„Călătoria Inimii este curgere. Nu există o structură în care
exploratorii conștiinței să intre, nu există o metodă care să asigure
transformarea interioară, nu există 3, 7 sau 12 pași pe care cineva să-i
facă și care să-i asigure ascensiunea. Nu există o doctrină. Nu există
cărți sfinte la care să se facă referință. Ar fi sortit eșecului, așa
cum sortite eșecului sunt toate abordările care au un punct exterior de
sprijin. Orice căutare în afară. Călătoria Inimii este o călătorie
personală al cărei scop este călătoria în sine. Nu există ajungere. Doar
drumul. Esența acestei călătorii este experimentarea diferitelor
niveluri ale propriei conștiințe care conduce la re-evaluarea completă a
ceea ce numim identitate și la transformarea perspectivei asupra
propriei ființe și a întregii realități. Cheia este asumarea completă a
responsabilității pentru experiență. Asumarea procesului transformării.
A avea incredere in tine însuți
Călătoria Inimii este despre viața de fiecare zi, nu doar despre
experiența unui workshop. Aceasta este irelevantă câtă vreme rămâne o
experiență izolată. Oricine poate experimenta o ”stare de conștiință
extinsă”. Dar foarte puțini sunt aceia care pot integra această
experiență în viața lor și pot schimba perspectiva asupra dimensiunii
liniare. pentru asta îți trebuie curaj și, mai ales, încredere în tine
însuți. Totală. Nu credință într-un maestru, nici într-o metodă, nici
într-o mântuire care să vină oferită pe tavă de o ființă mai mult sau
mai puțin arhetipală. Călătoria inimii este pentru aceia care au chef să
devină proprii lor stăpâni, să iasă din conștiința turmei, să fie
liberi. Teoretic, toată lumea vrea asta. Practic, foarte puțini sunt
dispuși să-și ia în propriile mâini viața. Statutul de sclav, în primul
rând al propriei minți, și apoi al lumii văzute ca un context exterior,
este mult mai confortabil decât poziția de centru al propriei
experiențe. Nu mai ai pe cine să dai vina, nu mai ai pe cine să faci
responsabil pentru toate neajunsurile vieții tale, nu mai ai nici un
motiv să rămâi în expectativa blazată a celui neputincios. Orice lucru
”exterior” face parte din tine însuți. Tu ești centrul propriei
experiențe de viață ca om încarnat.
Călătoria Inimii este un spațiu destinat acelora dispuși să-și asume
Centrul. Noi nu vom face nimic pentru tine. Nimic în locul tău. Nu ne
asumăm responsabilitatea procesului tău de transformare. Asta o poate
face psihologul tău, duhovnicul tău, maestrul tău spiritual, maestrul
tău de reki, vindecătorul tău, unul dintre sutele de iluminați care
bântuie rătăciți în aceste timpuri pretutindeni, profesorul tău de yoga
sau de orice altă tehnologie spirituală. În Călătoria Inimii, doar tu
ești acela care poate face ceva pentru tine.
Și atunci, ce facem noi? Pentru ce sunt workshop-urile și cărțile
noastre? Pentru ce este Școala Maestrului Interior care funcționează
deja de mai bine de trei ani?
Dragii noștri prieteni și exploratori ai conștiinței, toate acestea
sunt spații, locuri, împrejurări în care voi să deveniți Maestrul. Nu
pentru alții, ci pentru voi înșivă. Asta facem noi: creem spații de
conștiință, medii în care voi să puteți experimenta cine sunteți cu
adevărat. Dar alegerea de a deveni, în viața voastră, cine sunteți cu
adevărat, este doar a voastră. După cum ”vindecarea” este mereu,
dintotdeauna, doar a voastră, oricine, orice v-ar spune. Nimeni nu poate face pentru voi ceea ce puteți face voi înșivă. Orice
vindecare care depinde de altcineva nu este decât temporară. Căci voi
creați realitatea în orice moment, conștient sau nu, iar ceea ce numim
”boală” nu este decât reflexia în corp a unei realități mai subtile. O
realitate psihică, pe care doar voi o puteți schimba definitiv. Boala va
reveni în corp, căci este creată de o realitate psihică. Și aceasta
nimeni nu o poate schimba înafară de voi. În cele din urmă, orice
adevărată vindecare este una spirituală, în sensul în care implică un
salt de conștiință.
