THE MARKETING OF MADNESS (2010)
 

 Va prezentam astazi un alt documentar tradus, marca Marian Matei, un film in 2 parti , fiecare parte avand un articol separat.

A II-a parte parte a documentarul a fost publicata la distanta in timp fata de prima, de aceea le vom prezenta intr-un articol pe ambele.

In data de 24.11.2010, prietenul nostru Marian Matei a publicat prima parte a acestui film avand urmatorul articol:

"The Marketing of Madness este un documentar extrem de amplu şi incisiv, privind industria drogurilor psihiatrice şi a marilor venituri generate de parteneriatul dintre psihiatri şi companiile farmaceutice, care a creat o piaţă imensă, cu un profit de peste 80 de miliarde de dolari anual.

Trebuie să recunosc că nu pot fi obiectiv în critica acestei profesii, pe care o detest profund din diverse motive:

- intuitiv, nu am avut niciodată încredere în diagnosticele psihiatrice, fiindcă este mai mult decât evident pentru oricine, că dinamica şi fiziologia creierului uman continuă sa rămână o enigmă pentru medicină, chiar şi în acest secol.

- aroganţa stupidă, cu care psihiatrii îşi arogă statutul de experţi în probleme ale comportamentului uman, dobândind în timp o poziţie din ce în ce mai solidă şi respectabilă în societate, deşi nu are nici cea mai mică urmă de susţinere ştiinţifică, o consider din multe puncte de vedere un atentat la adresa libertăţii umane.

- complicitatea psihiatrilor cu aparatele represive statale, a dus la crearea în întreaga lume a unei reţele diabolice de stabilimente psihiatrice, folosite pentru anihilarea fizică şi socială a indezirabililor. Fenomenul nu a ţinut şi nu ţine cont de regimul politic şi în nici un caz de mascarada numită "democraţie", deşi mai cunoscute  rămân SPS-urile sovietice popularizate de Aleksandr Isaevici Soljeniţîn în Arhipelagul Gulag. Am menţionat în articolul despre Mihai Eminescu, cum el însuşi a fost una dintre primele victime ale acestei tagme.

Departe de mine intenţia de a nega existenţa persoanelor oneste printre practicanţii acestei meserii sau printre cei care se supun jurământului lui Hipocrate, mulţi dintre ei depunând mărturie în acest documentar, privind sistemul corupt în care sunt obligaţi să profeseze.

Din nefericire însă, nu puţini medici de talia unui Josef Mengele sau psihiatri de genul "părintelui" Sigmund Freud şi promovarea otrăvurilor industriei farmaceutice (total lipsită de discernământ şi compasiune pentru fiinţa umană), m-au făcut, în timp, să consider că singurul accesoriu care le lipseşte unor "halate albe", pentru a-şi arăta adevărata faţă, este o coasă.

Documentarul aruncă lumină asupra unor aparenţe înşelătoare: cât de solide sunt diagnosticele psihiatrice şi cât de sigure sunt drogurile prescrise.

Documentarul Psihiatria: O industrie a morţii, era prima cronică a istoriei sordide a "diagnosticelor" bolilor mentale şi a naşterii industriei psihiatrice, fiind totodată debutul filmografic al Comisiei Cetăţeneşti pentru Drepturile Omului, CCHR. Acest ultim documentar, The Marketing of Madness, bine produs şi bine organizat în cele 13 capitole, a fost însoţit la lansare şi de o broşură ce rezuma conţinutul filmului.

Filmul începe cu o scurtă istorie a psihiatriei şi psihologiei, demonstrând cum a ajuns industria farmaceutică să redefinească multe probleme spirituale şi comportamentale, drept boli cerebrale ce necesitau terapie de şoc, lobotomii chirurgicale şi în final droguri (lobotomii chimice).

Până în prezent nimeni nu i-a obligat pe psihiatri să dovedească ştiinţific, că maladiile mentale pentru care prescriu droguri pe bandă rulantă, ar avea un corespondent în fiziologia cerebrală.

Mai mult decât atât, nici o deficienţă nutriţională nu s-a permis să fie explorată de către această mafie psiho-farmaceutică şi pseudo-ştiinţifică, pentru a explica diverse anomalii mentale precum depresia, dereglarea bipolară, schizofrenia ş.a.m.d., chiar dacă nenumărate studii independente având la bază dieta alimentară, au avut succes în tratarea lor.

Multe articole publicate în revistele medicale şi finanţate de criminala industrie farmaceutică, susţin existenţa unui dezechilibru chimic al neuro transmiţătorilor din creier, ce necesită prin urmare, pentru reechilibrare, administrarea de droguri psihotrope, în ciuda faptului că nu există nici un fel de teste de laborator care să probeze ştiinţific aceste afirmaţii.

Deci cine este, istoric vorbind, responsabil de această focalizare obsesivă pe tratarea medicamentoasă a anomaliilor mentale ?

Nimeni altul decât Sigmund Freud, individul pentru care principala motivaţie a comportamentului uman, era impulsul incestuos. Freud a creat o "epidemie" a uzului de cocaină în întreaga Europă, beneficiind simultan de mita substanţială oferită de două companii farmaceutice majore, Merck şi Parke-Davis (actualmente o subsidiară a Pfizer). 

Când escrocheria a fost dată în vileag, acest nemernic căruia i s-au ridicat monumente de respectabilitate, a început promovarea unei alte clase de droguri de coşmar, amfetaminele, despre care se ştia că sunt ineficiente, extrem de toxice şi că provoacă o dependenţă puternică.

În 1952, psihiatrii declanşează odiseea aşa-zisului DSM, Manualul pentru Diagnoza şi Statistica Bolilor Mentale, ajuns astăzi aproape de cea de-a cincea ediţie.

Cum s-au întocmit, în timp, nomenclatoarele ce au ajuns să cuprindă de la 112, iniţial, aproape 900 de pretinse boli mentale, dintre care doar respiraţia profundă a fost deocamdată exclusă ?

Extrem de simplu şi eficient... prin vot ! Şi printr-o târguială ca la tarabă, sau cum elegant încerca să se exprime un psihiatru britanic participant la "conferinţa" de redactare a celei de-a treia ediţii: "ca la o licitaţie de tutun."

Perfect conştienţi de caracterul conspirativ al acestei catastrofe de "manual", cu pretenţie de operă ştiinţifică, o comisie de 25 psihiatri marcanţi, dintre care 19 sunt cunoscuţi ca fiind pe statele de plată ale marilor concerne farmaceutice, deliberează în prezent în secret, stabilind cât de lungă va fi de această dată lista maladiilor mentale.

