„Totul e relativ, schimbător și efemer ... chiar și această idee”.
PAGINI
▼
sâmbătă, 15 februarie 2020
Allan Watts - Secretul cunoașterii celui care ești
ALAN WATTS - The Secret to Knowing Who You Are
„Întreaga viață este ca o pâlpâire, intermitentă, numai că există ritmuri enorme în ea. Pâlpâirile intermitente sunt foarte rapide, similare acțiunii luminii asupra ochilor noștri. Să zicem că, dacă ai privi lumina unei țigări aprinse, în întuneric și aș roti-o, ai vedea un cerc de foc, fiindcă reflectarea vârfului aprins al acelei țigări, pe retina ta, care o anumită durată, exact la fel ca pe ecranul unui radar.
O imagine stagnează puțin, până când este însuflețită de o altă rotire a antenei. Deci, în acel mod, observi o anumită continuitate... și, apoi, în același mod, observi continuitatea unei lumini, deși, totuși, în cazul lămpilor cu arc...
Lumina unei lămpi cu arc electric este, de fapt, o lumină care pâlpâie și de aceea nu permit să fie folosite lămpile cu arc în vreun atelier, în care există vreun ferăstrău circular în funcțiune, fiindcă, uneori, viteza de pâlpâire a luminii lămpilor cu arc se poate sincroniza cu viteza de rotație a dinților lamei tăietoare, iar dinții ar părea că nu se mișcă... și, astfel, oricine ar atinge lama cu mâna și-ar putea tăia degetele, crezând că era nemișcată. Deci, în acest mod, impulsuri foarte rapide sunt observate ca fiind constante și vedem aceste impulsuri rapide ca pe un lucru solid. Când te uiți la pala unei elice sau a unui ventilator electric, cele trei sau patru pale, distincte, devin un disc solid și nu poți arunca un ou printre ele.
Ei bine, exact în același mod, nu poți penetra o piatră cu degetul, fiindcă piatra se mișcă prea repede, pentru ca degetul tău să poate trece prin ea. Aceasta este explicația întregului fenomen al „solidității”. Starea solidă, în natură, înseamnă o energie imensă... dar care acționează într-un spațiu foarte focalizat, restricționat, dar cu o viteză a naibii de mare și de aceea nu poate fi penetrată. Ei bine, în afara acelor ritmuri minuscule, dar foarte rapide, care ne oferă nouă senzația continuității, există în acest univers și ritmuri extrem de lente, iar pe acestea le putem urmări foarte greu iar ele ne impresionează sau ne deprimă, la fel ca viața și moartea noastră, la fel ca apariția și dispariția noastră, care, pentru noi, are un ritm atât de lent, despre care nu putem să credem că, în realitate, este chiar un ritm.
Ne gândim la nașterea noastră ca la un fenomen unic, care nu ar putea avea loc, din nou, vreodată, fiindcă suntem atât de aproape de ea, iar ritmul vieții este atât de lent.
~ Secretul cunoașterii de sine ~
Și, ca atare, din acel punct de vedere, suntem așa cum a spus Marshall McLuhan... El a împrumutat o metaforă de la mine și anume că noi conducem o mașină privind prin oglinda retrovizoare. Asta înseamnă... că mediul în care tu crezi că exiști este întotdeauna unul din trecut, nu este cel în care te afli, de fapt.
Procesul evoluției... procesul biologic fundamental... este unul în care... speciile inferioare sunt întotdeauna înlăturate de speciile superioare. Dar speciile inferioare nu-și pot da seama, niciodată, sau numai foarte rar, că speciile superioare preiau controlul... și s-ar putea să considere asta o amenințare teribilă, ca pe un dezastru total, ca pe un sfârșit... dar nu pot fi conștiente, niciodată, că principiile evoluției... au acționat și vor acționa întotdeauna. Exact asta se întâmplă, dar nu știi, niciodată, care va fi următorul pas, fiindcă, dacă ai fi știut... nu l-ai fi acceptat, fiindcă ar fi fost, deja, în trecut.
Înțelegeți, deci, că orice viitor cunoscut, cu certitudine, este un eveniment despre care puteți spune că l-ați trăit și, în acel sens, se află în trecut. Când joci un joc și spui, în șah sau la bridge sau în orice joc ai juca, că rezultatul jocului devine cert, în acel moment abandonezi jocul și începi unul nou, fiindcă tot farmecul jocului ~ ceea ce mă face să revin la ideea că totul este un joc de-a v-ați ascunselea ~ este să nu știi ce anume urmează să se întâmple. Dar de un lucru poți să fii sigur: va exista o anumită ordine și te va integra. [...]
Mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului. Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare. De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici. Apoi referiți-vă pe cât posibil doar la subiectul postării. Folosiți un limbaj decent. Dacă intrați în clinciuri cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii. Comentariile care nu respectă aceste cerințe vor fi respinse fara discuții. Vă mulțumesc pentru înțelegere!
ce blog ciudat. e foarte greu sa te orientezi prin el.
RăspundețiȘtergere