The Thirst for Wholeness: Attachment, Addiction, and the Spiritual Path
"Christina
Grof este, alături de Stanilav Grof, unul dintre părinții psihologiei
transpersonale și fondator al metodei experiențiale de investigație a
conștiinței numite Respirație Holotropică. 40 de ani de lucru cu stările
de expansiune a conștiinței au făcut din Christina Grof o figură
legendară în spațiul cercetărilor de frontieră ale psihicului uman.
Călătoria
Inimii continuă seria interviurilor cu marii maeștri ai explorării
conștiinței. De data aceasta cu o temă cvasi-universală: rădăcinile
profunde ale dependențelor și conexiunea lor cu căutarea spirituală.
Christina Grof, în cartea sa Setea de întregire,
demonstrează impecabil că dependențele de orice fel – alcool, droguri,
etc, sunt, în ultimă instanță izvorâte din nevoia profundă de expansiune
a conștiinței, din necesitatea de a ieși din spațiile strâmte ale
minții, din nevoia de a scăpa de presiunea uriașă a gândirii compulsive.
Ea numește această tendință ”setea de întregire” și arată cum lucrul cu
stările de expansiune ale conștiinței pot deveni un mijloc nu numai de a
depăși dependențele, dar și de a recupera adevărata anvergură a
Ființei.
Această
temă este doar un pretext pentru o discuție liberă despre
spiritualitate și psihologie, despre condiția umană în lumea modernă și
despre puterea de a alege transformarea interioară în ciuda
experiențelor dificile care însoțesc acest proces. Un interviu despre
eliberarea de condiționări și de prejudecată, care aduce o perspectivă
proaspătă asupra expansiunii conștiinței umane în secolul XXI."
De curand ne-am amintit de Horia Turcanu (care are si o categorie dedicata pe blogul nostru) si am inceput sa purtam un dialog despre subiectului sacrificarii mieilor de Pasti pe marginea unui articol publicat recent de acesta pe site-ul lui Calatoria Inimii. Articolul se numeste Tacerea Mielului si ne-ar bucura sa participati si dvs. la dialog, desi acesta pare mai degraba un monolog, caci nu a parut prea deschis la dialog. Poate gresim si noi, insa poate si Horia mai are cate ceva de invatat. Voi ce credeti?
Ii apreciem munca, gandirea, insa din punctul nostru de vedere inca manifesta uneori naivitate, dar si aroganta, cel putin pe marginea acestui subiect. Ne-ar interesa si parerea altora pe marginea subiectului sacrificarii mieilor. Poate oferiti un comentariu si la postarea lui Horia de AICI.
Ca sa-i demonstram ca nu-i purtam pica, dimpotriva, il indragim in continuare, o sa publicam un material realizat de Horia, un interviu realizat cu Stanislav Grof si un fragment dintr-un articol publicat de Horia cand Stanislav Grof a implinit 80 de ani.
Respect Horia pentru munca ta de pionierat din Romania!
"Sarbatoarea unui explorator al Constiintei
Era prin anii 50, undeva, în Europa de Est. Mai precis în fosta Cehoslovacie. Până la un punct tânărul bărbat crezuse că
va deveni artist. Poate pictor. Desena cu talent. Cumva, porţile a ceea
ce se numeşte “inspiraţie” se deschideau pentru el şi atunci el avea
acces la o lume a viziunii. O lume miraculoasă care exista undeva, în el
însuşi. Era un miracol, un mister nedesluşit dar fascinant. Atât de
fascinant, încât a hotârât că merită toată atenţia sa. S-a apucat să
studieze. În mod evident, aceste stări de inspiraţie făceau parte din
psihismul omenesc, din universul interior al fiecăruia. Dar ştiinţa
cunoştea prea puţine despre aceste fenomene interioare care păreau să
ţină mai curând de domeniul misticii decât de cel al psihologiei
tradiţionale. Potenţialul pictor a devenit un tânăr psihiatru.
Curiozitatea sa era insaţiabilă atunci când era vorba despre misterele
lăuntrice ale fiinţei. Într-o bună zi i s-a ivit ocazia să
experimenteze anumite stări ale conştiinţei induse cu ajutorul unor
substanţe noi şi aproape necunoscute. Universitatea care
derula programul căuta voluntari pentru acest proiect. Simptomele induse
de această substanţă erau stranii.
Părea că întregul interior al fiinţei, toate trăirile se expansionau
cumva, percepţiile deveneau mai largi, înţelesurile mai cuprinzătoare,
semnificaţiile mai evidente. Timpul şi spaţiul dispăreau şi în
conştiinţă apăreau conţinuturi care aparent nu aveau nici o logică, dar
care apoi se dovedeau de o profunzime uluitoare. Instituţia trata toate
acestea din perspectivă medicală. Ieşirea din “normalitate” era semnul
unei patologii, a unei nebunii, iar voluntarii, tineri medici psihiatri,
aveau misiunea să studieze această “nebunie” din interior. Să trăiască
ceea ce trăiesc pacienţii lor. Numai că tânărul nostru personaj
recunoscuse deja în aceste stări de conştiinţă ceva ce avea legătură cu
marile stări de inspiraţie ale artiştilor, cu stărilede conştiinţă ale
marilor mistici, cu relatările acelora care trecuseră prin transformări
importante şi care avuseseră ceea ce se numeşte “revelaţii”. Părea mult mai mult decât o stare de nebunie, depăşea cu mult cadrul patologiilor psihice despre care vorbeau cărţile de medicină.
Istoria unui psihiatru nonconformist
Tânărul acesta se numea Stanislav Grof. Substanţa psihedelică era
LSD-ul. Destinul său avea să-l conducă apoi în SUA unde avea să-şi
continue cercetările în spaţiul academic american. Descoperirile sale
erau atât de uluitoare încât, pur şi simplu tindeau să reconfigureze
complet imaginea pe care ştiinţa o avea despre psihicul omenesc.
Arhitectura interioară a conştiinţei părea să înglobeze tot ceea ce
există. Formulările sale erau atât de curajoase şi atât de
neconvenţionale, încât tradiţionaliştii nu au putut înghiţi aceste noi
perspective, aceasta în ciuda faptului că alte ştiinţe, precum fizica
cuantică şi biochimia confirmau această viziune. Esenţa abordărilor sale
era în esenţă aceasta: ceea ce numim
“conştient”
este doar o mică parte din ceea ce suntem.
Marele rest este atât de
colosal încât cuprinde totul. Aceste intuiţii mai fusesără formulate şi
de către alţi cercetători, dar niciodată nu fuseseră susţinute cu un
studiu în canoanele academice. Pentru prima dată în acest cadru,
ştiinţific, îşi făceau loc perspective ce părea să aibă mai degrabă
legătură cu metafizica şi cu spiritualitatea decât cu ştiinţa.