Într-o sesiune practică a Călătoriei Inimii e ușor să experimentezi
realități extinse. Aceasta se datorează contextului în care se petrece
experiența și are cel puțin trei factori esențiali. În primul rând
suntem noi, centrul cercului. Capacitatea noastră de a rămâne ”în Zero”,
adică de a rămâne constant în starea de Prezență care este condiția
fundamentală a expansiunii de conștiință, este esențială. Stările de
conștiință extinsă se transmit foarte rapid de la unul la celălalt, ca
de-altfel orice stare de conștiință. Atunci când ești conștient de acest
lucru el se petrece cu încă și mai multă forță. Stările de conștiință
sunt ”inductive”. Parcursul nostru interior, propria noastră Călătorie a
Inimii și descoperirea stării de conștiință pe care am numit-o Maestrul
Interior, face ca această stare să ne fie accesibilă. Trăind propriul
nostru Maestru Interior, aceasta ”trezește” Maestrul Interior al
fiecăruia, atunci când suntem în centrul conștient al unui cerc.
Al doilea factor important este cercul însuși, sau comuniunea.
Când doi sau mai mulți oameni sunt împreună pentru o explorare
interioară, forța expansiunii crește geometric odată cu numărul
participanților și mai ales cu conștiența acestora.
Al treilea factor fundamental este deschiderea
membrilor cercului. Cu cât deschiderea lor – și aceasta este, pur și
simplu, o atitudine – este mai mare, cu atât expansiunea este mai
rapidă. Deschiderea depinde exclusiv de încredere. Nu în noi, nu în
proces, nu cerc, ci în sine. Nu poți avea încredere în nimic, dacă nu ai
încredere în tine însuți.
Alegerea
Una peste alta, noi creem un mediu de conștiință și de conștiență în
care fiecare dintre participanți să poată explora propria sa expansiune,
să descopere propriile sale semnificații și să aibă propriul său
proces. Marea majoritate trăiesc expansiunea. Sunt foarte puțini aceia
care sunt atât de închiși sau atât de înfricoșați de pierderea
controlului, încât să nu poată trăi expansiunea. Dar aceasta este partea
cea mai ușoară. Dificultățile intervin în momentul în care
descoperirile extraordinare ale stărilor de conștiință extinsă vin în
contact cu experiența dimensiunii liniare, în care toți cei care sunt
împrejurul tău te cunosc într-un fel, iar tu te simți altfel, cu mult
mai liber, cu mult mai ”tu însuți”, perspectiva ta asupra realității
este cu totul alta. Atunci intervine conflictul. există două
posibilități. Fie renunți la ceea ce ai trăit, sub un pretext oarecare,
fie, pur și simplu, validezi experiența ca fiind ”reală” și aduci acea
trăire în dimensiunea orizontală. Pentru prima variantă nu e nevoie de
explicații. E calea cea mai ușoară. ”Nu a fost decât un vis. Mă întorc
în realitatea mea mizerabilă pentru că e singura disponibilă.” Mulți fac
asta. Dar există și ceilalți, curajoșii, cei care au încredere cu
adevărat în trăirea lor, care cred că aceea, largă, este adevărata
dimensiune a ființei lor profunde. Ei sunt aceia care-și vor schimba
viața. Aceia care vor descoperi Maestrul Interior, singura instanță
căreia i se vor mai supune vreodată. Maestrul Interior este
creatorul conștient de realitate, ființa umană, încarnată, care trăiește
dimensiunea sa divină în deplină conștiență.
