Primăvara, vara, toamna, iarna... și din nou primăvara - filmul de week-end

Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom (2003)

Spring, Summer, Fall, Winter ... and Spring

Continuăm astăzi lista de FILME DE SUFLET cu un film coreean, "un film special care prezintă în mod filozofic ciclul vieții. Acţiunea se petrece pe o perioadă mai mare de timp decât reiese din titlul, dar fiecare anotimp reprezintă o perioadă distinctă din viaţa unui om.   

Primăvara reprezintă perioada copilăriei, a inocenţei, perioada în care învăţăm diferenţa dintre bine şi rău. Timpul trece, copilăria se pierde la fel ca petalele florilor de primăvară iar în scurt timp tinereţea îşi face apariţia. În această perioada viaţa prinde gust odată cu sentimentul dragostei. Totul se schimbă, viaţa pare un rai, dar dacă te dedici excesiv ajungi să suferi. Timpul trece rapid sau încet, bine sau rău, în armonie sau măcinat de vină, totul în funcţie de cum ţi-ai coordonat viaţa. Toamna vine încet, iar moartea îşi face simţită prezenţa. Când ultima frunză a căzut şi prima zăpadă s-a aşternut, a sosit iarna, anotimpul pedepsei, perioada regăsirii şi a meditării. Totul trece, viaţa este precedată de moarte, dar primăvara reapare din nou şi viaţa prinde iar contur, un pic diferită dar, în esenţă aceeaşi.  

Filmul lui Ki-duk Kim suprinde prin profunzime, prin decorul ales (acţiunea are loc într-o casă situată în mijlocul unui lac înconjurată de munţi superbi acoperiţi de păduri), prin simbolistică (poarta - reprezintă graniţia dintre lumea profană de zi cu zi şi lumea sacră) şi prin modul simplu în care etapele vieţii şi esenţa ei sunt explicate prin gesturi.   

Spring, summer... este o capodoperă a cinematografiei moderne dar, nu este un film pentru orice spectator. Prezenţa extrem de rară a dialogului, filosofia simplă şi simbolistica, sunt elemente care pot goni un spectator nu foarte obişnuit cu stilul acestui regizor extraordinar." SURSA

Notă: Filmul are multe recenzii deosebite de aceea o să vă mai prezentăm două:

"În decursul miilor de ani, omenirea a evoluat foarte puţin din punct de vedere spiritual. Lumea s-a schimbat din punct de vedere al formei, dar fondul sufletesc al oamenilor a rămas aproximativ acelaşi. În Biblie se spune că "ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră". Oamenii repetă cu o inconştienţă greu de înţeles greşelile săvârşite de generaţiile trecute, neînvăţând niciodată din greşeli. Copiii se plâng dintotdeauna că nu sunt înţeleşi de părinţi, iar părinţii se plâng că nu sunt ascultaţi de copii. Deşi afirmă că nu-şi doresc să repete greşelile părinţilor, generaţiile tinere urmează acelaşi drum. "Nu ştiai dinainte cum e lumea oamenilor?" îl întreabă maestrul pe discipolul revenit la mănăstire în căutarea liniştii spirituale. Lumea a fost dintotdeauna aceeaşi.

Împărţit în cinci părţi corespunzătoare unor etape diferite de viaţă ale unui monah budist, "Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom" este o poezie vizuală a vieţii unui om. Personajul experimentează trăirile specifice ale fiecărei vârste în drumul spre dobândirea înţelepciunii. Cele patru anotimpuri sunt de fapt tot atâtea trepte pe calea spre iluminare, la care nu se poate ajunge decât prin trăirea bucuriei, a pasiunii, a furiei şi a durerii. Odată atins acel ultim nivel omul se poate împăca cu sine şi poate începe înălţarea sa spirituală. 

