Suntem aşa de prinşi în tumultul vieţii noastre căreia îi acordăm o aşa mare importanţă încât uităm cât de nesemnificativă este cu adevărat, la o scară universală, uităm cât de efemere şi meschine sunt problemele noastre. Avem tendinţa să ne considerăm buricul Universului (poate că din punct de vedere spiritual aşa este, fiecare dintre noi este centrul universului său, dar numai la acel nivel, în care problemele noastre, din nou o spunem, sunt total nesemnificative). Poate ar fi bine să ieşim mai des în natură se ne relaxăm (ieşind din carapacea închistată a egoului, sărind din măşti), să mergem prin munţi şi să ne minunăm mereu şi mereu de grandoarea acestei Naturi imense, copleşitoare şi să ne amintim cât de mici suntem ... Să ne jucăm, să alergăm ca nişte copii, să descătuşăm energiile strânse în noi, respirând, ţipând, făcând pe nebunii, ieşind din carapacea importanţei de sine, jucându-ne cu zăpadă şi apoi stând şi contemplând totul aşa cum fac copiii, ca şi cum am vedea totul pentru prima oară (atât lumea exterioară cât şi pe cea interioară; o parte a privirii o orientăm către interior, observând şi acolo o minunată lume a senzaţiilor, iar dacă privim cu şi mai multă atenţie, putem observa o mare de linişte, pe fondul căreia senzaţiile apar şi dispar, aşa cum şi existenţa noastră este ... efemeră, trecătoare).
V-aduceţi aminte ce micuţi par toţi oamenii la munte, când îi vezi în depărtare, în vale de exemplu ... comic de mici ... şi când te gândeşti ce plin de nervi şi de probleme poate fi acel punctuleţ mic, aproape invizibil. Îţi vine să râzi ... La fel se întâmplă cu fiecare din noi ... Suntem aşa de mici la scară universală, ca nişte atomi, ca nişte particule atomice mai degrabă, şi cu toate astea plini de importanţă de sine, plini de probleme, încruntaţi, serioşi, ce să mai, noi suntem oameni maturi dom'le, nu ne mai prostim. Atât în timp cât şi în spaţiu, suntem nişte adieri imperceptibile la scară macrocosmică, pierduţi în imensitatea existenţei (ascultaţi piesa din player care se numeşte "extazul imensităţii divine") şi imperceptibili în eternitatea fără de început şi de sfârşit a timpului ... Însă noi chiar şi acum, citim aceste rânduri încruntaţi, rostind în barbă "câtă dreptate, câtă profunzime", eventual ţinându-ne bărbia cu mâna sau capul cu un deget, mijind uşor ochii, continuăm să ne luăm în serios şi să ne luaţi în serios. Hai că parcă întrezărim o urmă de "zâmbet pe sub mustaţa" aceea ... He he, mai bine aşa ... vedeţi că se poate ;).
Acum o să-l cităm un pic şi pe Carlos Casteneda care a vorbit foarte fumos despre subiectul importanţei de sine şi apoi vă lăsăm să vizionaţi în linişte filmuleţele. Cităm:
"Don Juan a insistat asupra faptului că metoda şamanilor este cel mai adecvat mod de a unge - ca să spunem aşa - mecanismul redistribuirii energiei şi că cel mai eficient element al metodei este "renunţarea la importanţa de sine". Era absolut convins că acest lucru este indispensabil pentru tot ceea ce fac şamanii şi de aceea acorda o importanţă extremă îndrumării tuturor învăţăceilor săi în direcţia îndeplinirii acestei cerinţe. Era de părere că importanţa de sine este nu numai inamicul suprem al şamanilor (şi al oricărui pas al evoluţiei spirituale n.noastră), ci şi blestemul omenirii.”