”Fraților, ce fumați voi, cei care citiți și scrieți pe acest
site?”aceasta este întrebarea uluită a unui fumător profesionist care a
nimerit pe Călătoria Inimii zilele trecute. Pentru aceia care nu pot
integra diferitele dimensiuni ale conștiinței, trăirea Maestrului
Interior nu este decât o utopie. În adâncul lor ei cred că e o fantasmă,
o iluzie generată de marijuana sau de orice altceva, fie chiar și
respirația conștientă, dar o fantasmă. Pentru aceștia, nici un joint nu
va funcționa cu adevărat vreodată, pentru că fiecare expansiune nu va
face decât să adâncească prăpastia din propria lor conștiință, între
”aici”, dimensiunea orizontală a existenței, și ”acolo”, lumea inefabilă
percepută nu ca o parte a propriei ființe, ci ca o fata morgana, o
halucinație a minții. Asta pentru că nici o plantă și nici o
substanță, nici un maestru exterior, nici o tehnologie a sacrului, nici o
metodă, nici o biserică și nici o carte, vreodată, nu va putea să
schimbe felul în care TU privești lucrurile. În spațiul pe care
îl numim Călătoria Inimii, un spațiu de experiență și mai mult decât
atât, TU ești acela care trebuie să să aleagă felul în care privește
realitatea. Noi nu facem decât să vă punem la dispoziție posibilitatea
experimentării acestor dimensiuni ale propriei voastre conștiințe, dar
ceea ce faceți cu descoperirile voastre, asta este altă poveste.
Sau poate că nu.
A integra experiența in dimensiunea orizontala
Până acum pentru majoritatea oamenilor conta chiar și numai faptul
simplu de a trăi, vreodată, o întâlnire cu dimensiunea lor înaltă. Putea
fi încununarea unei vieți petrecute în paradigma dualității. Un singur
moment de revelație într-o viață, și ar fi fost suficient. Acum nu mai
este vorba despre asta. Cel puțin pentru noi. Este vorba despre a
integra complet această dimensiune în viața de fiecare zi. Cu alte
cuvinte, despre a permite Maestrului Interior să se afle la cârma vieții
unui uman încarnat. Despre a trăi integralitatea ființei în fiecare zi,
în orice moment, de a face alegerile acestei vieți până acum exclusiv
orizontale, fiind conștient de axa transcendentă, de cauzalitățile care
depășesc cu mult identificarea cu planul liniar. Este posibil acest
lucru? Răspunsul nostru este DA. Nu numai că este posibil, dar aceasta
este direcția în care se îndreaptă umanitatea ca experiență, aceasta
este transformarea despre care se vorbește atât de mult, aceasta este
mutația în conștiință pentru care umanitatea s-a pregătit în lunga ei
experiență.
Lucrăm cu sute de oameni și, poate, de când Călătoria Inimii are un
centru conștient, am lucrat cu mii. Într-o stare de expansiune, toate
poveștile celorlalți sunt propriile tale povești, toate identificările,
toată suferința, toată zbaterea, toată lupta extraordinară care se dă
între ego, cel care nu vrea să renunțe crezând că va muri, și acea parte
ființei care încet, dar sigur, conduce experiența către marele final:
conștiența de sine. Mulți vin la sesiunile noastre experiențiale mânați
de acel instinct interior, de multe ori împotriva tuturor argumentelor
mentale, împotriva tuturor fricilor care barează procesul. Și se
experimentează pe Sine. (Sloganul nostru, ”eXperimentează-TE”, nu este
unul gratuit. despre acest lucru este vorba.) Pentru moment este o
ușurare a crizei psiho-spirituale de transformare prin care trec în
viața lor, căci conexiunea cu dimensiunile vaste ale conștiinței lor îi
scoate în afara luptei cu ei înșiși. Dar treptat, presiunea propriei lor
minți, a obișnuinței, presiunea mediului în care trăiesc și care nu
vrea ca ei să se se schimbe, scuzele de tot felul cu care vine ego ca să
justifice rămânerea în identificare, toate acestea fac în cele din urmă
pe cei mai mulți dintre ei să reintre în vrie. Ori de câte ori ne
îndepărtăm de prioritățile inimii noastre se manifestă ”criza de
transformare” Realitatea pe care o experimentează în dimensiunea
orizontală pare să se prăbușească, pe toate planurile. Toate reperele
ego-ului intră în disoluție. Și atunci ei se întorc din nou, pentru o
nouă experiență și o o nouă reconexiune cu adâncurile ființei lor.