Există mărturii îngrijorătoare, privind includerea în această listă a unor comportamente umane gen: dependenţa de internet, preocuparea obsesiv religioasă, paranoia politică conspiraţională şi altele similare, care le va garanta drept clientelă întreaga populaţie a lumii, numai bună de a fi clasificată global ca fiind alienată şi deci potenţială "beneficiară" a unui tratament cu droguri psihotrope.

Nu putem aprecia ce venituri enorme vor fi astfel asigurate asasinilor chimici din corporaţiile farmaceutice, dar ne putem face o idee, ţinând cont că în 2007 aceştia au avut un profit de 22,8 miliarde dolari.

Un procent alarmant de 75 % dintre militarii americani, se află sub tratament cu droguri legale, conducând la faptul că mai mulţi dintre ei mor mai degrabă prin sinucidere, decât în luptă.

Cum de s-a ajuns ca grupe de droguri perfect cunoscute prin efectelor lor nocive şi prin dependenţa gravă pe care o provoacă, să ajungă a fi prescrise legal iar uzul lor să fie încurajat de psihiatri, medici, guverne, mass media şi educatori, deopotrivă ?

Prin puterea aproape nelimitată a banilor murdari şi a influenţei politice a concernelor farmaceutice. În SUA personalul medical este obligat, pentru a-şi menţine licenţa, să urmeze continuu cursuri profesionale, care sunt aprobate şi finanţate de trusturile farmaceutice.

Se estimează că 66-75 % dintre articolele publicate de revistele medicale sunt finanţate de corporaţii şi 50 % dintre articolele referitoare la drogurile psihiatrice sunt publicate ilegal, sub semnătura contrafăcută a unor autori care odată intervievaţi, declară contrariaţi că aceste articole nu le aparţin.

Din 1997, anul în care mita bine plasată a obţinut în Congresul american relaxarea regulilor privind reclama televizată sau radio a produselor Big Pharma, impunând ca doar câteva efecte adverse să fie menţionate la final de reclamă, s-a ajuns la o medie de 16.000 de ore anual de vizionare a unor astfel de reclame televizate.

Şi oricât de departe vi s-ar părea că suntem de SUA, ca subiect al documentarului, mă văd nevoit să vă reamintesc că graţie unei conduceri statale integral masonice, profund corupte şi iresponsabile:

- militarii americani pot comite crime pe teritoriul românesc, fără a se supune legilor noastre (cazul Teo Peter).
- militarii români au fost obligaţi să participe la două conflicte aberante, orchestrate de SUA, în Afganistan şi Irak, împotriva unei populaţii nevinovate.
- guvernul nostru a adoptat printre primii paşapoartele biometrice şi reglementarea ce va provoca garantat un genocid şi care se numeşte Codex Alimentarius, urmând ordinele SUA.
- în spatele campaniei murdare de vaccinare împotriva gripei porcine (poate şi a celei aviare şi a vaccinului pentru cancerul de col uterin), stau intrigile perfide ale lacomului concern farmaceutic  multinaţional, cu sediul la Londra, GSK, nominalizat repetat în documentar, sub diversele denumiri pe care le-a purtat în timp: Smith, Kline & French, SmithKline Beecham sau GlaxoSmithKline.

Închei acest articol cu citatul unui psihiatru, care consider eu că este mai mult decât elocvent în a sublinia imaginea de ansamblu:

"Cred că vom fi martorii unei uriaşe rate de creştere a violenţei, sinuciderilor şi comportamentelor bizare cum nu s-a mai văzut. Şi asta fiindcă numai în ultimii 60 de ani, am început să ne intoxicăm global creierele, cu aceste incredibil de toxice substanţe."

Vă invit să vizionaţi primul episod al acestui amplu documentar, de aproape 3 ore !" 

Sursa: http://antiiluzii.blogspot.com/2010/11/vanzarea-nebuniei-drogurile-psihotrope.html

 DUPA ACESTE FILME , EXISTA MAI JOS PE PAGINA, ARTICOLUL 2 SI PARTEA A II-a A FILMULUI !!

VEDEȚI AICI, PRIMA PARTE A DOCUMENTARULUI TRADUS:

The Marketing of Madness  - Vânzarea nebuniei_Ep.1

sau cu acest link


sau aici


sau aici (link download) - RECOMANDAT!

De asemenea, in data de 22.02.2011, Marian a publicat a II-a parte a acestui documentar extrem de complex si edificator, pentru care a facut urmatoarea recenzie: 

"Industria farmaceutică, ne intră în case în fiecare zi şi încearcă să ne convingă că avem, cu toţii, această problemă, pe care ei o pot rezolva cu o pastilă. Asta e ceva periculos!"

Dr. Martin Cosgro

Psiholog

"Anul trecut, companiile farmaceutice au avut profit de 285,6 miliarde dolari. Această industrie, nu este în afaceri de sănătate şi vindecare. Industria farmaceutică, este în afacerea managementului bolii."

Gwen Olsen

Fost reprezentant Johnson & Johnson,

Bristol-Myers-Squib şi Abbott Laboratories

Autoarea cărţii “Confessions of an Rx Drug Pusher”

Laureata Human Rights Award, 2007

După o pauză cam lungă, fiind prins în multe alte proiecte interesante, între timp, am revenit la acest vast şi cuprinzător documentar, al cărui subiect tratează una dintre cele mai mari şi mai periculoase escrocherii mondiale, "mariajul financiar" dintre psihiatri şi industria farmaceutică, cea care a ajuns să aibă profituri anuale mai mari, decât ale unei alte industrii a morţii, industria armamentului, aşa-numit, convenţional.

Cât de sigură este, de exemplu, noua clasă "minune" de droguri antidepresive ?

În timpul testelor efectuate pe adulţi sănătoşi, pentru Prozac - primul drog psihotrop de acest gen - 50%, dintre subiecţi, au manifestat tendinţe suicidare, dar cum, legislaţia americană, prevede ca testele de siguranţă ale drogurilor, să fie efectuate chiar de companiile producătoare, cercetătorii au măsluit rezultatele în favoarea lor, pentru a putea obţine aprobarea Food and Drug Administration, FDA.

Ca atare, s-a ajuns, actualmente, să se prescrie droguri psihotrope, pentru aproape orice stare emoţională, umană, normală, sub o diversitate năucitoare de denumiri pur comerciale: Zoloft, Paxil, Effexor, Zyban, Celexa, Sarafem, care maschează, de fapt, realitatea crudă a naturii reale, a acestor aşa-zise "medicamente": droguri, ce provoacă dependenţe extrem de puternice - mai grave, în unele cazuri, decât ale mult blamatelor droguri ale străzii, aflate sub interdicţie legislativă pe plan mondial - motiv pentru care am şi folosit acest termen, pentru ele, în toată traducerea documentarului.

