Sepp Holzer: Acvacultura, sinergie între pământ și apă

AQUACULTURE - The Synergy Of Land And Water (2002)

SEPP HOLZER's Krameterhof -  An Example of Sustainable Water Management

Astazi va prezentam si cel de-al treilea documentar tradus despre minunea austriaca a lui Sepp Holzer . De asemenea dorim sa va facem cunoscut un curs teoretic si practic de permacultura si o initiativa foarte interesanta a prietenului nostru de la blogul Sub Lupa.

Primele documentare despre Sepp Holzer le puteti vedea aici si aici.

Mai intai sa vedem ce spune traducatorul (multumim Tone Tavi si pentru acesta traducere!) despre documentarul de astazi:

După ce veți vedea Krameterhof-ul lui Hozer, veți înțelege pe deplin sensul expresiei: Omul sfințește locul. Ce a putut crea acest austriac, folosindu-și doar imaginația și inspirându-se doar de la natură, este pur și simplu uimitor și reprezintă acel exemplu că se poate, atât de util tuturor celor neîncrezători în propriile lor forțe. Domeniul lui seamănă foarte mult, atât din punct de vedere climatic, cât și configurație, cu multe coaste de deal și de munte, de prin țara noastră. Ne putem astfel inspira foarte bine de la el și putem aplica în mod direct, majoritatea ideilor lui, bazate pe o jumătate de secol de experiență.


Acvacultura - sinergie între pământ și apă (2002)

Din acest film, vom învăța multe de la Holzer, despre modul sustenabil în care putem folosi apa.

Apa - este fundația pe care se bazează toate formele de viață. O resursă foarte prețioasă, însă în același timp, mult prea abuzată în zilele noastre. Cu toate acestea, în mod ironic, noi nu știm să îi exploatăm adevăratul potențial. Mai ales în agricultură, unde rolul ei poate depăși cu mult simplele irigații.

Anul acesta Sepp Holzer împlinește 50 de ani de când aplică metodele permaculturii pe domeniul său, din Longau, Austria, pe o suprafață de 45 de hectare. În mod remarcabil, familia Holzer cultivă cereale, legume și fructe la altitudini ce depășesc chiar și 1500 de metri. Succesul lor se datorează cultivării plantelor în armonie cu natura, producând culturi bio, sănătoase, fără să folosească reziduri chimicale, ca în cazul monoculturilor. Sistemul folosit de ei se numește permacultură și pe lângă toate astea, mai are un enorm avantaj: de la an la an, îmbogățește solul, în mod natural, recoltele lor devenind din ce în ce mai abundente.
   

Sepp Holzer a realizat că apa poate avea întrebuințări mult mai largi, decât doar pentru irigatul culturilor. A realizat că ea este cumva complementară filosofiei lui permaculturale. Rezultatul este un încântător peisaj de terase și iazuri interconectate, care îi asigură toate cele necesare și pe lângă asta, chiar și un venit sănătos.

Sepp nu își irigă plantele, preferă să lase totul în mâna naturii. Nu își bate capul cu irigațiile artificiale. El spune: "Dacă irig, trebuie și să fertilizez. Prea multă irigare spală nutrienții solului. Azotul se evaporă și toți nutrienții sunt duși în apa subterană și planta este lăsată fără nutrienți. Apoi trebuie să o hrănesc din nou cu nutrienți și din nou să irig. Acesta este un ciclu vicios care nu se oprește niciodată și mai și costă o groază de bani !"

Creând microclimate și o serie de terase, paturi înălțate și iazuri, natura are apoi ea grijă să ofere umiditate tuturor plantelor. Acestea și relaționează, Holzer alegând cu atenție plantele pe familii și facilitând astfel crearea de cât mai multe legături între elementele sistemului.

Spre exemplu, în afară de iazuri, el mai construiește și niște zone umede, bălți, pline de rădăcini de copaci, bețe și bolovani, unde apa este mică și se încălzește foarte repede. Aici se pot înmulți în liniște mormolocii și puietul, nefiind stresați de răpitorii care mișună prin iazurile adânci, conectate la aceste zone umede. Deoarece acești bolovani și rădăcini, aflați jumătate în apă și jumătate afară se comportă ca niște adevărate capcane termice, transmițând căldura soarelui iazurilor sale, putem spune că Sepp are niște iazuri cu încălzire centrală, și toate astea gratis !

Rădăcinile împiedică păstrăvii și știucile să alerge și să devoreze tot puietul. Creează astfel un lanț trofic, în care toată lumea are o șansă - de la cel mai mic mormoloc, până la știucile de 30 de kilograme ce mișună prin iazurile lui și fac deliciul clienților din zonă. Poate nu vă vine să credeți, dar Sepp nu își crește peștii cu furaje. Toți se hrănesc în mod natural și nimeni nu moare de foame !
  