Joncţiunea era făcută.Proiectul a fost oprit. Explicaţiile au fost unele
oarecare. Astăzi ştim însă că asemenea experienţe de conştiinţă extinsă
conduc în cele din urmă la o eliberare interioară faţă de diferitele
sisteme de credinţe pe care le-am adoptat fără să le chestionăm
niciodată cu adevărat. Această libertate interioară venită pe calea
“revelaţiei” nu putea să convină nici unui sistem. Substanţa magică a
fost declarată ilegală şi toate proiectele de cercetare asupra
conştiinţei de acest tip au fost sistate. Pentru ursul cehoslovac însă,
obişnuit cu opreliştile diferitelor sisteme – venea din Europa de Est! –
aceasta n-a fost decât un pas înainte pe calea destinului său. Căci aşa
a găsit calea regală.
Respiraţia Holotropică, calea regală către adâncuri
Observase un lucru interesant: că într-o stare de conştiinţă extinsă, indusă în orice fel, respiraţia subiectului se
modifică. A făcut conexiunea cu străvechi tehnici shamanice, cu
diferite tehnologii ale sacrului şi a descoperit un lucru de o
simplitate extremă. Procesul de expansiune al conştiinţei putea fi
declanşat de un anumit tip de respiraţie. Porţile fuseseră deschise.
Ceea ce ştiau misticii din toate timpurile şi de pe toate continentele
pătrundea acum în mediul ştiinţific şi putea fi studiat cu adevărat.
Stanislav Grof a avut curajul de a continua pe un teritoriu luat în
deriziune de lumea din care făcea parte. A avut tenacitatea şi
inspiraţia de a folosi mijloacele acceptate de ştiinţă, respectiv
experimentarea cu mii şi mii de subiecţi, în aşa fel încât concluziile
sale să fie luate în seamă. Experimentele sale se dovedeau repetabile şi
măsurabile. Mii de oameni intrau în stări de onştiinţă extinsă cu
ajutorul respiraţiei şi astfel teritoriile necunoscute ale
inconştientului puteau fi explorate, aduse în zona conştienţei ordinare.
S-a dovedit că oricine putea avea acces la această uluitoare lume
interioară, că informaţiile, intuiţiile, imaginile conştiinţei se află
undeva, într-un spaţiu atemporal şi că putem avea în orice clipă acces
la toate acestea. dar cel mai mportant lucru a fost faptul că s-a
dovedit existenţa unor niveluri colective de conştiinţă, aparţinând
umanităţii în anasamblul său. Viziunea spirituală asupra întregii
Creaţii începuse să-şi facă loc în lumea ştiinţei. Se născuse deja acea
aripă reformatoare a psihologiei, numită “psihologie transpersonală”.
Adică o psihologie extinsă a fiinţei, dincolo de ceea ce am crezut că
suntem. Abordarea practică pe care a pus-o la punct Grof a primit numele
de “Respiraţie Holotropică”. Adică respiraţia care ne conduce către
trăirea stării noastre de întregire.
Au
trecut 50 de ani de când tânărul Grof a decis că a desluşi misterele
conştiinţei omeneşti este o misiune pe măsura sa. Multe lucruri s-au
schimbat de atunci. Umanitatea nu mai este ceea ce a fost şi asta şi
datorită lui. A făcut pentru psihologie ceea ce Einstein sau Bohr au
făcut pentru fizică. A reconfigurat tot ceea ce se ştia despre
adâncurile noastre. Adevărurile misticilor de pretutindeni şi-au făcut
loc lumea ştiinţei moderne. În ultimii ani se vorbeşte mult despre
transformările extraordinare care se petrec la nivelul conştiinţei în
ansamblu, despre schimbarea completă a paradigmei în care trăim.
Universul şi noi înşine nu suntem ceea ce a crezut ştiinţa mecanicistă
că suntem. Iar la schimbarea acestei viziuni a contribuit din plin
“generaţia LSD”, aşa cum au fost numiţi ”visătorii” anilor 60-70.
Această extraordinară deschidere către lumile interioare, această
formidabilă explozie a înţelegerii substratului subtil al creaţiei la
care asistăm în zilele noastre, nu ar fi fost posibilă fără călătoriile
interioare ale acestei generaţii deschizătoare de drumuri."
Mai multe articole si documentare cu Stanislav Grof pot fi gasite explorand categoria STANISLAV GROF(si cel mai usor puteti face asta, dand click pe aceasta in CUPRINS).
„Călătoria Inimii este curgere. Nu există o structură în care
exploratorii conștiinței să intre, nu există o metodă care să asigure
transformarea interioară, nu există 3, 7 sau 12 pași pe care cineva să-i
facă și care să-i asigure ascensiunea. Nu există o doctrină. Nu există
cărți sfinte la care să se facă referință. Ar fi sortit eșecului, așa
cum sortite eșecului sunt toate abordările care au un punct exterior de
sprijin. Orice căutare în afară. Călătoria Inimii este o călătorie
personală al cărei scop este călătoria în sine. Nu există ajungere. Doar
drumul. Esența acestei călătorii este experimentarea diferitelor
niveluri ale propriei conștiințe care conduce la re-evaluarea completă a
ceea ce numim identitate și la transformarea perspectivei asupra
propriei ființe și a întregii realități. Cheia este asumarea completă a
responsabilității pentru experiență. Asumarea procesului transformării.
A avea incredere in tine însuți
Călătoria Inimii este despre viața de fiecare zi, nu doar despre
experiența unui workshop. Aceasta este irelevantă câtă vreme rămâne o
experiență izolată. Oricine poate experimenta o ”stare de conștiință
extinsă”. Dar foarte puțini sunt aceia care pot integra această
experiență în viața lor și pot schimba perspectiva asupra dimensiunii
liniare. pentru asta îți trebuie curaj și, mai ales, încredere în tine
însuți. Totală. Nu credință într-un maestru, nici într-o metodă, nici
într-o mântuire care să vină oferită pe tavă de o ființă mai mult sau
mai puțin arhetipală. Călătoria inimii este pentru aceia care au chef să
devină proprii lor stăpâni, să iasă din conștiința turmei, să fie
liberi. Teoretic, toată lumea vrea asta. Practic, foarte puțini sunt
dispuși să-și ia în propriile mâini viața. Statutul de sclav, în primul
rând al propriei minți, și apoi al lumii văzute ca un context exterior,
este mult mai confortabil decât poziția de centru al propriei
experiențe. Nu mai ai pe cine să dai vina, nu mai ai pe cine să faci
responsabil pentru toate neajunsurile vieții tale, nu mai ai nici un
motiv să rămâi în expectativa blazată a celui neputincios. Orice lucru
”exterior” face parte din tine însuți. Tu ești centrul propriei
experiențe de viață ca om încarnat.