Deşi, aceste droguri, nu au fost niciodată aprobate oficial, pentru a fi prescrise copiilor, celor mai năpăstuiţi dintre ei, copiii aflaţi în sistemele de adopţii statale americane, li se prescriu, pe bandă rulantă, astfel de "tratamente", începând de la vârsta de trei ani, pentru tot felul de afecţiuni închipuite, procentul celor afectaţi fiind de peste 60% în Texas şi peste 66% în Massachusetts.

În baza unei propagande mincinoase, mascată sub forma unor false articole ştiinţifice şi emisiuni de ştiri, Asociaţia Americană a Psihiatrilor, organizaţie finanţată aproape exclusiv de Big Pharma, a efectuat un lobby legislativ intens, pentru a obţine permisiunea de promovare a unor programe de testare, ce afectează o altă categorie socială vitală: adolescenţii.

Rezultatul pătrunderii, până şi în şcoli, a acestei caracatiţe lacome, alianţa psiho-farmaceutică, s-a concretizat în peste 84% de diagnostice psihiatrice false, la 90% dintre adolescenţi fiindu-le prescrise droguri psihotrope, ţelul final fiind de a crea, de timpuriu, o altă categorie de consumatori pe viaţă, ideal deloc dificil de atins, prin complicitatea cu autorităţile statale şi falsele grupuri de sprijin, ale căror venituri provin, în proporţie de 66%, tot din industria asasinilor chimici.

Ipocrizia şi mercantilismul psihiatrilor, sunt susţinute, suplimentar, de un adevărat bombardament mediatic şi cibernetic, prin intermediul "programelor educaţionale" al căror mesaj obsedant este repetat la infinit: "Eşti bolnav... noi vem soluţia... întreabă-ţi doctorul !".

Există un conflict de interese, evident, datorită milioanelor de dolari investite în audio-vizual şi în presa scrisă, de către industria farmaceutică, acesta fiind motivul principal, pentru care nu auzim despre reacţiile adverse, multiple, ale acestor droguri, ce conduc la sinucideri, crime şi dependenţe grave.

Datorită ignoranţei consumatorilor şi abilităţii de a pompa mesaje subliminale, prin intermediul reclamelor televizate, doctorii au ajuns, acum, în situaţia, de a li se spune de către pacienţi, care droguri anume, doresc să le fie prescrise, un studiu independent ce a folosit actori profesionişti, pe post de falşi pacienţi, revelând un procent de 50% de medici, dispuşi să îndeplinească solicitarea expresă a pacientului, din dorinţa de a nu-şi periclita afacerile.

Nimic surprinzător, de altfel, în contextul infamei societăţi de consum şi a coruptului sistem financiar mondial, care au impus mercificarea profesiei medicale, un domeniu care nu avea ce căuta în circuitul comercial, realitatea fiind cu totul alta:

- toate drogurile au efecte secundare, care nu fac decât să agraveze starea fizică generală, a celui ce are aşa-zisa "boală mentală";

- drogurile psihiatrice, pot provoca depresii şi induc comportamente agresive, fie prin folosirea lor curentă, fie prin încercarea de a renunţa, ulterior, la ele;

- majoritatea drogurilor, prescrise copiilor, provoacă dependenţe mai puternice decât cocaina, fiind nominalizate, de fapt, în exact acelaşi nomenclator al agenţiei americane antidrog, DEA;

- "diagnosticele psihiatrice" se bazează pe o "ştiinţă" dubioasă, pe un manual inventat ad-hoc şi arbitrar, prin votare, nici un diagnostic neputând fi determinat printr-un test obiectiv;

- se estimează o cifră de peste 100 de milioane de oameni, pe plan mondial, ce au căzut în capcana acestor droguri mortale.

"Mai puţin de 10%, dintre aceste droguri, sunt mai eficiente decât un placebo, potrivit meta-analizelor drogurilor psihiatrice. Şi 60% din cele 10%, menţionate anterior, chiar sunt placebo, acesta putând fi motivul pentru care, în atât de multe cazuri, drogurile psihiatrice, sunt cunoscute a fi cauzat mai mult rău decât bine, în situaţii reale de viaţă." - Gwen Olsen

În 22 martie 2004, FDA a publicat următorul anunţ: "...anxietate, agitaţie, atacuri de panică, insomnie, iritabilitate, ostilitate, impulsivitate, acatizie şi comportament maniacal, toate au fost raportate la copiii şi adulţii aflaţi sub tratament cu antidepresive."

"Toate atacurile cu armă, din şcoli, au fost rezultatul drogării psihiatrice", afirma Genita Petralli, medicul şef al Shangri La BioSpa and Addiction Clinic. Ea preciza că, cei implicaţi, fie sufereau efectele sevrajului, fie aveau diverse reacţii adverse, la aceste droguri, astfel de asasinate în masă, nefiind întânite înainte ca drogurile psihiatrice să pătrundă în şcoli, prin programe similare TMAP, CMAP sau PENMAP.

Creşterea explozivă, a numărului efectelor secundare, de la un drog la altul, pe măsura patentării lor, nu denotă decât un atac intenţionat, progresiv, la adresa fiinţei umane, implicarea chiar şi a CIA în multe dintre problemele psihiatrice, fiind mai mult decât elocventă, în acest sens, dacă vom corobora, imaginea psihiatrică de ansamblu, cu experimentele CIA cu LSD şi alte halucinogene, efectuate pe mari grupuri populaţionale, în anii '60 şi '70 şi drogarea excesivă a militarilor, care are drept scop, cred eu, asigurarea obedienţei lor şi nu eliminarea stresului acţiunilor de luptă.

Nutriţia şi multe alte tehnici, ca: yoga, meditaţia, Ayurveda, acupunctura, medicina tradiţională chineză ş.a. pot fi factori majori, în eliminarea toxinelor din organism şi echilibrarea psihică a acestuia.

Suplimente ca acizii graşi Omega-3, au fost revelaţi ca având efecte, semnificative, în reducerea depresiei, dereglării bipolare, furiei, agresivităţii şi anxietăţii.

Potrivit mentalhealth.samhsa.gov, vitaminele B-complex, riboflavinul, magneziul şi thiamina, pot trata anxietatea, autismul, depresia, psihozele induse medicamentos şi hiperactivitatea.

