Arta Transformării Interioare (2.01.2013)

„Călătoria Inimii este curgere. Nu există o structură în care exploratorii conștiinței să intre, nu există o metodă care să asigure transformarea interioară, nu există 3, 7 sau 12 pași pe care cineva să-i facă și care să-i asigure ascensiunea. Nu există o doctrină. Nu există cărți sfinte la care să se facă referință. Ar fi sortit eșecului, așa cum sortite eșecului sunt toate abordările care au un punct exterior de sprijin. Orice căutare în afară. Călătoria Inimii este o călătorie personală al cărei scop este călătoria în sine. Nu există ajungere. Doar drumul. Esența acestei călătorii este experimentarea diferitelor niveluri ale propriei conștiințe care conduce la re-evaluarea completă a ceea ce numim identitate și la transformarea perspectivei asupra propriei ființe și a întregii realități. Cheia este asumarea completă a responsabilității pentru experiență. Asumarea procesului transformării.

A avea incredere in tine însuți

Călătoria Inimii este despre viața de fiecare zi, nu doar despre experiența unui workshop. Aceasta este irelevantă câtă vreme rămâne o experiență izolată. Oricine poate experimenta o ”stare de conștiință extinsă”. Dar foarte puțini sunt aceia care pot integra această experiență în viața lor și pot schimba perspectiva asupra dimensiunii liniare. pentru asta îți trebuie curaj și, mai ales, încredere în tine însuți. Totală. Nu credință într-un maestru, nici într-o metodă, nici într-o mântuire care să vină oferită pe tavă de o ființă mai mult sau mai puțin arhetipală. Călătoria inimii este pentru aceia care au chef să devină proprii lor stăpâni, să iasă din conștiința turmei, să fie liberi. Teoretic, toată lumea vrea asta. Practic, foarte puțini sunt dispuși să-și ia în propriile mâini viața. Statutul de sclav, în primul rând al propriei minți, și apoi al lumii văzute ca un context exterior, este mult mai confortabil decât poziția de centru al propriei experiențe. Nu mai ai pe cine să dai vina, nu mai ai pe cine să faci responsabil pentru toate neajunsurile vieții tale, nu mai ai nici un motiv să rămâi în expectativa blazată a celui neputincios. Orice lucru ”exterior” face parte din tine însuți. Tu ești centrul propriei experiențe de viață ca om încarnat.

Călătoria Inimii este un spațiu destinat acelora dispuși să-și asume Centrul. Noi nu vom face nimic pentru tine. Nimic în locul tău. Nu ne asumăm responsabilitatea procesului tău de transformare. Asta o poate face psihologul tău, duhovnicul tău, maestrul tău spiritual, maestrul tău de reki, vindecătorul tău, unul dintre sutele de iluminați care bântuie rătăciți în aceste timpuri pretutindeni, profesorul tău de yoga sau de orice altă tehnologie spirituală. În Călătoria Inimii, doar tu ești acela care poate face ceva pentru tine.

Și atunci, ce facem noi? Pentru ce sunt workshop-urile și cărțile noastre? Pentru ce este Școala Maestrului Interior care funcționează deja de mai bine de trei ani?

Vindecare

Dragii noștri prieteni și exploratori ai conștiinței, toate acestea sunt spații, locuri, împrejurări în care voi să deveniți Maestrul. Nu pentru alții, ci pentru voi înșivă. Asta facem noi: creem spații de conștiință, medii în care voi să puteți experimenta cine sunteți cu adevărat. Dar alegerea de a deveni, în viața voastră, cine sunteți cu adevărat, este doar a voastră. După cum ”vindecarea” este mereu, dintotdeauna, doar a voastră, oricine, orice v-ar spune. Nimeni nu poate face pentru voi ceea ce puteți face voi înșivă. Orice vindecare care depinde de altcineva nu este decât temporară. Căci voi creați realitatea în orice moment, conștient sau nu, iar ceea ce numim ”boală” nu este decât reflexia în corp a unei realități mai subtile. O realitate psihică, pe care doar voi o puteți schimba definitiv. Boala va reveni în corp, căci este creată de o realitate psihică. Și aceasta nimeni nu o poate schimba înafară de voi. În cele din urmă, orice adevărată vindecare este una spirituală, în sensul în care implică un salt de conștiință.