Holzer a amenajat peste 70 de iazuri și zone umede, ocupând o suprafață de peste 3 hectare. Acestea sunt conectate prin canale și țevi de scurgere, el putându-le regla cu ușurință și temperatura, aducând apa din zonele umede cu apă mică și caldă, sau din iazurile mai adânci și reci, în funcție de temperatura dorită. De asemenea, între nivelele iazurilor, are montate generatoare, care-i produc tot curentul electric necesar pentru întregul său domeniu, oferindu-i astfel o independență aproape completă.

A creat de asemenea multe cișmele și locuri de popas, unde poți bea cu ușurință apă cristalină, folosind simpla și bătrâna pompă de apă Widder. Aceasta nu consumă niciun fel de energie, ridicând apa din iazuri și aducând-o la îndemână, într-un mod foarte ingenios. Peste tot sursură apa, sar brscuțe, mișună gâze, fluturași, și ciripesc păsărele. Totul este de un verde crud, ireal pentru asemenea înălțimi. Visul din copilărie al lui Sepp Holzer s-a împlinit, Krameterhof-ul lui arată precum Grădina Edenului, iar locuitorii ei, plantele și animalele, trăiesc într-o deplină pace, armonie și ajutându-se unele pe altele.

Downoadați de aici traducerea mea la acest micuț, dar valoros documentar. 

Mai jos puteți privi și un mic video care exemplifică foarte sugestiv construirea unei pompe de apă Widder artizanale. Ea se bazează pe faptul că apa, spre diferență de aer, nu se poate comprima. Vizionare plăcută !

Update: Un cititor ne-a dat informația că se găsește în revista Tehnium, nr. 5 / 1980 un articol în care se descriere principiul de funcționare și schema pompei Widder. Revista o puteți găsi aici, iar la pagina 16, cei care vor să își construiasă siguri o astfel de pompă autonomă, vor da peste aceste informații foarte uitile. Spor la treabă și poate ne împărtășiți și nouă rezultatele obținute de voi !

VEZI FILMUL TRADUS, AICI:

ACVACULTURA cu Sepp Holzer

Asa cum am zis mai sus va mai  prezentam astazi si o invitatie la un curs teoretic si practic de permacultura intitulat :

 ”Convergența Națională de Permacultură – Mălin 2012” 

„În sfârșit, mult așteptata veste: se confirmă, vom avea și anul acesta o întâlnire națională de permacultură: Convergența Națională de Permacultură – Mălin 2012

În acest an ne-am propus un program mai ambițios, unde să deschidem un spațiu pentru împărtășirea de cunoștințe (workshop-uri), spații de prezentare de planuri și proiecte, proiecții de filme, târg și un mult dorit moment de celebrare și sărbătoare.
Workshop-uri:.
Există două spații de timp: unul  prelungit de 2h și 1/2 și un altul de 1h și 1/2.
Cei doritori de a facilita o determinată tempatica, pot alege în funcție de durata evenimentului, având mai multă flexibilitate în acest sens.
Prezentări de proiecte:În fiecare zi, între 17:00 și 18:30 vor avea loc prezentări de proiecte individuale sau de grup existente sau planificate. Fiecare proiect va avea la dispoziție 20 de minute plus 10 minute pentru întrebări și răspunsuri.
Share & Exchange:În ziua de 21 Iulie, intre 15 și 17:30 va exista un spațiu de schimb, interschimb, vanzare și cumparare.
Semințe, sapunuri, instrumente, și multe altele… pe bani sau fara bani, în funcție de dorințele fiecăruia, acesta va fi momentul ideal de schimb.
Prezentări de propuneri pentru locație CNP 2013:Îți dorești mult să aduci un asemenea eveniment într-o locație mai aproape de tine? Pregătește o prezentare și lasă grupul din acest an să decidă! Pentru mai multe detalii, contactează echipa organizatoare.
Yoga/Tai Chi/Meditatie/Altele:Dacă vrei să facilitezi o sesiune de Yoga sau Tai Chi sau o simplă fugă pe deal, dă-ne un semn și vei fi inclus în program. Cu cât mai multe posibilități de alegere, cu atât mai bine.
“Asociația Română de Permacultură“:
Am lăsat pentru ultima zi o sesiune de lucru, la marginea Convergenței, celor interesați de această tematică.
Celebrare:Pe 21 Iulie va fi organizată o celebrare. Pentru un an de la ultima întâlnire, pentru tot ce a au însemnat aceste luni din punct de vedere a proiectelor personale și colective. Un moment pe care-l merităm. Aduceți instrumente muzicale și foarte multă voie bună.

