PLANETA PRIVILEGIATĂ - Căutarea unui scop în Univers

THE PRIVILEGED PLANET (2004)

"Articolul de astăzi este o recenzie a documentarului Planeta Privilegiată (în engleză: The Privileged Planet) produs de Illustra Media, documentar care este bazat pe cartea cu acelaşi nume scrisă de astronomul Guillarmo Gonzalez împreună cu filosoful Jay Richards. În România documentarul este tradus şi distribuit de Alfa Omega TV Timişoara.

Este planeta noastră doar un fir de praf pierdut fără semnificaţie prin Univers? Sau, este Pământul creaţia unui Proiectant inteligent? Cele mai recente descoperiri ştiinţifice indică faptul că mulţi factori care fac posibilă existenţa vieţii complexe pe Terra furnizează de asemenea cele mai bune condiţii pentru cercetare ştiinţifică. Planeta privilegiată exploreză această corelaţie surprinzătoare şi implicaţiile care afectează înţelegerea originii şi scopului Cosmosului.

În 1543 Astronomul polonez Nicolaus Copernicus a argumentat în lucrarea Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti că Pământul nu se află în centrul Universului cum se credea de optsprezece secole, de la Aristotel şi Ptolemeu, ci se roteşte în jurul Soarelui. Această descoperire a condus la formularea unui principiu mai larg, numit Principiul Copernican: Pământul nu ocupă un loc preferenţial, special în Univers. Locaţia cosmică a Pământului este mediocră, neexceptională, neprivilegiată.

Această reinterpretare a Principiului Copernican a devenit proeminentă în sec. XX, odată cu lărgirea descoperirilor astronomice. Până în sec. XX se credea că Universul este format doar din galaxia noastră. Hubble a schimbat această percepţie. Între anii 1921-1926, astronomul Edwin Hubble a descoperit adevărata magnitudine a Universului, folosind telescopul de la Mount Wilson Observatory.  El a folosit telescopul pentru a fotografia pete luminoase distincte de lumină care s-au dovedit a fi galaxii individuale. Descoperirea lui lărgea graniţele Universului şi consolida Principiul Copernican. Despre locul Pământului în Univers Carl Sagan, astronom şi astrobiolog spunea: “Planeta noastră este o pată nesemnificativă şi singuratică într-un întuneric cosmic care o învăluie.”

Deşi tot ce a demonstrat Copernicus a fost că Pământul nu este staţionar, în “centrul lumii”, ci se învârte în jurul Soarelui, aceasta a condus la extrapolarea ultimă a principiului derivat din pierderea locului privilegiat care i se atribuise planetei noastre, anume că “Pământul şi viaţa de pe el există fără scop sau semnificaţie în Univers”. O implicaţie a Principiului Copernican este că viaţă şi planete ca Pământul sunt abundete în Univers. Programul S.E.T.I. (Search for ExtraTerrestrial Intelligence – Căutarea Inteleligenţei Extraterestre) a fost pornit bazându-se tocmai pe acesta prespunere. De ce se crede asta? Pentru că Universul e foarte vast. Se estimează că galaxia noastră, Calea Lactee are ~100 miliarde de stele, iar în Universul observabil există aproximativ ~100 miliarde de galaxii.  Dacă nu cumva e ceva special sau miraculos cu Pământul nostru, ce avem aici trebuie să se fi intâlmplat de multe ori în Univers.

Trecând dincolo de estimările probabilistice bazate pe numărul de stele din Univers, este valid să ne întrebăm dacă cercetările moderne ale ştiinţei confirmă şi azi pretenţiile Principiului Copernican că Pământul şi viaţa de pe el există fără scop sau semnificaţie în Univers?Sunt planetele locuibile rare sau dese în Univers? La aceata întrebare ne ajută să răspundem Guillermo Gonzalez, cercetător la programul astrobiologic al NASA pentru studiul planetelor extra-solare^[2]. El studiază condiţiile necesare pentru existenţa vieţii în Univers. Pentru că numărul de stele nu este singurul factor ce trebuie considerat, nici măcar cel mai important,  trebuie investigat şi care sunt factorii necesari pentru a avea o planetă locuibilă. Pentru că legile fizice şi chimice sunt permanente oriunde în Univers, şi legile necesare pentru existenţa vieţii la fel, planetele căutate vor fi cele cu caracteristici asemănătoare cu ale Pământului. Viaţă bazată pe carbon depinde de prezenţa apei lichide. Apa se dizolvă şi transportă nutrienţii chimici vitali tuturor organismelor, reglează temperatură de la suprafaţa Pământului absorbind căldura de la soare, etc. Existenţa apei lichide depinde de locaţia planetei faţă de steaua ei. De exemplu, dacă Pământul ar fi mai aproape de Soare cu 5%, apa s-ar evaporta, iar dacă ar fi mai departe cu 20%,  ar îngheţa. Există aşadar un coridor numit zona locuibilă care la Pământ este aproximativ între orbita lui Venus şi cea a lui Marte. Apa lichidă e o condiţie necesară dar nu suficientă pentru ca viaţă să existe. Alţi factori necesari sunt:

• Plasarea planetei în zona locuibilă galactică.
• Orbitarea unei stele pitice din secvenţa spectrală G2. Dacă Soarele ar fi mai masiv, zona locuibilă ar fi mai aproape, iar creşterea gravitaţiei ar duce la oprirea rotaţiei pământului în jurul propriei axe (cum este cazul Lunii), fiind cu o faţă întotdeauna la Soare; partea de către Soare ar fi fierbinte iar cea întunecată îngheţată.
• Protecţia unor planete de gaz gigantice care protejează planeta de comete.
• Localizare în zonă locuibila circumstelară.
• Orbită aproape circulară.
• Atmosferă bogată în oxigen. Cea a Pamtntului are 1% din diametrul planetei şi asigură un climat temperat, protecţie de radiaţiile solare şi combinaţia corectă de gaze necesara apei lichide şi vieţii comlexe.
• Masă corectă a planetei.
• Existenţa unui satelit natural mare. Se crede ca dacă Luna n-ar există, nici noi n-am fi aici. Cu o dimensiune de 1/4 din mărimea Pământului, gravitaţia puternică a lunii stabiliezeaza înclinaţiei Pământului la 23.5 grade şi ajută la circulaţia apelor reci şi calde ale oceanelor. Această înclinaţie generează schimbări temperate de anotimpuri, şi singurul climat îndeajuns de blând care poate susţine organisme complexe.
• Existenţa câmpului magnetic.
• Este nevoie de o proporţie adecvată între oceane şi continente.
• Viteză de rotaţie moderată.
• Scoarţă Terestră. Cea a Pământului are o grosime potrivită între 4 şi 48 km, formată din 132 plăci tectonice care se mişcă continuu şi reglează temperatura internă, reciclează carbonul, amestecă elementele chimice esenţiale vieţii, conturează continentele.
• Mişcarea fierului lichid din interiorul planetei generează un câmp magnetic protector esenţial pentru viaţa complexă. Pe o planetă fără un astfel de câmp magnetic protector vântul solar ar îndepărta atmosfera, lucru care s-ar întâmpla şi dacă Pământul ar avea o dimensiune mai mică, cum este Marte.

Numărul de factori necesari susţinerii vieţii complexe a crescut până la 20 (la data producerii documentarului), ceea ce duce la o şansă de 10^-15 (1/1.000.000.000.000.000) că aceştia să apară la întâmplare.
Dacă ne întrebăm din nou dacă planetele asemănătoare Pământului sunt rare, chiar dacă există 100 de miliarde de galaxii cu câte 100 de miliarde de stele fiecare, răspunsul este de data această Da!, având în vedere probabilitatea scăzută a convergenţei factorilor de mai sus. Pământul este aproape ca un organism gigantic unde diferite sisteme interacţionează astfel încât viaţa să poată exista.
Dacă o planetă ca Pământul este rară, există ea pentru un scop? Dacă da, putem spune ceva despre acest scop?
[...].”

Sursa si continuarea acestui articol poate fi citită pe http://www.soclu.org

Nota noastră: Deşi este un documentar preluat de la televiziunea cre(s)tina - pocăită ALFA - OMEGA Timisoara cu care nu avem nici în clin nici în mânecă, considerăm documentarul de astazi unul care vine cu argumente de bun simt ce merita cercetate mai in profunzime.

Nu stim cat de reale sunt datele legate de locul nostru in Galaxie insa daca sunt adevarate, ce se spune in acest film este un punct de vedere de luat in considerare. 