Explicaţia lui don Juan era că cea mai mare parte a energiei noastre este consumată pentru a ne susţine propria importanţă, ceea ce este cât se poate de evident în preocuparea obsedantă în legătură cu felul în care ne prezentăm, în legătură cu faptul că suntem admiraţi, plăcuţi, acceptaţi sau nu. Argumenta că, dacă am fi capabili să renunţăm la o parte din această importanţă, ni s-ar întâmpla două lucruri extraordinare. În primul rând, ne-am elibera energia din încercarea de a menţine ideea iluzorie a măreţiei noastre. Iar, în al doilea rând, ne-am putea pune la dispoziţie suficientă energie pentru a intra în cea de-a doua atenţie (adica, starea de prezenta de sine de care vorbesc multe căi spirituale si multi întelepti, care ne permite sa vedem, in etapele de practica avansată, aspecte ale lumii, care în mod obişnuit sunt imperceptibile n.n), ca să întrezărim o frântură din măreţia autentică a universului." (frântură pe care o puteţi întrezări în filmuleţele de azi)
Şi ca un exerciţiu practic, ca să obiectivaţi în voi importanţa de sine şi în ceilalţi, vă recomandăm să urmăriţi discuţiile obişnuite ale oamenilor în care fiecare tinde să monopolizeze discuţia şi să se dea pe sine exmplu de cât de bun este el/ea (şi acest mod de a vorbi este frecvent întâlnit la oricine, indiferent cât de sigur de sine pare, cât de puternic sau slab, indiferent de poziţia socială şi arată o anumită psihologie, pe care vă lăsăm să o înţelegeţi singuri, deoarece e un subiect în sine şi nu e timp de vorbărie). Sigur, vă va fi mai greu să vă "autopândiţi" la început în discuţii, dar s-ar putea să vă fie mai uşor să o faceţi, după ce veţi observa acest lucru atât de frecvent la ceilalţi. S-ar putea să vă ambiţioneze (oare în clipa asta nu credeţi că voi nu sunteţi aşa, că sunteţi mai buni ca ceilalţi? ) Observaţi-vă mai cu atenţie, s-ar putea să nu fie chiar aşa ...
Şi ca un exerciţiu practic, ca să obiectivaţi în voi importanţa de sine şi în ceilalţi, vă recomandăm să urmăriţi discuţiile obişnuite ale oamenilor în care fiecare tinde să monopolizeze discuţia şi să se dea pe sine exmplu de cât de bun este el/ea (şi acest mod de a vorbi este frecvent întâlnit la oricine, indiferent cât de sigur de sine pare, cât de puternic sau slab, indiferent de poziţia socială şi arată o anumită psihologie, pe care vă lăsăm să o înţelegeţi singuri, deoarece e un subiect în sine şi nu e timp de vorbărie). Sigur, vă va fi mai greu să vă "autopândiţi" la început în discuţii, dar s-ar putea să vă fie mai uşor să o faceţi, după ce veţi observa acest lucru atât de frecvent la ceilalţi. S-ar putea să vă ambiţioneze (oare în clipa asta nu credeţi că voi nu sunteţi aşa, că sunteţi mai buni ca ceilalţi? ) Observaţi-vă mai cu atenţie, s-ar putea să nu fie chiar aşa ...
Aşadar, pentru început vedeţi filmuleţul :
Cea mai importanta fotografie a omenirii
şi apoi filmuleţul (netradus, dar se înţelege):
Spaţiul cosmic la scară
La un moment dat pe ecran va fi o imagine care pare a fi un ţesut celular privit la microscop. Ei bine, fiecare punct luminos din acel ţesut este de fapt o galaxie care, la rândul ei, conţine miliarde de stele. Şi noi ne credem atât de unici şi importanţi ... Într-adevăr, simţim şi noi nevoia să cităm o replică din filmul Contact "atâta spaţiu ar fi o risipă să fi fost creat doar pentru noi".
CAT DE MICI SUNTEM NOI
Alte filmulete asemanatoare:
2) "Bine aţi venit în Univers!" (3) - Cât de mare este Universul ?
Acesta este un film din seria de reluari a unor documentare care, cel putin pe noi, ne-au marcat, insa din pacate, au trecut prea putin remarcate sau observate de voi, desi sunt niste informatii deosebit de importante. Stim ca prea putini dintre voi aveti obiceiul de a va uita in urma desi exista informatii deosebit de importante acolo. De aceea ni se pare binevenita readucerea in atentie a unor documentare care chiar merita mai multa atentie. In plus, uneori venim cu informatii noi, actualizari ce merita mentionate, lucruri care la vremea postarii nu se stiau sau nu aparusera. Ordinea reluarii filmelor este una data de data publicarii pe blogul nostru sau a unei importanţe pe care o simtim noi la un moment dat. Reluam incepand cu 2008, documentarul de astazi fiind unul publicat initial in 26.01.2009, apoi ne apropiem incet incet de anul curent. Ne-am bucura sa existe printre voi oameni care nu au vazut inca, acest documentar important.