De asemenea, unele alergii alimentare, au fost corelate cu apariţia unor boli mentale: "... alergii la alimente ca: grâu, zahăr şi lapte, pot cauza sau exacerba simptomele de schizofrenie, autism, anxietate, incapacitate de a învăţa, deficit de atenţie prin hiperactivitate ADHD şi alte boli."

La final, vă prezint traducerea scrisorii de demisie, înaintată, Asociaţiei Americane a Psihiatrilor, de dr. Loren R. Mosher, creatorul programului de succes "Soteria", blocat de mafia psiho-farmaceutică, scrisoare care confirmă practicile de drogare şi supunere a indezirabililor.

"Dr. Loren R. Mosher
2616 Angell Ave, San Diego, CA 92122
Ph: 619 550-0312
Fx: 619 558 0854
4 decembrie 1998

Dr. Rodrigo Munoz
Preşedinte al Asociaţiei
Americane a Psihiatrilor
1400 94 Street N. W.
Washington, D.C. 20005

Dragă Rod,

După aproape trei decenii, ca membru, cu un amestec de plăcere şi dezamăgire, îţi înaintez această scrisoare de demisie, din Asociaţia Americană a Psihiatrilor. Motivul principal, al acţiunii mele, este credinţa că, de fapt, demisionez din Asociaţia Americană a Psihofarmaciştilor. Din fericire, identitatea reală a organizaţiei nu necesită şi schimbarea de acronim.

Din păcate, APA impune şi consolidează, prin vorbe şi fapte, dependenţa de droguri a societăţii noastre, deşi se spune că duce o campanie contra drogurilor. Clienţii cu diagnostic dual, sunt o mare problemă pentru noi, dar nu din cauza drogurilor bune, pe care le prescriem, rele fiind doar cele obţinute fără reţetă. Un marxist, ar observa că, fiind o bună organizaţie capitalistă, APA agrează doar drogurile din care derivă un profit - direct sau indirect.

Nu este un grup pentru mine. În acest moment al istoriei, din punctul meu de vedere, psihiatrii au fost cumpăraţi de companiile farmaceutice, aproape în totalitate. APA nu mai poate exista, fără suportul financiar al companiilor farmaceutice, pentru întâlniri, simpozioane, conferinţe, reclamă, prânzuri de afaceri, burse şcolare la discreţie etc. Psihiatrii au devenit lingăii campaniilor promoţionale ale companiilor, APA continuând să susţină că şi-a menţinut independenţa şi autonomia, deşi este complet prinsă în mreje.

Oricine are un minim de bun simţ, participând la întâlnirile anuale, poate observa cum, companiile farmaceutice, îşi fac reclamă iar simpozioanele sponsorizate de industrie, atrag mulţimi cu diversele lor ispite, în timp ce o sesiune ştiinţifică serioasă, aproape că nu are audienţă. Activitatea psihiatrilor le dezvăluie credinţele; de exemplu, mare parte a activităţii, constă într-o cvasi-ştiinţă a uzului de droguri, ce se rezumă la scrierea de reţete.

Aceste limitări, psihofarmaceutice, ale abilităţii noastre de a fi practicieni integri, ne limitează, de asemenea şi orizontul intelectual. Nu mai încercăm să înţelegem persoanele, ca un întreg, în contextele lor sociale, ci mai degrabă încercăm să le reglăm neurotransmiţătorii. Problema este, că e foarte dificil să relaţionezi cu aceşti neurotransmiţători, oricare le-ar fi configuraţia.

Deci, breasla noastră furnizează o motivaţie, prin vederea îngustă neurobiologică, pentru a menţine la distanţă aceste conglomerate moleculare, pe care am ajuns să le definim ca pacienţi. Susţinem şi promovăm, pe scară largă, uzul şi abuzul de chimicale toxice, despre care ştim că au serioase efecte secundare, pe termen lung: dischinezia tardivă, demenţa tardivă şi sindromul sevrajului. Deci, îmi doresc, oare, să fiu fraierul companiilor farmaceutice, care tratează molecule, după manualele lor ? Mă întristează că, după 35 de ani de psihiatrie, abia aştept să mă disociez de o asemenea organizaţie, care nu-mi reprezintă în nici un caz interesele. Nu-mi stă în puteri, să mă integrez modelului curent, biomedical, reducţionist, trâmbiţat de liderii psihiatriei, care ne cunună, încă o dată, cu medicina somatică. Este o problemă de modă, politică şi, prin conexiunile cu marile case farmaceutice, bani.

În plus, APA a mai intrat şi într-o alianţă, nefastă, cu NAMI (Alianţa Naţională pentru Boli Mentale) - nu-mi aduc aminte, ca membrii să fi fost întrebaţi, dacă susţin o astfel de organizaţie - fiindcă ambele organizaţii au adoptat sisteme publice de credinţe, similare, privind natura nebuniei. În timp ce-şi face reclamă ca fiind campionul propriilor clienţi, APA, de fapt, sprijină non-clienţii, părinţi care doresc să aibă controlul, printr-o dependenţă de droguri, impusă legal, asupra copiilor lor cu probleme. NAMI, cu aprobarea tacită a APA, a instituit un program facil de instituţionalizare şi drogare, care violează drepturile civile ale copiilor. În majoritate, susţinem şi permitem funcţionarea, în continuare, a acestei agende fasciste. Zeului lor psihiatric, dr. E. Fuller, i se permite să diagnosticheze şi să recomande tratament psihiatric celor, din organizaţia NAMI, care i se opun, o violare evidentă a eticii medicale. A protestat APA vreodată ? Desigur că nu, fiindcă el exprimă un punct de vedere agreat de APA, care nu poate fi adoptat oficial. Lui i se permite să fie în dizidenţă, fiindcă, la urma urmei, nici măcar nu mai este membru al APA. (Alunecoasă opţiune, APA !)

Miopia acestui mariaj de convenienţă, dintre APA, NAMI şi companiile farmaceutice (care sprijină bucuroase ambele grupuri, din cauza simpatiei lor împărtăşite pentru droguri) este o mârşăvie. Nu vreau să iau parte la o opresiune şi un control social, exercitat psihiatric.