Călătoria Inimii este un spațiu destinat acelora dispuși să-și asume
Centrul. Noi nu vom face nimic pentru tine. Nimic în locul tău. Nu ne
asumăm responsabilitatea procesului tău de transformare. Asta o poate
face psihologul tău, duhovnicul tău, maestrul tău spiritual, maestrul
tău de reki, vindecătorul tău, unul dintre sutele de iluminați care
bântuie rătăciți în aceste timpuri pretutindeni, profesorul tău de yoga
sau de orice altă tehnologie spirituală. În Călătoria Inimii, doar tu
ești acela care poate face ceva pentru tine.
Și atunci, ce facem noi? Pentru ce sunt workshop-urile și cărțile
noastre? Pentru ce este Școala Maestrului Interior care funcționează
deja de mai bine de trei ani?
Vindecare
Dragii noștri prieteni și exploratori ai conștiinței, toate acestea
sunt spații, locuri, împrejurări în care voi să deveniți Maestrul. Nu
pentru alții, ci pentru voi înșivă. Asta facem noi: creem spații de
conștiință, medii în care voi să puteți experimenta cine sunteți cu
adevărat. Dar alegerea de a deveni, în viața voastră, cine sunteți cu
adevărat, este doar a voastră. După cum ”vindecarea” este mereu,
dintotdeauna, doar a voastră, oricine, orice v-ar spune. Nimeni nu poate face pentru voi ceea ce puteți face voi înșivă. Orice
vindecare care depinde de altcineva nu este decât temporară. Căci voi
creați realitatea în orice moment, conștient sau nu, iar ceea ce numim
”boală” nu este decât reflexia în corp a unei realități mai subtile. O
realitate psihică, pe care doar voi o puteți schimba definitiv. Boala va
reveni în corp, căci este creată de o realitate psihică. Și aceasta
nimeni nu o poate schimba înafară de voi. În cele din urmă, orice
adevărată vindecare este una spirituală, în sensul în care implică un
salt de conștiință.
Într-o sesiune practică a Călătoriei Inimii e ușor să experimentezi
realități extinse. Aceasta se datorează contextului în care se petrece
experiența și are cel puțin trei factori esențiali. În primul rând
suntem noi, centrul cercului. Capacitatea noastră de a rămâne ”în Zero”,
adică de a rămâne constant în starea de Prezență care este condiția
fundamentală a expansiunii de conștiință, este esențială. Stările de
conștiință extinsă se transmit foarte rapid de la unul la celălalt, ca
de-altfel orice stare de conștiință. Atunci când ești conștient de acest
lucru el se petrece cu încă și mai multă forță. Stările de conștiință
sunt ”inductive”. Parcursul nostru interior, propria noastră Călătorie a
Inimii și descoperirea stării de conștiință pe care am numit-o Maestrul
Interior, face ca această stare să ne fie accesibilă. Trăind propriul
nostru Maestru Interior, aceasta ”trezește” Maestrul Interior al
fiecăruia, atunci când suntem în centrul conștient al unui cerc.
Al doilea factor important este cercul însuși, sau comuniunea.
Când doi sau mai mulți oameni sunt împreună pentru o explorare
interioară, forța expansiunii crește geometric odată cu numărul
participanților și mai ales cu conștiența acestora.
Al treilea factor fundamental este deschiderea
membrilor cercului. Cu cât deschiderea lor – și aceasta este, pur și
simplu, o atitudine – este mai mare, cu atât expansiunea este mai
rapidă. Deschiderea depinde exclusiv de încredere. Nu în noi, nu în
proces, nu cerc, ci în sine. Nu poți avea încredere în nimic, dacă nu ai
încredere în tine însuți.
Alegerea
Una peste alta, noi creem un mediu de conștiință și de conștiență în
care fiecare dintre participanți să poată explora propria sa expansiune,
să descopere propriile sale semnificații și să aibă propriul său
proces. Marea majoritate trăiesc expansiunea. Sunt foarte puțini aceia
care sunt atât de închiși sau atât de înfricoșați de pierderea
controlului, încât să nu poată trăi expansiunea. Dar aceasta este partea
cea mai ușoară. Dificultățile intervin în momentul în care
descoperirile extraordinare ale stărilor de conștiință extinsă vin în
contact cu experiența dimensiunii liniare, în care toți cei care sunt
împrejurul tău te cunosc într-un fel, iar tu te simți altfel, cu mult
mai liber, cu mult mai ”tu însuți”, perspectiva ta asupra realității
este cu totul alta. Atunci intervine conflictul. există două
posibilități. Fie renunți la ceea ce ai trăit, sub un pretext oarecare,
fie, pur și simplu, validezi experiența ca fiind ”reală” și aduci acea
trăire în dimensiunea orizontală. Pentru prima variantă nu e nevoie de
explicații. E calea cea mai ușoară. ”Nu a fost decât un vis. Mă întorc
în realitatea mea mizerabilă pentru că e singura disponibilă.” Mulți fac
asta. Dar există și ceilalți, curajoșii, cei care au încredere cu
adevărat în trăirea lor, care cred că aceea, largă, este adevărata
dimensiune a ființei lor profunde. Ei sunt aceia care-și vor schimba
viața. Aceia care vor descoperi Maestrul Interior, singura instanță
căreia i se vor mai supune vreodată. Maestrul Interior este
creatorul conștient de realitate, ființa umană, încarnată, care trăiește
dimensiunea sa divină în deplină conștiență.
”Fraților, ce fumați voi, cei care citiți și scrieți pe acest
site?”aceasta este întrebarea uluită a unui fumător profesionist care a
nimerit pe Călătoria Inimii zilele trecute. Pentru aceia care nu pot
integra diferitele dimensiuni ale conștiinței, trăirea Maestrului
Interior nu este decât o utopie. În adâncul lor ei cred că e o fantasmă,
o iluzie generată de marijuana sau de orice altceva, fie chiar și
respirația conștientă, dar o fantasmă. Pentru aceștia, nici un joint nu
va funcționa cu adevărat vreodată, pentru că fiecare expansiune nu va
face decât să adâncească prăpastia din propria lor conștiință, între
”aici”, dimensiunea orizontală a existenței, și ”acolo”, lumea inefabilă
percepută nu ca o parte a propriei ființe, ci ca o fata morgana, o
halucinație a minții. Asta pentru că nici o plantă și nici o
substanță, nici un maestru exterior, nici o tehnologie a sacrului, nici o
metodă, nici o biserică și nici o carte, vreodată, nu va putea să
schimbe felul în care TU privești lucrurile. În spațiul pe care
îl numim Călătoria Inimii, un spațiu de experiență și mai mult decât
atât, TU ești acela care trebuie să să aleagă felul în care privește
realitatea. Noi nu facem decât să vă punem la dispoziție posibilitatea
experimentării acestor dimensiuni ale propriei voastre conștiințe, dar
ceea ce faceți cu descoperirile voastre, asta este altă poveste.
Sau poate că nu.