Într-o sesiune practică  a Călătoriei Inimii e ușor să experimentezi realități extinse. Aceasta se datorează contextului în care se petrece experiența și are cel puțin trei factori esențiali. În primul rând suntem noi, centrul cercului. Capacitatea noastră de a rămâne ”în Zero”, adică de a rămâne constant în starea de Prezență care este condiția fundamentală a expansiunii de conștiință, este esențială. Stările de conștiință extinsă se transmit foarte rapid de la unul la celălalt, ca de-altfel orice stare de conștiință. Atunci când ești conștient de acest lucru el se petrece cu încă și mai multă forță. Stările de conștiință sunt ”inductive”. Parcursul nostru interior, propria noastră Călătorie a Inimii și descoperirea stării de conștiință pe care am numit-o Maestrul Interior, face ca această stare să ne fie accesibilă. Trăind propriul nostru Maestru Interior, aceasta ”trezește” Maestrul Interior al fiecăruia, atunci când suntem în centrul conștient al unui cerc.

Al doilea factor important este cercul însuși, sau comuniunea. Când doi sau mai mulți oameni sunt împreună pentru o explorare interioară, forța expansiunii crește geometric odată cu numărul participanților și mai ales cu conștiența acestora.

Al treilea factor fundamental este deschiderea membrilor cercului. Cu cât deschiderea lor – și aceasta este, pur și simplu, o atitudine – este mai mare, cu atât expansiunea este mai rapidă. Deschiderea depinde exclusiv de încredere. Nu în noi, nu în proces, nu cerc, ci în sine. Nu poți avea încredere în nimic, dacă nu ai încredere în tine însuți.

Alegerea

Una peste alta, noi creem un mediu de conștiință și de conștiență în care fiecare dintre participanți să poată explora propria sa expansiune, să descopere propriile sale semnificații și să aibă propriul său proces. Marea majoritate trăiesc expansiunea. Sunt foarte puțini aceia care sunt atât de închiși sau atât de înfricoșați de pierderea controlului, încât să nu poată trăi expansiunea. Dar aceasta este partea cea mai ușoară. Dificultățile intervin în momentul în care descoperirile extraordinare ale stărilor de conștiință extinsă vin în contact cu experiența dimensiunii liniare, în care toți cei care sunt împrejurul tău te cunosc într-un fel, iar tu te simți altfel, cu mult mai liber, cu mult mai ”tu însuți”, perspectiva ta asupra realității este cu totul alta. Atunci intervine conflictul. există două posibilități. Fie renunți la ceea ce ai trăit, sub un pretext oarecare, fie, pur și simplu, validezi experiența ca fiind ”reală” și aduci acea trăire în dimensiunea orizontală. Pentru prima variantă nu e nevoie de explicații. E calea cea mai ușoară. ”Nu a fost decât un vis. Mă întorc în realitatea mea mizerabilă pentru că e singura disponibilă.” Mulți fac asta. Dar există și ceilalți, curajoșii, cei care au încredere cu adevărat în trăirea lor, care cred că aceea, largă, este adevărata dimensiune a ființei lor profunde. Ei sunt aceia care-și vor schimba viața. Aceia care vor descoperi Maestrul Interior, singura instanță căreia i se vor mai supune vreodată. Maestrul Interior este creatorul conștient de realitate, ființa umană, încarnată, care trăiește dimensiunea sa divină în deplină conștiență.

