END THE DRUGS WAR (2014)
Continuăm astăzi prezentarea lui Russel Brand cu un al doilea documentar făcut de acest personaj interesant, film în care vorbește printre altele și despre el și viziunea lui. Documentarul este într-un fel o continuare sau o completare la celălalt publicat de noi pe blog „De la dependență la recuperare”, ideile prezentate fiind de un absolut bun simț.
”„Deoarece se conisideră o decizie morală a consumatorilor atunci când se ia în considerare dependența de droguri în politică, atunci această problemă nu va fi niciodată considerată o problemă de sănătate. Dacă este o "decizie morală, atunci este încă o crimă". În mod colectiv, politicienii nu vor reuși să rezolve problema consumului de droguri până când această linie de gândire nu se va schimba.
Lordul Benjamin Mancroft, fost consumator de droguri, este unul dintre numeroasele interviuri ale lui Russell Brand despre abuzul legii privind drogurile.
Documentarul de astăzi a ridicat problema pe buzele oamenilor: este dependența de droguri o problemă de sănătate și, dacă da, înseamnă oare că un prim pas către recuperare ar fi legalizarea drogurilor?
El își începe investigația urmărind pe cei care se opun cu greu ideii, prin participarea la o serie de razii împotriva consumatorilor de droguri cu MET în Marea Britanie.
Raidurile se dovedesc a fi lipsite de succes, în afară de descoperirea unei utilizatoare tânără de droguri, al cărui singur mandat excepțional era de furt. Ea este luată în custodie și procesată. Brand ia procesul și îl trimite într-o călătorie pentru a găsi un răspuns posibil.
De la călătoria în Elveția până la ceea ce el numeste în mod esențial o "crăpătură legalizată", până în Marea Britanie la programele de recuperare, Brand întâlnește și un alcoolic recuperat, pe nume Nori.
Ea a stabilit un program care să ajute nu numai în perioada inițială de recuperare, dar a cumpărat și proprietăți din apropiere pentru a ajuta pacientul să renunțe la obiceiurile de a se întoarce la anturajele vechi, precum și un restaurant unde dependenții în recuperare pot relua, lucra și începe din nou viața cu oarecare speranță.
Brand recunoaște că stigmatizarea asociată consumului de droguri creează obstacole care împiedică recuperarea; programul de sprijin în curs de desfășurare, pe care Nori la furnizat fără asistență guvernamentală, s-a dovedit un succes copleșitor pentru dependentul de recuperare.
Mai există vre-un sens în sancționarea penală pentru consumul de droguri? Brand, la nivel personal, susține că perspectiva "nu funcționează".
Când, în unele țări, încă puteți primi pedeapsa cu moartea pentru consumul de canabis, în Singapore de exemplu, potrivit lui Brand, importanța modelului portughez legat de droguri este imperativ de înțeles. Din 2001, posesia de droguri nu mai constituie o infracțiune penală în Portugalia.
Odată cu scăderea numărului de cazuri de infecție cu SIDA, cu o creștere mică a utilizării recreaționale, cu scăderea numărului de infracțiuni minore și a deceselor legate de consumul de droguri cu 75%, se pare că politica privind "tratamentul în schimbul închisorii" pare să funcționeze bine.
La sfârșit, Brand pune la îndoială inacțiunea lumii pentru o specie care se consideră inteligentă. "Este o chestiune de sănătate ... Știm deja răspunsul; cunoașterea este acțiunea cu înțelepciune.
Nu știm de ce pretindem că nu știm ce să facem, este ca o fațadă bizară. Este ciudat că am face asta ca ființe umane, de ce facem asta? Însă pentru politicieni, "nu există voturi în droguri" și asta ar fi principala cauză.”- traducerea de aici .
Notă: Rămânem la ideea că de fapt războiul împotriva drogurilor este în realitate un război împotriva conștiinței! Însă trebuie apreciată și perspectiva lui Brand care prezintă aspecte mai puțin profunde, la fel de injuste, legate de acest război.
VEDEȚI FILMUL TRADUS AICI:
Pentru a viziona acest film subtitrat oferiți-ne o DONAȚIE pentru a vă împrumuta accesul (doar la acest film) prin Paypal, Revolut, TransferGo sau transfer bancar - detalii AICI
Cei care au Donat deja până acum, vor
primi accesul la cerere, doar să ne spună/amintească în email
sau pe celelalte canale de Contact. Cei
care donați anunțați-ne prin email (sau celelalte forme de CONTACT)
ca să vă înregistrăm în baza noastră de date.