A integra experiența in dimensiunea orizontala
Până acum pentru majoritatea oamenilor conta chiar și numai faptul
simplu de a trăi, vreodată, o întâlnire cu dimensiunea lor înaltă. Putea
fi încununarea unei vieți petrecute în paradigma dualității. Un singur
moment de revelație într-o viață, și ar fi fost suficient. Acum nu mai
este vorba despre asta. Cel puțin pentru noi. Este vorba despre a
integra complet această dimensiune în viața de fiecare zi. Cu alte
cuvinte, despre a permite Maestrului Interior să se afle la cârma vieții
unui uman încarnat. Despre a trăi integralitatea ființei în fiecare zi,
în orice moment, de a face alegerile acestei vieți până acum exclusiv
orizontale, fiind conștient de axa transcendentă, de cauzalitățile care
depășesc cu mult identificarea cu planul liniar. Este posibil acest
lucru? Răspunsul nostru este DA. Nu numai că este posibil, dar aceasta
este direcția în care se îndreaptă umanitatea ca experiență, aceasta
este transformarea despre care se vorbește atât de mult, aceasta este
mutația în conștiință pentru care umanitatea s-a pregătit în lunga ei
experiență.
Lucrăm cu sute de oameni și, poate, de când Călătoria Inimii are un
centru conștient, am lucrat cu mii. Într-o stare de expansiune, toate
poveștile celorlalți sunt propriile tale povești, toate identificările,
toată suferința, toată zbaterea, toată lupta extraordinară care se dă
între ego, cel care nu vrea să renunțe crezând că va muri, și acea parte
ființei care încet, dar sigur, conduce experiența către marele final:
conștiența de sine. Mulți vin la sesiunile noastre experiențiale mânați
de acel instinct interior, de multe ori împotriva tuturor argumentelor
mentale, împotriva tuturor fricilor care barează procesul. Și se
experimentează pe Sine. (Sloganul nostru, ”eXperimentează-TE”, nu este
unul gratuit. despre acest lucru este vorba.) Pentru moment este o
ușurare a crizei psiho-spirituale de transformare prin care trec în
viața lor, căci conexiunea cu dimensiunile vaste ale conștiinței lor îi
scoate în afara luptei cu ei înșiși. Dar treptat, presiunea propriei lor
minți, a obișnuinței, presiunea mediului în care trăiesc și care nu
vrea ca ei să se se schimbe, scuzele de tot felul cu care vine ego ca să
justifice rămânerea în identificare, toate acestea fac în cele din urmă
pe cei mai mulți dintre ei să reintre în vrie. Ori de câte ori ne
îndepărtăm de prioritățile inimii noastre se manifestă ”criza de
transformare” Realitatea pe care o experimentează în dimensiunea
orizontală pare să se prăbușească, pe toate planurile. Toate reperele
ego-ului intră în disoluție. Și atunci ei se întorc din nou, pentru o
nouă experiență și o o nouă reconexiune cu adâncurile ființei lor.
Dar asta nu folosește la nimic în cele din urmă, dacă nu
există dorința, curajul și încrederea de a aduce în viața de fiecare zi
dimensiunea transcendentă și dacă aceasta rămâne doar ”o experiență
într-un workshop”.
Sau poate că da?
Marele pas
Dar există și ceilalți, mai puțini, al căror proces este
fulminant și pentru care o sesiune de experiență de sine declanșează
cascade de transformări.Sunt aceia care au gustat din
Adevăr și au ales ca Adevărul să-i facă liberi. Ei nu mai pot să se
întoarcă în minciuna despre ei înșiși după ce au explorat măreția
propriei lor ființe. Nu mai pot să fie niște sclavi mărunți, mânați din
spate de conștiința de masă – sau a turmei, după ce au gustat frumusețea
zborului, nu mai pot pretinde despre ei înșiși că ”trebuie” să facă
cutare și cutare lucru, după explorarea conștientă a memoriei
sufletului. Sunt cei care se eliberează. Ei refuză să se mai întoarcă
sub dictatura minții și fac alegerea de a integra complet dimensiunea
lor inefabilă, abia descoperită, în viața de fiecare zi. Sunt aceia care
”își asumă centrul” propriei lor vieți și care încep să perceapă
realitatea ca pe o reflexie a lăuntrului lor. Sunt aceia încetează să se
mai supună iluziei, care încetează să mai proiecteze asupra celorlalți
responsabilitatea propriei ”fericiri” și explorează deja bucuria
intrinsecă a trăirii conștiente.
Deci, avem două categorii de exploratori ai conștiinței. Cu toți simt
profund nevoia schimbării izvorând din interior și ajung să
experimenteze expansiunea. Dar unii se vor întoarce mereu în vechea
paradigmă, refuzând asumarea, iar ceilalți aleg transformarea imediată
și intră într-o nouă etapă a procesului.
Acest articol se adresează celor din urmă.
Care sunt capcanele transformării pentru cei care aleg să-și asume centrul?
Mai întâi capcana clasică: eu știu! În clipa în care
ai trăit niște experiențe importante și ai rostit acest ”eu știu”,
totul s-a prăbușit, căci ești din nou în minte. Doar mintea este aceea
care are naivitatea liniară de a crede că realitatea multidimensională a
ființei poate fi ”știută”. A ști implică o limitare imediată a
experienței și oprirea integrării. Cunosc un caz ilustrativ: personajul
cu pricina a înțeles avantajul de a fi un ”iluminat”. Ego-ul a găsit cea
mai nouă și spectaculoasă haină cu care să se îmbrace. Haina
”spirituală”. După ce a făcut câteva cursuri de energie și a petrecut un
an alergând pe la tot felul de maeștri, s-a …iluminat. Și-a dat seama
că vocația sa este de a-i vindeca pe alții. Statutul de verigă între cer
și pământ, de canal de energie celestă, îi dă o aură importantă.
Oamenii îl privesc cu respect și cu teamă. Este reprezentantul uman al
unei energii pe care ei nu o înțeleg și cred că această energie trebuie
să fie dăruită celor cu har. Se văd pe ei înșiși prea mici, prea
neînsemnați ca să se vindece singuri. Acesta e un rol care se
completează perfect cu cel complementar al iluminatului. El are nevoie
de cineva care sa se creadă neajutorat, pentru ca el să se hrănească din
energia măreției pe care o suge din această simbioză. Toată lumea e
fericită. Vindecatul, că a întâlnit un maestru vindecător, și
vindecătorul care-și hrănește propriul ego.
Calea spirituală a vindecătorului e suspendată pentru moment. El nu
va regăsi trăirea Maestrului Interior, ci doar surogatul unui fals
maestru articulat de către ego. Cu cât se va îndepărta mai mult de
trăirea autentică, cu atât mai mult Ego va pretinde dovezi ale
spiritualității sale. Va deveni arogant, infatuat, va pretinde respect,
va clama că are puteri supranaturale, va pretinde să fie iubit și
adulat, recunoscut și lăudat, căci în adâncul său va domni cea mai
teribilă îndoială. va continua să caute în exterior ceea ce ego,
niciodată nu-și poate dărui singur.
A doua capcană: presiunea uriașă a conștiinței de masă, a familiei, a prietenilor.