În continuare dorim să aducem câteva actualizări şi un film scurt scurt dar deosebit de important pentru a înţelege mai clar acest Univers.
"Calea Lactee - Calcule tulburătoare...
de Daniel Roxin
Ideea că ar mai putea exista viaţă şi pe alte planete a născut întotdeauna controverse. Unii oameni de ştiinţă au negat această posibilitate, alţii au vorbit, pe baza calculelor făcute de ei, de probabilitatea existenţei a milioane de civilizaţii doar în Calea Lactee... Şi dacă în primul caz am putea discuta despre o aroganţă şi o suficienţă de-a dreptul prosteşti, în al doilea caz ne-am putea gândi la o anumită exaltare pseudo-ştiinţifică... În consecinţă, mi-am propus să fac propriile mele calcule. Şi mi-am propus să fac asta cu maxim bun simţ şi exigenţă. Spre surprinderea mea, rezultatele pe care le-am obţinut sunt, cu adevărat, tulburătoare...
Conform estimărilor făcute de astronomi, în galaxia noastră se află nu mai puţin de două sute de miliarde de stele, adică aproximativ 33 de stele pentru fiecare dintre locuitorii acestei planete. Dacă luăm în considerare faptul că majoritatea stelelor au sisteme planetare, am mai putea înmulţi această cifră cu zece (un procent mic când ne gândim că sistemul nostru solar este format din nouă planete şi o mulţime de sateliţii: Pământul – 1 satelit; Marte – 2 sateliţi; Jupiter 16 sateliţi, dintre care 4 de dimensiunea Lunii; Saturn – 18 sateliţi, dintre care unul, Titan, mai mare decât planeta Mercur...) şi am ajunge la uriaşa cifră de cel puţin două mii de miliarde de planete a căror existenţă este posibilă în galaxia noastră, câte 330 de planete pentru fiecare locuitor al Terrei.
Şi acum, să începem o abordare foarte exigentă: în situaţia în care am pleca de le premiza că ar putea exista o planetă cu viaţă la fiecare 200.000 (două sute de mii) de sisteme planetare, adică la fiecare 2.000.000 (două milioane de planete), am ajunge la următoarele rezultate (şi trebuie să recunoaşteţi că o planetă cu viaţă la două milioane de planete e chiar un calcul exigent, cu atât mai mult cu cât, chiar în sistemul nostru solar, sunt elemente care îi fac pe specialişti să creadă că pe planeta Marte ar fi existat viaţă la un moment dat, şi se speculează că ar mai putea exista viaţă pe satelitul Europa al planetei Jupiter):
- 1 planetă cu viaţă la 200.000 de sisteme planetare;
- 10 planete cu viaţă la 2.000.000 de sisteme planetare;
- 100 de planete cu viaţă la 20.000.000 de sisteme planetare;
- 1.000 de planete cu viaţă la 200.000.000 de sisteme planetare;
- 10.000 de planete cu viaţă la 2.000.000.000 de sisteme planetare;
- 100.000 de planete cu viaţă la 20.000.000.000 de sisteme planetare;
- 1.000.000 de planete cu viaţă la 200.000.000.000 de sisteme planetare.
Prin urmare, chiar şi la un calcul foarte exigent, spun eu, am avea probabilitatea existenţei a un milion de planete cu viaţă! Şi chiar dacă am considera că doar una dintr-o sută de planete cu viaţă a permis dezvolatrea unei civilizaţii de fiinţe conştiente de ele însele, am avea nu mai puţin de 10.000 (zece mii) de civilizaţii extraterestre în Calea Lactee!!!
Să nu uităm însă faptul că, potrivit aceloraşi astronomi, galaxia noastră este doar una dintre cele aproximativ 100-200 de miliarde de galaxii din Universul Cunoscut..., adică din acea părticică a acestui spaţiu gigantic pe care telescoapele l-au putut cerceta...
