Terrassen und Hügelbeete (2002)
Farming with Terraces and Raised Beds
Farming with Terraces and Raised Beds
Desi am vorbit de mai multe ori pe acest blog despre permacultura, poate nu multi ati inteles ce ar fi ea si ce legatura are cu iesirea din matrix, de ce vorbim despre ea. In primul rand este o alternativa la ce exista in prezent ( ca si agricultura si mod de abordare a asezarilor umane ca si sistem) si consideram ca permacultura este un mai buna, mai ecologica, mai sanatoasa, mai naturala, mai spirituala chiar ... Este un mod de viata in armonie cu natura, un mod de a fi care vindeca pamantul si pe noi insine!
DAR CE ESTE PERMACULTURA?
„Permacultura este o abordare a asezarilor umane si a proiectarii sistemelor agricole care imita relatiile gasite în natura.
Un sistem care se auto-sustine: Permacultura proiecteaza mediul astfel incat acesta sa se auto-sustina. Se bazeaza pe principii ecologice si biologice, folosind de multe ori modele care apar în natura, pentru a maximiza efectul si a minimiza munca. Permacultura isi propune sa creeze sisteme stabile, productive, care sa raspunda nevoilor umane si sa integreze armonios mediul cu locuitorii sai. Procesele ecologice ale plantelor, animalelor, ciclurile lor de hranire, factorii climaterici si ciclurile meteorologice sunt luate toate in considerare. Nevoile locuitorilor sunt asigurate prin utilizarea tehnologiilor pentru producerea de alimente, energie, adapost si infrastructura.
Munca minima, rezultate maxime: Elementele dintr-un sistem sunt privite in relatie unele cu altele, astfel incat rezultatele unora pot fi surse pentru celelalte. Intr-un sistem de tipul permaculturii, munca este minimizata, "deseurile" devin resurse, cresc productivitatea si randamentul iar mediul este restaurat. Principiile permaculturii pot fi aplicate oriunde, la orice scara, de la asezarile urbane dense la gospodariile individuale, de la ferme la regiuni intregi.
De unde provine permacultura: Permacultura ca metoda sistematica a fost practicata prima data de catre agricultorul austriac Sepp Holzer in anii 1960 si apoi dezvoltata pe baze stiintifice de australienii Bill Mollison, David Holmgren si asociatii lor in anii 1970, intr-o serie de publicatii.
Termenul de permacultura deriva din agricultura (sau cultura) permanenta.
Spre ce se indreapta permacultura: Intentia este ca, prin invatarea rapida a unui set de principii de proiectare de catre cat mai multi indivizi, ei sa-si poata proiecta mediul si sa-si poata construi asezari capabile sa se auto-sustina.
In acest fel se reduce dependenta societatii de sistemele industriale de productie si distributie pe care Mollison le considera ca fiind fundamental vinovate de distrugerea sistematica a ecosistemelor Pamantului.
Plecand de la sistemul de proiectare de tip agro-ecologic, permacultura s-a dezvoltat la scara internationala. Comunitatile de tipul "permaculturii" continua sa se extinda si sa dezvolte idei originale, integreaza o serie de idei de cultura alternativa, prin intermediul unei intregi retele de publicatii, gradini de permacultura, programe de formare si forumuri pe internet.
Permacultura devine tot mai mult o forma de arhitectura a naturii, precum si o institutie informala a idealurilor sociale alternative. ”
SURSA: http://senssus.blogspot.com/
Asadar, astazi continuam cu inca un documentar despre austriacul Sepp Holzer, unul dintre pionierii permaculturii, un om care ne ofera o incredibila lectie de viata si un model de urmat.
”Austriacul Sepp Holzer este unul dintre cei mai cunoscuți fermieri care a îmbrățișat metodele permaculturii. Autor și consultant în ceea ce privește agricultura sustenabilă, Holzer practică permacultura de 50 de ani, pe un domeniu de 45 de hectare. Și asta la o altitudine cuprinsă între 1100 și 1500 de metri.
