Notă: Pentru foarte multa lume a ramas intiparita in memorie scena
vestitului si senzualului tango dintre Al Pacino si Gabrielle Anwar, insa mie cel mai exceptional si mai plin de substrat moment al filmului mi s-a parut discursul de final in care Frank Slade (Al Pacino) da de pamant intr-un mod liber, dezinvolt, plin de logica si curaj, cu sistemul scolar elitist de invatamant in care sunt incurajati tradatorii si descurajati oamenii demni, verticali care pun mai presus de interesele personale, integritatea si sufletul.
Chiar daca filmul e o fictiune, iar mesajul este adresat acelui caz aparte, acest mesaj ar trebui sa aibe reverberatii un sufletul tuturor, deoarece eu cred ca reflecta un imens lips al sistemului educational de pe tot pamantul sau mai bine zis un aspect regretabil al acestuia: cultivarea obedientei, a fricii, a supunerii in fata autoritatilor si a legii de parca aceasta ar fi cuvantul lui Dumnezeu pe Pamant. Iar cei care nu se supun sunt exclusi, izolati, indepartati ...
Am de pierdut cateva ore pana diseara, cred ca-mi fac o punga de popcorn si ma bag in pat sa ma uit la un film.
RăspundețiȘtergereAsa sa faci. Enjoy!
RăspundețiȘtergere