Perioada: 18 – 22 Iulie 2012

Locație: Mălin, Bistrița-Năsăud.

(vezi aici pe harta)

Program:

18 Iulie

Până la orele 18:00 check-in
18:30 Bun venit. Aspecte practice. Organizare și program.
19:00 Cină
20:30 Timp liber
22:30 Stingerea
19 Iulie – Tema zilei: “Grija pentru pământ”

07:00 – 08:00 Yoga/Tai Chi/Meditatie/Altele.
08:00-09:00 Mic Dejun
09:30 – 10:00 Dinamică de grup
10:00 – 12:30 Workshop-uri
12:30-13:00 Timp liber
13:00-14:30 Pranz
14:30-15:00 Timp Liber
15:00-16:30 Prezentări și workshop-uri
17:00-18:30 Prezentari de proiecte
19:00-20:30 Cina
20:30 – 22:30 Proiectie Film
23:00 Stingerea

20 Iulie – Tema zilei: “Grija pentru oameni”

07:00 – 08:00 Yoga/Tai Chi/Meditatie/Altele.
08:00-09:00 Mic dejun
09:30 – 10:00 Dinamică de grup
10:00 – 12:30 Workshop-uri
12:30-13:00 Timp liber.
13:00-14:30 Prânz
14:30-15:00 Timp liber.
15:00-16:30 Prezentari si workshop-uri
17:00-18:30 Prezentari de proiecte
19:00-20:30 Cina.
20:30 – 21:30 Aprezentări de propuneri pentru locație CNP 2013
21:30 – 23:00 Timp liber
23:00 Stingerea

21 Iulie – Tema zilei: “Împărțire echitabilă”

07:00 – 08:00 Yoga/Tai Chi/Meditatie/Altele.
08:00-09:00 Micul Dejun.
09:30 – 10:00 Dinamică de grup
10:00 – 12:30 Workshop-uri
12:30-13:00 Timp liber.
13:00-14:30 Prânz
14:30-15:00 Timp liber
15:00 - 17:30 Share & Exchange
17:30 – 18:00 Prezentare România în Tranziție
18:00 – 18:30 Prezentare Mișcarea de Ecosate GEN Europe
19:00-20:00 Cina
20:30 – 23:30 Celebrare
24:00 Stingerea

22 Iulie 

07:00 – 08:00 Yoga/Tai Chi/Meditatie/Altele.
08:00-09:00 Micul Dejun.
09:30 – 10:00 Dinamică de grup
Check out I.

Pentru cei interesați
10:30 – 13:00 Timp de lucru pe tema “Asociația Română de Permacultură“, asociativism, comunitatea de permacultura, permacultura.ro, planuri de viitor, training de permacultură în limba română, ș.a.m.d.
13:00-14:30 Prânz

Check out final.
Cazare: în corturi și în cabană. Important: de văzut tarifele aplicate pentru cazarea în cabană.

Cost: Nu există un cost fix de participare sau înscriere. Se va aplica un preț pentru cazare și masă în “Ermitajul de la Mălin” ce va fi anunțat ulterior.
Masa va fi în regim de co-responsabilitate și co-organizare.

Animale de companie: nu se admit. Pentru clarificări, contactați-ne.

Important: pentru a putea face o gestiune corecta a alimentelor necesare, pre-înscrierea este obligatorie via mail la intalnirenationala@permacultura.ro.Este importantă, de asemenea, prezența și check-in-ul în seara zilei de 18 Iulie.
Un afiș și mai multe detalii, în curând.

Pentru mai multe informații, contactați intalnirenationala@permacultura.ro”

SURSA: http://www.permacultura.ro

 Și ceea ce ne bucura cel mai mult este ca tot mai multi oameni creeaza comunitati sau se gandesc sa creeze comunitati ecologice, bazate pe principiile permaculturii si/sau pe fundamente spirituale. In curand va vom prezenta alte doua comunitati de acest gen, insa pana una alta sa va prezentam o initiativa a prietenului Tone Tavi de la blogul Sub Lupă:

„ Se caută locuitori pentru un ˝Colț de Rai˝ [ 1 ]  

  Bună prieteni !

