MEDICAMENTUL MAGIC - un documentar excepțional despre valoarea ciupercilor „magice” și a psilocibinei în tratamentul depresiei și a altor probleme

MAGIC MEDICINE (2018)

Am publicat multe documentare despre psihedelice (peste 55 de articole dedicate subiectului), dar niciunul dedicat doar ciupercilor sau psilocibinei. Aceasta e o ocazie minunată.

Mai întâi pe foarte scurt despre ce este vorba în film și apoi un articol:

„Pot ciupercile magice să vindece depresia?

Timp de peste 4 ani, regizorului Monty Wates i s-a oferit acces exclusiv la primul studiu medical care a oferit psilocibină (ingredientul psihoactiv din ciupercile magice) unui grup de voluntari care suferă de depresie clinică.

Filmul său remarcabil urmărește trei dintre voluntari și familiile lor, precum și personalul ambițios care conduce procesul, care speră că acest tratament controversat va avea puterea de a transforma milioane de vieți.

Cu filmări profund emoționante ale „călătoriilor” pe care le fac pacienții, acest film intim este un portret absorbant al costului uman al depresiei și al oamenilor inspiraționali care contribuie la cercetarea psihedelică revoluționară.”  SURSA

VEDEȚI DOCUMENTARUL TRADUS 

AICI, AICI sau AICI (cu reclame)

Cine dorește documentarul tradus, HD, fără reclame, face o donație și dă un semn. Mulțumesc.

(cei care au donat deja, dați un semn dacă doriți filmul)

Majos un articol dedicat ciupercilor psihotrope (sau psihedelice):

„Termenul generic de ciuperci psihedelice indică speciile de ciuperci cu caracteristici psihoactive (atât psihedelice , ca în cazul ciupercilor care conțin psilocibină , cât și mai în general intoxicante, ca la cele care conțin muscimol și acid ibotenic ). Există aproximativ două sute de specii, răspândite în toată lumea, iar în fiecare an micologii clasifică altele noi.

Dovezile istorice și arheologice arată că în jurul lor s-au dezvoltat o pluralitate de culte și tradiții, atât în ​​scopuri religioase, cât și terapeutice. De fapt, cactușii și ciupercile psihedelice au fost și sunt răspândite în mod tradițional în rândul populațiilor indigene din diferite zone ale Americii și utilizarea lor, legată de riturile sacre, datează din 2000 î.Hr. și a fost apoi perpetuată către culturile incașilor , aztecilor. și Maya . [1]

Se pare că utilizarea lor nu a fost străină culturilor europene , africane și asiatice încă din epoca de piatră.

Psilocybe ciuperci, cu 80 de soiuri lor (inclusiv teonanacatl), fac parte din Strophariaceae familiei și conțin ingrediente active , cum ar fi psilocibina și derivații. Datorită structurii lor chimice similare, psilocibina și psilocina sunt legate de DMT și LSD și au un efect psihoactiv foarte similar cu acestea, deși diferite ca durată și intensitate. Cea mai consumată dintre aceste ciuperci este probabil Psilocybe cubensis , cunoscută în mod obișnuit ca „mexicană”. Această specie este răspândită în întreaga centură tropicală a globului și habitatul său este stercoral, adică crește pe balega numeroaselor patrupeduri; este cea mai crescută ciupercă de psilocibină din lume. O altă ciupercă foarte obișnuită este Panaeolus cyanescens numită „hawaiană” cu efecte de lungă durată (5-6 ore) și care pare să genereze viziuni foarte vii. 

(Notă personală: Unii denumesc aceste viziuni „halucinații”, dar în realitate este percepută o realitate fără filtrele obișnuite ale egoului, se deschid ușile percepției).