Toată conștiința de masă, colectivă, este articulată pe rolurile pe
care le jucăm unii față de ceilalți. Atunci când în procesul
transformării devenim conștienți de aceste roluri și de faptul că ele
reprezintă doar o parte din noi, periferică, iar nu esența noastră,
atunci tindem să ne retragem energia din acele roluri. Continuăm să le
jucăm, dar avem conștiența profundă că suntem mult mai mult. e momentul
în care mediul se va simți frustrat și va ataca pe cel aflat în
transformare. Acuzațiile obișnuite sunt ”egoistule, nu ne mai iubești,
iți pasă doar de tine, și noi care am făcut atâtea pentru tine etc”. E
un moment greu ce poate fi depășit de cele mai multe ori cu suportul
celorlalți care trec prin același proces. Soțul, soția, părinții,
colegii și prietenii spun același lucru: te-ai schimbat. nu le place
asta. Rolurile din care se hrăneau ei și tu la rândul tău, pierd din
energie. Presiunea va fi uriașă și va conduce la transformarea vieții.
Compromisurile sunt greu de suportat.
Această capcană o generează pe a treia: îndoiala.
Începi să te îndoiești de trăirile tale, să le pui sub semnul
întrebării, vei încerca să găsești semnale ”obiective” și repere.
Acestea nu există, căci întregul proces este unul subiectiv. Încrederea
în sine nu poate fi înlocuită cu nimic. ori ai încredere, ori n-ai. Nu
se poate doar pe jumătate. Un instrument potrivit este cel al bucuriei.
Dacă o situație, un job, un om, orice în viața ta nu-ți mai aduce nici o
bucurie, atunci acel lucru nu se află pe drumul tău. sfârșitul e
inevitabil.
Îndoiala generează o a patra capcană, gravissimă. Vinovăția față de ceilalți.
Ea nu se naște acum, ci iese din adâncuri unde a fost adânc îngropată.
Ceilalți vor apăsa la maximum pe această pedală a vinovăției, căci ei
cunosc instinctiv punctul slab. dacă ai jucat rolul salvatorului, al
celui care face totul pentru alții, care le duce pe toate, al celui
puternic ce se împovărează cu toate necazurile planetei, ești un
candidat sigur pentru vinovăție. Este o etapă foarte dificilă. Doar
conștiența antrenată și alegerea hotărâtă te pot scoate din acest
marasm. Suportul altora care trec prin același proces e fundamental și a
continua să trăiești expansiunea de conștiință în dimensiunea liniară,
nu doar în sesiuni speciale. E nevoie să-ți iei timp pentru tine, să
reintri în starea de Prezență, să rămâi în contact permanent cu
aspectele rarefiate ale propriei tale ființe.
O mie de motive va găsi mintea ta pentru a nega procesul de
transformare, toate de o logică desăvârșită: fă ”ceea ce trebuie”.
formele impersonale, precum trebuie, ascund întotdeauna conștiința de
masă, turma care dorește să te țină. Nu vei fi liber niciodată atâta
vreme cât vei trăi ancorat în a face ceea ce ”trebuie”. E nevoie de
curaj și de determinare pentru a trece mai departe. Oricum, nu ai prea
multe opțiuni. A te întoarce înapoi nu e o soluție. Vei suferi cumplit.
Odată ce ai gustat libertatea interioară, odată ce ai întrezărit măreția
și splendoarea propriei ființe nu vei mai putea să o îngropi în molozul
unei relații inconștiente. Adevărul va ieși la iveală precum uleiul la
suprafața apei.
Mă opresc aici pentru moment, cu aceste câteva capcane. Mai sunt și
altele, pe măsură ce procesul interior evoluează. Dar la acest nivel
toate sunt variațiuni ale acestora enumerate mai sus.
Schimbarea fundamentală de paradigmă
Cea mai importantă schimbare este această translare a
centrului către interior, care vine din asumarea propriei realități.
Nimeni și nimic nu mai este ”de vină” pentru neajunsurile vieții tale.
Trăiești conștiența că orice clipă este o oglindire a propriei tale
conștiințe. Momentele de disconfort, fizic, energetic, emoțional sau
mental sunt doar semnale ale identificării, ale pierderii temporare a
conștienței. Devii recunoscător celor din preajma ta care oglindesc cu
perfecțiune identificările tale.
În timpul unui workshop care se petrecea la Cluj, cineva, o femeie,
mi-a spus durerea vieții sale: soțul o părăsise pentru o altă femeie.
Durerea, furia, frustrarea o însoțeau la venire. În a treia zi,
duminică, a venit cu o față surâzătoare și mi-a spus ”am înțeles. El a
avut curajul să facă ceea ce eu nu am avut curajul să fac. amândoi știam
că nu mai există bucurie, dar eu țineam cu dinții de tecut.” Celălalt
nu era decât oglinda sa. A înțeles. Suntem, unii pentru alții, oglinzi.
Nu celălalt îmi vorbește, ci eu însumi. Un aspect al meu. Această femeie
este pe cale de a-și recăpăta centrul și libertatea.
Percepția unei realități străine și dușmănoase începe să se dilueze.
Locul îi este luat de o realitate extinsă, care face parte și este
generată de noi înșine. Viața în trup devine o serie de inițieri
succesive în care ne descoperim, cu sinceritate, uimire și exuberanță,
pe noi înșine. Porțile inimii se deschid în sensul că ne iertăm în
primul rând pe noi înșine pentru orice am fi căcut vreodată. Acest lucru
nu este o acțiune deliberată, ci consecința descoperirii că, de fapt,
niciodată nimic nu a fost greșit. Orice împrejurare a fost o inițiere,
numai că pe atunci nu ne dădeam seama de acest lucru. Trecutul nu mai
este subiect de critică și auto-critică, ci se topește în prezent, în
această clipă. Tot ceea ce numim karmă începe să pălească, relațiile
noastre se curăță, vindecarea începe să survină din interior și se
manifestă în cele din urmă în plan fizic, privirea se înseninează.
Realitatea începe să curgă înspre noi, într-un fel miraculos. Lucrurile
de care nu mai avem nevoie dispar din calea noastră. Uneori mintea se
alarmează: ”m-au dat afară de la serviciu”. Apoi descoperi că, de fapt,
acest lucru a făcut loc pentru o nouă cale, mult mai potrivită cu tine.
Maestrul
Interior este un nivel al propriei tale Ființe. Ești TU, adevăratul. Un
nivel de care nu ai fost conștient până acum. Experiențele de conștiință
extinsa ți-l apropie. Dar alegerea de a trai la nivelul Maestrului
Interior în fiecare zi este o ARTĂ. Aici intervine ceea ce eu numesc
”arta transformării interioare”. În acest moment Artistul se numește
”creatorul conștient de realitate”.