Dar asta nu folosește la nimic în cele din urmă, dacă nu
există dorința, curajul și încrederea de a aduce în viața de fiecare zi
dimensiunea transcendentă și dacă aceasta rămâne doar ”o experiență
într-un workshop”.
Sau poate că da?
Marele pas
Dar există și ceilalți, mai puțini, al căror proces este
fulminant și pentru care o sesiune de experiență de sine declanșează
cascade de transformări. Sunt aceia care au gustat din
Adevăr și au ales ca Adevărul să-i facă liberi. Ei nu mai pot să se
întoarcă în minciuna despre ei înșiși după ce au explorat măreția
propriei lor ființe. Nu mai pot să fie niște sclavi mărunți, mânați din
spate de conștiința de masă – sau a turmei, după ce au gustat frumusețea
zborului, nu mai pot pretinde despre ei înșiși că ”trebuie” să facă
cutare și cutare lucru, după explorarea conștientă a memoriei
sufletului. Sunt cei care se eliberează. Ei refuză să se mai întoarcă
sub dictatura minții și fac alegerea de a integra complet dimensiunea
lor inefabilă, abia descoperită, în viața de fiecare zi. Sunt aceia care
”își asumă centrul” propriei lor vieți și care încep să perceapă
realitatea ca pe o reflexie a lăuntrului lor. Sunt aceia încetează să se
mai supună iluziei, care încetează să mai proiecteze asupra celorlalți
responsabilitatea propriei ”fericiri” și explorează deja bucuria
intrinsecă a trăirii conștiente.
Deci, avem două categorii de exploratori ai conștiinței. Cu toți simt
profund nevoia schimbării izvorând din interior și ajung să
experimenteze expansiunea. Dar unii se vor întoarce mereu în vechea
paradigmă, refuzând asumarea, iar ceilalți aleg transformarea imediată
și intră într-o nouă etapă a procesului.
Acest articol se adresează celor din urmă.
Care sunt capcanele transformării pentru cei care aleg să-și asume centrul?
Mai întâi capcana clasică: eu știu! În clipa în care
ai trăit niște experiențe importante și ai rostit acest ”eu știu”,
totul s-a prăbușit, căci ești din nou în minte. Doar mintea este aceea
care are naivitatea liniară de a crede că realitatea multidimensională a
ființei poate fi ”știută”. A ști implică o limitare imediată a
experienței și oprirea integrării. Cunosc un caz ilustrativ: personajul
cu pricina a înțeles avantajul de a fi un ”iluminat”. Ego-ul a găsit cea
mai nouă și spectaculoasă haină cu care să se îmbrace. Haina
”spirituală”. După ce a făcut câteva cursuri de energie și a petrecut un
an alergând pe la tot felul de maeștri, s-a …iluminat. Și-a dat seama
că vocația sa este de a-i vindeca pe alții. Statutul de verigă între cer
și pământ, de canal de energie celestă, îi dă o aură importantă.
Oamenii îl privesc cu respect și cu teamă. Este reprezentantul uman al
unei energii pe care ei nu o înțeleg și cred că această energie trebuie
să fie dăruită celor cu har. Se văd pe ei înșiși prea mici, prea
neînsemnați ca să se vindece singuri. Acesta e un rol care se
completează perfect cu cel complementar al iluminatului. El are nevoie
de cineva care sa se creadă neajutorat, pentru ca el să se hrănească din
energia măreției pe care o suge din această simbioză. Toată lumea e
fericită. Vindecatul, că a întâlnit un maestru vindecător, și
vindecătorul care-și hrănește propriul ego.
