STATUL ESTE EXPIRAT - Noi putem sa o facem mai bine

THE STATE IS OUT OF DATE 

- We Can Do it Better (2014)

Filmul de astazi este "un interviu luat de Luke Hancock, fiul binecunoscutului Graham Hancock, lui Gregory Sams, iniţiatorul mişcării vegetariene în Marea Britanie, la sfârşitul anilor ’60, şi autorul unei cărţi excepţionale, „The State is Out of Date - We Can Do It Better” (Statul este anacronic – Ne putem descurca mai bine).

Ideile prezentate în interviu sunt foarte asemănătoare principiilor anarhiste, chiar dacă Sams refuză, pe bună, dreptate, să mai folosească acest cuvânt întinat, şi chiar cu cele ale revoluţiei nonviolente, promovată de Gene Sharp în cartea sa, „From Dictatorship to Democracy” (De la dictatură la democraţie).

Pentru un om atât de bine documentat ca Gregory  Sams este, însă, destul de ciudată afirmaţia că statele tipăresc banii, fiindcă nu ele fac asta, de foarte multă vreme, ci aşa-zisele „bănci naţionale” care nu mai aparţin statelor, ci familiei Rothschild şi celor suspicioşi le recomand să lectureze lista de la acest link.

Oare politicienii chiar sunt „profesionişti” în rezolvarea problemelor ?

Mai există cineva, în ziua de azi, care să se mai îndoiască de faptul că politicienii sunt aleşi dintre cei mai incompetenţi, corupţi şi răuvoitori indivizi ai naţiei, ale căror calificări reale în domeniile în care activează sunt de-a dreptul penibile ?

Haideţi să ne aducem aminte de cuvintele lui Jacques Fresco, promotorul Proiectului Venus, care susţinea, pe drept cuvânt, că politicienii nu rezolvă absolut nimic, fiindcă aproape orice problemă socială are o rezolvare de natură tehnică, în care ar trebui, drept urmare, să fie implicaţi numai tehnicieni competenţi, şi nu nişte paiaţe abjecte, vândute din start, oricui plăteşte mai bine, capabile numai să scoată legi imbecile, pe bandă rulantă, legi a căror funcţie, strict coercitivă, este nenaturală şi nu poate conduce la soluţionarea adecvată a fenomenului social respectiv.

Din nefericire, însă, aproape întreaga specie umană şi-a perfecţionat, la maxim, capacitatea de a fugi de răspundere şi preferă, din pură comoditate, să nu-şi formeze aptitudini sau opinii proprii, mai ales, acceptând să meargă, de fiecare dată, pe mâna unor experţi de mucava, a căror falsă competenţă este creată şi glorificată de mass-media oligarhică, în detrimentul şi nu în favoarea speciei umane.

Krishnamurti spunea foarte clar, în acest sens, că numai abandonul tradiţiei, orale sau scrise – care înseamnă, de fapt, traiul în baza unui plagiat, deoarece „cărţile se fac din cărţi” şi niciodată nu mai ajungem să intuim noul – este singura cale de a descoperi soluţii unor probleme ce corespund paradigmei actuale şi care, în mod evident, nu-şi pot găsi rezolvarea în cadrul ei.

Şi haideţi să nu scăpăm din vedere esenţialul, fiindcă abandonul tradiţiei înseamnă, mai presus de toate, năruirea tuturor mecanismelor de îndoctrinare –  socială, educaţională, religioasă ş.a.m.d. – cărora le-am fost şi încă le suntem victime, de zeci de mii de ani.

Tot în film, pare să se evite discuţia privind corupţia guvernamentală, argumentându-se ineficienţa sa numai prin efectul lobby-ului industriilor de profil şi lipsa informaţiei de la consumator, prin întreruperea aşa-zisei bucle de feedback.

Cu toate acestea este amintit, în amănunt, efectul malefic pe care-l poate avea o instituţie care  prosperă tocmai de pe urma problemelor pe care se presupune că le-ar combate, şi să ne gândim, fie şi numai pentru câteva momente, la poliţia şi jandarmeria română care au ajuns să fie SRL-uri ce profită la maxim de pe urma unor amenzi aberante, care numai rol profilactic nu au, aşa cum se susţine emfatic, ci sunt pure măsuri coercitive, indexate periodic la valoarea punctului de amendă, ce reprezintă 10% din salariul minim brut pe economie.
 