Horia Turcanu este unul dintre putinii oameni din Romania cu care simtim ca rezonam 100% cel putin la nivel ideatic. Nu stim cu adevarat ce fel de om este in viata de zi cu zi insa gandim la fel si dorim sa vi-l reamintim din cand in cand deoarece credem ca merita. Astazi va prezentam pe langa unul dintre articolele lui Horia Turcanu de pe site-ul lui calatoriainimii.net si ultima emisiune de la Codul Lui Oreste + 2 noi conferinte si o inregistrare foarte frumoasa de la radio, unde prietenul nostru Petru Stratulat, de la site-ul UmbluLiber, l-a avut invitat pe Horia in emisiunea lui, GuerriNight, de la Radio Guerilla. Emisiunea merita ascultata fiind ceva destul de rar, poate unic in spatiul mediatic din Romania (vor fi mai multe meditatii cu muzica pe ritmuri shamanice si nu numai).
Cu aceasta ocazie inauguram categoriaHORIA TURCANU, locul in care puteti gasi toate informatiile de pe blogul nostru unde am vorbit, mai mult sau mai putin direct, despre acest frumos explorator al constiintei.
”Un subiect spinos, fiind acoperit de atât de multe straturi de dogmă. Conştiinţa Christică este o stare de conştiinţă extinsă, un nivel colectiv al Fiinţei şi care, totuşi poate fi trăit personal. Conştiinţa Christică este un nivel al propriei noastre Fiinţe. “Caută-mă în Inima ta”, spunea El, “după ce vei fi închis uşa cămăruţei tale, şi voi fi acolo”. Conştiinţa Christică este o experienţă, chiar dacă din această experienţă ministerele credinţei au făcut o teorie şi o dogmă. Ea este accesibilă oricui are curajul de a trece dincolo de ficţiunile egotice ale personalităţii liniare, oricui are onestitatea de a se privi dincolo de orice negaţie şi de orice judecată, oricui are puterea de a rămâne transparent în faţa realităţii, în Acceptare.
De ce în Inimă trebuie căutată experienţa Christică? Pentru că Inima este spaţiul interior în care se încrucişează două moduri fundamentale de a percepe întreaga realitate: a gândi şi a simţi. Mintea nu poate accepta niciodată, căci natura ei este întrebarea, problematizarea şi dihotomia. Aceasta este gândirea. Alternativa este a simţi realitatea mai curând decât a o gândi. Acesta ste secretul, marea schimbare, marea transformare interioară pe care fiecare poate alege să o facă. Sau nu.
Cât de greu este să linişteşti mintea, pentru a putea simţi realitatea şi a deschide larg uşile percepţiei către conştiinţa Christică? E uşor. Eşti la distanţă de o respiraţie conştientă de marea poartă.
Acum 2000 de ani, cel cunoscut sub numele de Isus în lumea ortodoxă, trăia starea de conştiinţă numită Christos. Era Acela care semăna seminţele marilor transformări pe care le trăim astăzi în conştiinţa întregii umanităţi. Aceste timpuri nu ar fi fost posibile fără acest mare Maestru. A fost un revoluţionar extraordinar, un vizionar neconformist, un neascultător, o adevărată oaie neagră a timpului său. Cuvintele sale izvorâte din experienţa Christică au fost răstălmăcite şi răsucite până când au ajuns ceea ce el înfiera cel mai aspru: literă moartă a fariseilor şi cărturarilor. Dogmă. Cel mai important lucru care a fost omis din credinţa oficială ar putea fi doar o completare aparent neimportantă la celebrul citat: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Şi tu eşti asemenea.” Asta ar fi răsturnat totul. Oamenii ar fi căutat înlăuntrul lor în loc să caute înafară. Puterea ar fi rămas fără obiect.
Şi totuşi Umanitatea, această rasă superbă de îngeri care şi-au asumat experienţa de a fi în trupuri de pământ, ajunge în zilele noastre la o rezoluţie. Conştiinţa Christică erupe de pretutindeni, sub toate formele, în toate manifestările Conştiinţei, schimbând pentru totdeauna istoria Creaţiei. Sistemele puterii se prăbuşesc, doar din cauză că puterea este o iluzie. Frumuseţea, Adevărul, Libertatea erup şi ele din adâncurile acelui spaţiu interior pe care Maestrul umanităţii l-a indicat de atunci: din Inimă. O nouă Identitate, celestă este gata de a fi îmbrăcată de Umanitatea ce-şi recapătă
Conştienţa.
Fiecare dintre voi, cei care citiţi aceste rânduri simţiţi crescând din adâncuri acest adevăr care nu mai poate fi oprit. Altfel aceste rânduri nu ar fi ajuns până la voi. Sunteţi aceia aflaţi în Călătoria Inimii, care nu este altceva decât călătoria Sufletului aflat în experienţa umană, în drumul vostru către o nouă stare de conştienţă a ceea ce sunteţi cu adevărat. Voi sunteţi aceia în care creşte Conştiinţa Christică. Aceasta este marea transformare prin care trece Umanitatea, aceasta este “cea de-a doua venire”, acesta este “sfârşitul timpurilor”, aceasta este “noua conştiinţă şi noua energie”. O puteţi numi Conştiinţa Christică. Sunteţi la o singură respiraţie conştientă de această experienţă aflată dincolo de orice dogmă.”
"Stăteam faţă în faţă. “Până la urmă, ce vrei?” îl întreb. “Vreau să mă iluminez, orice ar însemna asta” răspunde el hotărât. Discuţia a mai continuat un timp, dar, în realitatea din spatele cuvintelor mele nu mai rămăsese decât tăcerea, căci recunoscusem paradoxul celei mai rafinate capcane pe care o întâlnesc aspiranţii la trăirea Integralităţii. Din adâncuri se naşte dorinţa enormă de a trăi starea lui Unu, ea creşte urnind aspectul uman al Fiinţei către ceea ce mintea numeşte “căutare”. Aspectul nostru liniar nu poate concepe realitatea dincolo de mecanismul cauză-efect, sau mijloc-scop. El crede că o stare de conştiinţă extinsă, fie ea numită chiar şi “iluminare”, poate fi un scop. Drept urmare trebuie să existe un mijloc de a-l atinge. El crede că o stare de conştiinţă poate fi urmărită cumva, că este un efect al unei proceduri, al unei cauze. Şi astfel, aspirantul se aruncă, la fel cum a făcut-o de mii de ori în lunga sa istorie, într-un fel de “cale spirituală”. Poate să fie vorba despre diferite tehnici, corporale, de respiraţie, rugăciune, ritualuri de orice fel, yoga sau tehnici shamanice, lucrări cu plante sacre sau să practice meditaţia. Nu contează. Atâta vreme cât aceste abordări sunt privite ca pe o “cale de a ajunge” la spiritualitate, este sortită eşecului. Câtă vreme acestea sunt mijloace pentru a atinge un scop, nu funcţionează, căci aspirantul se află sub imperiul dualităţii pure. Mijlocul şi scopul par diferite. Meditaţia rămâne diferită de “iluminare”, tehnica rămâne doar o tehnică, în vreme ce “scopul” se îndepărtează mereu. Nu pentru că ar fi intangibil, ci pentru că aspirantul este incapabil să recunoască starea momentului Acum, fiind absorbit de ceea ce “are de făcut”.
