Virgiliu Gheorghe, Andrei Dîrlău – Fața nevăzută a homosexualității

ATENȚIE POZELE DE MAI JOS SUNT GRAFICE!

(Copii sub 18 ani nu au voie să le vadă, deși lor, homosexualilor, le este permis pe stradă să facă orice în fața copiilor)

Dorim să abordăm astăzi un subiect foarte contondent, spinos care naște numeroase dispute, un subiect pe marginea căruia nu ne-am exprimat direct până acum, dar simțim să o facem macar în articolul de astăzi, poate singurul pe care-l vom dedica acestuia. Am preferat pana acum sa nu le acordam atentie si energie sa le dam cu Ignore homosexualilor si celor care promoveaza diversitatea, CUR-cubeul, insa in ultima vreme au devenit tot mai agresivi, tot mai vocali asa ca macar intr-un singur articol ne vom exprima opinia pe marginea subiectului.

Eu personal am o doza maxima de toleranta fata de acesti indivizi care par tulburati din perspectiva mea, sau poate care nu au trecut complet prin fazele de dezvoltare a sexualitatii si au ramas blocati in zona homosexuala a acestei dezvoltari. Sau poate sunt suflete de femeie in corp de barbati si barbati in corp de femeie (daca e sa ne luam dupa teoria reincarnarii ar putea fi cazul cand o femeie foarte feminina se reincarneaza in corpul unui barbat, pentru a invata si lectia barbatului, neaceptandu-si complet sexualitatea, sa devieze). Multi dintre ei par posedati de entitati sexuale demoniace care-i indeamna sa faca ceea ce fac. Poate nu intamplator, in marile sfere de putere, intre elitele lumii, homosexualitatea este foarte prezenta.


Nu sunt un expert in domeniu, nu am studiat in amanuntime subiectul deoarece nu m-a pasionat, dar va voi prezenta un studiu facut de niste romani, un studiu vast care la randul lui este bazat pe alte cateva sute de studii si statistici realizate pe tot mapamondul, din ce am inteles, in tari in care homosexualitatea este pe deplin acceptata de foarte mult timp. Simt nevoia sa-mi exprim si parerea mea personala, cat pot de obiectiv , fara fi un expert totusi, insa de bun simt.

CE ÎNVAȚĂ COPIII CARE STAU ÎN SPATELE ĂSTORA?

Ceea ce mi se pare mie greu de acceptat si de tolerat este faptul ca in lumea de azi iubirea este catalogata boala psihica (clasificata F 63.9), credinta in Dumnezeu la fel , mancatul sanatos la fel (boala numita ortorexie), daca te indoiesti de autoritati si vezi conspiratii in lumea care te inconjoara suferi de “tulburare de sfidare opoziţională”, insa este absolut normal sa fii zoofil (in Romania, Franta si Ungaria inca e legala) , pedofil (se dau lupte acerbe sa se legalizeze pedofilia) si suntem catalogati ca intoleranti daca ne revoltam cand vedem copii asistand la paradele homosexuale desantate in care fel si fel de agarici exhibitionisti braveaza sfidandu-ne pe noi cica, astia pudibonzii, inhibatii si ipocritii ce "suntem".

Eu sunt de acord ca exista un mare grad de ipocrizie si pudibonderie in societatea actuala, chiar sunt de acord cu o nuditate naturala, fara a-i sfida pe ceilalti mai sfiosi, la mare, in locuri de nudisti sau de ce nu, in orase de nudisti cum sunt prin alte tari, insa nu cred ca prin astfel de extreme abjecte, cum sunt adeseori cele de la astfel de parade, se echilibreaza balanta. Consider sexualitatea si nuditatea ca fiind absolut naturale si normale, insa si aici exista o limita, iar aceste parade ne arata aspectul de UMBRA al nuditatii si sexualitatii.

Daca lor li se pare absolut normal sa se comporte asa (cum se vede si poze, poze care cica ar fi foarte rare si sunt acelasi care se vehiculeaza de ani de zile ... lol - eu ma straduiesc aici sa fac o selectie printre cele foarte hardcore sa fie la limita suportabilului, insa daca dati un search pe google la cuvintele "gay sex on street" veti gasi sute, mii de astfel de poze multe foarte HARD) asta nu inseamna ca e normal sa o faci pe strada si mai ales in fata copiilor.