”Fraților, ce fumați voi, cei care citiți și scrieți pe acest site?”aceasta este întrebarea uluită a unui fumător profesionist care a nimerit pe Călătoria Inimii zilele trecute. Pentru aceia care nu pot integra diferitele dimensiuni ale conștiinței, trăirea Maestrului Interior nu este decât o utopie. În adâncul lor ei cred că e o fantasmă, o iluzie generată de marijuana sau de orice altceva, fie chiar și respirația conștientă, dar o fantasmă. Pentru aceștia, nici un joint nu va funcționa cu adevărat vreodată, pentru că fiecare expansiune nu va face decât să adâncească prăpastia din propria lor conștiință, între ”aici”, dimensiunea orizontală a existenței, și ”acolo”, lumea inefabilă percepută nu ca o parte a propriei ființe, ci ca o fata morgana, o halucinație a minții. Asta pentru că nici o plantă și nici o substanță, nici un maestru exterior, nici o tehnologie a sacrului, nici o metodă, nici o biserică și nici o carte, vreodată, nu va putea să schimbe felul în care TU privești lucrurile. În spațiul pe care îl numim Călătoria Inimii, un spațiu de experiență și mai mult decât atât, TU ești acela care trebuie să să aleagă felul în care privește realitatea. Noi nu facem decât să vă punem la dispoziție posibilitatea experimentării acestor dimensiuni ale propriei voastre conștiințe, dar ceea ce faceți cu descoperirile voastre, asta este altă poveste.

Sau poate că nu.

A integra experiența in dimensiunea orizontala

Până acum pentru majoritatea oamenilor conta chiar și numai faptul simplu de a trăi, vreodată, o întâlnire cu dimensiunea lor înaltă. Putea fi încununarea unei vieți petrecute în paradigma dualității. Un singur moment de revelație într-o viață, și ar fi fost suficient. Acum nu mai este vorba despre asta. Cel puțin pentru noi. Este vorba despre a integra complet această dimensiune în viața de fiecare zi. Cu alte cuvinte, despre a permite Maestrului Interior să se afle la cârma vieții unui uman încarnat. Despre a trăi integralitatea ființei în fiecare zi, în orice moment, de a face alegerile acestei vieți până acum exclusiv orizontale, fiind conștient de axa transcendentă, de cauzalitățile care depășesc cu mult identificarea cu planul liniar. Este posibil acest lucru? Răspunsul nostru este DA. Nu numai că este posibil, dar aceasta este direcția în care se îndreaptă umanitatea ca experiență, aceasta este transformarea despre care se vorbește atât de mult, aceasta este mutația în conștiință pentru care umanitatea s-a pregătit în lunga ei experiență.

Lucrăm cu sute de oameni și, poate, de când Călătoria Inimii are un centru conștient, am lucrat cu mii. Într-o stare de expansiune, toate poveștile celorlalți sunt propriile tale povești, toate identificările, toată suferința, toată zbaterea, toată lupta extraordinară care se dă între ego, cel care nu vrea să renunțe crezând că va muri, și acea parte ființei care încet, dar sigur, conduce experiența către marele final: conștiența de sine. Mulți vin la sesiunile noastre experiențiale mânați de acel instinct interior, de multe ori împotriva tuturor argumentelor mentale, împotriva tuturor fricilor care barează procesul. Și se experimentează pe Sine. (Sloganul nostru, ”eXperimentează-TE”, nu este unul gratuit. despre acest lucru este vorba.) Pentru moment este o ușurare a crizei psiho-spirituale de transformare prin care trec în viața lor, căci conexiunea cu dimensiunile vaste ale conștiinței lor îi scoate în afara luptei cu ei înșiși. Dar treptat, presiunea propriei lor minți, a obișnuinței, presiunea mediului în care trăiesc și care nu vrea ca ei să se se schimbe, scuzele de tot felul cu care vine ego ca să justifice rămânerea în identificare, toate acestea fac în cele din urmă pe cei mai mulți dintre ei să reintre în vrie. Ori de câte ori ne îndepărtăm de prioritățile inimii noastre se manifestă ”criza de transformare” Realitatea pe care o experimentează în dimensiunea orizontală pare să se prăbușească, pe toate planurile. Toate reperele ego-ului intră în disoluție. Și atunci ei se întorc din nou, pentru o nouă experiență și o o nouă reconexiune cu adâncurile ființei lor.