Cuvintele personajului mi-au rămas întipărite în minte pentru că formulau într-o manieră concisă capcana în care se rătăcesc mulţi dintre cei aflaţi “pe cale”. Pe omul acesta îl cunosc. Este un explorator al conştiinţei determinat. A lucrat cu respiraţia, e experimentat stări de conştiinţă extinsă şi a fost împreună cu noi într-una dintre cele mai puternice şi revelatoare călătorii iniţiatice în Peru pe care le-am făcut. Grande Madre Ayahuasca este probabil cea mai formidabilă oglindă a conştiinţei umane care există pe această planetă, având darul de a-ţi arăta cine eşti, sau mai curând ce eşti. Niciodată mai puţin decât atât, dar nici mai mult. Şi totuşi, după toată această experienţă, el spune “vreau să mă iluminez”, fără să bănuiască nici o clipă capcana. Complet identificat cu spaţiul mental, crede că iluminarea este o stare care poate fi atinsă făcând ceva. Rândurile acestea i se datorează, cumva, căci mi-a atras atenţia asupra acestei răscruci fundamentale, ca un fel de sens giratoriu în care te poţi învârti timp de vieţi întregi fără să poţi găsi ieşirea. Ca să ieşi din iluzia giratoriului trebuie să te opreşti din mers, din orice căutare, să renunţi la orice scop, la orice intenţie.
... și câteva relatări excepționale despre ayahuasca
Stanislav Grof este unul dintre părinții psihologiei transpersonale, iar pentru noi este unul dintre cei mai influenți și inspiraționali deschizători de ochi și de drumuri din viața asta. Viața lui este o mare inspirație pentru noi, iar munca lui într-o știință de frontieră în care el a fost pionier, este colosală. Despre Grof am mai vorbit și vom mai vorbi de fiecare dată când o să mai descoperim filmulețe traduse în care apare și acesta.
Mai multe informații despre el și activitatrea lui găsiți în Categoria STANISLAV GROF.
Astăzi vă prezentăm un interviu realizat de Lilou Mace, tradus de magicinsights, lăsându-l pe Stanislav să ne vorbească despre sine. Multumim magicinsights pentru traducere, oricine ai fi tu!
Stanislav Grof, printre altele, este unul dintre cei mai puternici sustinatori ai folosirii substantelor psihotrope pentru vindecare si evolutie spirituala si a inspirat milioane sa porneasca in aceasta calatorie a descoperiiri de sine.
"Brother David Rast este mult mai mult decât un celebru călugăr benedictin. Este un creştin reformator care simte enormele schimbări ce se petrec în Conştiinţa umanităţii. Abordările sale depăşesc graniţele dogmatice spulberând încremenirea vechilor texte şi făcând să se prăbuşească zidurile în care sunt închise inimile. Cuvintele sale, avându-şi izvorul în trăirea directă a Revelaţiei, au darul de a aduce pacea şi bucuria celor care îl ascultă sau îi citesc cărţile. “Iubeşte din toată inima, fără nici o rezervă, lasă-te surprins de minunăţia vieţii, mulţumeşte şi fii recunoscător pentru aceasta şi vei descoperi superba şi întreaga completitudine a vieţii tale”.
Călătoria Inimii este călătoria Sufletului aflat în încarnare şi toţi ne aflăm într-o asemenea călătorie. Brother David Rast este unul dintre aceia care au mers în această călătorie până la capăt, parcurcând toate etapele umanului. La capătul acestei călătorii a descoperit una dintre cheile revelaţiei: Recunoştinţa faţă de tot ceea ce există (în Vipassana este non reacţia, ecuanimitatea faţă de tot ceea ce este, la Eckhart Tolle este acceptarea a tot ceea ce este, sau iubirea a tot ceea ce este n.n.). Şi de-atunci o împărtăşeşte cu toţi aceia aflaţi pe propriul lor drum către starea de completitudine a Fiinţei. Cuvintele sale au darul de a arde încremenirea în concepte rigide şi de a descătuşa inimile. Abordările sale, neconvenţionale l-au apropiat de mişcarea transpersonală americană şi nu numai. A lucrat cu Stan şi Christina Grof, cu Stphen Levine şi Elisabeth Kubler Ross şi mulţi dintre exploratorii Noii Conştiinţe. Este unul dintre cei mai de seamă reformatori ai creştinismului modern. Cărţile sale au un succes uriaş în întreaga lume iar conferinţele sale deschid către Adevăr milioane de conştiinţe. Din clipa în care noi, Horia Ţurcanu şi Elena Francisc l-am cunoscut, am ştiut că acest călugăr iluminat are un mesaj pentru România.
Şi astfel, Călătoria Inimii noastre se va petrece, un timp, în compania acestui blând iluminat creştin care este David Rast. Avem bucuria de a-i invita pe toţi prietenii noştrii, exploratori ai Conştiinţei şi căutători ai Adevărului despre Sine, să fie alături de noi la seria excepţională de conferinţe şi seminarii pe care Brother David Rast le va anima în România în luna octombrie.
Bucureşti, Iaşi, Cluj, Oradea şi Timişoara vor fi destinaţiile acestei Călătorii a Inimii în care vom fi alături de el, având convingerea că nu există Suflet aflat în Călătorie care să nu-şi presimtă propriul Adevăr în prezenţa acestuia. De asemeni avem bucuria de a lansa odată cu această serie de conferinţe şi prima sa carte în limba română: Dincolo de cuvinte.
Aşadar, dragi prieteni, Călătoria Inimii are un invitat de mare calibru în luna octombrie: călugărul benedictin David Rast. Rămâneţi aproape pentru a fi la curent cu programul conferinţelor sale.
Notă biografică
David Steindl Rast s-a născut pe 12 iulie 1926, la Viena. A studiat artele, antropologia şi psihologia. Are un MA – Master of Arts şi un doctorat la Universitatea de Arte vieneză. În 1952 şi-a urmat familia, emigrând în Statele Unite, iar în 1953 a intrat în nou-înfiinţata comunitate a Ordinului Benedictin din Elmira, New York. Astăzi este membru senior al Mânăstirii Mount Saviour. Studiile sale post-doctorale l-au condus la Universitatea Cornell, unde a devenit primul romano-catolic care a susţinut Conferinţele Thorpe (Thorpe Lectureship)
După 12 ani de pregătire monastică şi studii de filosofie şi teologie, Brother David a fost trimis de către abatele mânăstirii sale să participe la un dialog budist-creştin, pentru care a primit aprobarea Vaticanului în 1967. A devenit discipolul zen al unor mari maeştri precum Hakkuun Yasutani Roshi, Soen Nakagawa Roshi, Shunryu Suzuki Roshi şi Eido Shimano Roshi. El este cofondatorul, în 1968, al Centrului pentru Studii Spiritule şi în 1975 a primit premiul Martin Buber pentru punţile pe care le deschisese între tradiţia creştină şi cea budistă.