Poate ca e normal sa mergi la budă, poate ca e normal sa te masturbezi sau sa faci sex cu sotia, iubita sau amanta, poate ca normal pentru unii sexul anal si sado-masochismul, dar astea sunt aspecte intime, ce tin de preferintele si orientarile fiecaruia la el acasa si in dormitor, insa nu le faci pe strada sa arati tu cat de normal esti, deja mergi in sfera patologicului facand asa ceva, exhibitionismul fiind din cate stiu o boala psihica, dar iata ca ni se impune sa o tratam ca normalitate. 

Am cunoscut un homosexual care mi-a spus ca si el la randul lui este ingretosat de astfel de parade in care tot felul de dezaxati vin sa se exhibeze arucand astfel o umbra foarte urata peste toti homosexualii. Voi homosexualilor care va simtiti ca acest cunoscut al meu, de ce nu va uniti sa protestati in numele homosexualilor, civilizat, impotriva unor astfel de evenimente?

Cartea de mai jos explica pe foarte larg care sunt capcanele homosexualitatii si de ce nu este bine ca adoptiile de copii (sau crearea in vitro a copiilor) sa fie aprobate pentru cuplurile homosexuale.

Eu personal sa fiu sincer ma revolta in special homosexualitatea masculina deoarece barbatii mi se par in general natural si normal mai uratei si repulsia intre barbati este mult mai evidenta in mod natural, pe cand femeile au o inclinatie catre bisexualitate mai mare  (ele prin natura lor, fiind mai delicate, mai fragile, mai frumoase, este mai normal sa se placa si sa-si doreasca atingerea si a unei femei) ... Doi barbati , chiar si foarte frumosi in lumea in care traiesc eu, sunt predispusi mai degraba sa se respinga (mai ales daca sunt foarte masculini, yang), iar femeile mai ales cele foarte frumoase sa se atraga (prin natura yin predominanta, receptiva, primitoare, ca a apei) ... In fine, e o opinie personala, de barbat hetero ... poate ca femeilor le plac homosexualii barbati in masura in care ne plac noua bisexualele (din ce am mai intrebat si eu, nici femeilor nu le plac barbatii homosexuali in actiune, deci ... astept pareri). 

Deci se pare ca dezvoltarea psihologica si sexuala a copiilor din familiile homosexuale este tulburata, eu personal sunt impotriva adoptiilor cel putin a cuplurilor de barbati (femeile prin natura lor sunt mai materne si pot suplini mai usor rolul barbatului). Daca voi credeti ca astfel de scene doriti sa impacteze creierul copiilor care nu au format discernamantul , va sugeram sa va mai ganditi, iar parintii care merg cu copiii la astfel de manifestari, ca la circ, sunt la fel de raspunzatori.

Sigur, sunt de acord ca nici familiile hetero nu sunt perfecte, dimpotriva, adeseori tocmai in cadrul acestor familii apar astfel de dezaxati, insa cum necum, au o sansa mai mare sa creasca fara traume emotionale si sa se dezvolte natural decat in familiile unor dezaxati ca cei din aceste poze si nu numai (cartea explica ce si cum).

In concluzie, eu personal nu sunt impotriva homosexualitatii intime, private, decente ci a unor astfel de exhibari decadente, grotesti, pe strazi, in fata copiilor (cum sunt paradele gay). Eu personal nu vreau ca astfel de manifestari sa fie considerate o normalitate de catre copii fara discernamant, ci sa fie izolate, chiar intrerupte. Nu am nimic impotriva marsului homosexualilor, in care sa-si exprime intr-un mod articulat si decent, fara un exchibitonism abject, punctele lor de vedere.

Consider ca explozia de homosexualitate este semnul unei decaderi a civilizatiei si ca incurajarea acesteia un atac direct asupra natalitatii, fiind asadar o alta modlitate de a reduce populația si de a o animaliza, indobitocii pentru a fi mai usor de controlat.