Mulți dintre noi, cei care ne trăim viețile în orașe prăfuite, înghesuiți în apartamente mici, în blocuri din beton, visăm să avem un colț de rai al nostru, o casă la țară, undeva în natură. Un loc unde să putem fugi de agitația orașului, un loc în care să ne reîncărcăm cu energie, în mijlocul naturii, un loc al nostru, unde să ne simțim liberi și pe care să-l aranjăm și să-l amenajăm după cum dorim. Un loc unde să plantăm sute de copaci, de toate felurile, unde să încercăm să experimentăm principiile permaculturii, unde să construim iazuri, locuri de popas, mici căsuțe de lemn, ascunse sub desișul pădurii. Să avem un pârâiaș care să sursure și din care să putem bea apă cristalină. Să creștem păsări de curte și alte animale, albine, sau să cultivăm ciuperci pleurotus sau shiitake, după cum am văzut în paradisul creat de Sepp Holzer.

Din păcate, majoritatea nu ne permitem să ne cumpărăm un asemenea loc. Chiar dacă unii și-ar permite, nu ar avea timpul necesar să aibă grijă de toate acestea. Suntem prinși cu munca la oraș, iar cel mult ne gândim poate că la pensie ne vom retrage într-un asemenea loc, dar pentru asta va trebui să strângem bani mai toată viața. Apoi, pentru a realiza un asemenea colț de rai, avem nevoie de câțiva ani buni, copacii până încep să rodească au nevoie de 5-6 ani, și așa mai departe.
  
Mai nou, din ce în ce mai mulți oameni se gândesc serios să se multe la țară. Și asta nu doar în România, este un trend peste tot în lume și asta este bine zic eu, deoarece este singurul viitor sustenabil pe care-l văd pentru umanitate. Mulți dintre ei chiar au făcut-o au avut un relativ succes, dar au existat și eșecuri, datorate inadaptării la o schimbare atât de bruscă de stil de viață. Apar însă și unele impedimente, unele temeri, pe care le consider firești când trebuie să iei asemenea decizii radicale. Frica zilei de mâine îi determină pe mulți să rămână doar cu visul unui asemenea proiect. Cum să renunțe la servici, să vândă tot și să se mute la țară, sau mai rău, în pustietate ? Dacă vor da greș, dacă banii se vor termina și nu vor reuși să își consolideze un viitor sustenabil ?
  

Mai este însă și un alt impediment în luarea unei asemenea decizii, un impediment de care mă lovesc chiar și eu. Noi, oamenii, suntem niște animale sociale. Suntem dependenți de prieteni, de interacțiunile și legăturile formate în viața noastră de până acum. Deși trăim în era internetului, a telefoanelor mobile și multe dintre aceste interacțiuni sunt acoperite de tehnologie, trebuie să mai schimbi o vorbă, din când în când, cu oameni care se află pe aceeași frecvență cu tine. Nu de alta, dar o poți lua razna de la atâta izolare, când nu ai cu cine purta o discuție inteligentă.

Citeam undeva la un moment dat că s-a făcut un studiu de psihologie, din care a rezultat faptul că 25% din oameni nu pot fi îndoctrinați suficient și inevitabil ajung să-și dezvolte o gândire împotriva sistemului. Dar asta înseamnă că un om din patru gândește liber. Ce se întâmplă cu acești oameni, de ce punctul lor de vedere nu se impune în societate ? Problema este că acești indivizi, care sunt în general oameni inteligenți, pașnici, oameni pasivi, gândesc că oricum sunt o minoritate și nu au forța necesară să se lupte cu morile de vânt și… cel mai important, sunt dispersați. Acești oameni se pierd în grupul de trei ori mai mare al mediocrilor manipulați, al oilor care behăie asurzitor la unison. Dacă s-ar uni, acești oameni ar fi MULT mai puternici decât legumele ce îi sufocă.
  

Adăugând această idee la proiectul ce deja mi se contura în minte, mi-am dat seama că nu ar fi așa de greu să ne strângem câțiva oameni deschiși la minte, care să ne construim un colț de rai al nostru. Până la urmă, nu suntem așa puțini, ăștia care gândim diferit, totul este să reușim să ne găsim și să cădem de acord. Iată deci la ce m-am gândit eu:

Pe scurt, putem să ne construim un paradis al nostru, dacă suntem ceva mai mulți, investind extrem de puțini bani. Momentul este perfect, terenul fiind extrem de ieftin. Prețurile variază între 500 și 1000 E / ha pentru pădure - pășune, teren arabil, și asta luând în calcul doar ce am găsit în anunțurile postate pe internet. Bun, câți am trebui să fim ? Eu am în minte domeniul lui Holzer de 45 Ha, dar am putea începe un proiect, să zicem, și de 20 Ha. Un spațiu arhisuficient pentru colțul nostru de rai. Asta ar însemna 20 000 E, maxim, pentru teren. Eu mă gândeam că am putea fi minim 20 de persoane și maxim 50. Hai să lucrăm cu o cifră de mijloc. Să zicem că suntem 35 de persoane. În primă fază achiziționăm terenul și ar fi nevoie de aproximativ 5-600 E de fiecare. Deci cu 500 E am putea avea paradisul nostru ? Sună deja bine, așa-i ?

