Un interviu cu Stanislav Grof (realizat de Horia Turcanu)

De curand ne-am amintit de Horia Turcanu (care are si o categorie dedicata pe blogul nostru) si am inceput sa purtam un dialog despre subiectului sacrificarii mieilor de Pasti pe marginea unui articol publicat recent de acesta pe site-ul lui Calatoria Inimii. Articolul se numeste Tacerea Mielului si ne-ar bucura sa participati si dvs. la dialog, desi acesta pare mai degraba un monolog, caci nu a parut prea deschis la dialog. Poate gresim si noi, insa poate si Horia mai are cate ceva de invatat. Voi ce credeti?

Ii apreciem munca, gandirea, insa din punctul nostru de vedere inca manifesta uneori naivitate, dar si aroganta, cel putin pe marginea acestui subiect. Ne-ar interesa si parerea altora pe marginea subiectului sacrificarii mieilor. Poate oferiti un comentariu si la postarea lui Horia de AICI.

Ca sa-i demonstram ca nu-i purtam pica, dimpotriva, il indragim in continuare, o sa publicam un material realizat de Horia, un interviu realizat cu Stanislav Grof si un fragment dintr-un articol publicat de Horia cand Stanislav Grof a implinit 80 de ani.

Respect Horia pentru munca ta de pionierat din Romania!

"Sarbatoarea unui explorator al Constiintei

Era prin anii 50, undeva, în Europa de Est. Mai precis în fosta Cehoslovacie. Până la un punct tânărul bărbat crezuse că va deveni artist. Poate pictor. Desena cu talent. Cumva, porţile a ceea ce se numeşte “inspiraţie” se deschideau pentru el şi atunci el avea acces la o lume a viziunii. O lume miraculoasă care exista undeva, în el însuşi. Era un miracol, un mister nedesluşit dar fascinant. Atât de fascinant, încât a hotârât că merită toată atenţia sa. S-a apucat să studieze. În mod evident, aceste stări de inspiraţie făceau parte din psihismul omenesc, din universul interior al fiecăruia. Dar ştiinţa cunoştea prea puţine despre aceste fenomene interioare care păreau să ţină mai curând de domeniul misticii decât de cel al psihologiei tradiţionale. Potenţialul pictor a devenit un tânăr psihiatru. Curiozitatea sa era insaţiabilă atunci când era vorba despre misterele

lăuntrice ale fiinţei. Într-o bună zi i s-a ivit ocazia să experimenteze anumite stări ale conştiinţei induse cu ajutorul unor substanţe noi şi aproape necunoscute. Universitatea care derula programul căuta voluntari pentru acest proiect. Simptomele induse de această substanţă erau stranii.

Părea că întregul interior al fiinţei, toate trăirile se expansionau cumva, percepţiile deveneau mai largi, înţelesurile mai cuprinzătoare, semnificaţiile mai evidente. Timpul şi spaţiul dispăreau şi în conştiinţă apăreau conţinuturi care aparent nu aveau nici o logică, dar care apoi se dovedeau de o profunzime uluitoare. Instituţia trata toate acestea din perspectivă medicală. Ieşirea din “normalitate” era semnul unei patologii, a unei nebunii, iar voluntarii, tineri medici psihiatri, aveau misiunea să studieze această “nebunie” din interior. Să trăiască ceea ce trăiesc pacienţii lor. Numai că tânărul nostru personaj recunoscuse deja în aceste stări de conştiinţă ceva ce avea legătură cu marile stări de inspiraţie ale artiştilor, cu stărilede conştiinţă ale marilor mistici, cu relatările acelora care trecuseră prin transformări importante şi care avuseseră ceea ce se numeşte “revelaţii”. Părea mult mai mult decât o stare de nebunie, depăşea cu mult cadrul patologiilor psihice despre care vorbeau cărţile de medicină.

Istoria unui psihiatru nonconformist

Tânărul acesta se numea Stanislav Grof. Substanţa psihedelică era LSD-ul. Destinul său avea să-l conducă apoi în SUA unde avea să-şi continue cercetările în spaţiul academic american. Descoperirile sale erau atât de uluitoare încât, pur şi simplu tindeau să reconfigureze complet imaginea pe care ştiinţa o avea despre psihicul omenesc. Arhitectura interioară a conştiinţei părea să înglobeze tot ceea ce există. Formulările sale erau atât de curajoase şi atât de neconvenţionale, încât tradiţionaliştii nu au putut înghiţi aceste noi perspective, aceasta în ciuda faptului că alte ştiinţe, precum fizica cuantică şi biochimia confirmau această viziune. Esenţa abordărilor sale era în esenţă aceasta: ceea ce numim

“conştient” este doar o mică parte din ceea ce suntem. 