Virgiliu Gheorghe, Andrei Dîrlău 

– Fața nevăzută a homosexualității

Editura Christiana, București, 2014

Cuvîntul Editorului – Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă

Volumul de faţă constituie un nou semnal de alarmă pentru lumea românească, dar şi pentru restul lumii. O excepţională monografie a fenomenului homosexualităţii şi a mişcărilor pro-homosexualitate din ultimele patru decenii, cartea Faţa nevăzută a homosexualităţii, printr-o minuţioasă documentare, scoate la iveală adevăruri ştiinţifice care aruncă în aer întregul edificiu ideologic pe care se sprijină propaganda homosexualităţii astăzi.

Cel mai îngrijorător ni se pare însă faptul că tot mai mulţi copii şi tineri din familiile traditionale riscă azi să adopte un comportament homosexual şi riscînd, de asemenea, toate bolile şi suferinţele descrise în această carte. Ei devin astfel victime ale unui context ce favorizează şi chiar cultivă tulburările identităţii de gen, abuzurile sexuale şi homosexuale şi alte asemenea fenomene prezentate cu multă acribie ştiinţifică pe parcursul cărţii. 

Spunem că aceşti tineri pot ajunge victime în primul rînd pentru că, sub presiunea dezinformării şi a manipulării mediatice, ei nu au nicio idee despre bolile şi suferinţele ce-i aşteaptă dacă vor urma calea homosexualităţii. În acest sens, prezenta carte putem spune că li se adresează în primul rînd lor, ca şi tuturor celor care şi-au însuşit deja acest stil de viaţă, cu tot ceea ce presupune el. Iată cîteva doar dintre consecinţele comportamentului homosexual ce rezultă din studiile citate în carte:

– în medie, homosexualii care trăiesc în cuplu întreţin relaţii sexuale cu 8 parteneri pe an, iar cei care nu trăiesc în cuplu cu aproximativ 20 de parteneri pe an;

CUMPĂRAȚI CARTEA DE AICI (este doar 12 lei, iar TRANSPORTUL GRATUIT)

– dintre homosexuali, 43% întreţin relaţii sexuale cu peste 500 de bărbaţi pe parcursul vieţii, iar 28% cu peste 1.000 de parteneri;

– între 70% şi 78% din homosexuali raportează că au contractat o boală cu transmitere sexuală (BTS);

– probabilitatea ca un homosexual să dezvolte cancer anal este de 38,8 ori mai mare decît în cazul unui heterosexual;

– homosexualii prezintă o probabilitate de cel puţin 160 de ori (cu 15.900%) mai mare de contaminare cu HIV decît heterosexualii;

– rata consumului de droguri şi alcool este de trei ori mai mare la bărbaţii gay, lesbiene şi bisexuali decît la heterosexuali;

– depresiile unipolare şi bipolare au o rată de incidenţă de 3,64 ori mai mare la gay şi de 3,69 ori mai mare la lesbiene faţă de heterosexuali;

– dintr-un studiu realizat de medicul american Gary Remafedi rezultă că 72% din homosexuali consultaseră de‑a lungul timpului un psihiatru sau un psiholog pentru probleme emoţionale şi 31% fuseseră spitalizaţi pentru o chestiune de sănătate mentală.

– Bagley şi Tremblay (1997), observînd comportamentul suicidal al unui grup de tineri homosexuali cu vîrste între 18 şi 27 de ani, constată o rată de sinucidere mai mare de 14 ori faţă de tinerii heterosexuali de aceeaşi vîrstă;

– în studiul său, Remafedi constată că 34% din homosexuali au avut la un moment dat o tentativă de sinucidere, iar, dintre cei care nu au avut, 21% estimează că o vor face in viitor;

– într-un studiu desfăşurat pe perechi de gemeni din care unul era homosexual, s-a constatat că cei homosexuali își doreau să moară de 4,4 ori mai mult decît fratele lor geamăn care era heterosexual, se gîndea cum să se sinucidă de 4,1 ori mai des şi aveau o rată a tentativelor de sinucidere de 6,5 ori mai mare;

– cel mai vast studiu desfăşurat vreodată a constatat că homosexualii, în anul 1993, trăiau cu 35 de ani mai puţin decît bărbaţii heterosexuali, iar lesbienele trăiau cu 34 de ani mai puţin decît femeile heterosexuale;

– încă din anul 1964 activiştii homosexuali susţineau că „homosexualii constituie un răspuns perfect la problema exploziei demografice”.