Dar asta nu folosește la nimic în cele din urmă, dacă nu există dorința, curajul și încrederea de a aduce în viața de fiecare zi dimensiunea transcendentă și dacă aceasta rămâne doar ”o experiență într-un workshop”.

Sau poate că da? 

Marele pas

Dar există și ceilalți, mai puțini, al căror proces este fulminant și pentru care o sesiune de experiență de sine declanșează cascade de transformări. Sunt aceia care au gustat din Adevăr și au ales ca Adevărul să-i facă liberi. Ei nu mai pot să se întoarcă în minciuna despre ei înșiși după ce au explorat măreția propriei lor ființe. Nu mai pot să fie niște sclavi mărunți, mânați din spate de conștiința de masă – sau a turmei, după ce au gustat frumusețea zborului, nu mai pot pretinde despre ei înșiși că ”trebuie” să facă cutare și cutare lucru, după explorarea conștientă a memoriei sufletului. Sunt cei care se eliberează. Ei refuză să se mai întoarcă sub dictatura minții și fac alegerea de a integra complet dimensiunea lor inefabilă, abia descoperită, în viața de fiecare zi. Sunt aceia care ”își asumă centrul” propriei lor vieți și care încep să perceapă realitatea ca pe o reflexie a lăuntrului lor. Sunt aceia încetează să se mai supună iluziei, care încetează să mai proiecteze asupra celorlalți responsabilitatea propriei ”fericiri” și explorează deja bucuria intrinsecă a trăirii conștiente.

Deci, avem două categorii de exploratori ai conștiinței. Cu toți simt profund nevoia schimbării izvorând din interior și ajung să experimenteze expansiunea. Dar unii se vor întoarce   mereu în vechea paradigmă, refuzând asumarea, iar ceilalți aleg transformarea imediată și intră într-o nouă etapă a procesului.

Acest articol se adresează celor din urmă.

Care sunt capcanele transformării pentru cei care aleg să-și asume centrul?

Mai întâi capcana clasică: eu știu! În clipa în care ai trăit niște experiențe importante și ai rostit acest ”eu știu”, totul s-a prăbușit, căci ești din nou în minte. Doar mintea este aceea care are naivitatea liniară de a crede că realitatea multidimensională a ființei poate fi ”știută”. A ști implică o limitare imediată a experienței și oprirea integrării. Cunosc un caz ilustrativ: personajul cu pricina a înțeles avantajul de a fi un ”iluminat”. Ego-ul a găsit cea mai nouă și spectaculoasă haină cu care să se îmbrace. Haina ”spirituală”. După ce a făcut câteva cursuri de energie și a petrecut un an alergând pe la tot felul de maeștri, s-a …iluminat. Și-a dat seama că vocația sa este de a-i vindeca pe alții. Statutul de verigă între cer și pământ, de canal de energie celestă, îi dă o aură importantă. Oamenii îl privesc cu respect și cu teamă. Este reprezentantul uman al unei energii pe care ei nu o înțeleg și cred că această energie trebuie să fie dăruită celor cu har. Se văd pe ei înșiși prea mici, prea neînsemnați ca să se vindece singuri. Acesta e un rol care se completează perfect cu cel complementar al iluminatului. El are nevoie de cineva care sa se creadă neajutorat, pentru ca el să se hrănească din energia măreției pe care o suge din această simbioză. Toată lumea e fericită. Vindecatul, că a întâlnit un maestru vindecător, și vindecătorul care-și hrănește propriul ego.