Dumnezeule mare, nu-i aşa că trăim într-o democraţie minunată ?

Nimeni nu-şi propune, cum au făcut suedezii – că tot ni-i dădea drept exemplu, demn de urmat, Nenea Nelu Criminelu’, KGB-istul zâmbăreţ circular, autohton, care ne-a „prezidenţiat” în era imediat postdecembristă – să limiteze tehnic sau chiar să anuleze din start orice posibilitate de a comite o infracţiune.

Dacă ne putem raporta fie şi numai la legea circulaţiei, total inutilă la nivelul tehnic actual, haideţi s-o analizăm pe puncte, cum obişnuiam s-o fac cu altă ocazie:

1.    Nu am mai putea vorbi de conducere auto fără permis sau conducere în stare de ebrietate, dacă am încorpora, extrem de simplu, două chip-uri de control în componenţa oricărui vehicul – că tot le sunt atât de dragi oligarhilor – unul care să nu permită pornirea maşinii în absenţa unui permis auto valid, iar celălalt care să îndeplinească aceeaşi funcţie dacă depistează urme de alcool în aerul din habitaclu, cuplat cu un alcoolscop fireşte. Ambele soluţii sunt ridicol de ieftine, actualmente, şi ar rezolva, pe veci aceste două tare majore ale circulaţiei auto. Fireşte că este mult mai dezirabil şi mai ispititor să ni se introducă nouă, sau animalelor noastre de companie, mai nou, astfel de chip-uri sub piele, care ne pot stârpi mult mai eficient decât un accident auto.


2.    Tehnologia GPS, care este, de asemenea, atât de ieftină şi de miniaturizată, încât este încorporată, din start, în aproape orice telefon mobil actual, ar elimina orice pericol de coliziune accidentală, menţinând, în limite rezonabile, atât distanţa faţă de vehiculele şi obstacolele din jur, cât şi viteza de rulare pe carosabil, fără intervenţia sau acceptul nostru. Ar dispărea definitiv noţiunile de „viteză excesivă” şi „conducere imprudentă” şi alte stupizenii sancţionate voios de parlamentari la sugestia M.A.I. S.A.

3.    Să nu uităm nici de aşa-zisele mini radare de proximitate, care ne ajută să parcăm corect, cuplate fiind, eventual, cu un detector în infraroşu, şi nici un pieton sau animal nu ar mai putea fi accidentat vreodată.

4.    Dacă am mai construi şi caroserii pe bază de plastic din cânepă, de zeci de ori mai rezistent şi durabil decât oţelul şi, culmea culmilor, chiar biodegradabil, problema financiară a avariilor provocate de coliziuni ar deveni şi ea o simplă amintire urâtă, şi nu vă faceţi griji inutile, fiindcă dilema a fost rezolvată de Henry Ford, acum mai bine de o sută de ani, aşa cum puteţi constata din acest mic film.

5.    În aceeaşi ordine de idei, ambele motoare cu ardere internă au fost proiectate de Diesel şi Ford să funcţioneze fie cu ulei, fie cu alcool extras din aceeaşi cânepă, care a fost scoasă în afara legii aproape în întreaga lume, aşa cum menţionam în alte postări (1, 2). Problema ecologică este o problemă reală numai în mintea microcefalilor guvernamentali, care ne obligă să rămânem dependenţi de produsele petroliere, pentru a ne putea jefui, la maxim, cu tot felul de taxe, la fel ilogice ca şi ei.

Vă las iarăşi pe voi să continuaţi lista, dacă sunteţi amatori, fiindcă nu este exhaustivă fireşte, dar să nu vă imaginaţi că veţi vedea prea curând aplicate astfel de idei, fiindcă, de exemplu, industria transplanturilor – a se citi „trafic de organe” – prosperă, la rândul ei, de pe urma accidentelor auto, fiindcă ai nevoie de victime proaspete pe care să le declari, stupid, ca fiind în moarte clinică – o altă inepţie criminală, legalizată şi la noi prin noul card de „sănătate”, cu acord abuziv prezumat – pe care să nu te mai oboseşti să le şi resuscitezi, fiindcă sunt mult mai valoroase moarte decât vii.