Avînd în vedere toate acestea, considerăm că volumul de faţă constituie una dintre cele mai importante mărturii ale iubirii faţă de om, faţă de omul aflat într-o cumpănă a vieţii, faţă de omul care a fost sedus sau a alunecat pe căile homosexualităţii.

Dimpotrivă, cei care se străduiesc să demonstreze faptul că homosexualii nu au un comportament patologic, ci că stilul lor de viaţă reprezintă o alternativă cît se poate de normală la heterosexualitate, credem că sînt principalii duşmani ai omului – şi mai cu seamă principalii duşmani ai homosexualilor înşişi. Credem că numai adevărul poate să-i ajute pe aceştia din urmă să depăşească uriaşa suferinţă pe care le-o provoacă stilul de viaţă homosexual la care s-au lăsat atraşi. Iar acest adevăr le vine în întîmpinare astăzi mulţumită efortului excepţional al celor doi autori, Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău."
SURSA: http://www.culturavietii.ro

CUMPĂRAȚI CARTEA DE AICI (este doar 12 lei, iar TRANSPORTUL GRATUIT)
Puteți citi și descărca această carte și în format PDF de AICI.

AICI puteti vedea si conferinta tinuta de autori impreuna cu Pavel Chirila la lansarea cartii:

La final as vrea sa va prezint cateva fragmente din cartea CONVERSATII CU DUMNEZEU volumul 2 (volum in care se descrie pe larg modul cum ar fi frumos si indicat pentru evolutia noastra mai rapida ca umanitate , sa practicam sexul) de Neale Donald Walsch care subliniaza modul cum gandim si noi:

"Aceasta mă duce la alte întrebări finale despre sex. Este permis orice fel de sex între adulţii care sunt de acord să-l practice?

Da.

Vreau să spun, chiar şi sexul „mai ciudat”? Chiar şi sexul fără dragoste? Chiar şi între homosexuali?

În primul rând, să ne lămurim încă o dată că nimic nu este dezaprobat de Dumnezeu. Eu nu şed şi judec, hotărând că o acţiune este Bună şi o alta Rea. (După cum ştii, am mai discutat aceasta destul de detaliat în volumul I.)

Acum - în contextul a ceea ce te serveşte sau te deserveşte pe tine pe Drumul tău spre Evoluţie - numai tu poţi să decizi. Totuşi, există nişte principii călăuzitoare foarte largi, asupra cărora au căzut de acord majoritatea sufletelor evoluate.

Nici o acţiune care-i face rău altuia nu duce la evoluţie rapidă.

Iată şi un al doilea principiu:

Nici o acţiune care-l implică pe altul nu poate fi făcută, fără a se obţine acceptul şi permisiunea celuilalt.

Hai să discutăm acum întrebările pe care le-ai pus, având în vedere aceste principii.

Sex „ciudat”? Păi, dacă nu face rău nimănui şi se face cu permisiunea tuturor, ce motiv ar avea cineva să-l numească „rău”? Sex fără dragoste? Sex „de dragul sexului” a fost subiect de dezbatere din cele mai vechi timpuri. Adeseori, când aud această întrebare mă gândesc că mi-ar place să intru, într-o zi, într-o cameră plină de oameni şi să spun: „Să ridice mâna acela dintre voi care nu a făcut niciodată sex în afara cadrului unei relaţii de dragoste profundă, veşnică, plină de dăruire, trainică.”

 Îţi spun doar atât: Orice este făcut fără dragoste nu reprezintă drumul cel mai rapid spre starea de Dumnezeire. Voi pierdeţi cea mai extraordinară parte a experienţei pe care o trăiţi dacă pregătiţi festinul şi îl consumaţi fără dragoste, fie că e vorba de sex fără dragoste sau macaroane cu carne gătite fără dragoste.