Pe net circulă o serie de 3 filme de aproximativ 30 de minute fiecare, care ne prezintă pe scurt metodele și paradisul creat de bătrânul Holzer, la ferma sa Krameterhof, din Longau, Austria. S-ar putea să mai fie și altele, însă eu nu am găsit altceva. Filmele se numesc:
Permakultur - Landwirtschaft im Einklang mit der Natur (2000) (Permacultura - Agricultura, în armonie cu natura)
Aquakultur - Wasserwirtschaft im Einklang mit der Natur (2002) (Acvacultura - sinergie între pământ și apă)
Terrassen und Hügelbeete (2002) (Terase și paturi înălțate)
Primul din cele trei a fost tradus de prietenii mei de la permacultura.ro și o recenzie i-au acordat-o și amicii de pe Ieșirea din Matrix. Am să revin și eu asupra lui, după ce voi corecta traducerea, dar mai întâi am zis că ar fi bine să vi le traduc și prezint și pe celelalte două.
Terase și paturi înălțate (2002)
În acest mic documentar, Sepp Holzer ne vorbește despre deșertul de pini, cum îl denumește el, o monocultură dictată de guvern și care vom afla că este dăunătoare pentru pământ și mai mult de-atâta, se află în permanent pericol. Cu ani în urmă și el a greșit, alături de toți ceilalți fermieri și a plantat la cererea inginerilor silvici, câte 10 000 de puieți de pin la hectar !
Poate că puțini știu, dar pădurile de coniferele, chiar dacă arată frumos în pliantele turistice, sunt puternic expuse atacului dăunătorilor, aceștia propagându-se devastator mai ales în rândul monoculturilor. Și am putut vedea asta pe viu în Apuseni toamna trecută, în zona cabanei Padiș. Se văd în mijlocul pădurilor din jur, din loc în loc, zone destul de întinse în care de la depărtare ai impresia că pădurea a ars, este uscată, arborii cad și în locul lor rămân doar trunchiurile lipsite de viață. Pădurarii se luptă mereu cu astfel de probleme. De obicei ei taie toată zona respectivă, ca mai apoi să planteze... tot pini, sau brazi. E uimitor uneori să observi cum se fac asemenea greșeli, în majoritatea cazului din neștiință și mai ales din obișnuință. De aceea cred că sunt importante astfel de documentare, să ne deschidă ochii. Pentru a nu știu câta oară, aflăm că biodiversitatea este esențială, pentru un mediu sustenabil. Ar trebui plantați în schimb, tot felul de copaci: castani, arțari și alte foioase.
DAR CE ESTE PERMACULTURA?
„Permacultura este o abordare a asezarilor umane si a proiectarii sistemelor agricole care imita relatiile gasite în natura.
Un sistem care se auto-sustine: Permacultura proiecteaza mediul astfel incat acesta sa se auto-sustina. Se bazeaza pe principii ecologice si biologice, folosind de multe ori modele care apar în natura, pentru a maximiza efectul si a minimiza munca. Permacultura isi propune sa creeze sisteme stabile, productive, care sa raspunda nevoilor umane si sa integreze armonios mediul cu locuitorii sai. Procesele ecologice ale plantelor, animalelor, ciclurile lor de hranire, factorii climaterici si ciclurile meteorologice sunt luate toate in considerare. Nevoile locuitorilor sunt asigurate prin utilizarea tehnologiilor pentru producerea de alimente, energie, adapost si infrastructura.
Munca minima, rezultate maxime: Elementele dintr-un sistem sunt privite in relatie unele cu altele, astfel incat rezultatele unora pot fi surse pentru celelalte. Intr-un sistem de tipul permaculturii, munca este minimizata, "deseurile" devin resurse, cresc productivitatea si randamentul iar mediul este restaurat. Principiile permaculturii pot fi aplicate oriunde, la orice scara, de la asezarile urbane dense la gospodariile individuale, de la ferme la regiuni intregi.
De unde provine permacultura: Permacultura ca metoda sistematica a fost practicata prima data de catre agricultorul austriac Sepp Holzer in anii 1960 si apoi dezvoltata pe baze stiintifice de australienii Bill Mollison, David Holmgren si asociatii lor in anii 1970, intr-o serie de publicatii.
Termenul de permacultura deriva din agricultura (sau cultura) permanenta.
Spre ce se indreapta permacultura: Intentia este ca, prin invatarea rapida a unui set de principii de proiectare de catre cat mai multi indivizi, ei sa-si poata proiecta mediul si sa-si poata construi asezari capabile sa se auto-sustina.
In acest fel se reduce dependenta societatii de sistemele industriale de productie si distributie pe care Mollison le considera ca fiind fundamental vinovate de distrugerea sistematica a ecosistemelor Pamantului.
Plecand de la sistemul de proiectare de tip agro-ecologic, permacultura s-a dezvoltat la scara internationala. Comunitatile de tipul "permaculturii" continua sa se extinda si sa dezvolte idei originale, integreaza o serie de idei de cultura alternativa, prin intermediul unei intregi retele de publicatii, gradini de permacultura, programe de formare si forumuri pe internet.
Permacultura devine tot mai mult o forma de arhitectura a naturii, precum si o institutie informala a idealurilor sociale alternative. ”
SURSA: http://senssus.blogspot.com/
Asadar, astazi continuam cu inca un documentar despre austriacul Sepp Holzer, unul dintre pionierii permaculturii, un om care ne ofera o incredibila lectie de viata si un model de urmat.
”Austriacul Sepp Holzer este unul dintre cei mai cunoscuți fermieri care a îmbrățișat metodele permaculturii. Autor și consultant în ceea ce privește agricultura sustenabilă, Holzer practică permacultura de 50 de ani, pe un domeniu de 45 de hectare. Și asta la o altitudine cuprinsă între 1100 și 1500 de metri.
Pe net circulă o serie de 3 filme de aproximativ 30 de minute fiecare, care ne prezintă pe scurt metodele și paradisul creat de bătrânul Holzer, la ferma sa Krameterhof, din Longau, Austria. S-ar putea să mai fie și altele, însă eu nu am găsit altceva. Filmele se numesc:
Permakultur - Landwirtschaft im Einklang mit der Natur (2000) (Permacultura - Agricultura, în armonie cu natura)
Aquakultur - Wasserwirtschaft im Einklang mit der Natur (2002) (Acvacultura - sinergie între pământ și apă)
Terrassen und Hügelbeete (2002) (Terase și paturi înălțate)
Primul din cele trei a fost tradus de prietenii mei de la permacultura.ro și o recenzie i-au acordat-o și amicii de pe Ieșirea din Matrix. Am să revin și eu asupra lui, după ce voi corecta traducerea, dar mai întâi am zis că ar fi bine să vi le traduc și prezint și pe celelalte două.
Terase și paturi înălțate (2002)
În acest mic documentar, Sepp Holzer ne vorbește despre deșertul de pini, cum îl denumește el, o monocultură dictată de guvern și care vom afla că este dăunătoare pentru pământ și mai mult de-atâta, se află în permanent pericol. Cu ani în urmă și el a greșit, alături de toți ceilalți fermieri și a plantat la cererea inginerilor silvici, câte 10 000 de puieți de pin la hectar !
Poate că puțini știu, dar pădurile de coniferele, chiar dacă arată frumos în pliantele turistice, sunt puternic expuse atacului dăunătorilor, aceștia propagându-se devastator mai ales în rândul monoculturilor. Și am putut vedea asta pe viu în Apuseni toamna trecută, în zona cabanei Padiș. Se văd în mijlocul pădurilor din jur, din loc în loc, zone destul de întinse în care de la depărtare ai impresia că pădurea a ars, este uscată, arborii cad și în locul lor rămân doar trunchiurile lipsite de viață. Pădurarii se luptă mereu cu astfel de probleme. De obicei ei taie toată zona respectivă, ca mai apoi să planteze... tot pini, sau brazi. E uimitor uneori să observi cum se fac asemenea greșeli, în majoritatea cazului din neștiință și mai ales din obișnuință. De aceea cred că sunt importante astfel de documentare, să ne deschidă ochii. Pentru a nu știu câta oară, aflăm că biodiversitatea este esențială, pentru un mediu sustenabil. Ar trebui plantați în schimb, tot felul de copaci: castani, arțari și alte foioase.
Pe lângă acest inconvenient, un alt neajuns al pădurilor de conifere
este că acestea fac solul acid, iar într-un sol acid nu mai crește nimic
altceva. Neavând biodiversitate, în aceste păduri, fauna nu se simte în
largul ei. Nu vezi cerbi, nu vezi fluturi, nu vezi păsări. Este un
deșert de pini, cum bine îi zicea Holzer. Apoi pinii au rădăcinile
plate, deci nu susțin apa și nutrienții în sol. Ploile spală totul,
nelăsând nimica în urma lor.
Holzer a învățat pe propria-i piele cum să repare acest sol și cum să-i redea fertilitatea și biodiversitatea. El a tăiat o mare parte din pinii de pe domeniul său și a făcut un sistem de terase și de iazuri de o frumusețe paradisiacă. Pornind de la baza dealului, până sus, spre vârful lui, el construiește aceste terase cu dublu rol: odată ele reprezintă minunate căi de acces, fiind mult mai ușor să te deplasezi astfel pe domeniu, iar pe ele plantează tot soiul de legume și plante medicinale.
Mai întâi construiește terasele cu ajutorul escavatorului, fiind una din rarele ocazii în care el folosește mașinile în permacultură. Apoi plantează mii de pomi fructiferi de toate neamurile: meri, peri, pruni, cireși, castani, și așa mai departe. Vine apoi cu un amestec de 40-50 de semințe de legume, flori și plante medicinale și le însămânțează în stilul tradițional, aruncând efectiv în jurul pomilor și pe terase acest amestec. Dar acesta nu este întâmplător, sunt plante alese cu cap, el le denumește familii de plante, fiecare are rolul ei, se ajută reciproc să crească. Spre exemplu, unele au rădăcini lungi, extrăgând astfel umiditatea de la 2-3 metri din pământ, iar prin transpirația frunzelor, apa ajunge și la suratele lor, cu rădăcină plată, acestea oferindu-le în schimb nutrienți, fiind bogate în azot, sau alte minerale. Pomii oferă și ei umbră și umezeală în schimbul celor primite de la legume.
Aceste terase captează mult mai bine căldura soarelui, ajutând astfel la formarea unor microclimate locale ce îi permit să cultive, oricât de uimitor ar părea, diverse fructe mediteraneene la acea altitudine. Vom observa de exemplu lămâi, portocali, sau cireși, plante care-și depășesc practic limita de înălțime la care pot rodi de obicei !
Holzer a învățat pe propria-i piele cum să repare acest sol și cum să-i redea fertilitatea și biodiversitatea. El a tăiat o mare parte din pinii de pe domeniul său și a făcut un sistem de terase și de iazuri de o frumusețe paradisiacă. Pornind de la baza dealului, până sus, spre vârful lui, el construiește aceste terase cu dublu rol: odată ele reprezintă minunate căi de acces, fiind mult mai ușor să te deplasezi astfel pe domeniu, iar pe ele plantează tot soiul de legume și plante medicinale.
Mai întâi construiește terasele cu ajutorul escavatorului, fiind una din rarele ocazii în care el folosește mașinile în permacultură. Apoi plantează mii de pomi fructiferi de toate neamurile: meri, peri, pruni, cireși, castani, și așa mai departe. Vine apoi cu un amestec de 40-50 de semințe de legume, flori și plante medicinale și le însămânțează în stilul tradițional, aruncând efectiv în jurul pomilor și pe terase acest amestec. Dar acesta nu este întâmplător, sunt plante alese cu cap, el le denumește familii de plante, fiecare are rolul ei, se ajută reciproc să crească. Spre exemplu, unele au rădăcini lungi, extrăgând astfel umiditatea de la 2-3 metri din pământ, iar prin transpirația frunzelor, apa ajunge și la suratele lor, cu rădăcină plată, acestea oferindu-le în schimb nutrienți, fiind bogate în azot, sau alte minerale. Pomii oferă și ei umbră și umezeală în schimbul celor primite de la legume.
Aceste terase captează mult mai bine căldura soarelui, ajutând astfel la formarea unor microclimate locale ce îi permit să cultive, oricât de uimitor ar părea, diverse fructe mediteraneene la acea altitudine. Vom observa de exemplu lămâi, portocali, sau cireși, plante care-și depășesc practic limita de înălțime la care pot rodi de obicei !
Un alt concept de bază în ferma din Valea Longau îl constituie paturile înălțate.
Deși necesită ceva muncă la început pentru a le efectua, acestea îi vor
oferi lui Holzer o productivitate impresionantă, mai ales pentru
această altitudine. Dar cum le face ? Principiul este destul de simplu,
mai întâi face un fel de șanț superficial, folosindu-se și de data
aceasta de escavator, pe care-l umple apoi cu ce găsește biodegradabil
la îndemână, Multe din paturile lui conțin rămășițele vechilor pini,
frunze, resturi vegetale ale unor culturi în exces, material verde,
gunoi și alte elemente biodegradabile. Paturile sunt acoperite apoi cu
un strat de pământ. Pentru a stârpi
buruienile și a menține o temperatură constantă, folosește un mulci
din cartoane, hârtii, paie. În straturi pune și râme și ouă de râme.
Acestea
eclozează destul de repede și în curând umplu straturile cu numărul lor,
fertilizând în mod excelent solul. Legumele nu trebuie să le planteze
decât o singură dată, direct din semințe, făcând câte o gaură în carton
la fiecare sămânță, apoi
el doar le rărește din când în când, când încep să se facă, pentru a da
voie altor și altor
rânduri de plante să crească.
Construite în acest fel, aceste paturi înălțate se comportă ca
niște adevărate rezervoare de apă, lucru esențial pe timp de secetă.
Holzer nu își udă niciodată legumele, lasă totul în seama naturii ! Iar
pe timpul iernii, deoarece temperatura este ridicată în interiorul lor,
datorită fenomenului de compostare, austriacul nu-și face griji că-i
degeră legumele.
Holzer produce mai mult decât are nevoie, iar cu aproximativ o treime din recoltele de pe paturile înălțate își hrănește diversele animale pe care le crește, scutind astfel sume importante cu furajele. Multe le vinde hotelurilor și restaurantelor aflate în apropiere, Longau fiind o zonă turistică, dar pe multe le și lasă să putrezească, neculegându-le niciodată și îngrășând astfel solul.
Ideile lui Sepp Holzer încep să fie aplicate cu succes peste tot în lume. Deși acest documentar are deja 10 ani vechime, permacultura pentru noi reprezintă încă ceva nou și de luat în seamă. Sper să vă ajute să vă construiți și voi un paradis, și să vă cultivați alimentele și să trăiți în armonie cu natura.”
Holzer produce mai mult decât are nevoie, iar cu aproximativ o treime din recoltele de pe paturile înălțate își hrănește diversele animale pe care le crește, scutind astfel sume importante cu furajele. Multe le vinde hotelurilor și restaurantelor aflate în apropiere, Longau fiind o zonă turistică, dar pe multe le și lasă să putrezească, neculegându-le niciodată și îngrășând astfel solul.
Ideile lui Sepp Holzer încep să fie aplicate cu succes peste tot în lume. Deși acest documentar are deja 10 ani vechime, permacultura pentru noi reprezintă încă ceva nou și de luat în seamă. Sper să vă ajute să vă construiți și voi un paradis, și să vă cultivați alimentele și să trăiți în armonie cu natura.”
SURSA: Blogul SUB LUPĂ http://sub-lupa.blogspot.com/
Multumim Tone Tavi pentru inca o traducere la un documentar de exceptie si un articol pe masura! Sa fii iubit!
Multumim Tone Tavi pentru inca o traducere la un documentar de exceptie si un articol pe masura! Sa fii iubit!
VEDEȚI FILMUL TRADUS, AICI:
Pentru o mai buna informare pe acest subiect, studiati Categoria PERMACULTURA.
E binevenita aparitia articolelor si documentarelor gen "permacultura" in oferta dvs.Personal nu cred ca se poate aborda o discutie despre spiritualitate fara a include si componenta materiala,pamanteasca a fiintei umane...si mai cred ca schimbul de energii dintre noi si mediul in care traim ne influenteaza in mod fundamental toate aspectele vietii.De aceea,zic eu,sunt foarte interesante si filmele care aduc informatii despre hrana noastra cea de toate zilele.
RăspundețiȘtergereAm privit cu placere acest film.
Da. Asa credem si noi! O comunitate cu adevarat spirituala ar practica permacultura.
RăspundețiȘtergere