Calea spirituală a vindecătorului e suspendată pentru moment. El nu
va regăsi trăirea Maestrului Interior, ci doar surogatul unui fals
maestru articulat de către ego. Cu cât se va îndepărta mai mult de
trăirea autentică, cu atât mai mult Ego va pretinde dovezi ale
spiritualității sale. Va deveni arogant, infatuat, va pretinde respect,
va clama că are puteri supranaturale, va pretinde să fie iubit și
adulat, recunoscut și lăudat, căci în adâncul său va domni cea mai
teribilă îndoială. va continua să caute în exterior ceea ce ego,
niciodată nu-și poate dărui singur.
A doua capcană: presiunea uriașă a conștiinței de masă, a familiei, a prietenilor.
Toată conștiința de masă, colectivă, este articulată pe rolurile pe
care le jucăm unii față de ceilalți. Atunci când în procesul
transformării devenim conștienți de aceste roluri și de faptul că ele
reprezintă doar o parte din noi, periferică, iar nu esența noastră,
atunci tindem să ne retragem energia din acele roluri. Continuăm să le
jucăm, dar avem conștiența profundă că suntem mult mai mult. e momentul
în care mediul se va simți frustrat și va ataca pe cel aflat în
transformare. Acuzațiile obișnuite sunt ”egoistule, nu ne mai iubești,
iți pasă doar de tine, și noi care am făcut atâtea pentru tine etc”. E
un moment greu ce poate fi depășit de cele mai multe ori cu suportul
celorlalți care trec prin același proces. Soțul, soția, părinții,
colegii și prietenii spun același lucru: te-ai schimbat. nu le place
asta. Rolurile din care se hrăneau ei și tu la rândul tău, pierd din
energie. Presiunea va fi uriașă și va conduce la transformarea vieții.
Compromisurile sunt greu de suportat.
Această capcană o generează pe a treia: îndoiala.
Începi să te îndoiești de trăirile tale, să le pui sub semnul
întrebării, vei încerca să găsești semnale ”obiective” și repere.
Acestea nu există, căci întregul proces este unul subiectiv. Încrederea
în sine nu poate fi înlocuită cu nimic. ori ai încredere, ori n-ai. Nu
se poate doar pe jumătate. Un instrument potrivit este cel al bucuriei.
Dacă o situație, un job, un om, orice în viața ta nu-ți mai aduce nici o
bucurie, atunci acel lucru nu se află pe drumul tău. sfârșitul e
inevitabil.
Îndoiala generează o a patra capcană, gravissimă. Vinovăția față de ceilalți.
Ea nu se naște acum, ci iese din adâncuri unde a fost adânc îngropată.
Ceilalți vor apăsa la maximum pe această pedală a vinovăției, căci ei
cunosc instinctiv punctul slab. dacă ai jucat rolul salvatorului, al
celui care face totul pentru alții, care le duce pe toate, al celui
puternic ce se împovărează cu toate necazurile planetei, ești un
candidat sigur pentru vinovăție. Este o etapă foarte dificilă. Doar
conștiența antrenată și alegerea hotărâtă te pot scoate din acest
marasm. Suportul altora care trec prin același proces e fundamental și a
continua să trăiești expansiunea de conștiință în dimensiunea liniară,
nu doar în sesiuni speciale. E nevoie să-ți iei timp pentru tine, să
reintri în starea de Prezență, să rămâi în contact permanent cu
aspectele rarefiate ale propriei tale ființe.
O mie de motive va găsi mintea ta pentru a nega procesul de
transformare, toate de o logică desăvârșită: fă ”ceea ce trebuie”.
formele impersonale, precum trebuie, ascund întotdeauna conștiința de
masă, turma care dorește să te țină. Nu vei fi liber niciodată atâta
vreme cât vei trăi ancorat în a face ceea ce ”trebuie”. E nevoie de
curaj și de determinare pentru a trece mai departe. Oricum, nu ai prea
multe opțiuni. A te întoarce înapoi nu e o soluție. Vei suferi cumplit.