Şi e rău să piezi aşa ceva? 

Cuvântul „rău” poate să nu fie cel mai potrivit. „Dezavantajos” ar fi ceva mai aproape, dat fiind faptul că doreşti să evoluezi cât de repede poţi spre o fiinţă spirituală superioară.

Sex între homosexuali? Sunt atât de mulţi oameni care vor ca Eu să spun că sunt împotriva homosexualităţii - sau a manifestării ei. Cu toate acestea, Eu nu judec nici această alegere, nici oricare altă alegere pe care voi o faceţi. Oamenii vor să emită tot felul de judecăţi de valoare - despre

orice - iar Eu le cam stric cheful. Nu vreau să mă alătur lor când emit asemenea judecăţi, ceea ce este derutant, mai ales pentru cei care spun că Eu le-am dat naştere. Observ că: a existat o vreme când oamenii gândeau că o căsătorie între două persoane de rase diferite nu numai că era inacceptabilă, dar era şi împotriva legii lui Dumnezeu. (Este uluitor că unii oameni încă mai cred asta).

Ei au indicat Biblia ca fiind cartea de referinţă - aşa cum fac atunci când vor să arate că sunt experţi în probleme legate de homosexualitate.

Vrei să spui că e în regulă ca oameni de rase diferite să se unească prin căsătorie?

Întrebarea este absurdă, dar nu chiar atât de absurdă ca siguranţa unor oameni că răspunsul este „nu”.

Sunt la fel de absurde şi întrebările legate de homosexualitate?

Lasă-mă să Te întreb câte ceva despre sex şi copii. La ce vârstă este potrivit să le permitem copiilor să devină conştienţi de sexualitate ca experienţă de viaţă?

Copiii sunt conştienţi de ei înşişi ca fiinţe sexuate - ca fiinţe umane, adică - încă de la începutul vieţii lor. Ceea ce mulţi părinţi de pe planetă fac acum este să încerce să îi oprească să observe acest lucru. Dacă mâna unui copil merge „unde nu trebuie”, o îndepărtaţi. Dacă un copilaş începe să găsească momente de plăcere în a se juca în mod inocent cu propriul său trup, reacţionaţi plini de oroare şi transmiteţi această oroare asupra copilului vostru. Copilul se minunează: Ce-am făcut, ce-am făcut?

Mămica este furioasă, ce-am făcut?

În cazul neamului vostru omenesc, nu s-a pus problema legată de momentul în care să prezentaţi copiilor voştri noţiunea de sex, ci de cel în care să încetaţi de a le mai cere să-şi nege propria identitate ca fiinţe sexuate. Undeva între vârsta de 12 şi 17 ani, majoritatea dintre voi renunţă deja la luptă şi spun în esenţă (deşi, bineînţeles, nu cu cuvinte - despre aceste lucruri nu se vorbeşte): „E-n regulă, acum ai voie să observi că ai organe sexuale şi să vezi ce poţi să faci cu ele.”

Dar răul a fost deja făcut. Timp de 10 ani sau mai mult, copiilor voştri li s-a arătat că trebuie să le fie ruşine de acele părţi ale corpului.

Unora nu li s-a spun nici măcar numele potrivit pentru ele. Ei aud ceva - de la „păsărică” la „cocoşel” şi până la cuvinte pe care unii dintre voi se străduiesc foarte tare să le inventeze - toate pentru a evita, pur şi simplu, să spuneţi „penis” sau „vagin”.

După ce au înţeles foarte clar că toate lucrurile care au legătură cu părţile acelea ale corpului trebuie să fie ascunse, să nu fie rostite, să fie negate, copiii voştri explodează în pubertate, neştiind câtuşi de puţin ce să înţeleagă din ceea ce se întâmplă cu ei. Nu au fost deloc pregătiţi.