Iată ce ar însemna asta dacă am lua în calcul acelaşi procent de planete cu viaţă, precum cel de mai sus, pentru fiecare galaxie din universul cunoscut:
-1.000.000 de planete cu viaţă x 100.000.000.000 de galaxii = 100.000.000.000.000.000 de planete cu viaţă în universul cunoscut!!! Dacă cineva ştie cum se citeşte această cifră astronomică, să îmi comunice neapărat!
Desigur, am putea face un calcul şi mai exigent. Spre exemplu, am putea reduce cifra de 10.000 de posibile civilizaţii extraterestre din Calea Lactee la doar una singură, a noastră. Chiar şi aşa, dacă n-ar exista decât o singură planetă cu viaţă, o singură civilizaţie pentru fiecare galaxie, şi tot am avea cel puţin o sută de miliarde de civilizaţii extraterestre în universul cunoscut, adică aproximativ 16 civilizaţii extraterestre pentru fiecare locuitor al planetei noastre!!! Este enorm dar în acelaşi timp cât se poate de plauzibil!
Şi credeţi că am epuizat toate posibilităţile? Ei bine, nu! Gândiţi-vă că tot ce am spus mai sus se referă la momentul prezent; la astăzi, 20 septembrie 2010... Să nu uităm însă de perioadele imense de timp în care îşi „trăiesc viaţa” galaxiile! Este vorba despre 5-10-15 miliarde de ani. Pe o astfel de întindere uriaşă a timpului, viaţa poate să apară şi să dispară în mii şi mii de locuri într-o galaxie. Se pot naşte civilizaţii... şi pot muri civilizaţii de mii şi mii de ori... Priviţi doar la civilizaţia noastră, pe care o evaluăm la câteva mii de ani, şi la cât de aproape suntem de autodistrugerea ei...
Aşadar, dacă am lua în considerare şi ceea ce ar fi putut să se petreacă în ultimele 15 miliarde de ani, atunci toate calculele de mai sus ar trebui înmulţite, fără exagerare, cu zece mii sau poate chiar cu mai mult!...
ŞI NU AR FI ABSURDĂ O ASEMENEA RISIPĂ DE ENERGIE ŞI CREATIVITATE DACĂ NU AM EXISTA DECÂT NOI?!..." - sursa http://danielroxin.blogspot.com/
Acum un nou filmuleţ care ne demonstrează foarte clar faptul că nu numai masivele găurii negre din centrul galaxiilor sunt forţe de atracţie pentru stelele din galaxia respectivă ci şi galaxiile în sine sunt atrase către un alt Mare Atractor universal, probabil o super masivă gaură neagră a acestui univers, care la rândul lui probabil gravitează în jurul altui Mare Atractor al Multiversurilor şi tot aşa la infinit. Teoriile lui Nassim Haramein sunt inca odata confirmate.
ACTUALIZARE 2022
Între timp s-a descoperit și Marele respingător ... deci avem clar un dipol care ne confirmă teoria Orange a universului, faptul că universul, ca orice altceva din acesta, este un toroid.
Dacă toate galaxiile sunt atrase către un mare atractor universal și respinde de un mare respingător, cum se mai pupă asta cu teoria Big Bang în care universul expandează haotic din ce în ce mai repede? Lol ... Nu se mai pupă ..,
Se stie insa ca in jurul marilor găuri negre orbitele stelelor devin din ce in ce mai rapide, atractia devine tot mai puternica, deplasarea mai rapida catre gaura neagra si astfel s-ar explica mai bine de ce viteza de expansiune a universului pare sa creasca ...
Pare, caci si aceasta teoorie are mari lacune dupa cum ati putut observa in filmul UNIVERSUL- Aventura cosmologica.
Deci ideile lui Nassim Haramein care spun ca de fapt INTREGUL este o mare Gaură Neagră divizată într-o infinitate de mici părţi şi fiecare parte are o gaură neagră în centru, devine tot mai clara.
Universul Contractat 2D
Universul contractat 3D
Universul expansionat
Mi-au placut mult cele 2 clipuri atasate.
RăspundețiȘtergerehttp://www.petitiononline.com/NU666/petition.html
RăspundețiȘtergeree mai activ decat cel .ro