J. KRISHNAMURTI - Ce nu este iubirea?

J. KRISHNAMURTI - What Love Is Not (1979)

Vă prezentăm astăzi o serie de 7 discursuri traduse, susținute de Krishnamurti (cam o ora/discurs, deci 7 ore) în 1979 în care ne vorbește despre iubire. Mai jos am gasit un text esentializat al ideilor lui Krishnamurti despre iubire, idei pe care le dezvolta pe larg in cele 7 ore de discursuri.

"Iubirea nu este memorie. Iubirea nu este experiență. Iubirea nu este gândul despre persoana iubită, deoarece este doar gând. Nu poți gândi iubirea. Vă puteți gândi la persoana iubită sau puteți fi devotați guru-lui, soțului, soției, simbolurilor și tradițiilor voastre; dar simbolul, gândul, nu este cu adevărat iubirea. Prin urmare iubirea nu este o experiență.

A iubi înseamnă a experimenta toate lucrurile, dar a experimenta fără iubire înseamnă a trăi în zadar. Iubirea este vulnerabilă, dar a experimenta această vulnerabilitate înseamnă a întări dorința. Dorința nu este iubire și dorința nu poate poseda iubirea. Dorința trece repede și rămâne tristețea. Dorința nu poate fi oprită, a pune capăt dorinței prin voință, prin orice mijloace pe care mintea le poate concepe, duce la decadență și mizerie. Numai iubirea poate îmblânzi dorința, dar iubirea nu aparține minții. Mintea ca observator trebuie să înceteze pentru ca iubirea să existe. Iubirea nu este ceva care poate fi planificat și cultivat, ea nu poate fi dobândită prin sacrificiu sau cult. Nu există nici o metodă de a iubi. Căutarea unui mijloc, a unei metode, vor pune capăt existenței iubirii. Iubirea este recunoscută spontan, a o căuta înseamnă sfârșitul libertății. Numai în libertate există iubirea, dar libertatea nu controlează, nu este posesivă. Iubirea este propria eternitate.

Iubirea care se transformă în durere și ură nu este iubire.

Nu puteți găsi iubirea prin intermediul tehnicii. Puteți avea o senzație, un sentiment printr-o tehnică, însă aceasta nu este iubire. Iubirea este ceva ce nu poate fi afirmat, dobândit prin mass-media, prin tehnici sau propagandă. Iubirea trebuie simțită, trebuie înțeleasă. Dacă doar repeți iubire, iubire, iubire, nu are nici un sens. Veți cunoaște iubirea când mintea este liniștită, când mintea este liberă de condiționările sale, de neliniștile și temerile sale. Și iubirea este adevărata revoluție, care schimbă întregul proces al ființei noastre.

Iubirea nu este ceva ce poate fi obținut prin meditație, prin disciplină sau prin practicarea virtuților. Cultivarea iubirii înseamnă distrugerea ei.

Iubirea nu este atașament. Iubirea nu produce suferință. Iubirea nu cunoaște nici speranța, nici disperarea. Nu se poate cere respectarea iubirii ca parte a sistemului social. Când iubirea nu este prezentă, încep toate chinurile vieții. A poseda și a fi posedat se consideră a fi o formă de iubire.

Iubirea nu poate fi gândită, iubirea nu poate fi cultivată, iubirea nu poate fi practicată. Practica iubirii, practica fraternității este încă în domeniul minții, prin urmare aceasta nu este iubire. Când toate acestea încetează, iubirea vine în ființă, atunci veți ști ce înseamnă să iubești. Atunci iubirea nu este cantitativă ci calitativă.

Iubirea nu este a minții, nu se află în domeniul gândirii, ea nu poate fi căutată, cultivată, prețuită; ea este prezentă atunci când mintea este tăcută și inima este golită de lucrurile minții.

Iubirea nu este o identificare; ea nu este gândul despre iubire. Tu nu gândești nimic despre iubire atunci când ea este prezentă; te gândești la ea când este absentă, atunci când există distanță între tine și obiectul iubirii tale. Atunci când există o comuniune directă, nu există nici un gând, nici o imagine, nici o amintire; dar atunci când această comuniune se întrerupe la orice nivel, începe procesul gândirii și al imaginației.

Atâta timp cât veți fi posesivi, nu veți iubi deloc. Cunoaștem iubirea ca senzație, nu-i așa? Când spunem că iubim, cunoaștem gelozia, frica, cunoaștem anxietatea. Când spui că iubești pe cineva, toate acestea sunt implicate: invidia, dorința de a avea, a poseda, a domina, frica pierderii, și așa mai departe. Pe toate acestea le numim iubire, iar noi nu cunoaștem iubirea fără invidie, fără posesiune, fără teamă, verbalizăm doar acea stare de iubire care este lipsită de teamă și o numim impersonală, pură, divină, sau Dumnezeu știe ce altceva; dar adevărul este că noi suntem geloși, dominatori și posesivi.