Bolile cerebrale, de sorginte biologică, sunt convenabile atât pentru familii cât şi pentru profesionişti. Nu este decât o asigurare, falsă, contra responsabilităţii personale. Suntem prinşi, neajutoraţi, într-un vârtej al patologiei cerebrale, pentru care nimeni, cu excepţia ADN-ului, nu este responsabil. Acum, pentru a începe de undeva, orice are o patologie cerebrală de natură anatomică, ar trebui să cadă în sarcina neurologiei (sifilisul este un exemplu excelent). Deci, pentru a fi consecvent, cu această viziune a "bolii cerebrale", marea majoritate, a dereglărilor psihiatrice, ar trebui să fie de competenţa colegilor neurologi. Fără să fie nevoie să-i secondăm, cred că nu s-ar eschiva să-şi asume responsabilitatea, pentru aceşti indivizi problematici. Faptul că, nu există dovezi, obiective, de atribuire a bolii mentale, este, la acest moment, irelevant. Dar şi aici, avem de-a face cu moda, politica şi banii. Acest nivel al necinstei intelectual-ştiinţifice, este mult prea strident pentru mine, pentru a mai putea rămâne membru.

Observ, fără surprindere, că practica psihiatrică, este sistematic dezavuată, de absolvenţii americani ai facultăţilor de medicină. Aceasta ar trebui să ne îngrijoreze, de starea actuală a psihiatriei. Trebuie să însemne, cel puţin parţial, că ei văd, psihiatria, ca fiind foarte limitată şi netentantă. Pentru mine, este clar că ne îndreptăm spre o situaţie în care, cu excepţia mediului academic, majoritatea practicienilor nu vor mai avea relaţii reale, atât de vitale în procesul de vindecare, cu persoanele cu probleme, pe care le tratează. Unicul lor rol, va fi de scriitori de reţete, nulităţi deghizate în persoane utile.

Într-un final, de ce trebuie ca APA să pretindă că ştie, mai mult decât este cazul ? DSM IV, este o inepţie, prin care psihiatria cerşeşte aprobarea medicinei, în general. Iniţiaţii cunosc, că este mai mult un document politic, decât ştiinţific. Spre meritul lui, asta şi susţine, dar, această apologie sumară, este rareori observată. DSM IV a devenit o biblie şi un best seller, producător de bani - fără a-i fi remarcate lipsurile majore. Limitează şi defineşte practica, unii luându-l în serios, alţii fiind mai realişti, însă. Este doar calea spre a fi plătit. Problema care se pune este, ce anume ne spun categoriile ? Chiar reprezintă, cu acurateţe, o persoană cu probleme ? Nu o fac şi nu o pot face, fiindcă nu există nici un fel de criterii externe, care să valideze diagnosticele psihiatrice. Nu există nici un test de sânge, nici leziuni anatomice specifice, pentru orice dereglare psihiatrică importantă. Deci, unde ne situăm ? APA, ca organizaţie, a intrat implicit (uneori şi explicit) într-o escrocherie teoretică.

Este psihiatria o şarlatanie, aşa cum e ea practicată astăzi ?

Ce recomandări fac organizaţiei, când o părăsesc, după ce am fost martor la trei decenii din istoria sa ?

1. Pentru început, să fim noi înşine. Încetaţi să mai faceţi alianţe nefaste, fără permisiunea membrilor.

2. Fiţi realişti privind ştiinţa, politica şi banii. Etichetaţi totul, aşa cum este de fapt - asta înseamnă, să fii cinstit.

3. Coborâţi din patul lui NAMI şi al companiilor farmaceutice. APA ar trebui să se alinieze, dacă cineva mai crede în propria sa retorică, cu adevăratele grupuri de consumatori, de exemplu foştii pacienţi, supravieţuitorii psihiatriei etc.

4. Vorbiţi şi cu alţi membri; nu cred că sunt unicul cu aceste opinii.

Se pare că am uitat un principiu fundamental: necesitatea de a ne orienta către pacient/client/consumator. Întotdeauna îmi amintesc de înţelepciunea lui Manfred Beuler: "Loren, nu trebuie să uiţi, niciodată, că eşti angajatul pacientului." Într-un final, doar ei determină, dacă psihiatria va supravieţui sau nu, pe piaţă.

Cu sinceritate,
Dr. Loren R. Mosher"

SURSA : BLOGUL DEZVALUIRI 

http://antiiluzii.blogspot.com/2011/02/vanzarea-nebuniei-partea-ii.htmlhttp://antiiluzii.blogspot.com/2011/02/vanzarea-nebuniei-partea-ii.html

VEDEȚI AICI, A II-A PARTE A DOCUMENTARULUI TRADUS:

The Marketing of Madness_p2


Link2


link 3 download (RECOMANDAM ACEST LINK)

 FRACTALS (2008)
Hunting For The Hidden Dimension 

Iata inca un excelent documentar tradus si un articol  pe masura, marca Marian Matei.

S-a vorbit de multe ori prin articolele si documentarele de pe acest blog despre fractali, despre structura holografica si fractala  a lumii in care traim (Universul holofractografic al lui Nassim Haramein) , insa filmul de azi, aduce un plus de intelegere si claritate al acestei notiuni.

Multumim draga Marian, pentru exceptionala munca pe care o faci. Cuvintele sunt prea mici ca sa ne putem exprima recunostinta! Fii binecuvantat!

"Postul de televiziune PBS (Nova), a difuzat în 28 octombrie 2008, un documentar fascinant, Hunting the Hidden Dimension, ca un elogiu binemeritat, adus unui matematician de geniu, Benoit Mandelbrot, care a impus, începând cu anul 1975, dar, mai ales, ca autor al cărţii "The Fractal Geometry of Nature", un nou domeniu al matematicii, geometria fractală, ale cărei prezenţe în viaţa cotidiană şi aplicaţii diverse, de nebănuit, sunt revelate, în parte, de acest film.

S-ar putea să nu ştiţi, dar fractalii, la fel ca aerul pe care-l respirăm, sunt peste tot în jurul nostru, formele lor neregulate, repetitive, putând fi descoperite în formaţiunile noroase şi ramurile copacilor, în broccoli şi în culmile aspre ale munţilor şi, chiar, în ritmurile inimii umane, Nova purtându-ne în film, printr-o aventură uimitoare, cu ajutorul unui grup de matematicieni rebeli, hotărâţi să descifreze regulile ce guvernează geometria fractală.

Timp de secole, formele neregulate, fractale, au fost considerate a fi dincolo de frontierele posibile, ale cunoaşterii matematice, fiind categorisite drept "monştri", lipsiţi de orice aplicabilitate practică, fiind imaginaţi şi studiaţi iniţial de matematicieni ca Georg Cantor, Karl Weierstrass şi Felix Hausdorff, ca fiind funcţii continue dar nediferenţiabile, şi abandonaţi, ulterior, fiindcă nu li se putea găsi o explicaţie, în contextul limitatei geometrii euclidiene.

Un fractal matematic, se bazează pe o ecuaţie ce este supusă unei iteraţii, o formă de conexiune inversă, repetitivă.