Odată ce ai gustat libertatea interioară, odată ce ai întrezărit măreția
și splendoarea propriei ființe nu vei mai putea să o îngropi în molozul
unei relații inconștiente. Adevărul va ieși la iveală precum uleiul la
suprafața apei.
Mă opresc aici pentru moment, cu aceste câteva capcane. Mai sunt și
altele, pe măsură ce procesul interior evoluează. Dar la acest nivel
toate sunt variațiuni ale acestora enumerate mai sus.
Schimbarea fundamentală de paradigmă
Cea mai importantă schimbare este această translare a
centrului către interior, care vine din asumarea propriei realități.
Nimeni și nimic nu mai este ”de vină” pentru neajunsurile vieții tale.
Trăiești conștiența că orice clipă este o oglindire a propriei tale
conștiințe. Momentele de disconfort, fizic, energetic, emoțional sau
mental sunt doar semnale ale identificării, ale pierderii temporare a
conștienței. Devii recunoscător celor din preajma ta care oglindesc cu
perfecțiune identificările tale.
În timpul unui workshop care se petrecea la Cluj, cineva, o femeie,
mi-a spus durerea vieții sale: soțul o părăsise pentru o altă femeie.
Durerea, furia, frustrarea o însoțeau la venire. În a treia zi,
duminică, a venit cu o față surâzătoare și mi-a spus ”am înțeles. El a
avut curajul să facă ceea ce eu nu am avut curajul să fac. amândoi știam
că nu mai există bucurie, dar eu țineam cu dinții de tecut.” Celălalt
nu era decât oglinda sa. A înțeles. Suntem, unii pentru alții, oglinzi.
Nu celălalt îmi vorbește, ci eu însumi. Un aspect al meu. Această femeie
este pe cale de a-și recăpăta centrul și libertatea.
Percepția unei realități străine și dușmănoase începe să se dilueze.
Locul îi este luat de o realitate extinsă, care face parte și este
generată de noi înșine. Viața în trup devine o serie de inițieri
succesive în care ne descoperim, cu sinceritate, uimire și exuberanță,
pe noi înșine. Porțile inimii se deschid în sensul că ne iertăm în
primul rând pe noi înșine pentru orice am fi căcut vreodată. Acest lucru
nu este o acțiune deliberată, ci consecința descoperirii că, de fapt,
niciodată nimic nu a fost greșit. Orice împrejurare a fost o inițiere,
numai că pe atunci nu ne dădeam seama de acest lucru. Trecutul nu mai
este subiect de critică și auto-critică, ci se topește în prezent, în
această clipă. Tot ceea ce numim karmă începe să pălească, relațiile
noastre se curăță, vindecarea începe să survină din interior și se
manifestă în cele din urmă în plan fizic, privirea se înseninează.
Realitatea începe să curgă înspre noi, într-un fel miraculos. Lucrurile
de care nu mai avem nevoie dispar din calea noastră. Uneori mintea se
alarmează: ”m-au dat afară de la serviciu”. Apoi descoperi că, de fapt,
acest lucru a făcut loc pentru o nouă cale, mult mai potrivită cu tine.
Maestrul
Interior este un nivel al propriei tale Ființe. Ești TU, adevăratul. Un
nivel de care nu ai fost conștient până acum. Experiențele de conștiință
extinsa ți-l apropie. Dar alegerea de a trai la nivelul Maestrului
Interior în fiecare zi este o ARTĂ. Aici intervine ceea ce eu numesc
”arta transformării interioare”. În acest moment Artistul se numește
”creatorul conștient de realitate”.
Agnis
In completarea articolului de astazi va prezentam 2 workshop - uri sustinute de Horia Turcanu si Elena Francisc
DOWNLOAD RAPID (toate cele 3 filme)
Mai multe informatii despre calatoria inimii si Horia Turcanu gasiti rasfoind categoria HORIA TURCANU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului.
Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare.
De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici.
Apoi referiți-vă pe cât posibil doar la subiectul postării. Folosiți un limbaj decent. Dacă intrați în clinciuri cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe vor fi respinse fara discuții.
Vă mulțumesc pentru înțelegere!