Iubirea este diferită de emoție și sentiment. Iubirea nu poate fi adusă în câmpul gândirii, în timp ce sentimentele și emoția pot fi aduse. Iubirea este o flacără fără fum, mereu proaspătă, creativă, plină de bucurie. O astfel de iubire este periculoasă pentru societate, pentru relație.

Iubirea este starea de a fi, și în această stare ”EU”-l, cu identificările sale, cu anxietatea și posesiunile sale, este absent. Nu poate fi iubire atâta timp cât activitățile ”EU”-lui, indiferent dacă inconștient sau conștient, continuă să existe. Acesta este motivul pentru care este important să înțelegem procesul de sine al ”EU”-lui, centrul recunoașterii care este ”EU”.

Când există iubire, nu există nici o datorie. Când vă iubiți soția, împătrășiți totul cu ea – proprietățile, necazurile, anxietatea, bucuria. Nu ești dominant. Tu nu ești bărbat și ea femeie, pentru a o folosi și apoi a o lăsa deoparte, precum o mașină de reproducere pe care ai trecut-o pe numele tău. Atunci când există iubire, cuvântul datorie dispare.

Iubirea presupune o mare libertate – nu a face ceea ce îți place, însă iubirea vine numai atunci când mintea este foarte liniștită, dezinteresată, nu auto-centrată în sine. Acestea nu sunt idealuri. Dacă nu aveți iubire – nu ceea ce vă face să urmați toți zeii de pe pământ, să faceți toate activitățile sociale, politice, să încercați să ajutați săracii, să scrieți cărți, poezii – sunteți o ființă umană moartă. Și fără iubire problemele vor crește, multiplicându-se la nesfârșit. Dar cu iubire, fă ce vrei, nu există nici un risc, nu există nici un conflict. Atunci iubirea este esența virtuții. Iar mintea care nu este în stare de iubire, nu este deloc o minte religioasă. Și doar mintea religioasă este aceea care este eliberată de probleme și care cunoaște frumusețea iubirii și adevărului.

Acum îmi observ starea minții. Observ că aceasta este instrumentul senzației și dorinței și că este mecanică și prinsă în rutină. Această minte este incapabilă de a mai primi o nouă senzație, în totalitate nouă, dincolo de actuala senzație care este întotdeauna veche. Deci, acest proces mecanic de senzații trebuie să ia sfârșit, nu-i așa? Karma nu este un lanț cu o lungă continuitate, este un lanț care poate fi rupt în orice moment. Ceea ce a fost făcut ieri, poate fi anulat în prezent; nimic nu are o continuitate permanentă. Continuitatea poate și trebuie să fie disipată prin înțelegerea procesului său. Deci, când veți observa acest proces, atunci când veți fi cu adevărat conștienți de el, fără opoziție, fără sentimentul tentației, fără rezistență, fără a-l justifica sau judeca, atunci veți descoperi că mintea este capabilă de a recepta noul și noul nu este niciodată o senzație, și prin urmare nu poate fi recunoscut, re-experimentat. Este o stare de a fi, în care creativitatea vine fără invitație, fără memorie și acesta este realitatea. Ceea ce este fără nume nu poate fi recunoscut. Aceasta nu este o senzație.

Atunci veți descoperi acolo iubirea, care nu este senzație, inteligența care nu este supusă timpului sau procesului de gândire, ci doar există și poate rezolva această imensă problemă a durerii și suferinței… Și fiind liber, în tine ar putea veni ceva sacru și de aici vei putea trece la ceva care poate fi atemporal.

Iubirea înseamnă a muri în fiecare zi. Iubirea nu este memorie, iubirea nu este gândire. Iubirea nu este ceva ce continuă ca durată în timp. Și prin observare, trebuie să mori față de tot ceea ce are continuitate. Atunci există iubirea; și cu iubirea începe creația.

Iubirea si Adevarul nu pot fi descoperite prin carti, biserici sau temple. Acestea vin in fiita prin cunoasterea de sine. Cunoasterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci cand incercam sa ajungem la un anume rezultat. Dar a fi doar constienti in fiecare moment, clipa de clipa de propriile noastre ganduri si sentimente, de toate actiunile noastre fara nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea in care exista aceasta fericire a adevarului."

SURSA: http://www.trezireainteligentei.ro

VEDETI CELE 7 DISCURSURI TADUSE, AICI:

In completare studiati celelalte documentare si articole cu/despre Jiddu in categoria JIDDU KRISHNAMURTI si cititi cartile lui Krishnamurti ("Viata Eliberata"," Eliberarea de cunoscut"," Sfarsitul timpului" si/sau "Jurnalul" ).