Desigur că, apoi, ei acţionează într-un mod jalnic la cele mai noi şi urgente necesităţi pe care le au, răspunzând neîndemânatic, ca să nu zic în modul cel mai nepotrivit. Nu trebuie să se întâmple aşa şi nici nu observ că ar fi în folosul copiilor voştri, întrucât mult prea mulţi intră în viaţa de adult cu tabu-uri sexuale, inhibiţii şi „dureri de cap” şi nu mai sunt în stare să ţină pasul.

În societăţile iluminate, copiii nu sunt niciodată descurajaţi, pedepsiţi sau „corectaţi” când încep să-şi găsească o plăcere timpurie chiar în natura fiinţei lor. Nici sexualitatea părinţilor lor - adică identitatea părinţilor lor ca fiinţe sexuate - nu este în mod special evitată sau neapărat ascunsă.

Trupurile goale, fie că sunt ale părinţilor sau ale copiilor sau ale rudelor, sunt văzute şi tratate ca fiind ceva absolut natural, minunat şi în regulă - nu ca nişte chestii de care să-ţi fie ruşine.

De asemenea, funcţiile sexuale sunt considerate şi tratate ca fiind ceva absolut natural, minunat şi complet în regulă.

În anumite societăţi, părinţii se acuplează sub ochii copiilor - şi ce ar putea da copiilor un sentiment mai măreţ despre frumuseţea şi minunea şi pura bucurie şi totala normalitate a exprimării sexuale a dragostei, decât aceasta? Pentru că părinţii modelează în mod constant aspectul „corect” şi „greşit” al tuturor comportamentelor, iar copiii primesc de la ei semnale subtile şi-nu-chiar-aşa-de-subtile în legătură cu totul, prin ceea ce văd ei că gândesc, spun sau fac părinţii lor.

După cum s-a subliniat mai devreme, puteţi numi astfel de societăţi „păgâne” sau „primitive” şi, cu toate acestea, se poate observa că, în astfel de societăţi, violul şi crimele pasionale sunt practic inexistente, prostituţia este ridiculizată ca fiind absurdă şi nimeni nu a auzit de inhibiţii şi disfuncţii sexuale. În timp ce o astfel de atitudine deschisă nu este recomandată acum în societatea voastră (ea ar fi considerată o ruşine pentru cultura oricărei altei societăţi, în afară de cele cu adevărat ieşite din

comun), este momentul ca aşa numitele civilizaţii moderne de pe planeta voastră să facă ceva pentru a pune capăt reprimării, vinovăţiei şi ruşinii care, mult prea adesea, înconjoară şi caracterizează totalitatea expresiilor şi experienţelor sexuale ale societăţii voastre.

Ai ceva sugestii? Ceva idei?

Încetaţi de a-i mai învăţa pe copiii voştri încă de la începutul vieţii lor că tot ceea ce are legătură cu funcţionarea foarte naturală a corpurilor lor este de ruşine sau greşit. Nu mai demonstraţi copiilor voştri că tot ceea ce este legat de sex trebuie să fie ascuns. Permiteţi-le să vadă şi să observe latura romantică din voi. Lăsaţi-i să vă vadă cum vă îmbrăţişaţi, vă atingeţi, vă mângâiaţi cu blândeţe - lăsaţi-i să-şi vadă părinţii cum se iubesc unul pe altul şi că, a-şi arăta dragostea fizică, este ceva foarte natural şi absolut minunat. (V-ar surprinde să ştiţi în cât de multe familii nu a fost niciodată predată această lecţie simplă.)

Când copiii voştri încep să trăiască propriile lor sentimente, curiozităţi şi nevoi sexuale, faceţi-i să lege această experienţă personală, nouă şi care se amplifică treptat, de o trăire interioară de bucurie şi sărbătoare, nu de vinovăţie şi ruşine.

Şi, pentru numele Domnului, încetaţi să vă mai ascundeţi trupurile de copiii voştri. Este absolut în regulă dacă ei vă văd înotând în pielea goală într-un iaz când ieşiţi la iarbă verde, sau în piscina din spatele casei; nu faceţi apoplexie dacă ei vă văd o clipă când treceţi de la dormitor la baie fără haină pe voi; puneţi capăt acestei nevoi turbate de a vă acoperi, de a vă ascunde, de a închide orice ocazie, oricât de inocentă, în care copilul vostru ar putea să vă vadă ca pe o fiinţă cu propria ei identitate sexuală.