Din punctul nostru de vedere am avea cateva observatii de facut: viata nu exista numai la nivel fizic observabil. Ce este viata in fond si la urma urmei? Si de ce sa ne raportam doar la viata organica, pe baza de carbon? De ce nu ar putea exista viata inteligenta pe baza cristalina, silicica sau pe alt element? De ce viata inteligenta din Univers trebuie sa corespunda tiparului nostru mental? Am explorat sute de idei in nenumarate filme SF, in care viata inteligenta se poate manifesta. De ce nu ar fi posibila viata si altfel?

De ce am avea incredere in SETI ca nu am fost contactati,  cand SETI tace malc in ceea ce priveste formatiunile din lanuri aparute langa un centru SETI, formatiuni atat de complexe si de minunate ce au facut efectiv, super bascalie de modul rudimentar, primitiv prin care SETI cauta aceste semne ale extraterestrilor (prin scanare radar - radio) ... LOL ... Despre aceste aspecte vorbeste NASSIM HARAMEIN in detaliu in conferinta de la ROGUE VALLEY. 

In plus credem ca exista o infinitate de universuri si dimensiuni in care viata inteligenta poate exista. Apoi banda aceea galactica in care spun cei din documentar ca ar putea exista viata inteligenta asemanatoare cu cea de pe Pamant este uriasa (o estimam a fi de cel putin 10 000 ani lumina latime si 150 000 de ani lumina lungime) iar acolo exista milioane de sisteme solare.

Apoi suntem oare chiar asa de siguri ca inspre centrul galaxiei exista zone de asa mare densitate si condensare energetica sa nu poata exista planete asemanatoare Pamantului?

Posibil sa fim mai rari decat pot crede unii, dar mai pretiosi si mai importanti decat cred altii si da , credem ca este posibil sa fi existat si un  interventionism galactic, care sa fi pus planeta asta exact in acest loc, sa o fi terraformat samd ... Nu negam, insa de la asta, la a spune ca suntem unicii, singurii, preferatii lui Dumnezeu si ca tot Universul a conspirat ca acesta planeta sa existe ni se pare exagerat.

Ideea ca  "Dacă Soarele ar fi mai masiv, zona locuibilă ar fi mai aproape, iar creşterea gravitaţiei ar duce la oprirea rotaţiei pământului în jurul propriei axe (cum este cazul Lunii)" este indoielnica. Nu stim alte corpuri ceresi fara miscare de rotatie in jurul axei sale, acesta fiind un indiciu ca Luna e artificiala.  Saturn are zeci de sateliti, unii si de 50 km diametru si cu toate astea continua sa se invarta in ciuda atractiei gravitationale.

Apoi noi stim ca planetele si stelele nu sunt pe orbite elipsoidale, ci spiralate  iar modelul clasic e fals (Soarele la randul lui se deplaseaza dupa centrul galactic, care centru galactic se deplaseaza dupa centrul ciorchinelui galactic din care face parte galaxia noastra si acel centru dupa un alt centru samd) ... cat de mult si la ce distanta se afla centrul sursa al acestui univers fizic in jurul caruia danseaza miliardele de galaxii doar Dumnezeu stie. Apoi sunt mai multe universuri si jocul cosmic se intinde la infinit.

Si ca o nota de final: este foarte interesanta poza luata de Voyager de la marginea sistemului Solar.

 Pamantul se afla pe o banda de lumina galben-rozie ce pare a corespunde orbitei Pământului (in aceasta poza pe banda de sus aproape central, un mic punct de lumina). Nu suntem siguri, dar am avut impresia ca celelalte planete urmează alte benzi de lumină de altă culoare, in cursa lor dupa Soare . Sa  fie oare vreo legatura cu misterioasele RAZE DIVINE in care fiecarei planete ii corespunde o culoare, iar in cazul nostru si al Saturnului, culoarea galbena?

In concluzie: ne indoim de veridicitatea unor teorii prezentate in documentar.

Vorba lui Shakespeare: "Există mai multe lucruri în cer şi pe pământ, Horaţio, decât ai visat vreodată în filozofia ta."

VEDETI FILMUL TRADUS AICI

ACTUALIZARE 

Un alt Pământ? Astronomii au descoperit o planetă de mărimea Terrei: Kepler-186f