Există multe exemple de fractali, care sunt descrişi ca având proprietăţi de auto-asemănare, cvasi auto-asemănare sau auto-asemănare statistică.

Deşi sunt pure construcţii matematice, fractalii pot fi descoperiţi în natură, fapt pentru care au fost incluşi şi în opere de artă, având aplicaţii curente în medicină, seismologie şi analize tehnice din domenii diverse.

Un fractal are, adesea, următoarele caracteristici:

- are o structură foarte complexă la scări oricât de mici, arbitrar alese;

- este prea neregulat, pentru a putea fi descris, cu uşurinţă, în limbajul euclidian tradiţional;

- prezintă auto-asemănare (aproximativă şi aleatorie);

- are o dimensiune Hausdorff, care este mai mare decât dimensiunea sa topologică;

- are o definiţie simplă, repetitivă.

Deoarece arată similar, la toate nivelele de amplificare, fractalii sunt consideraţi, adeseori, ca fiind figuri geometrice, infinit de complexe.

Obiectele naturale, ce pot fi aproximate de fractali, includ: norii, culmile muntoase, fulgerele, liniile costiere, fulgii de zăpadă, diverse vegetale (ca broccoli sau conopida), anumite tipare de culoare, întâlnite în lumea animală ş.a.m.d.

Imagini de fractali, pot fi generate, automat, de programe computerizate, dar, deşi poartă această denumire generică, nu manifestă toate caracteristicile meţionate anterior, cum ar fi, de exemplu, păstrarea auto-asemănării la orice nivel de amplificare.

Matematica ce stă la baza fractalilor, a început să se contureze în secolul al XVII-lea, când matematicianul şi filozoful Gottfried Leibniz, a remarcat, primul, auto-asemănarea repetitivă, deşi el a comis eroarea de a considera că, doar linia dreaptă, are această proprietate.

Abia la 1872, a fost creată o funcţie matematică, a cărei reprezentare grafică, poate fi considerată a fi fractală, când, Karl Weierstrass, a dat un exemplu de funcţie neintuitivă, continuă dar nediferenţiabilă.

În 1904, Helge von Koch, nesatisfăcut de definiţia abstractă şi analitică a lui Weierstrass, a dat o definiţie mai mult geometrică, unei funcţii similare, cunoscută, astăzi, sub numele de curba lui Koch.

Funcţii iterative plane, complexe, au fost de asemenea investigate, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, de Henri Poincaré, Felix Klein, Pierre Fatou şi Gaston Julia, dar fără sprijinul grafic al unui computer modern, totuşi, ei nu au avut posibilitatea vizualizării frumuseţii matematice, a multor funcţii pe care le-au descoperit.

În anii '60, Benoit Mandelbrot, a început să studieze proprietăţi ca auto-asemănarea, în articole precum: "Cât de lungă, este linia costieră a Marii Britanii" şi "Auto-asemănarea statistică şi dimensiunea fracţională", care se bazau pe descoperiri, mai timpurii, ale matematicianului Lewis Fry Richardson.

Într-un final, în 1975, Mandelbrot inventează termenul de "fractal", pentru a diferenţia un obiect, a cărui dimensiune,  Hausdorff–Besicovitch, este mai mare decât dimensiunea sa topologică, ilustrându-şi spusele şi definiţiile matematice, cu vizualizări computerizate şocante, imagini bazate pe definiţii recursive, ce au captat atenţia publică şi au impus definitiv termenul de "fractal".

Graţie fantasticei opere a lui Mandelbrot, care a regândit dimensiuni vitale, intuind ordinea din dezordine, matematicienii încep, astăzi, să le întrevadă potenţialul enorm, aventurându-se într-un teritoriu necartografiat, al unor, deocamdată enigme, ale matematicii şi vieţii, descoperirile lor remarcabile, adâncind cunoştinţele noastre asupra naturii şi stimulând un nou val de inovaţii ştiinţifice, medicale şi artistice, mergând de la ecologia ameninţatei păduri tropicale, la efectele speciale cinematografice şi moda vestimentară.

Prin contribuţia unor astfel de minţi iscoditoare şi perfect intuitive, ale unor rebeli ai ştiinţei, ca Halton C. Arp, Benoit Mandelbrot şi Nassim Haramein, avem astăzi explicaţii, pentru tot ceea ce părea, cândva, a fi un haos, revelaţiei uimitoare a unui Univers holografic şi fractal, urmându-i, firesc, cea a unei naturi deloc aleatoare, ce poate fi cuprinsă în ecuaţii şi formule matematice riguroase, spulberându-se, astfel, orice dubiu, în prezenţa unei Minţi Supreme, ce a imaginat totul, în cel mai mic şi aparent insignifiant, amănunt.

Auto excluşi, din climatul, competitiv şi agresiv, al ştiinţei contemporane, care elimină imaginaţia şi glorifică încremenirea paradigmei curente, astfel de oameni, au fost constant atacaţi de "savanţii" obtuzi, fabricaţi şi acceptaţi de sistem, incapabili să perceapă noul, dovada suplimentară că trăim şi încă mai respirăm, într-o lume care blochează, constant, progresul, un geniu ca Mandelbrot, fiind aproape strivit, de indiferenţa, dispreţul şi chiar agresivitatea colegilor mediocri, care i-au categorisit opera, ca o "creaţie a unui computer stupid".

Documentarul are, desigur, unele limite, precum promovarea teoriei evoluţioniste, ca bază a dezvoltării fractale a lumii naturale, sau invocarea dioxidului de carbon din atmosferă, ca explicaţie a "încălzirii globale", dar dincolo de astfel de ficţiuni, incomplet demitizate în lumea de azi, filmul are meritul incontestabil, de a recunoaşte un deschizător de drumuri, ca Benoit Mandelbrot şi chiar de a strecura, în context, mici proteste la adresa sistemului oficial, amintindu-se, oarecum în trecere, de ameninţările cu tăierea fondurilor de cercetare, ale unui cardiolog, ce a intuit posibilităţile de diagnoză, deschise de fractali.

"Norii nu sunt sferici, munţii nu sunt conici, liniile de coastă nu au nimic circular, în ele şi nici fulgerul nu călătoreşte în linie dreaptă...", argumentează Mandelbrot, în cartea sa revoluţionară: "Geometria fractală a naturii" şi, dimpotrivă, spune el, "formele naturale ca şi multe creaţii umane, au forme brute, neregulate."