Copiii cred că părinţii lor sunt asexuaţi, pentru că părinţii s-au arătat în felul acesta. Apoi, îşi imaginează că aşa trebuie să fie şi ei, pentru că toţi copiii îşi imită părinţii. (Terapeuţii vă vor spune că unii copii - ajunşi adulţi - întâmpină, până în ziua de astăzi, dificultăţi în a-şi imagina că părinţii lor chiar „o fac”, ceea ce, bineînţeles, îi umple pe aceşti foşti copii - acum pacienţi în cabinetul unui terapeut - de mânie sau vinovăţie sau ruşine, deoarece bineînţeles că şi ei doresc să „o facă” şi nu înţeleg ce nu e în regulă cu ei).

Aşa că, vorbiţi despre sex cu copiii voştri, glumiţi despre sex cu copiii voştri, învăţaţi-i şi permiteţi-le şi amintiţi-le şi arătaţi-le cum să se bucure de sexualitatea lor. Asta puteţi face voi pentru copiii voştri. Şi faceţi-o din prima zi când s-au născut, o dată cu primul sărut, cu prima îmbrăţişare, cu prima atingere pe care o primesc de la voi şi arătaţi-le că voi primiţi acelaşi lucru, unul de la celălalt.

Mulţumesc. Mulţumesc. Speram să aduci un pic de normalitate în acest subiect. Dar încă o întrebare finală. Când este potrivit să deschizi, în mod specific, subiectul sau să descrii şi să discuţi cu copiii tăi despre sexualitate?

Vă vor spune ei când a venit momentul. Să fiţi sigur că orice copil vă dă de veste, dacă priviţi şi ascultaţi cu adevărat. De fapt, apare treptat. În etape. Şi veţi şti care e modul cel mai potrivit vârstei pentru a trata această apariţie treptată a sexualităţii copilului vostru, dacă v-aţi lămurit, dacă v-aţi rezolvat propriile probleme „nerezolvate” legate de aceasta.

Şi cum reuşim să ni le rezolvăm?

Faceţi ce trebuie. Înscrieţi-vă la un curs. Mergeţi la un terapeut. Intraţi într-un grup de terapie. Citiţi o carte. Meditaţi asupra ei. Descoperiţi-vă unul pe altul - mai presus de orice, descoperiţi-vă din nou unul pe altul ca bărbat şi femeie; descoperiţi, regăsiţi, recâştigaţi, luaţi-vă înapoi propria voastră sexualitate. Savuraţi-o. Bucuraţi-vă de ea.

Luaţi-o în stăpânire.

Luaţi în stăpânire propria voastră sexualitate plină de bucurii şi apoi le puteţi permite şi îi puteţi încuraja pe copiii voştri să o ia în stăpânire pe a lor.

Îţi mulţumesc din nou. Acum, întorcându-ne de la subiectul legat de copii la unul mai larg, legat de sexualitatea umană, trebuie să-Ţi mai pun încă o întrebare. Şi ar putea să pară impertinentă şi ar putea să pară chiar neserioasă, dar nu pot să termin acest dialog fără să o pun.

Hai, hai, nu te mai scuza şi întreabă-Mă.

Grozav! Există ceea ce se numeşte „prea mult” sex?

Nu. Bineînţeles că nu. Dar există ceva care se cheamă prea mare nevoie de sex. Vă sugerez:

Bucurați-vă de tot.

Nu aveți nevoie de nimic.

Inclusiv de oameni?

Inclusiv de oameni. În special de oameni. A avea nevoie de cineva este cel mai rapid mod de a omorî o relaţie.

Dar tuturor ne place să simţim că cineva are nevoie de noi.

Atunci opriţi-vă de la a mai simţi astfel.

Să vă facă plăcere, în schimb," 

SURSA: Cartea Conversatii cu Dumnezeu - vol. 2 - de Neale Donald Walsch

Si ca sa inchei in mod comic, iata cum poti demonta un conflict intre doi barbati: 

METODA RAPIDA