ADYASHANTI - Ce este non dualitatea?

Adyashanti (al cărui nume înseamnă "pace primordială"), născut Steven Gray în 1962, în Cupertino, California , în San Francisco Bay Area a găsit la vârsta de 19 ani, "ideea de iluminare" într-o carte. Ulterior, el a construit o colibă ​​în curte, unde a început să practice meditația. Ca adolescent a avut o pasiune pentru cursele de biciclete și a lucrat într-un magazin de biciclete - punct de reparații.

  La 20 de ani și ceva de ani el a studiat Budismul Zen sub îndrumarea profesorului Arvis Joen Justi, timp de 14 ani.  Arvis îl trimitea (punea) în mod constant pe Gray (Adyashanti) să facă sesshins (perioade intensive de meditație zazen) la Zen Center din San Francisco, unde a studiat sub îndrumarea lui Jakusho Kwong Roshi.



  La vârsta de 25 de ani, a început să ​​experimenteze o serie de treziri spirituale de transformare. În timp ce stătea singur pe perna lui, Gray a avut un clasic Kensho , sau experiență de trezire spirituală, în care el " a pătruns în golul tuturor lucrurilor și și-a dat seama că Buddha era martorul la tot ceea ce era aşa cum era." ( Bodhi ).  În afară de ore lungi de meditații și rugăciune, el a studiat, de asemenea, cărți despre misticii creștini, și Evangheliile.

  Adyashanti a început să predea în 1996 (împlinind astfel cererea maestrului Zen cu care a studiat 14 ani). Stilul său de predare (cunoscut ca satsang) este direct, spontan și non-dual ce a fost comparat cu cea a vechilor maeștrii Zen și înțelepții advaita (non-dualitate) din India, fiind asemănat cu Nisargadatta Maharaj.  Retragerile sale sunt un amestec de meditație tăcută, lecții de teatru și conversații cu studenții săi, și se concentreză asupra dizolvării și reconstrucției identității personale. În tot acest timp mulți căutători spirituali s-au trezit la adevărata lor natură în compania lui Adyashanti.

   Învățăturile lui sunt o invitație deschisă pentru a se opri, investiga și recunoaște ceea ce este adevărat și eliberator în centrul întregii existențe.

    "Dacă filtrați cuvintele mele prin orice tradiție sau " ism ", veți pierde ceea ce spun. Adevărul eliberator nu este static; este viu. Nu poate fi conceptualizat și înțeles de către minte. Adevărul este dincolo de toate formele și fundamentalismul conceptual. Ceea ce ești este dincolo, treaz și prezent, aici și acum. Pur și simplu te ajut să-ți dai seama. "

    "Scopul învățăturilor mele este iluminarea, trezirea din iluzia de separare pentru a realiza realitatea lui Unu. Pe scurt, ceea ce doresc este să înțelegi ceea ce ești. Este posibil să poți descoperi, de asemenea, alte elemente în această învățătură, care apar pur și simplu ca un răspuns la nevoile specifice ale altora într-un timp dat; dar în esență, singurul lucru care mă interesează este să te trezești. "

 El este autorul mai multor cărți, CD-uri și DVD-uri, este fondatorul Open Gate Sangha Inc., o organizație non-profit înființată în 1996, care susține și pune la dispoziție, învățăturile sale. 

  Interviul cu Adyashanti, cuprinde următoarele întrebări :

Oare există vreo cale către iluminare ? Oare este util conceptul de trezire lăuntrică ? Oare căutarea iluminării este o cale de a nega suferința ? Oare suferința se manifestă numai în timp ? Oare abandonul este necesar pentru a ni se dezvălui veșnicia ? Cum putem reveni la experimentarea conștientizării non-duale ? Ce anume creează acel decalaj ? Oare trezirea este obiectivul final ? Oare viața este un proces ? "

SURSA: http://viatamergeinaintepenet.blogspot.ro

VEDEŢI INTERVIUL TRADUS AICI

Dacă doriți filmul oferiți o donație! Mulțumim!

    Adyashanti: "Adevarul este chiar aici si chiar acum"