Greşelile săvârşite trebuie asumate şi asimilate ca "pietre pe care le purtăm în suflet" sau ca lanţuri confecţionate de noi în fiecare zi şi pe care le purtăm pe veci (aşa cum îşi imaginează Charles Dickens în povestirea "Colind de Crăciun"). Finalul filmului ne aduce la început, arătând că oamenii repetă greşelile predecesorilor, dar imaginea finală a lui Buddha Maitreya aşezat pe o roată de piatră (simbol al Roţii vieţii, adică al ciclului fără sfârşit al morții și reîncarnărilor) oferă speranţa că oamenii se pot elibera de consecinţele propriilor acţiuni nesăbuite şi pot atinge desăvârşirea spirituală.

Filmul impresionează prin peisajele pitoreşti excepţionale, prin utilizarea unor simboluri din mitologia asiatică (cocoşul - simbol al pasiunii, pisica - simbol al alungării spiritelor rele, şarpele - simbol al furiei), prin filozofia adâncă de viaţă răspândită de Kim Ki-duk. Porţile reprezintă căi de trecere către o etapă nouă a desăvârşirii spiritului. Comunicarea nonverbală înlocuieşte dialogul, fiind o etapă superioară a evoluţiei spiritului." SURSA

VEDEȚI FILMUL TRADUS AICI:

Calitate HD 720p

VeziOnline

Recenzie 3: 

"Într-un spațiu înghețat în timp, destinele își urmează ciclul la care au fost „condamnate” fără nici o soluție de ieșire din cercul anotimpurilor. Pe o insulă izolată de tot ceea ce înseamnă lumesc, se predă cea mai grea lecție pe care o poate învăța un copil. Aceea de a trăi o viață monahală, în completă izolare, după „dogmele” budiste. Dar acesta nu este ca orice alt discipol și se răzvrătește, fugind în căutarea iubirii, crezând că nu va ajunge niciodată să locuiască pe acea insulă pustie și să devină, la rândul lui, un maestru pentru un băiat care nu înțelege căința. Frumusețea apare, aici, pe mai multe planuri. Avem una clară, aceea a unor pesisaje mirifice, o succesiune de culori și anotimpuri, care ne deschide apetitul pentru cea de-a doua: frumusețea ideii. În spatele acestui film și a poveștii sale, stă un concept budist, acela de ciclicitate și eternă continuitate, iar această idee apare încă din titlu. Dacă dorim să extrapolăm, putem împărți acțiunea dintre maestru și discipol în funcție de anotimpurile în care ne sunt prezentați: de la primăvară, când un călugăr inițiază un copil în tainele existenței transcendentale, la vară, când băiatul, adolescent, se îndrăgostește de o fată pentru care abandonează viața strictă, la toamnă, când băiatul, devenit bărbat, se întoarce căindu-se, până la iarnă, când vedem un bărbat care devine, la rândul său, călugăr budist, și înapoi la primăvară, când peisajul de la început se repetă acum, cu un alt copil ca discipol. Mai există un aspect care trebuie amintit când vine vorba despre Ki-duk Kim și filmele sale. De obicei nu știm numele sau proveniența personajelor, nu le urmărim în timp (Spring, Summer, Fall, Winter and Spring este o excepție în acest sens) și nici nu le auzim glasul de prea multe ori. Totul rezultă din acțiunile lor și dintr-un aer creat cu măiestrie de regizor, care aici se traduce printr-un calm idilic, ceea ce este foarte atipic pentru opera sa. Într-un spațiu înghețat în timp destinele își urmează ciclul la care au fost „condamnate” fără nici o soluție de ieșire din cercul anotimpurilor. Vedem personaje care cresc răscumpărându-și greșelile, auto-pedepsindu-se și izolându-se, pentru a reuși să treacă într-un stadiu următor, superior, care îi va ajuta să își îndeplinească rolul, acela de a fi mentorși de a perpetua învățămintele budiste. Dar să nu credeți că este un film plin de misticism, ci este mai degrabă plin de învățăminte, de frumusețe vizuală și de calm." SURSA