Pentru a studia şi învăţa, din această dezordine, pentru care a inventat termenul de fractal (provenit din termenul latin fractus - ce înseamnă rupt, fracturat), Mandelbrot a imaginat un nou gen de matematică vizuală, bazată tocmai pe astfel de forme neregulate, geometria fractală, total diferită de geometria euclidiană, pe care am învăţat-o în şcoli, cu aplicaţii în metalurgie, cosmologie, medicină, artă ş.a.m.d. şi a explicat, într-un interviu acordat postului de televiziune Nova, de ce se consideră, el însuşi, a fi un filozof şi de ce a refuzat orice avantaj material, provenit din fractali, odată ce au devenit atât de populari.

"Am auzit adesea, fractalii, fiind descrişi ca imagini simpatice, dar cam inutile...", îşi aminteşte Mandelbrot, deşi aplicaţiile actuale ale acestora, afirmă tot el, "sunt atât de numeroase şi în domenii atât de diverse, că nu-ţi vine să crezi."

În ciuda succesului său actual, Benoit Mandelbrot, a rămas acelaşi rebel, ce a refuzat să-şi asume paternitatea tuturor ideilor magnifice, izvorâte din cercetarea sa fundamentală, preferând să se izoleze şi motivându-şi, astfel, alegerea:

"Ei bine, de exemplu, setul Mandelbrot a avut un succes uriaş. Într-un an, milioane de oameni s-au implicat în studierea lui. M-am simţit total depăşit, de numărul şi tenacitatea lor. Pe de altă parte, prefer singurătatea. În fapt, mă simt arareori confortabil, într-o mulţime, fiindcă mulţimile au o organizare a lor, pe date, tradiţii şi experienţe comune. Şi, eu, nu prea arăt a matematician. Nu arăt nici a fizician şi nici măcar ca un critic de artă. Există o mare putere în a fi un străin, dacă poţi contribui cu ceva nou." 

SURSA - BLOGUL DEZVALUIRI! 

http://antiiluzii.blogspot.com/2011/02/fractalii-vanatoarea-dimensiunii.html

Fractals - Hunting the Hidden Dimension

sau cu acest link


sau aici


sau aici

S-ar putea să îţi placă şi: 

1) NASSIM HARAMEIN - CROSSING THE EVENT HORIZON

2) DAVID WILCOK - Un Plan Stiintific Al Inaltarii

ACTUALIZARE (24.08.2011)

Iata si un documentar despre fractali de la TVR CULTURAL intitulat "Fractalii si Geometria Fractala"

UNIVERSE (2004)
The Cosmology Quest

Inca un articol si un documentar tradus, marca Marian Matei. Alte comentarii sunt de prisos. Multumim, multumim, multumim !

"Universe - The Cosmology Quest, este o combinaţie unică, de film documentar şi controverse umane, într-un domeniu pe care nu l-am abordat până acum, al teoriilor astronomice şi cosmologice, film ce prezintă lupta dură din ultimele decenii, a unor astronomi neconvenţionali, de a impune abordări cosmologice, ce neagă teoria oficial acceptată a Big Bang-ului, în baza unor observaţii multiple, controversate şi chiar falsificate sau ignorate, de către savanţii oficiali, fapte ce au fost ascunse cu grijă, marelui public, studenţilor şi chiar astronomilor.

Protagoniştii sunt, ei înşişi, figuri reprezentative în domeniu, laureaţi ai premiului Nobel, sau ale unora dintre cele mai importante disticţii, acordate în fizica şi astronomia actuală, printre care pot fi amintiţi: legendarul Sir Fred Hoyle (documentarul fiind, de altfel, realizat în memoria sa), controversaţii astronomi, Geoffrey Burbidge şi Halton Arp, filozoful şi proiectantul de telescoape, John Dobson, astronomii Jack Sulentic şi Margaret Burbidge.

Pe parcursul explorării lacunelor evidente, teoretice şi practice, ale teoriei astronomice dominante şi a restricţiilor, impuse astronomilor, de a cerceta anumite direcţii, noi uşi se deschid, totuşi, spre o înţelegere mai cuprinzătoare şi spre idei revoluţionare, ce şi-au făcut apariţia în domeniu, pe parcursul  ultimelor decenii, istoria fiind reexaminată începând cu Einstein şi Hubble.

Majoritatea dintre noi, am fost intrigaţi, în timp, de întrebările privind originea şi evoluţia Universului, teoria ce s-a impus, din considerente mai mult sociologice decât ştiinţifice, fiind aceea a unui imense explozii, ce a avut loc acum peste 15 miliarde de ani, teorie acceptată de savanţi, cu excepţia celor puţini,  a căror istorie este relevată, de documentarul în cauză.

Este uimitoare realizarea acestui film, de către Randall Meyers, ce nu este un Michael Moore al documentarelor ştiinţifice, dată fiind animozitatea considerabilă, faţă de ideile alternative, din domeniul astronomiei.

Halton C. Arp este absolvent al Colegiului Harvard, promoţia 1949, cu magna cum laude - ce are şi un doctorat, obţinut la fel de prestigios, la Institutul Tehnologic al Californiei, Caltech, în 1953 - şi ca astronom s-a ocupat, devreme în carieră, de cercetările conduse de Edwin Hubble asupra Messier M31, faimoasa galaxie Andromeda, cea mai mare galaxie vecină Căii Lactee, ce formează, împreună, Grupul Local de galaxii, laolaltă cu însoţitorii lor: M32, M110, M33 şi alţii.

A primit, în carieră, trei premii prestigioase, înainte de a deveni persona non grata: Helen B. Warner,  Newcomb Cleveland şi Alexander von Humboldt Senior Scientist, fiind, vreme de 28 de ani, astronom principal la observatoarele Mt. Palomar şi Mt. Wilson, timp în care a elaborat faimosul său catalog al "galaxiilor ciudate", care a generat atâtea controverse.

H.C. Arp a descoperit, din fotografii şi imagini spectrale, obţinute cu mari telescoape, că multe perechi de quasari (obiecte "cvasi stelare") ,care au valori extrem de mari ale deplasărilor spre roşu (şi, ca atare, se credea că se depărtează foarte rapid de noi, fiind localizate la foarte mari distanţe de Calea Lactee) sunt conectate, fizic, de galaxii ce au deplasări spre roşu reduse şi, mai ales, sunt cunoscute ca aflându-se la distanţe relativ mici, faţă de noi.

Datorită observaţiilor, în premieră, ale lui H.C. Arp, presupunerea că obiectele cu deplasări spre roşu foarte mari, ar trebui să se afle la mari distanţe, faţă de noi - pe care se bazează întreaga teorie a "Big Bang" şi "cosmologia acceptată" - se impune a fi fundamental revizuită.