Din păcate nu e chiar așa de ușor, bine, de fapt nici greu nu este, însă trebuiesc lămurite foarte multe aspecte. În primul și-n primul rând, vreau să se înțeleagă clar, nu doresc înființarea unei societăţi utopice, în care să trăim ca hipioţii din anii ’70 din SUA și așa mai departe. Eu văd altfel lucrurile. Facem un spațiu, unde cineva, un cuplu,  va locui să zicem permanent și va avea grijă de proprietate. Acel cuplu, eventual va face parte din proiect fără să contribuie financiar, drept răsplată pentru faptul că ne scutește de o grămadă de treabă și are grijă în permanență de domeniul nostru. Restul vor veni acolo când vor dori și vor pune umărul la treabă. Vom construi locuri de cazare pentru, să zicem 25% din numărul total al celor care vor participa la proiect. Există și alte variante, două cupluri, prin rotație, de exemplu, sau vedem noi, măcar să ajungem la faza aia. Singurul impediment ce se va pune ar fi să nu vină tot grupul deodată, putem întocmi în fiecare an un calendar și astfel fiecare va avea loc în acest colț de rai, în perioada în care îi este cel mai convenabil, în funcție de concedii, weekenduri și așa mai departe. Oricum, să fim realiști, la urma urmei, am putea veni și toți, pe timpul verii, punându-ne corturile pe domeniul nostru. Sau cu timpul, putem construi câte o căsuță pentru fiecare. În 20 de hectare, avem slavă Domnului, spațiu suficient pentru asta !
 

După ce vom achiziționa terenul, vor urma cu siguranță și alte cheltuieli, dar trebuie să ne gândim că vor fi infinitezimale în comparație cu situația în care vom clădi toate astea de unii singuri. Utilitățile le vom trage o singură dată pentru toate căsuțele, poate vom implementa și sisteme de green energy și așa mai departe. Cu siguranță aș dori să facem căsuțe din materiale reciclabile, acele earthships, sau din cob. O primă estimare, ar fi că o persoană / familie ce ar dori să se implice într-un asemenea proiect, va investi până la finalul lui, în jur de 3000 E, însă suma poate varia foarte mult în funcție de numărul final al participanților la proiect. De fapt, sincer, nu știu în acest moment suma necesară, dar hai să lucrăm cu această cifră, ca să ne facem o idee asupra ordinului de mărime. Oricum, mai e mult până la partea financiară, mai întâi trebuind să creem grupul.
 

Banii se vor amortiza, firește. De fiecare dată când vom pleca din colțul nostru de rai, nu vom pleca cu mâna goală. Vom avea produse bio, crescute chiar de noi, asta fără să mai punem la socoteală plăcerea de a ne petrece timpul în mijlocul naturii. Pe lângă bani efectiv, fiecare va investi și un număr de ore acordat proiectului. Fiecare va contribui cu ceva, în funcție de abilitățile lui. De aceea ar fi bine să fim oameni din domenii și cu aptitudini cât mai variate. Avem nevoie de un inginer, un arhitect, un biolog, un web designer, un avocat, un economist și așa mai departe. De asemenea, poate că unii oameni vor prefera să contribuie cu o sumă mai mare la proiect și cu mai puțin timp și invers. Sunt multe variante, însă este crucială componența grupului. Trebuie să fim oameni open mind, altruiști, modești, iubitori de natură, fără fițe și care nu se feresc de puțină muncă. De asemenea, oameni care își doresc să trăiască într-o comunitate, fie și doar pentru câteva săptămâni pe an.

Sunt enorm de multe lucruri de discutat, voi continua cu ideile privind acest proiect în următoarele postări, deocamdată însă hai să medităm puțin asupra lui. Și hai să încropim o listă cu cei interesați în principiu de el. Deocamdată este doar o idee, care va muri sau care va înflori, depinde doar de noi. Dacă ne vom strânge 35, poate facem o întâlnire, să ne cunoaștem mai bine, însă până atunci, aștept păreri, propuneri, comentarii, sugestii, înscrieri, aici sau pe mail, la subhumandj@gmail.com,  Subiect: Proiectul Colț de Rai”

SURSA: http://sub-lupa.blogspot.com/