BĂIATUL CU O MINTE INCREDIBILĂ

THE BOY WITH INCREDIBLE BRAIN (2005)

Dorim sa abordam astazi un subiect despre care nu am mai vorbit decat tangential in trecut, un subiect din ce in ce mai spinos pentru societatea contemporana si sa va prezentam cazul unui autist de exceptie, un geniu al acestei planete pe nume Daniel Tammet.

Dorim sa raspundem la urmatoarele intrebari: Este oare autismul un efect al autismului spiritual al societatii moderne?

Sunt oare cei adaptati unei societati bolnave sanatosi? Oare cei care intr-un fel sau altul sunt autisti, refuzand cumva sa se integreze, sa comunice, sa participe ca omul "normal" la jocul social, sunt "anormali"?

Acestea sunt trei dintre intrebarile care ne vin adeseori in minte de fiecare data cand dam peste acest subiect. Multi dintre acesti "anormali" s-au dovedit a fi mult mai "normali" decat noi cei care ne consideram "normali", mult mai sensibili, mult mai inteligenti, mai ancorati in lumea spirituala, mult mai mult decat noi astia "normalii". Multi dintre autisti par uneori ca ar fi ales cumva, sufleteşte poate, sa ramana fermi in modul lor de a nu participa la ipocrizia, lipsa de iubire, falsitatea, minciuna celor din jurul lor. Este ca un strigat mut al unei parti din ce in ce mai importante a omenirii si din ce in ce mai multi vin acum in acest fel, aducand cu ei suferinta, dar si multa constientizare, pentru cei ce doresc sa inteleaga acest fenomen. Consideram nasterea si aparitia tot mai multor autisti pe pamant ca un semnal de alarma ca societatea este pe un drum gresit, ca lucrurile trebuiesc de urgenta schimbate, sa ne depasim autismul spiritual ca şi specie, sa ne reintoarcem la natura, la iubire, la armonie.

Descifrarea autismului este o mare provocare pentru societatea actuala, cauzele reale ale acestuia fiind inca necunoscute stiintei oficiale care isi da cu parerea in fel si chip pe marginea acestui subiect. Noi tindem sa credem ca aceasta boala are legatura in primul rand cu spiritualitatea sau mai degraba cu lipsa acesteia in societatea actuala, o societate din ce in ce mai autista si mai absenta din viata ei ca si intreg, ca si totalitate (dar si cu vaccinurile, alimentatia dementa, stresul extrem de ridicat in care traiesc sclavii, lipsa de iubire si atentie reala a parintilor pentru copii samd). Faptul ca traim ca si societatea cu radacinile adanc infipte in materialism, ignorand realitatiile spirituale, subtile, consideram asta ca o forma de autism, poate chiar oligofrenie spirituala, o ignoranta care naste din ce in ce mai multi "monstrii". Iar oamenii nu vor gasi cu adevarat remediul pentru aceasta "boala" pana nu vor incepe sa tina cont si de apsectele spirituale ale vietii, nu numai de cele materiale sau psihologice chiar (aici  vorbi de acea psihologie materialista, care priveste omul doar din perspectiva biologica curenta, personala si nu transpersonala). Dar asta este bineinteles, o parere neavizata, intuitiva.

Legatura dintre autism si spiritualitate este surprinsa intr-un mod forate interesant in cartea "Esenta autismului" de William Stillman. Iata cateva cuvinte despre carte: 

„Iată, aşadar, o ipoteză ieşită din comun şi o temă de reflecţie: deoarece copiii noştri [cu autism] sunt sensibili la ceea ce văd, la sunete, mirosuri ş.a.m.d., s-ar putea afla şi într-o mai mare armonie cu lumea spiritelor? Aveţi puţintică răbdare, să vă explic. Nu, nu sunt plecată cu sorcova…” Aşa începea, pe la sfârşitul lunii martie 2006, o postare pe un forum de discuţii despre autism pe internet, lansată de o mamă descumpănită dar foarte intuitivă. Mesajul ei se referea la împrejurările neobişnuite care însoţeau viul interes manifestat de fiul ei, de vârstă fragedă, faţă de o fotografie în care apărea străbunicul lui – o rudă pe care copilul nu o întâlnise niciodată dar pe care, cu toate acestea, părea să o „cunoască”. Mama copilului relata că fotografia străbunicului îi stârnea acestuia zâmbete şi chicoteli (nicio altă fotografie nu avea acest efect asupra lui); că fiul ei se uita în sus şi „urmărea aerul” din casă cu privirea, îşi flutura mâna în semn de salut spre o persoană invizibilă pentru mama lui, după care făcea cu mâna semn de „la revedere”. Mama îşi încheia postarea întrebându-se de ce îl aude pe fiul ei, treaz în miez de noapte, hohotind vesel, după care, întristat deodată, se tânguie că „nu mai e” pe măsură ce incidentul se estompează.

