Un interviu cu Richard Moss (2.06.2014)

"Doctorul Richard Moss este un practician. Este un om care a trăit Revelaţia şi, de foarte mulţi ani deja, conduce grupuri de oameni, în întreaga lume, către trăirea vindecării interioare. Este unul dintre iluminaţii acestor timpuri esenţiale pentru Umanitate. Practica sa nu vine din cărţi, ci invers: cărţile sale sunt rezultatul trăirii directe a Revelaţiei. Calea sa este una a Prezenţei, a ieşirii din Ego, a conştientizării nivelurilor Conştiinţei. Este unul dintre marii Maeştrii ai epocii contemporane.

Iată ce spune Richard într-una din cărţile sale:

Trezirea din vis şi din dramă

Aminteşte-ţi un moment când te-ai sculat în mijlocul nopţii îngrijorat pentru ceva anume – poate o problemă de la serviciu sau un conflict nerezolvat. Cel mai probabil mintea ta a sărit de la o îngrijorare la alta, dat fiind că orice gând neliniştitor ţi-a amintit de ceva care, la rândul său, îţi trezea altă grijă. Poate ai început să te gândeşti la o interacţiune neplăcută cu un membru al familiei sau ţi-ai amintit felul în care un coleg de la serviciu te-a tratat cu indiferenţă şi ca urmare te-ai simţit indignat. Îţi aminteşti cum repetai anumite conversaţii în minte şi regretai ce ai spus sau nu ai spus ori repetai ce ai spune data viitoare dacă ţi s-ar oferi şansa? Probabil că, pe măsură ce te gândeai mai mult asta, te simţeai din ce în ce mai agitat.

Sau poate că te-ai trezit şi ai început să te îngrijorezi pentru bani, pentru toate cheltuielile care se adună. Cum te vei putea descurca? Te-a condus asta la gânduri despre alţi oameni care o duceau mai bine sau la cei care nu aveau atâtea probleme financiare? Te-a făcut invidia să fii şi mai supărat? Te-a făcut să te simţi mai neajutorat sau furios sau mai aproape de postura de victimă, chiar?

Deci, iată-te, zvârcolindu-te în pat, extenuat de propriile gânduri şi emoţii. Şi, pe deasupra, realizând că te aşteaptă o zi deosebit de aglomerată mâine, te-ai speriat la gândul că nu vei mai putea adormi la loc. Cum ai putea trece prin ziua ce vine, după ce ai fost treaz toată noaptea? Şi acest nou cerc vicios al gândirii a continuat, hrănindu-se din sine însuşi, acaparându-te în realitatea lui.

Dacă te recunoşti pe tine în scenariul de mai sus, nu te simţi prost. Este exemplul tipic pentru ce face egoul oricând te simţi ameninţat sau în nesiguranţă în vreun fel, mai ales în faţa nesiguranţei date de o problemă de sănătate sau când te afli în mijlocul unei schimbări majore. Egoul pur şi simplu nu ştie cum să abordeze sentimente provocatoare, ca vulnerabilitatea sau lipsa de control. Când egoul este la putere, poţi observa o anumită dinamică: un gând generează o emoţie, care conduce la alt gând, ce generează o altă emoţie. Mergi întruna în cerc, ca un câine ce aleargă după coada lui – tu alergi, de fapt, după povestea ta – devenind din ce în ce mai agitat şi necăjit, chiar dacă în momentul acela eşti, de altfel, bine, în siguranţă şi la adăpost, în patul tău. Între timp, nici nu mai recunoşti sentimentul iniţial care a declanşat această panică psihică. În realitate, nu îl înfrunţi sau întâmpini niciodată conştient.

Pentru a te ţine atât de prins, egoul trebuie să te facă să uiţi momentul prezent, fiindcă egoul se retrage atunci când eşti complet în Acum. Aşadar, spre a se putea menţine, egoul te va smulge din Acum, departe de realitate, gând cu gând. Dacă începi să observi ce face egoul tău (aşa cum vom discuta curând) vei sesiza că atunci când egoul îţi îndepărtează conştiinţa de momentul Acum, sunt doar patru locuri în care te poate duce: în trecut, în viitor, în poveşti despre tine însuţi sau despre alţii.

Vestea bună este că poţi ieşi din acest carusel nu prea vesel îndată ce realizezi că nu eşti în prezent. Întreabă-te: „Ce se întâmplă de fapt acum?”. Priveşte în jurul tău, observă şi ascultă. Care este diferenţa dintre situaţia ta propriu-zisă, în mediul înconjurător imediat – sunetele, calitatea lumii, culorile şi aşa mai departe – şi lumea psihică şi emoţională creată de gândurile tale? Fii conştient de respiraţia ta şi de senzaţiile corporale. Permite-ţi să te relaxezi. Poate că eşti bolnav, dar nu eşti sub asalt, decât din partea gândurilor tale.

Recunoaşte ce a făcut egoul tău: te-a smuls din prezent, aruncându-te în amintiri şi aşteptări. Gândurile despre trecut au creat emoţii de vinovăţie, culpabilizare, regret sau nostalgie, iar gândurile despre un viitor imaginar au generat anxietate şi teamă. Ai fost luat în stăpânire de emoţiile secătuitoare create de minte. Această intensă contracţie de sine este marca egoului în forma sa cea mai rea. Dar, ca să te trezeşti din vis şi dramă, este nevoie să devii conştient că nu eşti în prezent şi să realizezi Sunt în viitor sau Sunt în trecut.

În timp ce te întorci la prezent, tumultul interior se retrage pentru că ai stăvilit fluxul gândurilor care l-au creat şi îl susţineau. Străpungi vălul iluziei. Pe măsură ce înveţi să îţi foloseşti puterea conştiinţei pentru a reveni la momentul prezent, devii mai încorporat, mai treaz faţă de adevăratul tău sine şi capabil să tratezi dificultăţile vieţii tale cu claritate.

Oricând ieşi din Acum, te identifici inevitabil cu o poveste pe care ţi-o spui singur despre tine, sănătatea sau viaţa ta. Este ca şi cum ai căzut prin vizuina de iepure din Alice în Ţara Minunilor într-un univers imaginar. Dar, spre deosebire de Alice, care ştia că este într-o lume a fanteziei, majoritatea dintre noi suntem deplin convinşi că este reală.

Este crucial să înţelegi acest lucru, fiindcă identificarea oarbă cu poveştile tale va continua la nesfârşit până nu recunoşti modelul şi nu îl expui în lumina conştiinţei momentului Acum. Eşti sinele tău autentic numai când te trezeşti şi ocupi locul ce ţi se cuvine, al fiinţei conştiente ce priveşte întreg spectacolul fără să mai fie acaparată de el.

Se vorbeşte uneori despre procesul trezirii la o conştiinţă şi prezenţă mai vastă ca despre moartea egoului. De fapt, multe învăţături spirituale vorbesc despre cum să îţi ucizi egoul. Dar egoul nu moare şi nici nu ar trebui să moară în timp ce tu dezvolţi un grad înalt de prezenţă. Mai degrabă, el încetează să îţi conducă mintea şi să îţi determine experienţa. Mai apoi, el slujeşte conştiinţa oferind punctul tău unic de vedere, dar, de data aceasta, nu într-o manieră care să îţi definească identitatea, să te separe şi să te facă să te simţi special. Când egoul se retrage şi conştiinţa predomină, identitatea ta ca sine separat devine mai puţin dominantă şi, în sfârşit, ai parte de plenitudinea fiinţei."

SURSA: http://www.calatoriainimii.net

VEDETI INTERVIUL TRADUS, AICI