În unele țări, precum Olanda , s-a permis vânzarea ciupercilor psihedelice . De fapt, au fost comercializate în zona liberă a Christianiei din Copenhaga și în „magazinele inteligente” din toată Olanda; chiar și la Amsterdam a fost posibil să participăm la petreceri de ciuperci perfect legale în unele discoteci. Cu toate acestea, din ianuarie 2009 vânzarea lor a fost interzisă în Olanda, precum și în Danemarca . Cu toate acestea, este încă posibil pentru a le găsi în magazine inteligente olandeze care astăzi piață , de asemenea un produs cu efecte similare , care este încă legal și care constă din tuberculi mici , cu efecte psihedelice numite truffels ( trufe ). [2] Substanța activă din trufele psihedelice este psilocibina, aceeași întâlnită în ciuperci.

PSILOCIBINA

Vânzările online sunt acum efectuate în mod neregulat și există site-uri specializate care încă sunt livrate în Italia astăzi . Pe de altă parte, este legală comercializarea sporilor (deoarece nu au substanță psihoactivă) cu care este posibil să se procedeze la autocultivare (ilegală și în Italia).

În multe țări tropicale precum Laos , Cambodgia , Indonezia sau Thailanda , unde sunt ilegale, acestea sunt vândute turiștilor sub formă de omletă sau smoothie.

În Italia, legislația actuală interzice comercializarea speciilor aparținând genurilor Psilocybe și Stropharia , echivalându-le penal cu orice alt medicament enumerat în tabelul I.

După ingestie, ciupercile psihedelice pot determina inițial o viziune mai intensă a culorilor, o urmă percepută după mișcarea obiectelor în câmpul vizual, alterarea hipnotică a percepției mediului înconjurător, amețeli, vărsături, diaree. Cu cât este mai mare cantitatea de psilocibină luată, cu atât sunt mai probabile să apară cele mai grave simptome.

Aceste simptome pot fi oarecum enervante, dar, în general, au o durată scurtă și sunt înlocuite încet de efectele psihedelice ale substanțelor care, precum acidul lizergic , pe lângă repercusiunile asupra percepțiilor, pot avea efecte enteogene (senzații de contact profund cu interiorul și realitatea exterioară, atitudinea contemplativă, dispoziția pentru pacea interioară).

O cercetare din 2011 efectuată de Universitatea Johns Hopkins a arătat că utilizarea ocazională a ciupercilor psihedelice sub supravegherea și îndrumarea specialiștilor în psihiatrie duce, în majoritatea cazurilor, la îmbunătățiri durabile ale personalității, cu o extindere considerabilă a deschiderii mentale. [3]

Se pare că supradozajul cu psilocibină este incapabil să provoace daune permanente, cel puțin pe termen scurt; un studiu din 2012 realizat de Academia Națională de Științe , publicat în British Journal of Psychiatry, a arătat că utilizarea psilocibinei îmbunătățește abilitățile de memorie. [4]

Potrivit unui studiu din 2010, ciupercile psilocibine din familia Psilocybe , precum și LSD prezintă un mare potențial în tratamentul durerilor de cap cluster . [5]

Un studiu al Universității din Arizona (2011) a testat psilocibina pe nouă pacienți cu tulburare obsesiv-compulsivă, găsind îmbunătățiri care durează de la câteva luni până la mulți ani la toți. Aceste studii relevă potențialul acestor substanțe de a înlocui benzodiazepinele și opiaceele mai frecvente [6] , cu care este posibilă supradozajul, în timp ce psilocibina și psilocina sunt, conform celor mai recente studii, total sigure din punct de vedere toxicologic. vedere.

Un studiu realizat în 2011 de oamenii de știință de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore a arătat că ciupercile care conțin psilocibină induc schimbări pozitive în personalitatea consumatorilor. Mai mult de jumătate dintre participanții la studiu (60%) au prezentat o transformare marcată în ceea ce privește deschiderea minții și creativitatea. Trăsăturile care s-au întărit sunt cele ale imaginației, ideilor abstracte, sentimentelor, simțului estetic și aceste schimbări au durat cel puțin timp de 14 luni în care subiecții au fost supuși verificărilor. [7]