Calea spirituală a vindecătorului e suspendată pentru moment. El nu va regăsi trăirea Maestrului Interior, ci doar surogatul unui fals maestru articulat de către ego. Cu cât se va îndepărta mai mult de trăirea autentică, cu atât mai mult Ego va pretinde dovezi ale spiritualității sale. Va deveni arogant, infatuat, va pretinde respect, va clama că are puteri supranaturale, va pretinde să fie iubit și adulat, recunoscut și lăudat, căci în adâncul său va domni cea mai teribilă îndoială. va continua să caute în exterior ceea ce ego, niciodată nu-și poate dărui singur.

A doua capcană: presiunea uriașă a conștiinței de masă, a familiei, a prietenilor.  

Toată conștiința de masă, colectivă, este articulată pe rolurile pe care le jucăm unii față de ceilalți. Atunci când în procesul transformării devenim conștienți de aceste roluri și de faptul că ele reprezintă doar o parte din noi, periferică, iar nu esența noastră, atunci tindem să ne retragem energia din acele roluri. Continuăm să le jucăm, dar avem conștiența profundă că suntem mult mai mult. e momentul în care mediul se va simți frustrat și va ataca pe cel aflat în transformare. Acuzațiile obișnuite sunt ”egoistule, nu ne mai iubești, iți pasă doar de tine, și noi care am făcut atâtea pentru tine etc”. E un moment greu ce poate fi depășit de cele mai multe ori cu suportul celorlalți care trec prin același proces. Soțul, soția, părinții, colegii și prietenii spun același lucru: te-ai schimbat. nu le place asta. Rolurile din care se hrăneau ei și tu la rândul tău, pierd din energie. Presiunea va fi uriașă și va conduce la transformarea vieții. Compromisurile sunt greu de suportat.

Această capcană o generează pe a treia: îndoiala. 

Începi să te îndoiești de trăirile tale, să le pui sub semnul întrebării, vei încerca să găsești semnale ”obiective” și repere. Acestea nu există, căci întregul proces este unul subiectiv. Încrederea în sine nu poate fi înlocuită cu nimic. ori ai încredere, ori n-ai. Nu se poate doar pe jumătate. Un instrument potrivit este cel al bucuriei. Dacă o situație, un job, un om, orice în viața ta nu-ți mai aduce nici o bucurie, atunci acel lucru nu se află pe drumul tău. sfârșitul e inevitabil.

Îndoiala generează o a patra capcană, gravissimă. Vinovăția față de ceilalți. 

 Ea nu se naște acum, ci iese din adâncuri unde a fost adânc îngropată. Ceilalți vor apăsa la maximum pe această pedală a vinovăției, căci ei cunosc instinctiv punctul slab. dacă ai jucat rolul salvatorului, al celui care face totul pentru alții, care le duce pe toate, al celui puternic ce se împovărează cu toate necazurile planetei, ești un candidat sigur pentru vinovăție. Este o etapă foarte dificilă. Doar conștiența antrenată și alegerea hotărâtă te pot scoate din acest marasm. Suportul altora care trec prin același proces e fundamental și a continua să trăiești expansiunea de conștiință în dimensiunea liniară, nu doar în sesiuni speciale. E nevoie să-ți iei timp pentru tine, să reintri în starea de Prezență, să rămâi în contact permanent cu aspectele rarefiate ale propriei tale ființe.

O mie de motive va găsi mintea ta pentru a nega procesul de transformare, toate de o logică desăvârșită: fă ”ceea ce trebuie”. formele impersonale, precum trebuie, ascund întotdeauna conștiința de masă, turma care dorește să te țină. Nu vei fi liber niciodată atâta vreme cât vei trăi ancorat în a face ceea ce ”trebuie”. E nevoie de curaj și de determinare pentru a trece mai departe. Oricum, nu ai prea multe opțiuni. A te întoarce înapoi nu e o soluție. Vei suferi cumplit. Odată ce ai gustat libertatea interioară, odată ce ai întrezărit măreția și splendoarea propriei ființe nu vei mai putea să o îngropi în molozul unei relații inconștiente. Adevărul va ieși la iveală precum uleiul la suprafața apei.