Împreună cu Thomas Merton, Brother David a adus un val de înnoire a vieţii spirituale în Statele Unite. Din 1970 până astăzi el a rămas o figură excepţională a mişcării creştine House of Prayer (Casa Rugăciunii) care care reuneşte 200.000 de ordine religioase în Statele Unite şi Canada.
Timp de decenii, Brother David şi-a împărţit viaţa între retrageri spirituale, ca eremit, şi conferinţe pe teme spirituale pe care le-a ţinut pe cinci continente. De pildă, într-un tur de două luni în Australia el a susţinut 140 de conferinţe şi a călătorit 12000 de mile. Oamenii care au venit la conferinţele sale aparţin unui spectru uriaş de interes şi de clase sociale, de la studenţii înfometaţi ai Zairului, până la studenţii de la Harvard şi Columbia University, de la călugării budisti sau sufi, până la indienii Papago şi elitele intelectuale ale germaniei, de la comunităţi New Age, până la reuniuni ale cadeţilor Academiei Navale din Annapolis. Pretutindeni, Brother David a găsit cuvântul potrivit şi inspirator pentru a reaminti tuturor acestor oameni Adevărul despre ei înşişi. Zeci de mii de oameni din întreaga lume au regăsit cărarea către adevărata spiritualitate datorită conferinţelor, scrierilor şi workshop-acestui inspirat misionar.
A devenit o figură emblematică a dialogului interconfesional pe întreaga planetă. Articolele sale pot fi găsite în Encyclopedia Americana şi New Catholic Ecyclopedia, în New Age Journal şi faiosul Parabola Magazinne. Cărţile sale sunt traduse în multe limbi ale globului. Printre acestea, cele mai importante sunt „ Gratefulness, the Heart of Prayer „ şi „A Listening Heart” apar în toate antologiile de literatură spirituală. Este co-autorul mult premiatei „Belonging to the Universe” (a câştigat în 1992 premiul American Book Award), un dialog despre noua paradigmă în ştiinţe şi teologie împreună cu fizicianul Fritjof Capra. Înteresul său pentru tadiţia budistă s-a materializat în cartea The Ground We Share: Buddhist and Christian Practice, scrisă împreună cu maestrul zen Robert Aitken Roshi. Cele mai recente cărţi ale sale sunt The Music of Silence şi Words of Common Sense.
Dincolo de cuvinteva apărea în limba română printre Cărţile Elena Francisc, odată cu turneul său În România din luna Octombrie, turneu la care sunteţi invitaţi să participaţi.
PROGRAMUL ESTE URMĂTORUL: București: conferință și lansare de carte
30 septembrie, ora 18:00
Hotel Ramada Parc, Terra Grand Ballroom
Preț: 44 lei
București: workshop
1 octombrie, ora 9:30
Asociatia de Terapii Transpersonale
Preț: 150 lei
Iași: conferință și lansare de carte
2 octombrie, ora 18:00
Universitatea Petre Andrei din Iași, Aula Magna, str. Ghica Voda nr.13, et.6
Preț: 25 lei
Cluj: conferință și lansare de carte
4 octombrie, ora 18:00
Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA), aula A1, str. Teodor Mihali nr. 58-60
Preț: 25 lei
Oradea: conferință și lansare de carte
5 octombrie, ora 18:00
Universitatea Creștină Partium, Sala Festivă, str. Primariei nr. 27
Preț: 25 lei
Timișoara: conferință și lansare de carte
6 octombrie, ora 18:00
Universitatea de Vest, Aula Magna, bdul Vasile Parvan nr 4
Preț: 25 lei
Atenție: Locurile la toate aceste evenimente sunt limitate!
Data limită de înscriere pentru workshopul de la București este 15 septembrie. După această dată, în măsura în care vor mai exista încă locuri disponibile, prețul va fi 200 de lei.
Pentru conferințe, plata taxei de intrare se va putea face și în ziua evenimentului, la intrare, doar în măsura în care vor mai exista locuri libere în sală.
Celor care își dorescsă participe alături de noi la aceste întâlniri le recomandăm să se înscrie din timp și să achite taxa de participare, pentru a-și asigura locul în sală.
Înscrieri și info la: tel 0731.014.258, email: attranspersonal@gmail.com
Siteul lui Brother David, www.gratefulness.org este un spaţiu interactiv pentru oameni din 240 de ţări, interesaţi de ceea ce s-a putea numi Noua Spiritualitate.
Am citit câteva cărţi de la această editură şi putem spune că sunt cărţi de excepţie, cărţi de căpătâi, selectate "pe sprânceană", orientate în special către domeniul psihologiei transpersonale (al cărui părinte este Stanislav Grof, despre care am mai vorbit pe acest blog) , către şamanism şi alte domenii de frontieră ale ştiinţei conştiinţei, cărţi care pot fi nişte inspiraţii foarte utile în călătoria noastră.. Vă recomandăm în acest sens cartea "Când imposibilul devine posibil" de Stanislav Grof . Câteva cărţi de la această editură pot fi găsite şi pe www.scribd.com, însă vă recomandăm să le şi cumpăraţi dacă vă plac şi vă ajută (se merită încurajate astfel de apariţii).
Am mai făcut trimitere pe blog la unele articole ale lui Horia Ţurcanu când am publicat filmele lui Peter Russell.
Vă recomandăm de asemnea câteva articole excelente realizate de Horia Ţurcanu:
Astăzi vă prezentăm cel de-al treilea documentar produs de Peter Russell , un documentar in care producatorul "exploreaza schemele evolutionare aflate in spatele celei mai accelerate rate de dezvoltare umana pe toate nivelele si din toate timpurile si se intreaba :"De ce oare, o specie care este asa de inteligenta in multe aspecte se comporta adesea in moduri care par atat de absurde si nebunesti?"
Folosind sute de imagini ce surprind măreția creatiei, această producție audio video, frumoasă și emoționantă, ne arată că această criză globală cu care ne confruntăm, este în esență, o criză a conștiinței.
Următoarea mare frontieră nu este spațiul cosmic, ci spațiul din interiorul nostru.
Noi suntem acum într-un moment al evoluției vieții, ce s-a manifestat în forme din ce în ce mai complexe, timp de miliarde de ani, viață care se află într-un vârf evoluționar mai profund decât ne-am putut imagina noi vreodată.
Plecând de la premisele stabilite în premiatul documentar "The Global Brain" (documentar expus și de noi pe blog aici - click aici) , Peter Russell împletește în modul său caracteristic, fizica, metafizica, psihologia și filozofia și ne zugrăvește o nouă imagine a umanității și a timpurilor prin care trecem." - traducerea și adaptarea de aici www.amazon.com
Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga- cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!