Întrebarea ei a trezit un viu interes, iar subiectul de discuţie a primit aproape o mie două sute de clicuri în numai câteva zile, pe măsură ce şi alte mame se alăturau discuţiei – era limpede că se atinsese o coardă sensibilă. (O postare ulterioară pe acelaşi subiect a reunit zece pagini şi a primit peste trei mii de clicuri!) N-am fost surprins. Observasem – şi intuisem – de ceva timp existenţa acestui curent de opinie incipient, numai că acum el căpăta amploare. Sincronizarea era cât se poate de oportună; cartea mea, Autismul şi legătura cu Dumnezeu[1], urma să fie publicată cam în aceeaşi perioadă. Era prima lucrare de acest gen care explora abilităţile spirituale multisenzoriale ale multor persoane senzitive din spectrul autist şi conţinea istorioare practic identice cu mesajele postate pe forumul despre autism, precum şi cu postările care le-au urmat.

Între timp, topicul despre spiritualitate era din ce în ce mai prezent în revistele despre autism. în articolul „Suflete pereche”[2], Chris Dodds, mama băieţelului Taylor, scria: „Nu voi uita niciodată seara în care l-am auzit plângând în pat şi m-am dus să văd care era cauza. „Omul n-ar fi trebuit niciodată să evolueze”, hohotea el. „Devastăm planeta şi distrugem tot ce este bun în ea.”” Pe atunci, Taylor nu avea decât şapte ani. Keri Bowers - al cărei fiu, Taylor Cross, este realizatorul filmului Oamenii normali mă sperie - a descris propria ei epifanie spirituală: „într-o seară, la scurt timp după ce Taylor împlinise un an (…) m-am întrebat din nou: „De ce eu, Doamne?” Cu pumnii încleştaţi, victimizându-mă, lacrimile îmi udau perna. Cum de a putut să mi se întâmple tocmai mie aşa ceva? Şi atunci am auzit o voce puternică şi totuşi liniştită, care mi-a transmis: „De ce nu ţie, Keri? De ce nu ţie?” La început am fost uimită, după care am avut o revelaţie: pentru mine, venise timpul să învăţ să accept.” Chiar şi cartea plină de consideraţie şi pragmatism a Ellenei Notbohm, Zece lucruri pe care orice copil cu autism şi-ar dori să le cunoşti, recent apărută pe atunci, aborda reflecţii asemănătoare în ultimul capitol, autoarea întrebându-se dacă nu cumva fiul ei fusese cel care o alesese pe ea să-i fie mamă.

În acelaşi timp începeau să-şi facă apariţia şi alte coincidenţe. Am aflat că cea care urma să facă recenzia cărţii mele în emisiunea ei radiofonică, avea un fiu cu autism. Acesta îi adusese la cunoştinţă că, încă înainte de a se naşte, o preferase pe ea în locul unui cuplu de japonezi. O altă prezentatoare de la un post de radio a sunat, în timpul emisiunii, ca să le împărtăşească ascultătorilor experienţa ei uimitoare: a fost luată pe nepregătite într-o zi, când, fiul ei diagnosticat cu sindromul Asperger, a încântat-o cu vastele lui cunoştinţe despre pescuit, inclusiv unele referitoare la calmari. Când ea a insistat cu blândeţe să afle sursa acestor informaţii, băiatul i-a dezvăluit că le dobândise de la străbunicul lui, care fusese un marinar pasionat. Culmea era că străbunicul respectiv se stinsese din viaţă când mama băiatului nu avea decât şaisprezece ani.