Iată un scurt fragment din filmul „Secretul”, în care se explică de ce e contra-productiv să lupți împotriva a orice: https://drive.google.com/open?id=129KaOORRWQOz45Ok2Km4XvkDJgA2t5Lm
RăspundețiȘtergereDa bade Wiltis, totul se rezolva cu gândire pozitivă, nu mai trebuie sa acţionezi!
RăspundețiȘtergereGâmdirea pozitivă ca metodă de control social: https://www.youtube.com/watch?v=A1k_TxhateU
Se cheama rezonanta ... Sigur, exista exagerari, dar gandirea pozitiva functioneaza gand e folosita corect, cu incredere, cu emotie. Nu trebuie sa fii fals, ci autentic si sa-ti observi tiparele de gandire negativa care te tin in loc si care te impiedica adeseori sa vezi lucrurile si in alta lumina si astfel, poate, sa ratezi anumite oportuitati. Sa vezi ca lipsa ta de incredere in sine, credinta in succes, propriile tale idei limitatoare (ca nu poti, ca nu meriti,ca nu esti in stare, samd) imprumutate adeseori de la parinti, scoala, anturaj, sunt adeseori cel mai mare obstacol si de multe ori sunt niste limite false, aflate doar in mintea ta.
RăspundețiȘtergereReferitor la: „Gâmdirea pozitivă ca metodă de control social”
RăspundețiȘtergere'Realismul' e scuza oamenilor fără viziune!
Probabil autoarea e o ființă neputincioasă, care e aruncată de colo-colo de către toate vicisitudinile vieții, de vede totul în negru... Ea dovedește a avea un mod foarte îngust de a vedea lucrurile! Practic, nu ține cont de faptul că omul, deși în trup de animal, poate depăși condiția animală, prin simplul fapt că e dotat cu un neocortex. Mai mult, e singurul animal conștient de existența sa. Iar faptul că e capabil să schimbe fața planetei prin acțiunile sale, care, inevitabil, au la bază niște gânduri, arată că e un creator - atât de lucruri bune, cât și de dezastre!
Orice a realizat umanitatea (prin câțiva indivizi, desigur), a avut la bază un gând. Chiar și autoarea acestui videoclip, nu l-ar fi realizat, fără să fi avut la bază un gând - negativ, dar un gând. Și asta se cheamă tot creație.
Deci prin intermediul gândului, noi creăm. Desigur, gândul e necesar, dar nu și suficient. Cuvântul întărește forța creatoare a gândului, deși nu e absolut necesară prezența lui. Dar gândul generează o emoție, care, în funcție de natura gândului, poate duce la acțiune sau la inacțiune, ambele putând avea efect pozitiv sau negativ, atât pentru generatorul gândului, cât și pentru lumea din jurul său.
A crede că ești o frunză în bătaia vântului și că doar vântul e de vină pentru tot ceea ce ți se întâmplă, e o atitudine ce dovedește lipsă de RESPONSABILITATE!
E adevărat că nimeni nu poate avea doar gânduri pozitive, cum la fel de adevărat e că nimeni nu poate avea doar gânduri negative. Dar tot atât de adevărat e FAPTUL că NATURA GÂNDULUI (pozitiv sau negativ) E CEA CARE DETERMINĂ NATURA SITUAȚIEI GENERATE DE CĂTRE ACESTA. Din păcate, majoritatea oamenilor (inclusiv eu), în majoritatea timpului, crează în mod INCONȘTIENT! De aici și rezultatele aleatorii pe care le avem. Câte odată, zicem că l-am prins pe Dumnezeu de un picior, iar alteori (de cele mai multe ori) îl prindem de picior pe opusul lui!
Dar toată povestea asta nu ar avea nici un sens, dacă oamenii și-ar îndrepta privirea spre... INTERIOR!
„Cunoaște-te pe Tine Însuți
și vei cunoaște zeii și Universul!” -
era scris pe frontispiciul templului lui Apolo din Delphi, Grecia. Iar asta nu se poate realiza privind în... afară, nu-i așa?
Cunoscându-ți profunzimea a Ceea Ce Ești, vei ajunge să creezi totul în mod CONȘTIENT, încât toată discuția despre gândurile pozitive, nu va mai avea nici un sens!
Și nu aș fi dat (în comentariul meu) acel link spre textul din subtitrarea „Secretului”, dacă în urma vizionării filmului și a aplicării a ceea ce am învățat de acolo (evident, legat de gândirea pozitivă), nu aș fi reușit să-mi rezolv o problemă de sănătate, care mă chinuia încă din copilărie. Și am avut și alte realizări - din păcate, puține, dar care MI-AU DAT ÎNCREDERE CĂ SE POATE.
Totul ține de PREOCUPARE și de PERSEVERENȚĂ!