Şi, desigur, cum ar mai face profituri obscene industria auto, dacă n-ar mai vinde caroserii şi piese de schimb – în proporţie de 3 la 1 pentru fiecare vehicul vândut vreodată – în cazul în care ne-am hotărî peste noapte să le dorim a fi indestructibile sau, Doamne fereşte, respectiv fiabile ?

Deci, repet, legile coercitive nu pot fi decât absurde, fiindcă nu sunt fireşti, naturale, organice dacă vreţi, fiind contrare firii umane, mai ales atunci când se bazează pe tentaţia „fructului oprit” şi, din această cauză, va fi întotdeauna nevoie de o forţă represivă tot mai mare, căreia să i se aloce fonduri tot mai consistente, nejustificate în nici un fel prin eficienţă, ci numai de speranţa că va putea stopa violent orice acţiune în masă a unei populaţii indignate de starea de fapt.

În acest sens, am argumentat pe larg, cu ceva vreme în urmă, motivele eşecului pedepsei judiciare, exercitată de o instituţie aflată în strânsă în corelaţie cu statul poliţienesc şi nu vreau să mai revin asupra subiectului în cauză.

De fapt, singura lege, cât de cât „organică”, sau mai bine zis tot de un elementar bun-simţ, ar putea fi aşa-numita constituţie a acestei ţări.

Şi cât de mult respect am manifestat faţă de ea ?

Simplul fapt că este obligatorie existenţa unei „curţi constituţionale” care să forţeze statul poliţienesc, cel puţin în teorie, să respecte propria sa lege fundamentală, este ceva de-a dreptul ridicol şi spune, de la sine, tot ce se mai putea spune despre legitimitatea unei asemenea forme de organizare socială, pentru a cărui dispariţie nonviolentă voi continua să militez neobosit, fiindcă am fost şi voi fi întotdeauna de acord cu Mahatma Gandhi: „În probleme de conştiinţă, dictatul majorităţii nu-şi are locul.”

„În această etapă a istoriei, există două căi posibile: fie populaţia va prelua controlul asupra propriului său destin şi se va preocupa de binele comun, ghidată fiind de valorile solidarităţii, compasiunii şi grijii faţă de alţii; fie, alternativa, nu va mai exista nici un destin care să poată fi controlat. Atât timp cât o anumită clasă ‚specializată’ se află pe poziţie de autoritate, ea va institui politici care-i vor deservi numai propriile interese. Dar condiţiile supravieţuirii noastre, ca să nu mai vorbim de dreptate, necesită o planificare socială, raţională, în interesul comunităţii, ca întreg, şi, în acest moment, asta înseamnă Comunitatea Globală. Întrebarea este dacă elitele privilegiate ar trebui să mai domine mijloacele mass-media, şi ar mai trebui să-şi folosească puterea, aşa cum ne spun ele că este necesar, şi anume pentru a ne impune iluziile necesare, pentru a manipula şi înşela majoritatea stupidă, şi nu ar trebui cumva să le eliminăm din arena publică. Problema, pe scurt, este dacă democraţia sau libertatea sunt valori care trebuie să fie păstrate sau sunt ameninţări care trebuie să fie evitate. În această posibilă fază terminală a existenţei umane, adevărata democraţie şi libertatea reprezintă mai mult decât valori care trebuie să fie preţuite şi ar putea fi esenţiale pentru supravieţuirea noastră.”

Noam Chomsky

SURSA si mai multe idei despre Anarhie: http://antiiluzii.blogspot.com

VEDETI FILMUL TRADUS AICI

Statul este Anacronic 

În completare studiaţi categoria ANARHISM de pe blogul nostru (pe care o puteţi explora mai uşor în CUPRINS)

De asemenea cititorii cunoscatori ai limbii engleze pot citi si cartea UNCOMMON SENSE - The state is out of date - de Gregory Sams