Un studiu din 2014 publicat în Journal of Pharmacology a arătat rezultate bune în utilizarea ciupercilor psihedelice ca terapie pentru dependența de tutun la dependenții de nicotină [8] [9] . Se investighează, de asemenea, utilizarea psilocibinei pentru a ajuta psihoterapia în tratamentul depresiei. [10] [11] [12] În 2018, Administrația pentru alimente și medicamente (FDA) a acordat denumirea de terapie avansată pentru terapia asistată de psilocibină pentru depresia rezistentă la tratament. [13] În 2019, FDA a acordat, de asemenea, desemnarea pentru terapia cu psilocibină în tratamentul tulburării depresive majore. [14]

Majoritatea așa-numitelor ciuperci „halucinogene” sunt de fapt psihedelice și conțin psilocibină și psilocină . În Italia, cea mai răspândită, cea mai cunoscută și mai puternică specie este Psilocybe semilanceata , care crește în habitate ierboase din Alpi și din Apeninii toscano-emilian ; este prezent și pe masivele montane din centrul Italiei. În aproape toate regiunile, atât în ​​câmpie, cât și în zonele montane, se întâlnesc alte specii psihedelice mai puțin cunoscute sau mai puțin frecvente, precum Psilocybe cyanescens sau Panaeolus subbalteatus . Diferite specii au concentrații diferite de substanță, produc ingredientele active într-un mod inconsecvent, aceasta este principala cauză a unui supradozaj care poate duce la episoade psihotice de moment. Unele specii, în special cele aparținând genului Panaeolus, sunt coprofage, deci sunt prezente pe sau în apropierea bălegarului animal, în principal bovine și ecvine . Aproape toate ciupercile care conțin cantități semnificative de psilocibină și psilocină se caracterizează printr-un fenomen de albire a tulpinii sau chiar a capacului , care apare la câteva minute după recoltare.

Amanita muscaria și Amanita pantherina , care conțin ingrediente active diferite, sunt uneori considerate halucinogene, dar nu psihedelice, au efecte foarte diferite și sunt prezente în mare parte din Italia. Acestea sunt mult mai toxice decât ciupercile psilocibine și au efecte fizice mult mai grave, care includ moartea.

Specie cu potențial halucinogen ridicat

• Amanita muscaria (comună) 
• Amanita pantherina (comun) 
• Inocybe aeruginascens (mai puțin frecvent)
• Psilocybe semilanceata (comun)
• Psilocybe callosa (mai puțin frecvent)
• Psilocybe cubensis
• Psilocybe cyanescens (rar)
• Panaeolus subbalteatus (comun)
• Panaeolus ater (mai puțin frecvent)
• Panaeolus cyanescens (rar)
• Pluteus salicinus (rar)
• Panaeolus sphinctrinus (comun)

 = specii otrăvitoare / foarte otrăvitoare

Specie cu potențial halucinogen scăzut

• Fomes fomentarius (comun)
• Panaeolus campanulatus (comun)
• Panaeolus fimicola (comun)
• Panaeolus foenisecii (comun)
• Panaeolus retirugis (mai puțin frecvent)
• Psathyrella candolleana (comun) 

Specii cu potențial suspect de halucinogen

• Amanita gemmata (rară, posibil otrăvitoare atunci când este consumată cu băuturi alcoolice)
• Gymnopilus fulgens (mai puțin frecvent)
• Gymnopilus spectabilis (frecvent - efect halucinogen probabil la ciupercile crude)
• Inocybe haemacta (mai puțin frecvent, cunoscut pentru mirosul caracteristic de „pară”)
• Mycena pura (comun)
• Mycena rosea (comun)” 

SURSA: https://koaha.org/wiki/Funghi_psichedelici

În completare citiți cărțile: „Niciodata nu e de ajuns” de Judith Grisel și „Cum să-ți schimbi mintea” - de Michael Pollan (ce ne înavață noua știință a psihedelicelor, despre conștiință, moarte, adicție, depresie și transcendență).

Mai jos un cadou pentru cei care au citit până aici. merită investit 3 ore din viața voastră să ascultați ce spune Cătălin mai jos:

BONUS

Cel mai complet compendiu despre droguri și psihedelice, de pe Youtube, în limba română!

Mulțumim Cătălin Moise!