   Safransky: Hai sa pretindem ca sunt complet nefamiliarizat cu vocabularul spiritual contemporan Cum mi-ai explica invatatura ta?
    Adyashanti: Baza mea este Zen Buddhismul si totusi as spune ca nu predau Zen. Nu ma vad ca transmitad o anume traditie. Invatatura mea are legatura cu iluminarea, cu trezirea la ceea ce esti cu adevarat. Nu mai conteaza pentru mine daca folosesc un vocabular buddhist, crestin sau hindus. Orice vocabular este bun. Esenta invataturii mele este sa ii ajut pe oameni sa isi chestioneze argumentele cu realitatea, cu ceea ce este si de asemenea sa ii ajut sa chestioneze intreaga lor notiune pe care o au despre ei.
    Saunders: Folosesti termenii “trezire” si “iluminare” pentru a desemna unul si acelasi lucru sau reprezinta doua experiente diferite?
    Adyashanti: Trezirea este atunci cand realizezi ca ceea ce ai gandit ca esti nu este nimic mai mult decat un vis si atunci percepi realitatea din afara visului, acel ceva ce viseaza visul cu care te identifici. Nu este doar o experienta mistica. Este defapt realizarea unitatii care leaga toate lucrurile.
    Doar pentru ca ai trait o trezire, totusi, nu inseamna si ca ramai treaz. Iluminarea explicata foarte simplu are loc atuci cand ramai treaz. Daca trezirea este permanenta, aceea se cheama iluminare. Si marea majoritate a trezirilor nu sunt permanente – cel putin nu de la inceput.
    Saunders: Trezirea si iluminarea par sa fie niste concepte legate de cap sau de inima.
    Adyashanti: Iluminarea nu are nimic de-a face cu capul sau cu inima. Cu siguranta, capul si inima au tendinta sa se deschida. Insa acesta este un efect secundar. Iluminarea este defapt trezirea din cap si din inima. Este trezirea din visul lui “Eu” si trairea experientei unitatii a tot ceea ce este. Asta este ceea ce eu numesc “realitate”: aceasta unitate. Adevarul este ca tu esti acea unitate. Tu nu esti doar o anumita persoana, intr-un anumit corp, cu o anumita personalitate; esti acea realitate unica care se manifesta pe sine ca toate acele lucruri aparent separate.
    Saunders: Sunt senzatiile corporale si fizice iluzorii?
    Adyashanti: Da si nu. In ultima instanta, totul este un vis si totusi tu tot trebuie sa ai de-a face cu corpul. Acesta este aici. Il poti numi “un vis” insa tot te va durea daca suferi o lovitura.
    Safransky: Maoritatea traditiilor sugereaza faptul ca sunt necesari ani multi ani de pactica inainte de a deveni iluminat, insa tu spui ca este o greseala sa cauti in viitor, sa vezi trezirea spirituala ca un soi de scop.
    Adyashanti: Unul dintre cele mai bune moduri de a evita trezirea este sa lasi ideea de trezire sa fie cooptata de catre minte si apoi proiectata intr-un eveniment viitor: ceva ce o sa se intample inafara acestui moment. Desigur, ceva se poate intampla in momentul urmator, ceva intotdeauna se intampla in momentul urmator – insa adevarul se afla chiar aici si chiar acum; el este chiar aici si chiar acum. Aceasta privire in viitor nu este defapt greseala practicilor spirituale in sine; este atitudinea cu care mintea se angajeaza in practica – o atitudine ce cauta un punct final in viitor si vede acel final ca fiind ceva diferit de ceea ce deja exista aici si acum.
    Rolul practicii spirituale este in esenta acela de a extenua cautatorul. Daca practica face ceea ce se presupune ca trebuie sa faca, atunci ea consuma exergia cautarii si atunci realitatea are o sansa sa se reveleze. In acest mod, practica spirituala poate conduce la trezire. Insa asta nu inseamna ca practica produce trezirea.
    Practicantul spiritual este asemenea unei persoane care alearga, oboseste si vrea sa se odihneasca. Ai putea spune “ei bine, atunci opreste-te!”. Insa ei au acesta idee ca trebuie sa treaca linia de sosire inainte de a se opri. Daca ii poti convinge ca se pot opri pur si simplu, vor fi uimiti. Ei vor spune “nu stiam ca pot sa ma opresc si sa ma odihnesc”. Sau poate nici nu vor auzi ce le spui si ei vor trebui sa mearga pana la linia de finish. Si dupa ce vir trece de ea, se vor opri si vor spune “wow! chiar e bine sa te odihnesti!”. Deci, trezirea poate veni dupa ce treci linia de final in viitor, dar este posibil sa o gasesti in orice punct de-a lungul drumului daca doar te opresti pentru o clipa.
    Din perspectiva mea, Realitatea (cea pe care eu o numesc realitate – adevarul) cauta intotdeauna acel moment de vulnerabilitate in care ne lasam garda jos. Nu cauta oameni buni sau oameni rai. Cu siguranta, niste ticalosi get beget au avut niste experiente uimitoare ale realitatii, nu-i asa? Unii sunt transformati de catre acestea iar altii nu. Realitatea nu opereaza dupa niste principii morale. Ea cauta momentul in care cautatorul este extenuat. Acesta poate fi declansat, uneori, de un eveniment tragic: o boala, moartea unei persoane iubite sau un divort. Realitatea intra grabita prin crapatura si se reveleaza.
    Safransky: Multi oameni spun ca dupa o mare pierdere se simt de multe ori mult mai vii. Lumea lor se opreste.
    Adyashanti: Exact. Totul se opreste. Acum, daca si ei se opresc ramane de vazut. Doar pentru ca cineva a trecut prin niste experiente dificile si se simte mult mai plin de viata ca rezultat, nu inseamna ca nu se vor intoarce la viata nevrotica. Dupa acel moment de trezire initiala, exista aproape intotdeauna o munca de curatare al acelui “eu” care se preda lui insusi. De obicei spun ca acesta este inceputul celei de-a doua faza a spiritualitatii. Ceea ce eu numesc “viata dupa trezire”. Exista lui “Asta e tot. Am avut experienta; imi ridic stindardul trezirii si totul se termina”. Mai devreme sau mai tarziu, cu totii isi dau seama ca experienta nu se termina acolo. Exista o cu totul alta faza a vietii spirituale ce are loc dupa trezire si intr-un fel este mult mai subtila si complexa decat cea anterioara. Nu sunt multe lucruri scrise despre aceasta iar marea majoritate a lucrurilor scrise sunt atat de vechi si prinse in traditie, incat oamenii moderni nu pot intelege mare lucru din ele. "
    Sursa: http://harmonygroup.ro

  În Romania exista tradusă cartea "Dansul neantului" de Adyashanti care poate fi cumparata de AICI.