Actriţa Sigourney Weaver, care a interpretat rolul unei femei autiste în filmul Gustul zăpezii[3], a eclipsat premiera Festivalului de Film de la Berlin din 2006, la o conferinţa de presă în care a făcut câteva remarci despre autism dintr-o perspectivă spirituală surprinzător de similară cu principiile expuse în propria mea lucrare: „Cred că trebuie să începem să vedem autismul ca pe un dar, a spus ea. Poate că nu înţelegem cauzele apariţiei sale, însă atunci când te afli în prezenţa unei persoane cu autism, ai foarte multe de învăţat. înveţi cum să te joci, cum să priveşti lucrurile, cum să le experimentezi şi cât de incitantă este lumea.” Tot astfel, actorul Joe Mantegna, tatăl unei fete de 18 ani pe nume Mia, a alunecat spre filozofie când a vorbit despre autismul fiicei sale: „Chiar cred că cineva are un plan în această privinţă… aproape că este mai uşor să crezi în aşa ceva decât să nu crezi în nimic, când contempli toată frumuseţea şi minunăţia lumii… trebuie să crezi că totul are un fel de logică şi că evoluăm înspre lumină. Dacă ce mi se întâmplă mie face parte dintr-un plan, atunci îmi accept rolul cu bucurie şi bunăvoinţă.”

[1] Autism and the God Connection (în engl. în orig.) (n. tr.)

[2] Kindred Souls (în engl. în orig.) (n. tr.)

[3] Snow Cake (în engl. în orig.) (n. tr.)"

SURSA

 VEDETI FILMUL GUSTUL ZAPEZII (SNOW CAKE) AICI

Dacă doriți filmul oferiți o donație! Mulțumim!

Unul dintre exemplele exceptionale de autisti este  Daniel Tammet.  Astfel de autisti ne reamintesc potentialul urias al fiintei umane, ne arata unde am putea fi cu adevarat daca ne-am debloca capacitatile latente.

"Daniel Paul Tammet (n. 31 ianuarie 1979) este un scriitor de origine engleză care suferă de sindromul savantului. Memoriile sale publicate în anul 2006, Born On A Blue Day (tradusa si la noi cu numele "M-am nascut intr-o zi albastra. In mintea extraordinara a unui geniu autist" - o puteti cumpara de aici ), au fost un best-seller la New York Times și au fost numite "Cea mai bună carte pentru tineri adulți" în anul 2008 de American Library Association. Tammet s-a născut și a crescut în Londra și a fost cel de-al nouălea copil al familiei sale. La vârsta de 4 ani a suferit dese atacuri de epilepsie, iar la 25 de ani a fost diagnosticat cu sindromum Asperger, o formă de autism. Tammet este recunoscut pentru faptul că suferă de sinestezie. Acesta poate vedea numere pozitive și în mod intuitiv dă rezultatul pentru calcule foarte dificile. Tammet deține recordul pentru faptul că a spus din memorie 22,514 de cifre ale numărului pi, timp de 5 ore și 9 minute. Tammet poate învăța limbi străine foarte repede. A reușit să învețe limba islandeză, cât să poată discuta într-o emisiune la o televiziune islandeză, în numai 5 zile. Acesta vorbește fluent 10 limbi: engleza, franceza, finlandeza, germana, spaniola, lituaniana, româna, islandeza, galeza și esperanto." SURSA

Deci cum ar putea niste inteligente sclipitoare ca acest Daniel si altii ca el, sa comunice cu civilizatia "gorileana" primitiva (sa ne ierte gorilele de comparatie) in care se naste un astfel de individ? Unii dintre acesti autisti sunt efectiv ca niste extraterestrii picati pe aceasta planeta si nu reusesc sa se dumireasca ce cauta ei pe aici. 

Un serial deosebit de interesant, posibil inspirat de Daniel Tammet, este "Touch" , unde ni se arata efectiv diferenta de frecventa, de vibratie, de conexiune cumva, dintre un astfel de geniu autist si o familie normala de americani materialisti. Astfel de copii pot fi niste maestrii pentru toti cei care se apleaca sa-i inteleaga, sa-i descifreze. Acest lucru ar fi posibil doar printr-o apropiere plina de iubire, curiozitate, deschidere si smerenie, astfel de copii fiind farte sensibili la abordarile arogante, condescendente, specifice manifestarii adultilor la adresa copiilor. 

VEZI AICI FILMUL "THE BOY WITH INCREDIBLE BRAIN"

Daniel Tammet - baiatul cu o minte incredibila 

BONUS

Daniel Tammet - Cunoasterea are mai multe forme