Mă opresc aici pentru moment, cu aceste câteva capcane. Mai sunt și altele, pe măsură ce procesul interior evoluează. Dar la acest nivel toate sunt variațiuni ale acestora enumerate mai sus.

Schimbarea fundamentală de paradigmă

Cea mai importantă schimbare este această translare a centrului către interior, care vine din asumarea propriei realități. Nimeni și nimic nu mai este ”de vină” pentru neajunsurile vieții tale. Trăiești conștiența că orice clipă este o oglindire a propriei tale conștiințe. Momentele de disconfort, fizic, energetic, emoțional sau mental sunt doar semnale ale identificării, ale pierderii temporare a conștienței. Devii recunoscător celor din preajma ta care oglindesc cu perfecțiune identificările tale.

În timpul unui workshop care se petrecea la Cluj, cineva, o femeie, mi-a spus durerea vieții sale: soțul o părăsise pentru o altă femeie. Durerea, furia, frustrarea o însoțeau la venire. În a treia zi, duminică, a venit cu o față surâzătoare și mi-a spus ”am înțeles. El a avut curajul să facă ceea ce eu nu am avut curajul să fac. amândoi știam că nu mai există bucurie, dar eu țineam cu dinții de tecut.” Celălalt nu era decât oglinda sa. A înțeles. Suntem, unii pentru alții, oglinzi. Nu celălalt îmi vorbește, ci eu însumi. Un aspect al meu. Această femeie este pe cale de a-și recăpăta centrul și libertatea.

Percepția unei realități străine și dușmănoase începe să se dilueze. Locul îi este luat de o realitate extinsă, care face parte și este generată de noi înșine. Viața în trup devine o serie de inițieri succesive în care ne descoperim, cu sinceritate, uimire și exuberanță, pe noi înșine. Porțile inimii se deschid în sensul că ne iertăm în primul rând pe noi înșine pentru orice am fi căcut vreodată. Acest lucru nu este o acțiune deliberată, ci consecința descoperirii că, de fapt, niciodată nimic nu a fost greșit. Orice împrejurare a fost o inițiere, numai că pe atunci nu ne dădeam seama de acest lucru. Trecutul nu mai este subiect de critică și auto-critică, ci se topește în prezent, în această clipă. Tot ceea ce numim karmă începe să pălească, relațiile noastre se curăță, vindecarea începe să survină din interior și se manifestă în cele din urmă în plan fizic, privirea se înseninează. Realitatea începe să curgă înspre noi, într-un fel miraculos. Lucrurile de care nu mai avem nevoie dispar din calea noastră. Uneori mintea se alarmează: ”m-au dat afară de la serviciu”. Apoi descoperi că, de fapt, acest lucru a făcut loc pentru o nouă cale, mult mai potrivită cu tine.

 Maestrul Interior este un nivel al propriei tale Ființe. Ești TU, adevăratul. Un nivel de care nu ai fost conștient până acum. Experiențele de conștiință extinsa ți-l apropie. Dar alegerea de a trai la nivelul Maestrului Interior în fiecare zi este o ARTĂ.  Aici intervine ceea ce eu numesc ”arta transformării interioare”.   În acest moment  Artistul se numește ”creatorul conștient de realitate”.

Agnis

SURSA: http://www.calatoriainimii.net

 In completarea articolului de astazi va prezentam 2 workshop - uri sustinute de Horia Turcanu si Elena Francisc

 Horia Turcanu - Conferinta, Cluj 8 noiembrie 2012 

Horia Turcanu - Punctul ZERO al Constiintei, 21 decembrie 2012 (partea 1)

Horia Turcanu - Punctul ZERO al Constiintei, 21 decembrie 2012 (partea a 2-a) 

DOWNLOAD RAPID (toate cele 3 filme)

Mai multe informatii despre calatoria inimii si Horia Turcanu gasiti rasfoind categoria HORIA TURCANU.