Marele rest este atât de colosal încât cuprinde totul. Aceste intuiţii mai fusesără formulate şi de către alţi cercetători, dar niciodată nu fuseseră susţinute cu un studiu în canoanele academice. Pentru prima dată în acest cadru, ştiinţific, îşi făceau loc perspective ce părea să aibă mai degrabă legătură cu metafizica şi cu spiritualitatea decât cu ştiinţa. Joncţiunea era făcută.Proiectul a fost oprit. Explicaţiile au fost unele oarecare. Astăzi ştim însă că asemenea experienţe de conştiinţă extinsă conduc în cele din urmă la o eliberare  interioară faţă de diferitele sisteme de credinţe pe care le-am adoptat fără să le chestionăm niciodată cu adevărat. Această libertate interioară venită pe calea “revelaţiei” nu putea să convină nici unui sistem. Substanţa magică a fost declarată ilegală şi toate proiectele de cercetare asupra conştiinţei de acest tip au fost sistate. Pentru ursul cehoslovac însă, obişnuit cu opreliştile diferitelor sisteme – venea din Europa de Est! – aceasta n-a fost decât un pas înainte pe calea destinului său. Căci aşa a găsit calea regală.

Respiraţia Holotropică, calea regală către adâncuri

Observase un lucru interesant: că într-o stare de conştiinţă extinsă, indusă în orice fel, respiraţia subiectului se modifică. A făcut conexiunea cu străvechi tehnici shamanice, cu diferite tehnologii ale sacrului şi a descoperit un lucru de o simplitate extremă. Procesul de expansiune al conştiinţei putea fi declanşat de un anumit tip de respiraţie. Porţile fuseseră deschise. Ceea ce ştiau misticii din toate timpurile şi de pe toate continentele pătrundea acum în mediul ştiinţific şi putea fi studiat cu adevărat. Stanislav Grof a avut curajul de a continua pe un teritoriu luat în deriziune de lumea din care făcea parte. A avut tenacitatea şi inspiraţia de a folosi mijloacele acceptate de ştiinţă, respectiv experimentarea cu mii şi mii de subiecţi, în aşa fel încât concluziile sale să fie luate în seamă. Experimentele sale se dovedeau repetabile şi măsurabile. Mii de oameni intrau în stări de onştiinţă extinsă cu ajutorul respiraţiei şi astfel teritoriile necunoscute ale inconştientului puteau fi explorate, aduse în zona conştienţei ordinare. S-a dovedit că oricine putea avea acces la această uluitoare lume interioară, că informaţiile, intuiţiile, imaginile conştiinţei se află undeva, într-un spaţiu atemporal şi că putem avea în orice clipă acces la toate acestea. dar cel mai mportant lucru a fost faptul că s-a dovedit existenţa unor niveluri colective de conştiinţă, aparţinând umanităţii în anasamblul său. Viziunea spirituală asupra întregii Creaţii începuse să-şi facă loc în lumea ştiinţei. Se născuse deja acea aripă reformatoare a psihologiei, numită “psihologie transpersonală”. Adică o psihologie extinsă a fiinţei, dincolo de ceea ce am crezut că suntem. Abordarea practică pe care a pus-o la punct Grof a primit numele de “Respiraţie Holotropică”. Adică respiraţia care ne conduce către trăirea stării noastre de întregire.

Au trecut 50 de ani de când tânărul Grof a decis că a desluşi misterele conştiinţei omeneşti este o misiune pe măsura sa. Multe lucruri s-au schimbat de atunci. Umanitatea nu mai este ceea ce a fost şi asta şi datorită lui. A făcut pentru psihologie ceea ce Einstein sau Bohr au făcut pentru fizică. A reconfigurat tot ceea ce se ştia despre adâncurile noastre. Adevărurile misticilor de pretutindeni şi-au făcut loc lumea ştiinţei moderne. În ultimii ani se vorbeşte mult despre transformările extraordinare care se petrec la nivelul conştiinţei în ansamblu, despre schimbarea completă a paradigmei în care trăim. Universul şi noi înşine nu suntem ceea ce a crezut ştiinţa mecanicistă că suntem. Iar la schimbarea acestei viziuni a contribuit din plin “generaţia LSD”, aşa cum au fost numiţi ”visătorii” anilor 60-70. Această extraordinară deschidere către lumile interioare, această formidabilă explozie a înţelegerii substratului subtil al creaţiei la care asistăm în zilele noastre, nu ar fi fost posibilă fără călătoriile interioare ale acestei generaţii deschizătoare de drumuri."

SURSA si restul articolului pot fi citite AICI.

Mai multe articole si documentare cu Stanislav Grof pot fi gasite explorand categoria STANISLAV GROF (si cel mai usor puteti face asta, dand click pe aceasta in CUPRINS).

VEDETI INTERVIUL TRADUS AICI: