FILM: Morțile lui Ian Stone + un text despre Arhonți

THE DEATHS OF IAN STONE (2007)

„Filmul prezintă povestea unui bărbat american care este omorât în fiecare zi în cele mai crude moduri de niște ființe  gen spirite demonice, care îl urmăresc. De fiecare dată bărbatul se trezește o doua zi într-o nouă viață numai pentru a trăi din nou teroarea de a fi omorât.

Ian Stone a părăsit lumea, ''Seceratorilor'' pentru a fi alături de frumoasă Jenny. Ideea cu protecția tinerei mi s-a părut una originală, ea fiind singură ființă, cu excepția ''Secerătorilor'' care apărea mereu în viața lui Stone. În consecință, pentru ca Ian să nu își mai amintească de viețile lui trăite, trebuia că frumoasă Jenny să fie omorâtă. 

Trăind o viață de hocheist, taximetrist, om de birou, drogat, Ian Stone trebuie să lupte împotriva spiritelor rele, dar și să o protejeze pe iubita lui.” SURSA

Notă: Atenție, urmează spoilere! Citiți mai departe doar dacă ați văzut filmul.

Personal cred că acești secerători sunt cumva ca niște Arhonți. Ei puteau manipula cumva realitățile paralele, care erau un fel de simulări care generau anumite tipuri de realități celor aflați în ele, iar acești arhoni se hrăneau cu energia oamenilor, în special cu frica. În timp au aflat că energia declanșată în timpul morții era mult mai plină de Adrenochrome și deveniseră dependenți de ea. 

Secerătorul șef a făcut „greșeala” să se îndrăgostească de cineva și a aflat că energia iubirii e mult mult mai puternică decât energia fricii și a ales să se opună, să devină un rebel în lumea Arhonților. 

Termenul de secerare, recoltă, apare și în Apocalipsă și e foarte posibil ca așa zisa recoltă să fie fix ce ni se prezintă în film. Tema am dezbătut-o pe larg în articolele dedicate filmului Jupiter Ascending, Stargate Atalantis (unde-i avem pe Wraith), Monsters Ink, Dark Crystal  și în multe alte filme și documentare din categoria LOOSH ...

Aceste ființe se puteau face invizibile unora și în același timp, vizibile altora, deci ființele umane ar fi practic într-o capcană infinită a acestor entități, care puteau îmbrăca orice formă.

Pe de altă parte mă duc cu gândul și la ce spuneau Corrado Malanga, dar și pleiadienii din Taygheta, care ne spuneau că există acum tehnologii prin care anumite entități ET, ID, IT pot extrage sufletul temporar sau să-l păcălească prin realități simulate în care trăiește diverse existențe, incapabil să-și dea seama ce e real și ce e simulat ... și nici nu-i pasă, deoarece el vrea doar să experimenteze diverse realități cât mai credibile.

Însă totodată, vestea bună este că puterea iubirii și a sacrificiului de sine, ne poate scoate din această hipnoză individuală și/sau colectivă, mai devreme sau mai târziu, că Dumnezeu este deasupra tuturor acestor jocuri de lumini și umbre, deasupra acestor realități de coșmar, pe care unii sau alții le generează, ca să se hrănească.

După film un text pe care l-am mai postat, despre prădătorii veniți din cosmos așa zișii creatori ai noștrii.

VEDEȚI FILMUL TRADUS,

AICI sau AICI

„- Avem un prădător care a venit din adâncurile cosmosului şi a preluat controlul vieţilor noastre. Fiinţele umane sunt prizonierii săi. Acest prădător este domnul şi stăpânul nostru. Ne-a făcut docili, neajutoraţi. Dacă protestăm, el ne suprimă protestul. Dacă vrem să acţionăm independent, ne cere să nu facem asta… M-am învârtit în jurul cozii tot timpul, insinuând că ceva ne ţine prizonieri. într-adevăr suntem prizonieri!

Acesta este un fapt energic pentru vrăjitorii din vechiul Mexic… Ei ne domină, deoarece suntem hrana lor şi ne storc fără milă. Aşa cum creştem pui în coteţe, aceşti prădători ne cresc în coteţe umane. De aceea, hrana lor le este mereu disponibilă.

- Nu, nu, nu, nu, răspunse Carlos. Este absurd, don Juan. Ceea ce spui este monstruos. Pur şi simplu nu poate fi adevărat, nici pentru vrăjitori, nici pentru oamenii obişnuiţi sau pentru altcineva.

- De ce nu? întrebă calm don Juan. De ce nu? Deoarece te scoate din minţi? Încă nu ai auzit tot. Vreau să fac apel la mintea ta analitică. Gândeşte-te puţin şi spune-mi cum ai explica tu contradicţiile dintre inteligenţa unui inginer şi prostia sistemelor sale de credinţă sau prostia comportamentului său contradictoriu. Vrăjitorii cred că aceste fiinţe care ne-au acaparat planeta ne-au dat sistemele de credinţă, ideea noastră despre bine şi rău, morala noastră socială. Ei sunt cei care regizează speranţele, aşteptările şi visele noastre de succes sau eşec. Ei ne-au dat invidia, lăcomia şi laşitatea. Tot ei ne-au dat complacerea, rutina şi mania ego-ului.

- Dar cum pot face asta, don Juan? întrebă Carlos, oarecum înfuriat de ceea ce auzea. Ne şoptesc toate astea în timp ce dormim?

– Nu, nu aşa. Asta e o tâmpenie! spuse zâmbind don Juan. Ei sunt infinit mai eficienţi şi mai organizaţi. Pentru a ne menţine supuşi şi slabi, s-au angajat într-o manevră surprinzătoare, ca un bun strateg. O manevră teribilă din punctul de vedere al celor care o suportă. Ne-au dat mintea lor! Mă auzi?

Aceşti prădători ne-au dat mintea lor, care devine mintea noastră. Mintea lor este barocă, este contradictorie, ursuză, plină de teama de a fi descoperit din moment în moment. Ştiu că, deşi nu ai suferit vreodată de foame, există în tine teama de foame, care nu este altceva decât spaima acestor fiinţe că în orice moment manevra lor poate fi descoperită şi li se va refuza hrana. Prin minte, care, în fond, este mintea lor, ei injectează în vieţile fiinţelor umane ceea ce este convenabil pentru ei. Şi astfel îşi creează un grad de siguranţă ca tampon împotriva temerii lor.

[...] Vrăjitorii din vechiul Mexic nu prea se împăcau cu ideea momentului în care (aceşti prădători) îşi făceau apariţia pe Pământ. Ei credeau că omul trebuie să fi fost, la un moment dat, o fiinţă completă cu capacităţi intuitive extraordinare şi conştientă deosebită, care astăzi nu sunt decât însuşiri legendare. în timp toate aceste calităţi au dispărut, iar acum avem de-a face cu o fiinţă sedată. Ceea ce vreau să spun este că împotriva noastră nu avem un simplu duşman. Este foarte inteligent şi organizat, urmând un sistem metodic cu scopul de a ne face neputincioşi. Omul, al cărui destin este să fie o fiinţă magică, nu mai este aşa. Este doar o bucată oarecare de carne. [...] Nu mai sunt vise ale omului, ci vise ale unui animal care este crescut să devină o bucată de carne: banală, convenţională, imbecilă.” - Carlos Castaneda (citat preluat din cartea "Latura activă a infinității - 1998").

"În cartea sa, „Călătorii Îndepărtate„, Robert Monroe descrie contactul pe care l-a avut cu o Entitate luminoasă, într-o experiență în afara corpului. Robert Monroe este cel mai important cercetător al fenomenului de decorporalizare … el a înființat și un Institut ce-i poartă numele, Institutul Monroe, investigând științific acest fenomen.

Monroe a declarat că Entitatea respectivă i-a comunicat că atunci când oamenii mor energia acestora este recoltată și utilizată de anumite Entități-ființă inter-dimensionale, în scopul prelungirii duratei lor de viață. De asemenea, Entitatea i-a transmis și faptul că „Universul creat de aceste ființe este „o grădină” ce le asigură sursa de hrană”.

Potrivit declarației lui Monroe, animalele au fost intenționat aduse pe această planetă, scopul fiind acela de a se hrăni cu plante și alte animale. Murind, victimele eliberează energia vitală a vieții, care este apoi recoltată de „cine trebuie”. Într-o luptă prădător-pradă, ambii combatanți produc și degajă o energie foarte mare. Vărsarea de sânge ce are loc într-o luptă pe viață și pe moarte eliberează această intensă energie vitală, pe care Entitățile luminoase o denumesc Loosh.

De asemenea, Loosh este recoltată și din starea de depresie pe care oamenii și animalele o dezvoltă atunci când suferă de singurătate, precum și din starea emoțională generată în momentul în care un părinte este nevoit să apere viața copilului său. O altă sursă Loosh o reprezintă fenomenul de idolatrie/adulare, specific omului. (vezi Oraii din Stargate SG1)

Potrivit informațiilor transmise lui Monroe, creatorii noștri, „Recoltatorii cosmici de energie„, au echipat animalele de pradă cu anumite dispozitive fizice (colți și gheare) și le-au dotat cu super-viteză, în scopul de a prelungi agonia prăzii și, drept consecință, a se produce o cantitate și mai mare de Loosh. Cu alte cuvinte, cu cât se produce mai multă suferință se generează o cantitate tot atât de mare a energiei vitale, recoltată apoi de creatorii noștri.

Aceste informații pe care le-a primit Monroe (care i-au indus o stare de depresie ce a durat două săptămâni) corespund informațiilor prezentate în câteva dintre cele mai vechi scrieri ale umanității, descoperite în India: Vedele, Upanișadele și Puranele.

Conform acestor texte, „Universul se (auto)menține prin sacrificiu” (Atharva Veda) și „Toți cei care trăiesc (în această Lume) se autosacrifică. Nu există ființă vie care să nu producă yagya (sacrificiu). Acest corp este (creat) pentru sacrificiu, se naște din sacrificiu, și se transformă prin sacrificiu.” (Garbha Upanishad)

„Moartea (ca Creator) a hotărât să înghită tot ce a creat deoarece ea mănâncă tot…ea înghite întregul Univers, și întregul Univers este hrana ei.” (Mahabharata)

În scrierile lui Carlos Castaneda, găsim și o altă poveste a Divinului devorator de oameni.

În acest caz, este vorba despre conștiința umană: „Vulturul devorează conștiința tuturor creaturilor de pe Pământ care, chiar înainte de moarte, aidoma unui neîntrerupt șirag de licurici, zboară drept în ciocul acestuia pentru a-și întâlni Creatorul…asta reprezintă esența vieții pe care au trăit-o. Vulturul fărâmițează aceste mici flăcări, apoi le consumă…hrana lui este Conștiința Viului. Vulturul, Puterea ce guvernează destinele tuturor lucrurilor vii, reflectă, în mod egal și imediat, toate aceste lucruri vii.” – Darul Vulturului (Carlos Castaneda)

SURSA