce a viețuit în Asia Centrală. Alții spun că Massageții nu erau decât rude apropiate de-ale geților. Sau că ar fi fost chiar triburi de geți, care duceau o viață nomadă și își aveau originile în spațiul carpato-danubiano-pontic. Dacă erau, într-adevăr, „un popor iranian” așa cum spune istoria oficială, acest aspect nu exclude relațiile de rudenie dintre massageți și străbunii noștri daco-geți.
Neamurile tracice, sciții, masageții și vechii perși descindeau, cu toții, din indo-europeni. Indo-europeni care ar trebui să se numească, mai corect, euro-indieni. Pentru că marea migrație care avea să schimbe la față Eurasia și să conducă, printre altele, la apariția marii civilizații indiene a pornit din Europa, mai exact din spațiul cuprins între Alpi și Carpați. Au existat, ulterior, și migrații în sens invers, de la est la vest (cele pe care le prezintă cu insistență istoria oficială).
Migrațiile (care s-au petrecut cu milenii în urmă) dinspre Europa către Asia constituie un aspect controversat, la fel ca și originea massageților, pe care doar istoricii care nu se înclină decât în fața adevărului îl vor elucida, într-o bună zi. Astăzi este momentul să vorbim despre altceva. Despre altcineva! Adică despre Tomiris ori Tahm Rayis, o puternică regină a massageților.
În primul moment în care aflăm că a existat o regină a massageților, ne întrebăm cum de putea domni o femeie peste o mulțime de războinici neînfricați și adeseori cruzi, în acele vremuri de apogeu al orânduirii de tip patriarhal. Regina Tomiris avea, foarte probabil, admirabile calități de conducere, de vreme ce se putea impune față de unii dintre cei mai duri războinici ai antichității.
Despre regina Tomiris ne vorbesc istorici precum Cassiodorus, Herodot, Iordanes, Strabon. Datele pe care le avem despre ea și despre massageții săi nu sunt extrem de numeroase. Dar, pe alocuri, sunt aproape incredibile. Pentru că nu poți spune decât că este de necrezut ca triburile de nomazi (sciți) să poată înfrânge una dintre marile puteri ale antichității, venită asupră-le pentru a le cere pământ și apă. Hai să derulăm firul poveștii!
Aflându-se în conflict cu Tomiris, regina masageților, Cyrus cel Mare a reușit, printr-o stratagemă inspirată, să îl captureze pe fiul acesteia, pe nume Spargapises și să nimicească oastea care îl însoțea pe tânărul prinț (în film povestea e diferită n.n.). Probabil că statutul de prizonier era de nesuportat pentru o căpetenie massagetă. După cum ar fi fost și pentru un conducător get. Dacă, peste secole, regele Decebal avea să se sinucidă fără ezitare atunci când ar fi urmat să fie capturat, Spargapises, fiul reginei Tomiris, a făcut același gest de îndată ce-a avut posibilitatea, după ce a fost făcut prizonier printr-un șiretlic. Bizuindu-se pe puterea oștilor sale, marele Cyrus nici nu bănuia ce consecințe avea să atragă asupră-i moartea tânărului Spargapises.
Oștirile lui Tomiris aveau să se întâlnească, pe câmpul de luptă, cu temuții și bine organizații ostași ai lui Cyrus II. Din mărturiile care ne-au rămas de la istoricii antichității știm că un suveran persan putea mobiliza sute de mii de luptători. Cyrus cel Mare, biruitorul lui Cresus și cel căruia Xenofon i-a dedicat a sa „Cyropedie” a fost înfrânt și ucis fără milă, în anul 529 î.e.n. Ne putem închipui ce cumplită înfrângere a suferit armata persană de vreme ce însuși Cyrus, întemeietor de dinastie și eliberatorul neamului său de sub dominația mezilor, a putut fi ucis prin decapitare. La momentul morții lui Cyrus II, împărăția sa se întindea de la Mediterana până la fluviul Indus.
Răzbunarea reginei Tomiris a fost cruntă. Spre deosebire de Cyrus, care se dovedise în trecut îngăduitor cu învinșii, regina massageților nu l-a putut ierta pe regele marelui popor al perșilor, după cum n-a avut milă nici față de oastea invadatoare. Nu este exclus ca monarhul persan Cyrus cel Mare să fi subestimat forța de nimicire a armatelor massageților, pe ale căror teritorii se avântase în mod imprudent cu oștirile sale. La fel de probabil este ca înverșunerea reginei și a supușilor săi să fi fost motivată de către sfârșitul tragic, prematur, al junelui Spargapises.
Regina Tomiris a mai rămas în istorie pentru un aspect. Deși mulți dintre locuitorii celui mai important port al României nu știu legenda, se spune încă din vechime că proveniența numelui inițial al acestui oraș provine de la viteaza regină massagetă, conform lui Iordanes. Orice constănțean știe că odinioară orașul său, care aparținea Scythiei Minor, se numea Tomis. Dar mai puțini cunosc povestea aprigei regine Tomiris, cea de la care provine acest nume și care a învins armata formidabilă a uneia dintre marile puteri ale lumii antice.
În luna lui Marte a anului 1906, germanul Max Wolf descoperea un asteroid cu un diametru de 39,8 km, care se rotește în jurul Soarelui cu o viteză de peste 17 km/secundă. Asteroidul cu pricina a fost numit Tomyris, după numele reginei legendare care a domnit peste massageți acum două milenii și jumătate.
Autor: Tomi Tohăneanu
Surse: CUNOAȘTE LUMEA, wikipedia.org, „Enciclopedie de istorie universală” – de Agostini, istoriiregasite.wordpress.com, e-history.kz
Imagini: wikipedia.org, pinterest.com, e-history.kz
VEDEȚI MAI JOS O EMISIUNE făcută de Daniel Roxin la „Adevăruri tulburătoare"
Regina getă Tomiris, cea care a învins Imperiul Persan (05 07 2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului.
Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare.
De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici.
Apoi referiți-vă pe cât posibil doar la subiectul postării. Folosiți un limbaj decent. Dacă intrați în clinciuri cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe vor fi respinse fara discuții.
Vă mulțumesc pentru înțelegere!