GARDIANUL - Zeul singuratic și măreț (GOBLIN)

Guardian: The Lonely and Great God 

(Goblin - 2016)

„Kim Shin (Gong Yoo), un general militar decorat din dinastia Goryeo, este considerat un trădător și ucis de tânărul rege. La ani de la moartea sa, este blestemat de divinitate să rămână nemuritor pentru totdeauna, îndurând durerea de a-i vedea pe cei dragi murind, ca pedeapsă pentru soldații pe care i-a ucis pentru a-și proteja țara. El devine un semi-zeu nemuritor, ajutând oamenii cu puterile sale și fiind un om bun, în ciuda trecutului său îndurerat. Singura modalitate de a pune capăt nemuririi sale este mireasa Goblinului, al cărui ajutor în smulgerea sabiei din pieptul lui, va pune capăt dureroasei sale nemuriri.

Ji Eun-tak (Kim Go-eun) este o elevă de liceu plină de expansiune care rămâne veselă și plină de speranță în ciuda vieții ei tragice. Ea îl cheamă pe Goblin  (semi-zeu) din întâmplare și destinele lor încep să se împletească. 

Nepotul Goblinului, Yoo Deok-hwa (Yook Sung-jae), închiriază casa Goblinului unui Grim Reaper (Lee Dong-wook), un mesager al morții,  și cei doi ajung să locuiască sub același acoperiș. 

Ji Eun-tak începe să lucreze cu jumătate de normă la un magazin de pui condus de o tânără carismatică, Sunny (Yoo In-na).

Pe măsură ce viețile lui Kim Shin, Grim Reaper, Ji Eun-tak și Sunny se întrepătrund, se desfășoară o poveste mai profundă, deoarece aceștia nu sunt doar străini care s-au întâlnit întâmplător, ci oameni cu relații adânc înrădăcinate.”  SURSA

Muzica este de asemenea deosebit de frumoasă.

Notă: „În folclorul european, goblinul este o creatură rea și grotescă, sau un fel de fantomă rea, fiind o ființă ciudată ce are două vieți, una la nivel fizic și una la nivel spiritual, fiind astfel superioară oamenilor și putând să citească gândurile acestora. I se atribuie diferite/variate abilități, temperamente și înfățișări în funcție de originea povestirii. De obicei sunt înfățișați ca fiind mici, de câțiva cm înălțime, uneori de mărimea unui pitic. Uneori sunt prezentați ca posedând diferite abilități magice. Nu sunt portretizați ca fiind de partea diavolului, de cele mai multe ori alegându-și singuri partea în funcție de propriile interese, aliindu-se drept colaborator cu drepturi egale, niciodată slugă.” SURSA

În film însă goblinul este un fel de semi-zeu cu puteri divine, binevoitor, care a căpătat acele puteri datorită faptului că sabia cu care a fost omorât era una ce ucisese sute de oameni și cumva era încărcată cu energia sufletelor trimise înapoi la sursă. Deși omul era practic un erou pentru țara lui, divinitatea nu a considerat același lucru (și mi se pare destul de just) și nici regele țării pe care o proteja, care era invidios pe succesul lui și care l-a omorât. 

Cumva a trebuit sa treacă prin 900 de ani în care și-a folosit puterile divine în mod benefic pentru a-și arde karma și a întâlni iubirea izbăvitoare, energia care îl scoate din destinul nefast, care-i scoate sabia din inimă (simbolul inimii rănite permanent).

În film ni se arată anumite credințe asiatice foarte normale acolo, gen reîncarnarea, care este văzută ca o chestie banală, firească și totodată ni se dezvăluie o anumită viziune despre moarte și a motivului pentru care ne uităm viețile anterioare. În plus ni se arată diverse spirite dezcarnate care bântuie între lumi, deoarece nu și-au rezolvat problemele.

Filmul poate fi considerat și o fantezie absolută, însă dincolo de adevărul relativ din acest film, m-am simțit din nou încântat de modul cum simt acești coreeni să prezinte iubirea. Ca și în serialul coreean anterior prezentat pe blog (Alchimia Sufletelor), există multă curățenie, candoare, puritate, profunzime, jucăușenie, comic în modul de a-și manifesta iubirea, trăirile, un mod pe care eu personal, îl simt mai apropiat de modul meu de a simți lucrurile. Simt că mi se potrivește mai mult genul acesta de manifestare e a iubirii decât cel din filmele europene, americane sau cele de prin telenovelele diverse latino. Prin filmele turcești am mai găsit ceva asemănător cu cele coreene. 

Filmele chinezești mi se par cam seci, aspre emoțional, tăioase, cele japoneze cam la fel, însă astea coreene au un plus de dulceață, jucăușenie și multă emoție. Trăirile și jocul actorilor duc cu gândul la adolescență și/sau studenție, adeseori dând dovadă de imaturitate emoțională, în ciuda IQ-ului dezvoltat. Indienii au și ei multă emoție în filmele lor, dar ca nivel emoțional par undeva pe la 9-12 ani. 

Îmi mai plac aceste filme deoarece agenda elgibitichiu și beleme lipsește cu desăvârșire și de asemenea sunt lipsite de sexualitatea exacerbată din filmele netflixiene obișnute. Filmele coreeene sunt de un erotism sugerat prin trăiri, nu ceva explicit, sexul aproape inexistent, accentul punându-se pe sărut cel mult sau înbrățișări și pe jocul privirilor, iar femeile și bărbații din filmele lor, de o frumusețe aparte. Nu m-au atras niciodată asiaticele, însă în filmele coreene poți vedea spuma spumelor frumuseței asiatice, ceva ce frizează perfecțiunea divină. Parcă sunt niște îngeri, păpușele sau ceva ...

Una peste alta, acest film nu este de profunzimea profunzimilor, însă este o operă de artă ce-ți poate trezi sau măcar curăța sufletul de viziunile nocive occidentale și pentru asta cred că merită prezentat. Nu se adresează doar minții (adeseori sunt faze în film fără nicio logică sau noimă), ci direct inimii, prin frumusețea și candoarea personajelor, prin muzică, prin comic și iubirea curată prezentată. Părerea mea.

VEZI FILMUL TRADUS, 

AICI sau AICI sau AICI