Deplasarea spre roşu, este o noţiune astronomică contradictorie, în sine, reprezentând creşterea lungimii de undă (şi, implicit, scăderea frecvenţei, deci a energiei) a radiaţiei electromagnetice (de regulă din spectrul vizibil), emise sau reflectate de un obiect stelar, fenomenul fiind pus pe seama efectului Doppler şi a altor efecte, de natură gravitaţională.

Dacă pentru radiaţia electromagnetică vizibilă şi pentru cea invizibilă, de mare energie (ultraviolete, radiaţii X şi gama), denumirea este principial corectă, deplasarea făcându-se către radiaţia roşie, de minimă energie, odată depăşit acest prag, prin trecerea în domeniul radiaţiilor, cu lungimi de undă mai mari decât ale luminii roşii (radiaţii infraroşii, microunde şi unde radio) aşa-zisa deplasare spre roşu, are loc, de fapt, în direcţie contrară luminii roşii, continuându-se dacă vreţi, aceeaşi tendinţă de deplasare, de la dreapta spre stânga, în spectrul electromagnetic, către lungimi de undă, din ce în ce mai mari.

Un alt eretic al domeniului, Sir Fred Hoyle, care, ateu fiind, a început să creadă într-o forţă ce ghidează întregul Univers şi, desigur, în teoria panspermiei, a devenit, logic, promotorul principiului cosmologic antropic şi al unei originale abordări a nucleo-sintezei stelare, confirmată ulterior experimental, opera sa fiind adeseori citată, ca argumentaţie favorabilă, pentru teoria designului inteligent, pe care am abordat-o recent.

Verticalitatea şi non-conformismul său, de necontestat, au făcut ca în 1983, colaboratorul său, William Alfred Fowler, împreună cu Subrahmanyan Chandrasekhar (amintit în documentar, ca unul dintre inchizitorii principali ai domeniului, care a iniţiat prigoana lui Halton Arp), să primească premiul Nobel în Fizică, contribuţia majoră a lui Hoyle, fiind ignorată din motive obscure, pentru unii, dar care-mi confirmă, personal, prezumţia pe care am enunţat-o şi altă dată, că acest premiu este destinat răsplătirii obedienţilor şi nu performanţei ştiinţifice concrete.

Într-o mea culpa tardivă, Fowler, însuşi, confirma într-o schiţă autobiografică, prioritatea cercetărilor lui Hoyle:

"Conceptul nucleo-sintezei stelare, a fost enunţat pentru prima oară, de Hoyle în 1946. Aceasta a furnizat o metodă, de a explica prezenţa elementelor mai grele decât heliul, în Univers, demonstrând, în principiu, că elemente critice, precum carbonul, pot fi generate de stele şi apoi încorporate de alte stele sau planete, când acea stea "murea". Aceste noi stele, formate acum, includ deja aceste elemente grele şi, plecând de la ele, ajung să producă alte elemente, mult mai grele, în timp. Hoyle a teoretizat că, existenţa unor elemente extrem de rare, ar putea fi explicată prin supernove, explozii gigantice ce au loc uneori în Univers, ale căror temperaturi şi presiuni, ar putea genera asemenea elemente."

Sistemul inchizitorial american, numit "peer review", ar fi putut bloca prematur, cariera unui alt astronom de prestigiu, Vera Rubin, care a fost suficient de onestă să semnaleze discrepanţele, evidente, dintre teorie şi observaţiile reale, Geoffrey Burbidge, de pe poziţia sa de director al Observatorului Naţional, fiind cel ce i-a salvat cariera, la acel moment.

Cu acest documentar, sunt fericit să remarc, că pică încă un tabu ştiinţific, teoria Big Bang-ului, deşi este şi înfricoşător să constaţi, amploarea dezinformării şi dacă, iniţial, presupuneam doar, că toată "ştiinţa" introdusă în cărţi în perioada Renaşterii (malefic termen, privit acum în perspectiva celor ştiute) era un fals integral - menit să ne distragă atenţia de la adevăratele caracteristici ale Universului, prin axiome matematice (sau teorii ce mereu ni se promitea, că vor fi demonstrate ulterior) care sunt falsuri insidioase, ce au deschis portiţe pentru consolidarea unor imposturi, bine argumentate cifric, uneori - toate aceste dovezi vizuale, cumulate cu opera unor scriitori şi istorici de prestigiu, ca Ioan Petru Culianu,  înlătură orice dubiu.

Obţinem confirmarea a două idei fundamentale, ce reies din conferinţele lui Nassim Haramein:

1. Stelele sunt, iniţial, quasari sau pulsari, care prin acreţie accentuată, în timp, cresc dimensional şi ajung să devina instabile, revenind la starea iniţială prin explozie şi, implicit, expulzarea materiei stelare în exces;

2. Găurile negre din centrele galaxiilor, sunt generatoarele materiei şi, mai mult ca sigur, mari transformatoare ale materiei şi energiei, prin ingerarea, prefacerea şi expulzarea de alte corpuri cosmice, ce evoluează ulterior în protogalaxii, galaxii ş.a.m.d.

Devine logic, astfel, să presupunem, că forma spiralată a braţelor galactice, nu este dată doar de forţa centripetă, rezultată din rotaţia materiei absorbite, ci şi de cea expulzată, într-un proces, continuu, de renaştere universală.

Astronomia convenţională, reprezentată în principal de NASA, este revelată în toată încremenirea sa ştiinţifică, NASA dovedind, din nou, că are ceva foarte grav de ascuns, privind natura fizică reală a Universului şi, poate, mult mai aproape de casă, a propriului nostru sistem solar, dacă ne amintim şi de întârzierea de 22 de secunde impusă transmisiilor din spaţiu şi chiar de ridicolul filtru RGB, suprapus până şi pe transmisiile alb-negru, ale navelor spaţiale.

În concluzie, Big Bang-ul rămâne doar o teorie, care se foloseşte de o altă ipoteză, aşa-zisa materie întunecată, pentru a-şi justifica existenţa şi care impune, de fapt, ideea absurdă a unui Univers finit, iar cosmologia se dovedeşte a fi foarte departe de statutul de ştiinţă, din moment ce se sprijină doar pe simple ipoteze şi fantezii matematice, susţinute, ce-i drept, cu toată autoritatea şi frenezia, de "somităţile" în materie şi când râdeam, copii fiind, de absurditatea evidentă a acelui celebru "crede şi nu cerceta", nu realizam că acest embargo moral, este mai actual şi mai puternic ca oricând. "

- SURSA: Blogul DEZVALUIRI http://antiiluzii.blogspot.com/

Universe - The Cosmology Quest

sau cu acest link


sau aici


sau aici



sau aici